Anulare act administrativ. Sentința nr. 1098/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2013

Sentința nr. 1098/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 5085/2/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1098

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.03.2013

CURTEA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTE: V. D.

GREFIER: B. C.

Pe rol pronunțarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI, intervenienții în interes propriu F. C. I. ȘI A. M. și intervenienții în interesul pârâtului . ȘI I. A., având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 15.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 22.03.2013, pentru când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei civile de față,

Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță la data de 25.06.2012, sub nr._ reclamanta .. ("F." sau "Societatea"), în contradictoriu cu C. Concurenței a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

a)Anularea actului administrativ reprezentat de Adresa nr. 6718/06.06.2012 emisă de C. Concurenței („Decizia”) prin care s-a respins cererea de revocare a actului administrativ nr._/13.04.2012 („Actul administrativ") prin care C. Concurenței a respins sesizarea nr._/25.03.2011 formulată de F. („Sesizarea”) în ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale („Legea nr. 11/1991");

b)Anularea Actului administrativ, în ceea ce privește îndeplinirea elementelor constitutive ale contravențiilor reglementate de dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991 și, pe cale de consecință:

în principal, obligarea C. Concurenței să emită o decizie de constatare și sancționare a săvârșirii de către persoanele vizate de Sesizare a contravențiilor reglementate de art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991 și aplicarea corespunzătoare a acestor texte de lege și în subsidiar, obligarea C. Concurenței să dispună continuarea cercetărilor în legătură cu Sesizarea;

c) Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de desfășurarea prezentei cauze, având în vedere următoarele:

În motivarea acțiunii s-au arătat în esență următoarele:

F. este una dintre cele mai mari companii de pe piața românească specializată în execuție și service în industria frigului (comercial și industrial), având ca obiect principal de activitate lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat, precum și o . obiecte secundare.

La data de 25.03.2011, F. a solicitat Direcției Generale Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice („Autoritatea”) să constate săvârșirea de către persoanele vizate de Sesizare a contravențiilor reglementate și sancționate de art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991, respectiv: (i) deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant și (ii) fapta de atragere a unor salariați ai unui comerciant în scopul înființării unei societăți concurente care să capteze clienții acelui comerciant sau angajarea salariaților unui comerciant în scopul dezorganizării activității sale.

La data de 25.03.2011, Autoritatea a transmis F. Adresa nr._/25.03.2011, solicitând Societății informații și documente suplimentare6.

La data de 15.04.2011, F. a depus o precizare a Sesizării („Precizarea”), însoțită de o . acte ce dovedesc săvârșirea de către persoanele vizate de Sesizare a contravențiilor prevăzut de dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. n/_.

La data de 17.05.2011, Autoritatea a emis adresa nr._/17.05.2011, prin care Societatea a fost informată că, urmare a examinării preliminare a Sesizării și a materialelor transmise de F., Autoritatea a apreciat ca fiind oportună declanșarea cercetării pentru obținerea unor informații și documente suplimentare de către părți și a transmis dosarul pentru efectuarea verificărilor la Serviciul de Ajutor de Stat, Prețuri Reglementate din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București.

Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 149/2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2010 privind modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996, la data de 28.11.2011, printre atribuțiile Consiliului Concurenței au fost menționate și atribuțiile privind constatarea și sancționarea faptelor de concurență neloială prevăzute de Legea nr. 11/1991.

Prin Decizia atacată, C. Concurenței a comunicat F. faptul că își menține „punctul de vedere exprimat prin adresa nr._/13.04.2012, în sensul că probele existente la dosar nu sunt în măsură să demonstreze săvârșirea faptelor prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 1991.

În motivarea Deciziei, C. Concurenței a reținut următoarele:

a) în ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991:

,,Din compararea listelor de clienți ale celor două societăți - .. și S.C. P. R. Team S.R.L., a rezultat că un număr redus de societăți derulează simultan contracte cu cele două societăți. Acestor societăți le-au fost solicitate informații de către C. Concurenței, rezultând că un singur client al .. a renunțat în totalitate la serviciile acestei societăți și a optat pentru serviciile oferite de S.C. P. R. Team S.R.L. și anume clientul S.C. România Hypermarche S.A. (având ca puncte de lucru magazinele C..";

„Informațiile trimise de clienți (S.C. Selgros Cash&Carry S.R.L., S.C. Carrefour România S.A., S.C. România Hypermarche S.A.) nu sunt în măsură să dovedească existența unor fapte de concurență neloială interzise de prevederile art. 4 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991”;

„Prevederile art. 4 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991 se referă exclusiv la fapte de «deturnare a clientelei» acuzație legată de desemnarea S.C. P. R. Team S.R.L. de către Carrier - furnizorul principal de vitrine frigorifice, drept partener în România, nefiind susceptibilă a constitui o încălcare a acestei prevederi legale, calitatea de furnizor pe care Carrier o are fiind diferită noțiunii de client";

b) În ceea ce privește contravenția prevăzută de dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 11/1991:

„/.../ singura condiție pentru a se putea considera că a fost săvârșită o asemenea contravenție este aceea ca «angajarea salariaților să fie efectuată în scopul dezorganizării activității societății vizate de aceste fapte de concurență neloială». în cazul săvârșirii acestei fapte de către un comerciant atunci acesta urmează să fie sancționat pentru «angajarea» salariaților în scopul dezorganizării unui concurent și nu pentru eventualele demisii depuse de salariații formei concurente. Astfel, trebuie analizat în primul rând dacă prin «angajarea» unor salariați ai unei firme concurente se putea crea o dezorganizare a activității acesteia, fie prin angajarea unui număr mare dintre salariați fie [...] prin angajarea unor salariați ce activau în departamente cheie ale societății".

„Faptul că .. a realizat instantaneu, după plecarea unor salariați din societate că aceștia ocupau posturi cheie și nu a încercat anterior plecării să-i protejeze, fie prin aplicarea unei politici de salarizare adecvate, fie prin oferirea unor condiții de muncă mai bune sau chiar apelând la clauza de neconcurență, lasă oarecare semne de întrebare legate de posibilitatea unei dezorganizări prin pierderea acestor salariați".

Decizia atacată este nelegală.

În speță se impune anularea actelor administrative atacate și obligarea consiliului concurenței să emită o decizie de constatare și sancționare a săvârșirii contravențiilor reglementate de dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din legea nr. 11/1991.

Prin Decizia atacată, C. Concurenței a menținut soluția adoptată prin Adresa nr._/13.04.2012, deși, așa cum s-a arătat prin Sesizare, precum și prin Precizarea depusă ulterior, în speță sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991.

Contravenția reglementată de dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991 are un obiect juridic special reprezentat de raporturile social-economice privind asigurarea și ocrotirea liberei concurente. în special, dreptul la propria clientelă.

În anul 2010, în timp ce își desfășurau activitatea în cadrul F., C.-I. F. și A. M., împreună cu I. A., au plănuit înființarea unei societăți concurente, respectiv RPS R., făcând rezervare de denumire în acest sens. Ulterior, au renunțat la denumirea de RPS R., pentru ca, la data de 28.12.2010, să fie înființată P. R., de către C.-I. F. și A. M., împreună cu I. A..

Divizia Refrigerare gestiona o . clienți strategici, deosebit de importanți pentru activitatea F., la care aveau acces în mod direct I. A., C.-loan F. și M. A..

De la momentul demisiei celor trei persoane fizice vizate de Sesizare și până în prezent, F. a pierdut clienți importanți, ca urmare a manoperelor dolosive ale acestora, prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la F..

Astfel cum reiese din documentele anexate Sesizării, precum și Precizării, există o . fișiere salvate, până la momentul prezentei, de pe calculatorul F. utilizat de M. A. care atestă săvârșirea faptelor de concurență neloială, după cum urmează:

-calendarul lunar de preluare a lucrărilor de service de la F., la nivel de magazine, pentru mai mult de 130 de magazine operate de F. (practic toți clienții F.);

-calendarul lunar de preluare a lucrărilor de mentenanță de la F. la nivel de magazin/fabrică/depozit pentru mai mult de 230 de locații operate de F. (practic toți clienții F.) și

-calendarul lunar de preluare a lucrărilor de monitorizare de la F. la nivel de locație pentru mai mult de 20 de locații operate de F. (practic toți clienții F.).

Or, C. Concurenței nu a avut în vedere niciunul dintre documentele ce au fost depuse de F. în susținerea Sesizării, precum și a Precizării, limitându-se la a aprecia „că un singur client al societății .. a renunțat la serviciile acestei societăți și a optat pentru serviciile oferite de S.C. P. R. Team S.R.L, și anume S.C. România Hypermarche S.A. (având ca punte de lucru magazinele C.).

Cu privire la contravenția reglementată de dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 11/1991:

Fapta de concurență neloială reglementată de prevederile art. 4 alin. (1) lit. h) are un obiect juridic special reprezentat de raporturile social - economice privind asigurarea și ocrotirea liberei concurențe. în special, dreptul la propria clientelă.

Persoanele vizate de Sesizare au acționat în vederea atragerii unor salariați ai F. în scopul înființării unei societăți concurente care să capteze clienții Societății, respectiv în vederea angajării salariaților F. în scopul dezorganizării activității sale, având calitatea de subiect activ al contravenției reglementate de art. 4 alin. (1) lit h) din Legea nr. 11/1991.

Subiectul pasiv al sus-menționatei contravenții este F.. Societatea fiind cea care s-a confruntat cu manoperele de atragere și angajare a salariaților acesteia.

Latura subiectivă a contravenției vizate de Sesizare se caracterizează prin intenție calificată. În acest sens, în speță, există premisa pentru sancționarea contravenției, ca urmare a înființării P. R. în vederea atragerii salariaților F.. Mai mult, în speță, se impune constatarea săvârșirii contravenției cu intenție, cu atât mai mult cu cât răspunderea poate fi stabilită în aceste cazuri chiar dacă scopul nu este atins, indiferent din ce cauză.

C. Concurenței a analizat în mod superficial aspectele de fapt, respectiv documentele depuse de F. în dovedirea acestora, de natură să ateste atragerea salariaților F. în scopul dezorganizării acesteia

Aspectele de fapt ce dovedesc săvârșirea contravenției reglementate de art. 4 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 11/1991:

Așa cum s-a arătat prin Sesizare, în perioada de 08.11._10, respectiv la doar câteva zile după înregistrarea demisiilor dlor. I. A., M. A. și C.-loan F., cea mai mare parte din salariații Departamentului Service din cadrul F., condus anterior demisiei de dl. M. A., respectiv un număr de 23 de salariați ce asigurau intervențiile în garanție și full-service din totalul de 35 al tehnicienilor de service și frigotehniștilor și-au dat demisia. În plus, există alți doi salariați ai Eco Clima Industrial - societate deținută 100% de F. - care sunt angajați la P. R. Team.

Ulterior, cea mai mare parte dintre salariații demisionari au revenit asupra demisiilor, cu excepția lui I. A. și C.-loan F.. Salariații E. M., Biliboacă V. și M. A. au părăsit Societatea și s-au angajat la P. R..

O parte dintre salariații care au demisionat și au făcut cerere de revenire asupra demisiilor, au dat declarații în fața reprezentanților Societății în care au încercat să-și justifice demisiile. Astfel, salariații au declarat că au fost contactați de dl. M. A., dl. C.-loan F. și dl. I. A., care le-a propus să-și dea demisia din cadrul F. pentru a lucra la o altă societate, în aceleași condiții, dar la un nivel de salarizare mai mare. Ulterior, conform acelorași declarații, salariații au fost contactați telefonic de dl. M. A. care i-a informat că „totul a căzut”, sugerându-le să revină asupra demisiei.

Ulterior acceptării de către F. a revenirii asupra demisiilor mai sus menționate, o parte din salariații care își prezentaseră inițial demisia și-au dat din nou demisia. F. înregistrând astfel în perioada decembrie 2010-februarie 2011 un număr de 5 demisii în cadrul Departamentului Service. Este vorba de aceiași salariați care în luna noiembrie 2010 își prezentaseră demisia asupra căreia au revenit ulterior.

Atragerea salariaților F. care își desfășurau activitatea în C. Diviziei Refrigerare a determinat îngreunarea continuării desfășurării activității diviziei înseși:

Toate aceste acțiuni de atragere a salariaților F., precum și încercările de deturnare a clientelei Societății au afectat activitatea F., existând riscul dezorganizării activității sale.

Așa cum s-a arătat, M. A. a atras către P. R. salariații aflați sub coordonarea sa în cadrul Departamentului Service al Diviziei Refrigerare, F. fiind pusă în imposibilitatea de a-și onora obligațiile contractuale asumate.

Prejudiciul suferit de F. ca urmare a necesității de angajare de personal nou:

Piața frigului este o piață cu un număr mic de concurenți, dintre care 4 dețin aproximativ 80% din piață. Astfel, posibilitatea F. de a angaja persoane cu experiență în acest domeniu este destul de redusă, raportat și la numărul demisiilor înregistrate în cadrul Departamentul Service în perioada decembrie 2010-aprilie 2011.

Cu toate acestea, dezorganizarea Diviziei Refrigerare, ca urmare a plecării coordonatorului diviziei, I. A., precum și a persoanelor aflate în subordinea sa, este de natură să atragă costuri suplimentare, F. fiind nevoită să suporte, de pildă, costurile suplimentare pentru transferul salariaților din cadrul altor departamente din cadrul F., așa cum am arătat mai sus.

În acest sens, trebuie avut în vedere că un salariat nou angajat fără experiență în domeniul frigului are nevoie de o pregătire de cel puțin 2 ani pentru a putea presta activitatea specifică Departamentului Service cu succes și fără riscuri pentru Societate, respectiv fără a afecta calitatea serviciului furnizat clientului.

Nu trebuie omis nici faptul că există anumite activități pentru care trebuie obținute anumite autorizații, cum ar fi activitatea de sudură pe partea de amoniac sau activitatea de mentenanță și tehnică. în acest sens, menționăm că S. M., unul dintre salariații atrași de P. R. avea autorizație de sudor. După demisia dlui. S. M., F. a fost nevoită să depună eforturi pentru obținerea unei alte autorizații, pe numele noului salariat P. I.. P. I. a fost transferat de la societatea Eco Clima Industrial, o societatea deținută 100% de F., în scopul de a-l înlocui pe S. M.. Însă P. I. și-a dat de asemenea demisia și este acum la P. R.. În plus, în analiza Sesizării formulată de F., trebuie avut în vedere și impactul pe care l-ar fi avut asupra activității Societății, dacă toate demisiile și-ar fi produs efectul, scopul numeroaselor demisii înregistrate în luna noiembrie 2010 (peste 30 de demisii înregistrate aproape simultan), fiind acela de a dezorganiza activitatea F.. O societatea nu are nevoie încă de la început de un număr atât de mare de salariați, neavând un volum mare de activitate. Mai mult, sediul P. R. este chiar lângă sediul F., ceea ce nu poate fi o simplă întâmplare.

Totodată, pentru a analiza în ce măsură activitatea de atragere a salariaților F. ar fi putut conduce la dezorganizarea F., dacă demisiile acestor salariați și-ar fi produs efectul, trebuie să ne raportăm în special la departamentele vizate de aceste fapte. Or, unul dintre departamentele vizat în mod evident de faptele menționate în Sesizare a fost Departamentul Service. Astfel, așa cum am precizat și la punctul 79 de mai sus, un salariat nou-angajat, fără experiență în domeniul frigului, are nevoie de o pregătire îndelungată pentru a putea presta activitatea specifică Departamentului Service (pregătire care depășește, ca și durată în timp, termenul de preaviz pe care un salariat trebuie să îl respecte în momentul prezentării demisiei). Totodată, posibilitatea de a găsi persoane cu experiență într-o piață în cadrul căreia 4 societăți concurente împart 80% din piață este, în mod evident, semnificativ redusă.

C. Concurenței a analizat în mod superficial aspectele de fapt, precum și documentele depuse de F. în dovedirea acestora, de natură să ateste săvârșirea de către persoanele vizate de Sesizare

Astfel, ulterior părăsirii F. de către M. A., de pe laptop-ul acestora au fost recuperate o . documente ce atestă săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 4 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 11/1991. Toate aceste documente atestă existența unei colaborări între I. A., C.-loan F. și M. A..

Documentele depuse de F. dovedesc săvârșirea de către persoanele vizate de Sesizare a contravenției reglementate de art. 4 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 11/1991.

Susținerea Consiliului Concurenței conform căreia ,,în cazul săvârșirii acestei fapte de către un comerciant atunci acesta urmează să fie sancționat pentru «angajarea» salariaților în scopul dezorganizării unui concurent și nu pentru eventualele demisii depuse de salariații formei concurente", este neîntemeiată, fiind scoasă din context.

C. Concurenței ignoră cu desăvârșire circumstanțele în care și-au prezentat demisiile salariații respectivi, cu alte cuvinte, cauzele care au determinat înregistrarea demisiilor.

De altfel, chiar C. - I. F. și M. A., prin întâmpinarea formulată în dosarul nr._/3/2011 aflat pe rolul Tribunalului București -Secția a Vl-a Civilă având ca obiect acțiunea în concurență neloială formulată de F., au recunoscut că au purtat discuții cu salariații F. în sensul părăsirii de către aceștia a Societății, așa cum reiese din următoarele afirmații: (i) salariații F. cărora li s-au adresat „nu erau situați în poziții cheie, de natură să determine clienții - de talia celor cărora societatea pârâtă se adresează - să întrerupă relații contractuale deja existente cu reclamanta" sau că (ii) discuțiile dintre pârâți și salariații F. s-au purtat „pe fondul unei decizii preexistente de efectuare a unor disponibilizări de personal însemnate, adoptate de către reclamantă într-o perioadă anterioară și care era de notorietate în cadrul F." sau că (iii) „discuțiile s-au purtat cu un număr extrem de redus de salariați ai reclamantei, raportat la numărul total de salariați ai acesteia”.

O parte dintre salariații care au demisionat și au făcut cerere de revenire asupra demisiilor au dat declarații în fața reprezentanților Societății în care au încercat să-și justifice demisiile. Formularea cererilor de revenire asupra demisiilor nu a fost o condiție pentru reintegrarea în cadrul F., contrar celor reținute de C. Concurenței, ci sunt urmarea directă a notificărilor emise de F. privind încetarea faptelor de concurență neloială adresate persoanelor vizate de Sesizare. Un argument în acest sens este dat de faptul că cererile de revenire asupra demisiilor au fost date ulterior primirii de către pârâți a acestor notificări.

Mai mult, dacă F. ar fi condiționat reintegrarea angajaților demisionari de formularea declarațiilor în cauză, atunci ar fi trebuit ca toți salariații demisionari și care au revenit asupra demisiei să dea declarații, și nu doar o mică parte din ei.

C. Concurentei precizează în Decizie că „salariații care au plecat din cadrul F. SRL, devenind ulterior salariați ai . SRL, au transmis Consiliului Concurenței declarații prin care se încearcă clarificarea conjuncturii în care au decis să plece de la F. și considerentele care i-au determinat să ia aceasta decizie”. Dincolo de faptul că această susținere a Consiliului Concurenței este încă o dovadă a modului superficial în care această a analizat sesizarea formulată de F. (C. Concurenței susține că a primit declarații de la salariații P. R. prin care „se încearcă clarificarea conjuncturii” care i-a determinat pe aceștia să demisioneze din cadrul F.), C. Concurenței omite faptul că sesizarea F. nu a fost făcută împotriva acestor salariați, motivele care au determinat salariații să demisioneze din cadrul F. neprezentând nicio relevanță în acest context.

Astfel, C. Concurenței ar fi trebuit să analizeze: (i) dacă demisiile din perioada 5-8 noiembrie 2010 au fost determinate de acțiunea concertată a dlor. I. A., F. C. și A. M. și (ii) dacă angajarea acestor salariați de către P. R. a fost rezultatul acțiunilor de concurență neloială întreprinse de aceștia.

De asemenea, C. Concurenței ar fi trebuit să analizeze în ce măsură climatul de nesiguranță la care fac referire salariații P. R. și care i-a determinat pe salariați să își prezinte demisia în noiembrie 2010 nu a fost creat de însuși fostul management al F., respectiv de către I. A., F. C. și A. M.. în acest sensrelevantă este scrisoarea domnilor M. și Z. din data de 17.11.2010.

Chiar C. Concurenței a reținut că numai trei dintre salariații P. R., foști salariați ai F. au declarat că „li s-au cerut declarații de către .. ca o condiție a reangajării, după ce și-au depus demisia”. Mai mult, nu trebuie omis că niciunul din acești salariați nu a infirmat cele relatate de aceștia în respectivele declarații, ci s-au mulțumit să susțină ca semnarea acestor declarații ar fi fost o condiție pentru reangajarea lor.

Astfel, așa cum reiese din cuprinsul celor reținute de C. Concurenței, aceste declarații au fost făcute numai de o parte dintre salariați, iar cei care au făcut aceste declarații sunt în prezent salariați ai P. R., declarațiile din fața Consiliului Concurenței fiind făcute pro causa.

Totodată, deși persoanele menționate în Sesizare susțin că discuțiile s-au purtat cu un număr extrem de redus de salariați, omit să precizeze că discuțiile s-au finalizat cu demisia a cel puțin 30 de salariați ce alcătuiau cea mai mare parte a celor 3 departamente menționate anterior.

De asemenea, C.-I. F. și M. A. sugerează că au purtat discuțiile cu salariații F. în considerarea faptului că aceștia urmau a fi concediați, așadar în interesul salariaților. Cu toate acestea, într-un alt paragraf din aceeași întâmpinare, aceștia afirmă că „societatea pârâtă nu era constituită, fiind așadar imposibilă angajarea de personal la acel moment. Astfel, reiese fără putință de tăgadă că scopul persoanelor vizate de Sesizare a fost acela de a dezorganiza activitatea F. și nicidecum de a angaja salariații respectivi, din moment ce nici RPS R. și nici P. R. nu erau constituite.

Totodată, C. Concurenței omite să analizeze faptul că demisiile nu numai că au fost înregistrate simultan, dar au avut și aceeași formă, formă ce s-a regăsit ulterior în fișierul cu formularul „demisie” recuperat de pe calculatorul folosit de dl. M. A., creat la data de 01.11.2010, ora 7.48 PM, care a fost pus pe rețea și particularizat de el pentru fiecare persoană.

Din interpretarea celor reținute de C. Concurenței se înțelege că nu ar exista dezorganizare în ipoteza în care nu au fost luate anterior racolării salariaților de către un concurent a măsurilor de protecție a salariaților „prin aplicarea unei politici de salarizare adecvate, fie prin oferirea unor condiții de muncă mai bune sau chiar apelând la clauza de neconcurență”.

Dezorganizarea unei societăți comerciale se analizează din prisma prejudiciilor suferite ca urmare a faptelor de concurență neloială săvârșite împotriva sa și nu din prisma măsurilor aplicate în societatea prejudiciată. Cu alte cuvinte, în opinia Consiliului Concurenței, singura vinovată de dezorganizarea produsă ca urmare a faptelor ilicite ale persoanelor vizate de Sesizare ar fi F., întrucât nu ar luat măsurile necesare pentru prevenirea săvârșirii acestor fapte.

C. Concurenței nu a avut în vedere aceste aspecte și coroborarea lor cu documentele anexate Sesizării și Precizării, limitându-se la a aprecia că, în speță, nu ar fi îndeplinite condițiile constatării și sancționării contravenției reglementate de dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 11/1991.

În drept: art. 4 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991, art. 8 și urm. din Legea nr. 554/2004, precum și celelalte texte legale invocate.

Probe: înscrisuri, interogatoriu, martori.

La termenul din data de 21 septembrie 2012 a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului C. Concurenței S.C. P. R. Team SRL și intervenientul I. A., în contradictoriu cu: reclamanta, S.C. F. S.R. precum și cu pârâtul, C. Concurenței,prin care s-a solicitat admiterea excepției inadmisibilității capătului de cerere cuprins la litera b) din paginile 1 și 2 ale acțiunii în contencios administrativ. Solicitarea de obligare a Consiliului Concurenței la emiterea unei decizii de sancționare sau la continuarea cercetărilor este o cerere prin care se încalcă principiul separației puterilor în stat, echivalând cu depășirea atributelor puterii judecătorești. Solicitarea de obligare a Consiliului Concurenței la continuarea cercetărilor este inadmisibilă și pentru că reprezintă o cerere pentru care nu a fost urmată procedura prealabilă obligatorie în materie de procese și cereri în contenciosul administrativ.

(2) Pe fondul cauzei, respingerea acțiunii formulate de reclamantă, ca neîntemeiată.

În motivarea cererii de intervenție s-a arătat în esență următoarele:

Necesitatea admiterii în principiu a cererii de intervenție-între reclamanta din prezenta cauză și intervenienți a avut loc o judecată în cadrul unui litigiu între profesioniști, privind o cerere de chemare în judecată prin care F. a solicitat Tribunalului București constatarea acelorași pretinse fapte de concurență neloială ce au fost invocate și în cadrul sesizării adresate către C. Concurenței.

In cadrul respectivului litigiu, după ample dezbateri și administrarea unui vast probatoriu, instanța a statornicit lipsa de fundament a alegațiilor reclamantei - privitoare la pretinsele fapte de concurență neloială invocate și în cadrul prezentei cauze - și a dispus respingerea acțiunii formulate de către F., ca neîntemeiată.

In 26 iunie 2012, la ultimul termen de judecată din respectiva pricină, reclamanta F. a învederat Tribunalului București faptul că a formulat acțiunea în contencios administrativ din prezenta cauză, depunând copia acțiunii (fără anexele acesteia). Cu acea ocazie, intervenienții au luat la cunoștință cu privire la demararea litigiului din prezenta cauză.

Chestiuni legate de fondul cauzei

Față de împrejurarea că: (i) intervenienții au luat la cunoștință cu privire la litigiul din cadrul prezentei cauze numai incidental (ca urmare a depunerii de către F., în dosarul nr._/3/2011 de la Tribunalul București, a copiei plângerii, fără anexe, precum și a copiei acțiunii în contencios administrativ, de asemenea, fără anexe); (ii) la data formulării prezentei cereri, până la momentul admiterii în principiu a cererii de intervenție, intervenienții nu au calitatea de parte în dosarul cauzei, neavând acces la actele din cauză, intervenienții își rezervă dreptul de a formula apărări, invoca excepții, efectua acte de procedură și invoca si solicita probe suplimentar față de aspectele preliminare, menționate sumar în cuprinsul prezentei secțiuni a cererii de intervenție.

Cererea reclamantei este neîntemeiată și se impune a fi respinsă. Soluția Consiliului Concurenței de respingere a sesizării F. cu privire la pretinsele fapte de concurență neloială este temeinică și legală.

Inexistența pretinsei fapte de atragere necinstită a unor clienți:

În speță nu sunt întrunite condițiile legale de angajare a răspunderii contravenționale a intervenienților. Nu se poate reține pretinsa faptă de atragere a unor pretinși clienți, prin mijloace neoneste. Nu a fost dovedită vinovăția intervenienților, faptul că aceștia ar fi săvârșit acte de atragere a clientelei, în mod neonest.

Atragerea de clienți nu este, în sine, o faptă de concurență neloială. Numai atragerea de clienți, prin mijloace neoneste, inexistentă în cauză, reprezintă o faptă de concurență neloială.

Pe piața serviciilor de refrigerare activează prestatori ce sunt actori de talie mare, precum F. (aceasta însăși a afirmat că ar deține o cotă de 50% din piață), precum și actori de talie mai redusă, precum intervenienta, P. R..

Piața serviciilor de refrigerare este o piață în care beneficiarii serviciilor de refrigerare - mari lanțuri comerciale - nu pot fi deturnați. Aceste mari lanțuri comerciale selectează furnizorii, în urma unor proceduri deschise, transparente, constând în licitații sau solicitări de oferte, pe baza unor criterii comerciale.

Nu se poate imputa intervenienților decizia unor clienți de a lucra și cu alți agenți economici decât F.. Aceasta, în contextul inexistenței unei exclusivități a F. și al chintesenței concurenței în cadrul unei economii de piață, anume: lupta pentru atragerea clientelei.

Preferințele unor clienți spre serviciile unuia sau a altui comerciant nu constituie o faptă de concurență neloială. în speță nu se poate reține că decizia beneficiarilor serviciilor de refrigerare, de a lucra sau nu cu F., ar fi fost luată de către aceștia ca urmare a unor manevre necinstite, neoneste ale intervenienților. Dimpotrivă, decizia acestor mari lanțuri comerciale este luată pe baza unor criterii obiective, în urma unor licitații și cereri de oferte.

Pe piața serviciilor de refrigerare nu există exclusivități, iar reclamanta nu beneficiază de exclusivitate asupra clienților și furnizorilor săi. Reclamata nu poate obține sancționarea unui agent economic, precum intervenienta P. R., pentru că acesta își derulează activitatea comercială, prin participarea la procesul de ofertare către beneficiarii de servicii de refrigerare din piață.

Privitor la faptele concrete imputate intervenienților, reamintim că toate aceste alegații au fost deja respinse, nu numai de către C. Concurenței, dar și de către instanța de judecată, anume, de Tribunalul București, în urma amplelor dezbateri și a administrării unui vast probatoriu, în cadrul acțiunii în constatare ce a fost judecată de către Tribunalul București, cu privire la aceleași pretinse fapte față de care reclamanta a sesizat și C. Concurenței. Fără a știrbi limitele autorității de lucru judecat, sub aspect circumstanțial reamintim și retrimitem la cele statornicite de respectiva instanță, a cărei sentință este inclusă în Anexa 1 la prezenta cerere de intervenție.

În privința celor câteva persoane care, după încetarea raporturilor de muncă cu F., au încercat să se angajeze la P. R., iar nu la alte societăți, este vorba despre un număr nesemnificativ de persoane, prin raportare la fluxul de personal, care se înscrie în fluctuația firească de personal de pe piața serviciilor de refrigerare, fapt reținut de către Tribunalul București, în soluționarea acțiunii reclamantei din dosarul amintit mai sus.

Nu se poate reține că cei câțiva salariați ce activează în prezent în P. R. ar fi fost atrași de către intervenienți, prin mijloace necinstite. Niciuna dintre aceste persoane nu a fost preluată de P. R. încă de la înființarea acestei societăți, ci acestea au fost angajate de pe piața forței de muncă. P. R. a apelat la serviciile unei firme specializate în recrutarea personalului.

În drept, art. 49 și urm. din Codul de procedură civilă, Legea privind combaterea concurenței neloiale nr. 11/1991, cu modificările și completările ulterioare; Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare; Regulamentul aprobat prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr. 101/2012; art. 26 din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte prevederi legale incidente în cauză.

În dovedire, s-a solicitat admiterea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriul reclamatei.

Legal citat, pârâtul C. Concurenței a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat:

-respingerea capătului de cerere privind anularea adresei nr.6718/06.06.2012 emisă de Autoritate prin care s-a respins cererea . de revocare a adresei nr._/13.04.2012;

-respingerea capătului de cerere privind anularea adresei_/13.04.2012 cu consecința respingerii:

-solicitării privind obligarea Autorității la emiterea unei decizii de constatare și sancționare a săvârșirii de către persoanele vizate de sesizare a contravențiilor reglementate de art.4 alin.(l) lît.g) și h);

-solicitării privind obligarea Autorității la continuarea cercetărilor în legătură cu sesizarea F. și respingerea capătului de cerere privind obligarea Autorității la plata cheltuielilor de judecată.

În întâmpinare s-au arătat în esență următoarele:

În cauză, reclamanta . a formulat o plângere cu privire la săvârșirea faptelor de concurență neloială prevăzute de dispozițiile art.4 alin.1 g) și h) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare de către numiții I. A., F. C. I., A. M. și S.C. P. R. Team S.R.L.

La momentul săvârșirii de către persoanele vizate de sesizare a presupuselor faptelor prevăzute de art.4 alin,(l) lit.g) și h) din Legea nr.11/1991, Divizia Refrigerare constituia cel mai important departament din cadrul F., prin intermediul acestui departament realizându-se peste 90% din cifra de afaceri a societății F..

Persoanele fizice vizate de sesizare și-au desfășurat activitatea în cadrul F., după cum urmează:

-Domnul I. A. a fost numit în funcția de Director Divizie Refrigerare prin Hotărârea Consiliului de Administrație al F. din data de 29 iunie 2010, asigurând astfel conducerea executivă a F., împreună cu Directorul Financiar și Directorul de Dezvoltare Regională, Colaborarea numitului I. A. cu reclamanta a început încă din anul 1996, acesta ocupând diverse funcții în această perioadă (începând din anul 2001, acesta a ocupat funcții de conducere). La data de 05.11.2010, dl. I. A. și-a dat demisia din funcția deținută în cadrul F..

-Domnul C.-I. F. a fost angajat în cadrul F., în baza contractului individual de muncă nr.9158/29.09.2003, în funcția de inginer. Ulterior, la data de 01.06.2008 dl. C. I. F. a fost transferat în cadrul N.B.C Consulting S.R.L (parte a grupului F.) în funcția de director vânzări, conform contractului de muncă nr.5288/17.06,2008, iar la data de 01.10.2008 a revenit în cadrul F., fiind desemnat, la data de 13.07.2009, Director Departament Frig Comercial, în subordinca dlui. I. A.. Ulterior, numitul C. I. F. și-a înaintat demisia din funcția ocupată în data de 05.11.2010.

-Domnul M. A. a fost angajat în cadrul F., în baza contractului individual de muncă nr.8496/07.10,2008. Acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul F., în calitate de Director Departament Service, fiind în subordinea dlui. I. A.. Numitul M. A. și-a dat demisia din funcția ocupată în data de 05.11.2010.

În ceea ce privește persoana juridică vizată de sesizare, respectiv P. R., aceasta este o societate comercială, înregistrată în data de 28.12.2010 cu un număr de 100 părți sociale, având ca asociați pe numiții I. A. (50%), F. C. - I. (25%) și A. M. (25%). Principalul obiect de activitate al acestei societăți este realizarea de lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat iar ca obiect secundar de activitate aceasta desfășoară activități de fabricare a echipamentelor de ventilație și frigorifice, etc.

În data de 09.03.2011 F. a solicitat Direcției Generale Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice să constate săvârșirea de către persoanele vizate de sesizare a contravențiilor reglementate de art.4 alin.(l) lit g) și h) din legea nr.11/1991. Ca urmare a intrării în vigoare a Ordonanței de Urgența a Guvernului nr.75/2010 privind modificarea și completarea Legii concurenței 996, aprobată prin legea nr.149/2011. Autoritatea a preluat și atribuțiile privind constatarea și sancționarea faptelor de concurență neloială prevăzute de Legea nr.11/1991.

Prin adresa nr._/13.04,2012 Autoritatea a transmis F. răspunsul la sesizarea acesteia din urmă cu privire la presupusa săvârșire a faptelor de natură contravențională prevăzute de art.4 din legea concurenței neloiale de către persoanele fizice și juridice menționate anterior. Potrivit acestei adrese, Autoritatea a apreciat că, în speța supusă analizei, având la bază întreg materialul probator, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravențiilor reglementate de dispozițiile art.4 alin.(l) liLg) și h) din legea nr.11/1991, neputându-se reține în sarcina numiților I. A., F. C. I., A. M. și S.C. P. R. Team S.R.L săvârșirea acestor contravenții.

Față de această adresă a Autorității, F. a formulat plângere prealabilă în temeiul dispozițiilor art.1 alin.(l) și art.7 din Legea nr.554/2004, solicitând revocarea adresei nr._/13.04.2012. Autoritatea a răspuns față de această plângere prealabilă, comunicând reclamantei faptul că, își menține opinia formulată în cuprinsul adresei inițiale de răspuns, potrivit căreia documentele și informațiile aflate la dosarul cauzei nu probează faptele de concurență neloială reglementate de dispozițiile art.4 alin.(l) lit. g) și h) din legea concurenței neloiale, neputându-se reține în acest caz o încălcare a prevederilor legale menționate.

Față de această adresă a Autorității, F. a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

Fată de capătul de cerere prin care reclamanta solicită anularea adresei nr.6718/06.06.2012 emisă de Autoritate prin care s-a respins cererea . de revocare a adresei nr._/13.04.2012: reclamanta în mod cu totul neîntemeiat, apreciază că în cauză, Autoritatea a analizat în mod „superficial” actele și faptele cauzei, „nu a avut în vedere niciun document din cele ce au fost depuse de F.”, „a ignorat concluziile raportului de expertiză tehnică” și a respins în mod ”neîntemeiat” sesizarea reclamantei în ceea ce privește constatarea si sancționarea contravențiilor reglementate de art.4 alin.1) lit.h) și g) din

lege. Or, așa cum rezultă din actele aflate la dosarul cauzei, Autoritatea a analizat întreg materialul probator depus de către reclamantă (e-mailuri, contracte, adrese, expertiză extrajudiciară, declarații), solicitând totodată și o . informații suplimentare atât de la reclamantă, de la clienții acesteia, Selgros Cash & Carry, Groupe Carrefour România, precum și informațiile suplimentare solicitate de la P. R. și de la autorități publice.

Întrucât, reclamanta, prin cererea de anulare a adresei nr.6718/06.06.2012 nu a adus alte documente suplimentare, față de cele deja transmise Autorității (care au stat la baza analizei inițiale a acesteia) în vederea răsturnării soluției date de Autoritate, nefiind justificată cererea anulării adresei nr.6718/06.06.2012, soluția instanței de judecată trebuie să fie în sensul respingerii acestui capăt de cerere.

Față de capătul de cerere prin care reclamanta solicita anularea adresei nr._/13.04.2012

I.Cu privire la contravenția reglementată de dispozițiile art. 4 alin.(l) lit a) din legea nr. 11/1991:

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art.4 alin.(l) lit.g) din legea concurenței neloiale „deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant", reclamanta trebuia să facă dovada, în mod cumulativ, a următoarelor condiții:

-în primul rând, trebuia făcută dovada că anumiți clienți ai reclamantei au devenit clienții P. R.. Este deci esențială producerea unui rezultat, în sensul preluării anumitor clienți. Existenta unor eventuale contacte sau transmiteri de oferte, neurmate de producerea vreunui rezultat. În sensul preluării anumitor clienți, face ca această primă condiție sa nu fie întrunită.

Potrivit documentelor de la dosarul cauzei transmise de către reclamantă, în data de 09.03.2011, anterior plecării numiților I. A., F. C. I. si A. M. din cadrul, societății, aceasta avea un număr de 47 de clienți Service și un număr de 13 clienți Frig Comercial și Industrial. în momentul în care Ministerul Finanțelor Publice a solicitat reclamantei lista cu clienții F. care au fost deturnați, reclamanta a transmis o listă cu clienții pe care aceasta, conform propriei calificări, i-a „pierdut”. Mai mult, urmare a solicitărilor de informații suplimentare de la clienții reclamantei (Groupe Carrefour România, Selgros Cash& Carry sau . - C. P.) situația se prezintă astfel:

-. SA. prin adresa nr._ din 22 iulie 2011, precizează că aceasta a colaborat cu F. din anul 2000, de la deschiderea primului magazin Carrefour în Chiajna și continuă să colaboreze cu aceasta. Mai mult, în urma licitațiilor care au avut loc în data de 08.06.2011 și 07.07.2011, F. a câștigat două proiecte mari, respectiv Carrefour Coloseum (Pereți și uși frigorifice) și Carrefour Market P. (instalație frig). În ceea ce privește colaborarea Carrefour cu P. R., această colaborare a început în anul 2011 întrucât P. R. a participat la licitațiile electronice în cadrul cărora aceasta a propus cea mai bună ofertă de preț câștigând astfel licitațiile pentru Hypermarkecul Carrefour Ploiești (12.04.2011) și Supermarketul G. și l B. (28.04.2011).

-S.C. Selgros Cash & Carry SRL, prin adresa nr.9666 din 08.11.2011, menționează că a avut și continuă să aibă relații comerciale cu F., raporturile fiind de natură contractuală, dar și prestări realizate doar în baza comenzilor lansate de către Selgros, aceasta menționând în adresa de mai sus toate contractele (în număr de 56 de contracte) pe care le-a încheiat cu F., unele fiind încă în derulare iar altele încetând deja ca urmare a îndeplinirii obiectului. În ceea ce privește raporturile juridice comerciale cu P. R., Selgros menționează că acestea s-au desfășurat pe bază de comenzi punctuale, beneficiind de prestări de servicii ocazionale si din partea P. R.. începând cu anul 2011. ..R.L- C. P.. prin adresa de răspuns nr.1563 din 12.09.2011 la solicitările de informații din partea Autorității, precizează că a colaborat cu F. între anii 2006 și 2010 în temeiul contractului de prestări servicii de întreținere a instalațiilor frigorifice, contract care a expirat la finele lunii decembrie 2011 fără să fie prelungit. Totodată, aceasta menționează că „acest contract nu a fost reînnoit pentru că în perioada contractuală F. nu a reușit să stopeze pierderile de Oceon din instalația frigorifică din magazinul C. P., acest lucru ducând deseori la deteriorarea mărfurilor, slaba pregătire a unor tehnicieni, intervenția greoaie la solicitări". în ceea ce privește colaborarea cu P. R., .-C. P. menționează că a ales să colaboreze cu această societate în urma unei selecții care a avut loc la finele lunii decembrie 2010, P. R., alături de F. și ., avansând o . oferte către ..R.L- C. pantelimon. întrucât oferta P. Rrefrigeration a fost cea mai competitivă în special din punct de vedere al prețului, aceasta a fost selectată de Către ..R.L- C. P.. între cele două fiind încheiat un contract pentru o perioadă de un an de zile. Așa cum rezultă și din cuprinsul adresei nr.1563/12.09.2011 emisă de către ..R.L. C. P., în domeniul serviciilor de frig, întrucât piața este foarte restrânsă, beneficiarii serviciilor de frig sunt de regulă interesați de societățile nou - înființate, pentru că acestea din urmă oferă adesea condiții de colaborare mult mai avantajoase decât standardul din piață.

Din coroborarea actelor și a informațiilor transmise Autorității, rezultă în mod neechivoc că, în cauză, clienții F. au încheiat contracte atât cu F. cât și cu P. R., aceasta din urmă având în vedere ofertele avantajoase, din punct de vedere al prețului, pe care aceasta le a făcut nefiind vorba despre o deturnare a clientelei în sensul legii concurenței neloiale.

Potrivit doctrinei de specialitate, clientela, sub aspectul sau cel mai general, semnifică „valoarea pe care o reprezintă relațiile statornicite între un fond de comerț și persoanele care solicită în mod obișnuit comerciantului respectiv (agentului economic individual sau societății comerciale) mărfuri, servicii sau lucrări”. Ceea ce este esențial pentru existența clientelei este probabilitatea ca publicul să apeleze în mod constant, în prezent și viitor, la produsele, respectiv serviciile unui comerciant. Dintre toate valorile cu care operează un comerciant, clientela este elementul cel mai fluctuant si mai dificil de comensurat.

În al doilea rând, reclamanta trebuia să facă dovada faptului că respectivii clienți au fost deturnați de la societatea reclamantă, de către numiții I. A., F. C. I., A. M. și S.C. P. R. Team S.R.L,, prin folosirea legăturilor pe care aceștia le stabiliseră cu această clientelă în cadrul relațiilor de colaborare/funcției pe care au deținut-o anterior în cadrul F..

Această deturnare a clientelei presupune, prin definiție, acțiuni clare și neechivoce, dar neoneste, de orientare a clientelei comerciantului lezat spre comerciantul care profită de astfel de manevre. Așa cum remarcă doctrina, „manoperele de deturnare a clientelei, oricum s-ar exprima ele, trebuie să fie temeinic dovedite”. Or, în speța supusă judecății nu s-a dovedit că s-ar fi urmărit și că s-ar fi atins un astfel de rezultat, întrucât, așa cum rezultă și din actele de la dosarul cauzei, P. R. nu a urmărit să deturneze clienții F., aceștia alegând din proprie inițiativă, în urma unor licitații electronice, să încheie contracte comerciale si cu P. R., având în vedere tocmai pregătirea profesională a specialiștilor acesteia precum si oferta de preț avantajoasă pe care a făcut-o acestor clienți.

Astfel, orientarea spontană a clientelei spre noul comerciant, bazată pe aprecierea calităților personale ale angajaților acestuia, cunoscute din activitatea anterioară desfășurată în slujba celuilalt comerciant, nu vor putea fi considerate ca fapte de deturnare a clientelei. Tot astfel, orientarea spontană a preferințelor clientelei spre produsele noului comerciant, apreciate obiectiv sau subiectiv ca fiind superioare calitativ în raport cu produsele celuilalt comerciant, nu vor da naștere răspunderii bazate pe dispozițiile art.4 alini lit. g) din legea nr.11/1991.

În al treilea rând, reclamanta trebuia să dovedească și faptul că, prin aceste conduite neloiale aceasta a fost privată de exploatarea clientelei sale sau de un segment important al acesteia. Or, în cauza dedusă judecății reclamanta nu probează în nici un fel potențialul prejudiciu adus acesteia de către P. R..

Cu privire la contravenția reglementată de dispozițiile art.4 alin. 1 lit h) din legea nr. 11/1991:

Toate susținerile reclamantei cu privire la contravenția reglementată de art.4. alin.(l) lit.h) din lege, pornesc de la o interpretare eronata a textului de lege. Potrivit dispozițiilor art.4 alin. 1 lit.h) din Legea nr.11/1991, constituie contravenție ”concedierea sau atragerea unor salariați ai unui comerciant în scopul înființării unei societăți concurente care să capteze clienții acelui comerciant sau angajarea salariaților unui comerciant în scopul dezorganizării sale”. Reclamanta precizează în cererea de chemare în judecată, cu privire la contravenția reglementată de dispozițiile art.4 alin.1) lit. h) din legea nr.11/1991 că obiectul juridic special al acestei contravenții este identic cu cel prevăzut de dispozițiile art.4 alin.(l) lit.g): „obiectul juridic special reprezentat de raporturile social-economice privind asigurarea și ocrotirea liberei concurențe, în special dreptul la clientelă”. Or, așa cum precizează și doctrina de specialitate, obiectul juridic al acestei contravenții îl reprezintă grupul de raporturi juridice privind asigurarea loialității salariaților unui comerciant în raport cu alți comercianți concurenți, precum și cel vizând libera și onesta concurență comercială.

În mod eronat reclamanta menționează în cererea de chemare în judecată, că „în speță, există premisa pentru sancționarea contravenției, ca urmare a înființării P. R. în vederea atragerii salariaților F.” întrucât intenția legiuitorului a fost aceea de a sancționa tocmai acele acte sau fapte prin care se încearcă concedierea sau atragerea unor salariați ai unui concurent în scopul înființării unei societăți concurente și nu în sensul celor invocate mai sus de reclamantă. Față de aceste elemente constitutive ale contravenției prevăzute de dispozițiile art.4 alin (1) lit. h din legea nr.11/1991, reclamanta înțelege să se folosească de declarațiile salariaților acesteia, salariați, care, potrivit celor menționate de reclamantă, „au fost contactați de dl. M. A., dl C. I. F. și dl. I. A., care le-a propus să-și dea demisia din cadru F. pentru a lucra la o altă societate în aceleași condiții, dar la un nivel de salarizare mai mare”. Or, așa cum rezultă și din materialul probator depus la dosarul cauzei, parte din salariații care au fost de acord de a da declarații își desfășoară și în prezent activitatea în cadrul F., declarațiile acestora fiind astfel pro causa, având conținut și dată identice și neputând constitui o probă pertinentă în cauză.

În spatele acestor demisii în masă, care au avut loc în cadrul F., stau tocmai nemulțumirile angajaților față de lipsa unor salarii satisfăcătoare, iminența disponibilizărilor și a reducerilor de personal în cadrul societății reclamante, acestea fiind de notorietate încă din prima jumătate a anului 2010, așa cum rezultă și din conținutul actelor de ia dosarul cauzei.

În cuprinsul cererilor de revenire asupra deciziei de demisia a numiților S. M., Z. S. M., C. G., Gealepu B. Gabrici, I. I., M. D., A., M. B. M. și alții, aceștia solicită în cuprinsul cererii de anulare a demisiei ca „revenirea la lacul de muncă să fie în condiții normale”.

-hotărârea Consiliului de Conducere al F. din data de 29 iunie 2010, ex ante demisionării numiților I. A., A. M. și F. C., prin care se menționează că, Directorul General al F., numitul N. Bara, își dă demisia din funcție părăsind F., fapt care a modificat substanțial modul de lucru în cadrul societății;

-declarațiile solicitate de P. R. numiților M. C., S. M., M. G. V., E. M. - C., M. A., P. I., Bilboaca V., S. R. C. care menționează în cuprinsul acestor declarații (chestionar) că printre motivele care au stat la baza demisionării acestora se numără: mediul instabil, nesiguranța la locul de muncă, restructurările care urmează a avea loc, programul de lucru, salariu mic, lipsa unui superior, lipsa de încredere, etc.

Cu privire la întreg probatoriul invocat de reclamantă în dovedirea săvârșirii fantelor de concurenta neloială prevăzute la disp art.4 alin. 1) lit. g și h:

În ceea ce privește „probele” de care a înțeles să se folosească reclamanta în susținerea celor invocate în sesizare, acestea sunt reprezentate de declarațiile pro causa ale salariaților F., simple susțineri ale reclamantei, neprobate în vreun fel sau chiar „urme” de e-mailuri, „fișierele” documentelor redactate și deținute de numitul M. A. pe laptopul acestuia. Or, aceste ultime așa zise”probe” sunt neconcludente în cauză deoarece, toate aceste documente sunt în formă electronică cărora nu le este atașată sau incorporată o semnătură electronică extinsă, în accepțiunea Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică. Astfel. aceste înscrisuri nu prezintă nicio certitudine în privinta autorului lor, a provenienței, a modului în care au fost dobândite si nici a autenticității si linsei oricărei alterări sau intervenții asupra conținutului lor.

Prin urmare, toate aceste „probe” de care înțelege să se folosească reclamanta sunt lipsite de concludentă, pertinență și relevanță în dovedirea săvârșirii faptelor de concurență neloială de către I. A., F. C. I. și A. M. și P. R. și nu constituie decât simple presupuneri si speculații emise de reclamantă cu privire la existența unor astfel de fapte.

Reclamanta .. a formulat întâmpinare la cererea de intervenție accesorie (în interesul Consiliului Concurenței) formulată de S.C. P. R. Team S.R.L. („P. R.") și I. A., prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității capătului de cerere cuprins la litera b) al cererii introductive și pe fondul cauzei, respingerea cererii de intervenție ca neîntemeiată și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Inadmisibilitatea cererii de intervenție:

Potrivit dispozițiilor art. 49 alin. (2-3) C.pr.civ., intervenția este în interesul uneia din părți când sprijină numai apărarea acesteia, însă pentru ca o asemenea cerere de intervenție să fie admisibilă, trebuie ca cel care formulează cererea de intervenție să dovedească un interes.

Interesul a fost definit în literatura de specialitate ca fiind folosul practic imediat pe care îl are o persoană pentru a justifica formularea unei cereri în fața instanței . Tot doctrina a stabilit că interesul trebuie să fie: (i) legitim, (ii) personal și direct, (iii) născut și actual .

Prin urmare, pentru ca instanța să poată dispune cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii P. R. și I. A., aceasta trebuie să analizeze interesul invocat șl probat de P. R. și I. A..

Pe fondul cererii de intervenție. P. R. și I. A. au invocat: excepția inadmisibilității capătului de cerere cuprins la litera b) al cererii introductive, pe considerentul că s-ar încălca principiul separației puterilor în stat;

-excepția inadmisibilității „solicitării accesorii" {„Obligarea Consiliului Concurenței să dispună continuarea cercetărilor în legătură cu sesizarea");

-inexistența faptei de atragere necinstită a clientelei și

-inexistența faptei de angajare de către P. R. a unor salariați ai F., în mod necinstit.

Se impune respingerea excepției inadmisibilității capătului de cerere cuprins la litera b al cererii introductive:

Conform dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ,,Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă".

B.2. Instanța este competentă să se pronunțe asupra capătului de cerere menționat la lit.b) al cererii introductive:

Astfel, referitor la competența instanței de contencios administrativ se reține că „legiuitorul, dând în căderea instanței de contencios administrativ dreptul de a anula actele administrative de autoritate făcute cu călcarea legilor și regulamentelor, a învestit această instanță cu plenitudinea de control. Aceasta rezultă din termenii generali, cât și din scopul ce l-a urmărit de a face posibilă anularea unui act administrativ abuziv. A decide altfel și a recunoaște instanței de contencios administrativ numai un drept limitativ la examinarea actului din punct de vedere formal ar fi a nu se mai atinge scopul legii, pentru că s-ar lăsa mai totdeauna autorității administrative posibilitatea de a eluda legea, ceea ce nu a putut fi deloc intenția legiuitorului și ar împiedica anularea unui act, oricât de abuziv ar fi el, prin aceea că l-ar îngădui cu toate formele legale."

În acest sens, având în vedere faptul că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea Actului administrativ, în ceea ce privește îndeplinirea elementelor constitutive ale contravențiilor reglementate de dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991, instanța de contencios-administrativ, în virtutea atribuțiilor generale, are dreptul și, pe cale de consecință, competența de a obliga C. Concurenței la emiterea unei decizii de constatare și sancționare a săvârșirii de către persoanele vizate de Sesizare a contravențiilor reglementate de art. 4 alin. (1) lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991 și aplicarea corespunzătoare a acestor texte de lege.

În ceea ce privește susținerile referitoare la lipsa plângerii prealabile. F. a formulat plângere prealabilă, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, solicitând autorității, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 revocarea actului administrativ.

Netemeinicia cererii de intervenție: în anul 2010, în timp ce își desfășurau activitatea în cadrul F., C.-I. F. și A. M., împreună cu I. A., au plănuit înființarea unei societăți concurente, respectiv RPS R., făcând rezervare de denumire în acest sens. Ulterior, au renunțat la denumirea de RPS R., pentru ca, la data de 28.12.2010, să fie înființată P. R., de către C.-I. F. și A. M., împreună cu I. A..

Divizia Refrigerare gestiona o . clienți strategici, deosebit de importanți pentru activitatea F., la care aveau acces în mod direct I. A., C.-loan F. și M. A. .

În acest fel, profitând de poziția pe care o ocupau și în baza legăturilor stabilite cu această clientelă în calitate de reprezentanți ai F., persoanele sus-mentionate au desfășurat o . acte și fapte de concurență neloială, în scopul deturnării clientelei F. către P. R..

La termenul de judecată din data de 21.09.2012 au formulat cerere de intervenție F. C. - I., A. M. prin care au solicitat:

1.Pe cale de intervenție principală, în interes propriu, să se constate legalitatea și temeinicia Adresei nr. 6718/06.06.2012 emisă de către C. Concurenței și să dispună menținerea Adresei susmenționate.

2.În subsidiar, în situația în care instanța va reține ca inadmisibilă cererea de intervenție în interes propriu, pe cale de intervenție accesorie, în interesul intimatului C. Concurenței, să respingă acțiunea formulată de către reclamanta F. SRL, ca neîntemeiată.

Prin prezenta acțiune, în contestarea Adresei nr. 6718/06.06.2012, reclamanta F. Srl a solicitat, în esență:

-anularea de plano a actului administrativ reprezentat de adresa nr. 6718/06.06.2012;

-anularea sub aspectul îndeplinirii elementelor constitutive ale contravențiilor prevăzute la art. 4 alin. 1 lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991, solicitând Instanței, în principal „...obligarea Consiliului Concurenței să emită o decizie de constatare și sancționare a săvârșirii de către persoanele vizate de Sesizare a contravențiilor prevăzute la art. 4 alin. 1 lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991..."

Actul administrativ atacat beneficiază intervenienților, confirmând legalitatea și corectitudinea practicilor comerciale.

Prin Adresa nr. 6718, C. Concurenței a constatat că intervenienții F. C. I. și A. M. nu au săvârșit, prin actele pretinse de către F. Srl în cadrul sesizării nr._/25.03.2011, niciuna dintre contravențiile prevăzute la art. 4 alin. 1 lit. g) și h) din Legea nr. 11/1991.

Astfel, cu privire la cei doi intervenienți, Adresa nr. 6718:

-confirmă o conduită comercială legală și loială a acestora față de F. Srl;

-infirmă susținerile reclamantei privind existența unor clienți exclusivi ai F. Srl ori a unor metode neoneste de atragere a clienților ori salariaților;

-infirmă existența atragerii salariaților reclamantei în scopurile circumstanțiate de norma legală pentru a constitui contravenție.

Prin urmare, actul administrativ atacat beneficiază celor doi intervenienți, confirmând dreptul și accesul liber al acestora la clientelă, respectiv la forța de muncă disponibilă pe piața curentă fără vreo îngrădire, astfel cum reclamanta a tentat prin sesizarea înaintată Consiliului Concurenței.

Prin cererea formulată se solicită, în fapt, circumstanțierea faptelor personale ale intervenienților F. C. I. și A. M., calificarea acestora ca și contravenții și, mai mult, sancționarea acestora.

În consecință, acțiunea formulată de către reclamantă tinde, pe lângă efectele asupra dreptului la imagine al intervenienților, spre efecte patrimoniale.

Intervenienta S.C. P. R. TEAM S.R.L. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, F., prin care a invocat excepția puterii lucrului judecat și să țină cont de existența lucrului judecat - având în vedere că, prin hotărâre judecătorească definitivă, dată în soluționarea unei pricini cu privire la constatarea acelorași fapte ca cele invocate și în prezenta cauză, fapte pretinse a fi fost săvârșite de aceleași persoane ca cele invocate și în prezenta cauză, s-a stabilit că nu există pretinsele fapte imputate intervenienților.

Sub aspect procedural, să se admită excepția inadmisibilității capătului de cerere cuprins la litera b) din paginile 1 și 2 ale acțiunii în contencios administrativ. Această excepție a fost invocată prin cererea de intervenție și a fost dezvoltată la punctul 2 din cererea de intervenție depusă la dosarul cauzei pentru termenul din 21 Septembrie 2012.

Pe fondul cauzei, să se respingă cererea reclamantei și să mențină soluția pârâtului, C. Concurenței, de respingere a sesizării F. cu privire la pretinse fapte de concurență neloială.

La termenul din data de 19.10.2012 au fost admise în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de F. C. I. ȘI A. M., și cererea de intervențieîn interesul pârâtului . ȘI I. A..

Prin încheierea din data de 18.12.2012 a fost respinsă excepția puterii de lucru judecat.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității excepției inadmisibilității capătului de cerere cuprins la litera b al cererii introductive:

Instanța este competentă să se pronunțe asupra capătului de cerere menționat la lit.b) al cererii introductive:

Astfel, referitor la competența instanței de contencios administrativ se reține că legiuitorul, dând în căderea instanței de contencios administrativ dreptul de a anula actele administrative de autoritate făcute cu călcarea legilor și regulamentelor, a învestit această instanță cu plenitudinea de control. Aceasta rezultă din termenii generali, cât și din scopul ce l-a urmărit de a face posibilă anularea unui act administrativ abuziv. A decide altfel și a recunoaște instanței de contencios administrativ numai un drept limitativ la examinarea actului din punct de vedere formal ar fi a nu se mai atinge scopul legii, pentru că s-ar lăsa mai totdeauna autorității administrative posibilitatea de a eluda legea, ceea ce nu a putut fi deloc intenția legiuitorului și ar împiedica anularea unui act, oricât de abuziv ar fi el, prin aceea că l-ar îngădui cu toate formele legale.

În ceea ce privește susținerile referitoare la lipsa plângerii prealabile, se reține că reclamanta F. a formulat plângere prealabilă, așa cum reiese din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, solicitând autorității, în conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 revocarea actului administrativ.

Față de aceste aspecte, instanța urmează a respinge excepția ca neîntemeiată.

Pe fondul cauzei se rețin următoarele:

În cauză, reclamanta . a formulat o plângere cu privire la săvârșirea faptelor de concurență neloială prevăzute de dispozițiile art.4 alin.1 g) și h) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, cu modificările și completările ulterioare de către intervenienții I. A., F. C. I., A. M. și S.C. P. R. Team S.R.L.

La momentul săvârșirii de către persoanele vizate de sesizare a presupuselor faptele prevăzute de art.4 alin. (l) lit.g) și h) din Legea nr.11/1991, Divizia Refrigerare constituia cel mai important departament din cadrul F., prin intermediul acestui departament realizându-se peste 90% din cifra de afaceri a societății F..

Persoanele fizice vizate de sesizare și-au desfășurat activitatea în cadrul F., după cum urmează:

-intervenientul I. A. a fost numit în funcția de Director Divizie Refrigerare prin Hotărârea Consiliului de Administrație al F. din data de 29 iunie 2010, asigurând astfel conducerea executivă a F., împreună cu Directorul Financiar și Directorul de Dezvoltare Regională, Colaborarea numitului I. A. cu reclamanta a început încă din anul 1996, acesta ocupând diverse funcții în această perioadă (începând din anul 2001, acesta a ocupat funcții de conducere). La data de 05.11.2010, intervenientul I. A. și-a dat demisia din funcția deținută în cadrul F..

-intervenientul C.-I. F. a fost angajat în cadrul F., în baza contractului individual de muncă nr.9158/29.09.2003, în funcția de inginer. Ulterior, la data de 01.06.2008 acesta a fost transferat în cadrul N.B.C Consulting S.R.L (parte a grupului F.) în funcția de director vânzări, conform contractului de muncă nr.5288/17.06.2008, iar la data de 01.10.2008 a revenit în cadrul F., fiind desemnat, la data de 13.07.2009, Director Departament Frig Comercial, în subordinea intervenientului I. A.. Ulterior. Intervenientul C. I. F. și-a înaintat demisia din funcția ocupată în data de 05.11.2010.

-intervenientul M. A. a fost angajat în cadrul F., în baza contractului individual de muncă nr.8496/07.10,2008. Acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul F., în calitate de Director Departament Service, fiind în subordinea intervenientului I. A.. Acesta și-a dat demisia din funcția ocupată în data de 05.11.2010.

În ceea ce privește persoana juridică vizată de sesizare, respectiv intervenienta P. R., aceasta este o societate comercială, înregistrată în data de 28.12.2010 cu un număr de 100 părți sociale, având ca asociați pe I. A. (50%), F. C. - I. (25%) și A. M. (25%). Principalul obiect de activitate al acestei societăți este realizarea de lucrări de instalații sanitare, de încălzire și de aer condiționat iar ca obiect secundar de activitate aceasta desfășoară activități de fabricare a echipamentelor de ventilație și frigorifice, etc.

Prin adresa nr._/13.04.2012 Autoritatea a transmis F. răspunsul la sesizarea acesteia din urmă cu privire la presupusa săvârșire a faptelor de natură contravențională prevăzute de art.4 din legea concurenței neloiale de către persoanele fizice și juridice menționate anterior. Potrivit acestei adrese, Autoritatea a apreciat că, în speța supusă analizei, având la bază întreg materialul probator, nu sunt întrunite elementele constitutive ale contravențiilor reglementate de dispozițiile art.4 alin.(l) liLg) și h) din legea nr.11/1991, neputându-se reține în sarcina numiților I. A., F. C. I., A. M. și S.C. P. R. Team S.R.L săvârșirea acestor contravenții.

Față de această adresă a Autorității, reclamanta F. a formulat plângere prealabilă în temeiul dispozițiilor art.1 alin.(1) și art.7 din Legea nr.554/2004, solicitând revocarea adresei nr._/13.04.2012. Autoritatea a răspuns față de această plângere prealabilă, comunicând reclamantei faptul că, își menține opinia formulată în cuprinsul adresei inițiale de răspuns, potrivit căreia documentele și informațiile aflate la dosarul cauzei nu probează faptele de concurență neloială reglementate de dispozițiile art.4 alin.(l) lit. g) și h) din legea concurenței neloiale, neputându-se reține în acest caz o încălcare a prevederilor legale menționate.

Față de această adresă a Autorității, reclamanta F. a formulat prezenta cerere de chemare în judecată.

Față de capătul de cerere prin care reclamanta solicita anularea adresei nr._/13.04.2012:

I.Cu privire la contravenția reglementată de dispozițiile art. 4 alin.(l) lit a) din legea nr. 11/1991:

În ceea ce privește contravenția prevăzută de art.4 alin.(l) lit.g) din legea concurenței neloiale „deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant”, reclamanta trebuia să facă dovada, în mod cumulativ, a următoarelor condiții:

Potrivit documentelor de la dosarul cauzei transmise de către reclamantă, în data de 09.03.2011, anterior plecării numiților I. A., F. C. I. si A. M. din cadrul, societății, aceasta avea un număr de 47 de clienți Service și un număr de 13 clienți Frig Comercial și Industrial. În momentul în care Ministerul Finanțelor Publice a solicitat reclamantei lista cu clienții F. care au fost deturnați, reclamanta a transmis o listă cu clienții pe care aceasta, conform propriei calificări, i-a „pierdut”. Mai mult, urmare a solicitărilor de informații suplimentare de la clienții reclamantei (Groupe Carrefour România, Selgros Cash& Carry sau . - C. P.) situația se prezintă astfel:

-. S.A. prin adresa nr._ din 22 iulie 2011, precizează că aceasta a colaborat cu F. din anul 2000, de la deschiderea primului magazin Carrefour în Chiajna și continuă să colaboreze cu aceasta. Mai mult, în urma licitațiilor care au avut loc în data de 08.06.2011 și 07.07.2011, F. a câștigat două proiecte mari, respectiv Carrefour Coloseum (Pereți și uși frigorifice) și Carrefour Market P. (instalație frig). În ceea ce privește colaborarea Carrefour cu P. R., această colaborare a început în anul 2011 întrucât P. R. a participat la licitațiile electronice în cadrul cărora aceasta a propus cea mai bună ofertă de preț câștigând astfel licitațiile pentru Hypermarkecul Carrefour Ploiești și Supermarketul G. și B..

-S.C. Selgros Cash & Carry SRL, prin adresa nr.9666 din 08.11.2011, menționează că a avut și continuă să aibă relații comerciale cu reclamanta F., raporturile fiind de natură contractuală, dar și prestări realizate doar în baza comenzilor lansate de către Selgros, aceasta menționând în adresa de mai sus toate contractele (în număr de 56 de contracte) pe care le-a încheiat cu F., unele fiind încă în derulare iar altele încetând deja ca urmare a îndeplinirii obiectului. În ceea ce privește raporturile juridice comerciale cu P. R., Selgros menționează că acestea s-au desfășurat pe bază de comenzi punctuale, beneficiind de prestări de servicii ocazionale si din partea P. R.. Începând cu anul 2011, ..R.L- C. P. prin adresa de răspuns nr.1563 din 12.09.2011 la solicitările de informații din partea Autorității, precizează că a colaborat cu F. între anii 2006 și 2010 în temeiul contractului de prestări servicii de întreținere a instalațiilor frigorifice, contract care a expirat la finele lunii decembrie 2011 fără să fie prelungit. Totodată, aceasta menționează că „acest contract nu a fost reînnoit pentru că în perioada contractuală F. nu a reușit să stopeze pierderile de Oceon din instalația frigorifică din magazinul C. P., acest lucru ducând deseori la deteriorarea mărfurilor, slaba pregătire a unor tehnicieni, intervenția greoaie la solicitări". În ceea ce privește colaborarea cu P. R., .-C. P. menționează că a ales să colaboreze cu această societate în urma unei selecții care a avut loc la finele lunii decembrie 2010, P. R., alături de F. și ., avansând o . oferte către ..R.L- C. pantelimon. Întrucât oferta P. Rrefrigeration a fost cea mai competitivă în special din punct de vedere al prețului, aceasta a fost selectată de Către ..R.L- C. P.. între cele două fiind încheiat un contract pentru o perioadă de un an de zile. Așa cum rezultă și din cuprinsul adresei nr.1563/12.09.2011 emisă de către ..R.L. C. P., în domeniul serviciilor de frig, întrucât piața este foarte restrânsă, beneficiarii serviciilor de frig sunt de regulă interesați de societățile nou - înființate, pentru că acestea din urmă oferă adesea condiții de colaborare mult mai avantajoase decât standardul din piață.

În al doilea rând, reclamanta trebuia să facă dovada faptului că respectivii clienți au fost deturnați de la societatea reclamantă, de către intervenienții I. A., F. C. I., A. M. și S.C. P. R. Team S.R.L, prin folosirea legăturilor pe care aceștia le stabiliseră cu această clientelă în cadrul relațiilor de colaborare/funcției pe care au deținut-o anterior în cadrul F..

Cu privire la contravenția reglementată de dispozițiile art.4 alin. 1 lit h) din legea nr. 11/1991:

În mod eronat reclamanta menționează în cererea de chemare în judecată, că „în speță, există premisa pentru sancționarea contravenției, ca urmare a înființării P. R. în vederea atragerii salariaților F.” întrucât intenția legiuitorului a fost aceea de a sancționa tocmai acele acte sau fapte prin care se încearcă concedierea sau atragerea unor salariați ai unui concurent în scopul înființării unei societăți concurente și nu în sensul celor invocate mai sus de reclamantă. Față de aceste elemente constitutive ale contravenției prevăzute de dispozițiile art.4 alin (1) lit. h din legea nr.11/1991, reclamanta înțelege să se folosească de declarațiile salariaților acesteia, salariați, care, potrivit celor menționate de reclamantă, „au fost contactați de interevnienții M. A., C. I. F. și I. A., care le-a propus să-și dea demisia din cadrul F. pentru a lucra la o altă societate în aceleași condiții, dar la un nivel de salarizare mai mare”. Or, așa cum rezultă și din materialul probator depus la dosarul cauzei, parte din salariații care au fost de acord de a da declarații își desfășoară și în prezent activitatea în cadrul F., declarațiile acestora fiind astfel pro causa, având conținut și dată identice și neputând constitui o probă pertinentă în cauză.

-hotărârea Consiliului de Conducere al F. din data de 29 iunie 2010, ex ante demisionării intervenienților I. A., A. M. și F. C., prin care se menționează că, Directorul General al F., numitul N. Bara, își dă demisia din funcție părăsind reclamanta F., fapt care a modificat substanțial modul de lucru în cadrul societății;

Cu privire la întreg probatoriul invocat de reclamantă în dovedirea săvârșirii faptelor de concurenta neloială prevăzute la disp art.4 alin. 1) lit. g și h:

În ceea ce privește „probele” de care a înțeles să se folosească reclamanta în susținerea celor invocate în sesizare, acestea sunt reprezentate de declarațiile pro causa ale salariaților F., simple susțineri ale reclamantei, neprobate în vreun fel sau chiar „urme” de e-mailuri, „fișierele” documentelor redactate și deținute de intervenientul M. A. pe laptopul acestuia. Or, aceste ultime probe sunt neconcludente în cauză deoarece, toate aceste documente sunt în formă electronică cărora nu le este atașată sau incorporată o semnătură electronică extinsă, în accepțiunea Legii nr.455/2001 privind semnătura electronică. Astfel. aceste înscrisuri nu prezintă nicio certitudine în privința autorului lor, a provenienței, a modului în care au fost dobândite si nici a autenticității si linsei oricărei alterări sau intervenții asupra conținutului lor.

Prin urmare, toate aceste probe de care înțelege să se folosească reclamanta sunt lipsite de concludentă, pertinență și relevanță în dovedirea săvârșirii faptelor de concurență neloială de către intervenienții I. A., F. C. I. și A. M. și P. R..

Față de aspectele învederate anterior, instanța va respinge acțiunea ca nefondată și pentru aceleași considerente expuse anterior va admite cerere de intervenție principală.

Va constata legalitatea adresei nr. 6718/06.06.2012 emisă de C. Concurenței.

Va admite cererea de intervenție accesorie.

În baza art. 274 alineatele 1 și 3 Cod pr. civ. va obliga reclamanta să plătească intervenientei . SRL suma de 16,30 lei cheltuieli de judecată - taxă de timbru și timbru judiciar și suma de 4.500 lei onorariu avocat.

Va obliga reclamanta să plătească intervenientului A. M. suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, suma de 4500 lei onorariu de avocat și intervenientului F. C. I. suma de 4.500 lei cheltuieli de judecată onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția inadmisibilității capătului de cerere cuprins la lit. b din acțiune.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor la SCA „Țuca Z.&Asociații”, cu sediul în București, .. 4-8, America House, Aripa de Vest, ., în contradictoriu cu pârâtul C. CONCURENȚEI, cu sediul în București, . nr. 1, sector 1, intervenienții în interes propriu F. C. I. ȘI A. M., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor în București, .. 36, . și intervenienții în interesul pârâtului . ȘI I. A., ambii cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor, la Salans-Moore și Asociații SCA, cu sediul în București, . nr. 28-C, sector 1, ca nefondată.

Admite cerere de intervenție principală.

Constată legalitatea adresei nr. 6718/06.06.2012 emisă de C. Concurenței.

Admite cererea de intervenție accesorie.

Obligă reclamanta să plătească intervenientei . SRL suma de 16,30 lei cheltuieli de judecată - taxă de timbru și timbru judiciar și suma de 4.500 lei onorariu avocat.

Obligă reclamanta să plătească intervenientului A. M. suma de 8,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar, suma de 4500 lei onorariu de avocat și intervenientului F. C. I. suma de 4.500 lei cheltuieli de judecată onorariu de avocat.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.03.2013.

PREȘEDINTE GREFIER

V. D. B. C.

Red. DV

Tehnored. CB

8 ex.

← Pretentii. Decizia nr. 3547/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Pretentii. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 1098/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 1098/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI