Obligaţia de a face. Decizia nr. 3804/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3804/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 62408/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.3804
Ședința publică de la data de 30.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
JUDECĂTOR – S. P.
JUDECĂTOR – H. P.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul-reclamant M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE (fost M. Dezvoltării Regionale și Turismului) și recurenta-pârâtă S.C. 3 Z B. DE S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3750/09.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta-pârâtă S.C. 3 Z B. DE S. S.R.L. prin avocat M. Trofaila, lipsind recurentul-reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererile de recurs.
Apărătorul recurentei-pârâte solicită respingerea recursului declarat de recurenta-reclamantă și admiterea recursului recurentei-pârâte. Arată că va începe dezbaterea cu problema prescripției, unde sunt următoarele aspecte ce urmează a fi analizate: ce termen de prescripție este aplicabil în cauză, termenul general cum a reținut și prima instanță sau termenul special invocat în întâmpinarea depusă de către Minister.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentei-pârâte arată că solicită respingerea excepției lipsei de interes pe recursul său invocată de Minister. Solicită să se respingă acțiunea pe prescripție neintrându-se în cercetarea fondului, excepția de procedură invocată ducând evident la o paralizare de planuri a acțiunii în restituire formulată de către Minister în cadrul acestei excepții. Consideră că termenul general de prescripție de 3 ani se aplică, textul legal invocat de către recurentul-reclamant nu este aplicabil. Față de modalitatea de expertizare, față de modalitatea de solicitare a sumei ce a făcut obiectul contractului de grant nu sunt aplicabile dispozițiile speciale se aplică termenul general al prescripției, aspect statuat inclusiv de prima instanță, evident necriticat de către Minister.
Arată că valoarea juridică a procesului-verbal în ceea ce privește întreruperea termenului de prescripție, suține M., iar prima instanță reține, că s-au recuonscut pretențiile din procesul-verbal încheiat. Sunt depuse susținerile pe larg exprimate la acel moment referitoare la nerecunoașterea ca și cheltuieli efectuate după expirarea perioadei prin procesul-verbal reținut pe larg, fila 2 din procesul verbal, respectiv suma nu este datorată. Este foarte clară acestă poziție cu privire la suma solicitată, sumă ce a fost efectiv achitată de către 3 Z în derularea Programului. Se spune clar că nu are de dat niciun ban pentru că și-a respectat obligațiile contractuale și a efectuat lucrările în perioada de implementare. Se vine apoi și se spune într-o frază finală de totală bună credință, ca de altfel întreaga atitudine în executarea contractului de 3Z, că dacă se vor consideră aceste cheltuieli eligibile nu trebuie să ți le dau ție Minister, nu am atins valoarea maximă, urmează să-mi pretinzi situații contabile, documente justificative și eu îți dau diferența de la 4000 euro. D. acestă sumă a fost avută în vedere și nicidecum întreaga sumă solicitată de către Minister, ce a fost foarte clar articulată ca fiind achitată și toată acestă susținere în procesul-verbal. Nu este vorba de recunoașterea debitului, nu este vorba de întreruperea cursului prescripției, acțiunea formulată după împlinirea termenului general aplicabil, se impute admiterea recursului pe acest aspect al prescripției dreptului material al acțiunii.
Pe fondul recursului învederează apărătorul recurentei-pârâte că prin acțiune se invocă problema schimbării sediului. Obicetul contractului este implementarea pe raza Municipiului București. Indiferent de durata contractului- 31.07. – 31.08. – schimbarea sediului s-a făcut la nivelul lunii noiembrie 2004, după perioada de implementare în București. Și-a schimbat sediul din . în . sectoare diferite, pe raza Municipiului București. Evident acest motiv de recurs de impune a fi înlăturat fără alte comentarii suplimentare. Un alt aspect al fi acela că prima instanță face trimitere la PIB, fila 89-99 din dosarul Secției a Va Comercială, file importante pentru analizarea momentului la care începe să curgă termenul. 3Z având bani, urmare a plății făcute prin OP la sfârșitul lunii ianuarie, operand creditarea contului 3 Z cu luna februarie, dispoziții contractuale ce permit suspendarea printr-o corespondență avută, învederând această situație Agenției de Implementare ce avea rolul de intermediar în raporturile cu autoritatea contractantă, 3Z de bună credință, imediat după creditarea contului, informează Agenția. Agenția transmite rapoarte pe întreaga perioadă de valabilitate de derulare a contractului către Minister. A se vedea la fila 91 se solicită de către 3Z prelungirea perioadei cu 6 luni. Răspunsul Ministerului, urmare a adresei, este că prelungește perioada. În adresa de solicitare a prelungirii perioadei acceptată de către Minister se vorbește de moment de debut al perioadei contractuale 01.03.2003, prelungită cu 6 luni – 01.09.2004. Evident M. informat, încheând actul adițional în care se raportează la perioada solicitată, avut în vedere de Autoritatea de Implementare, ar fi trebuit să aibă în vedere acestă dată de 01.09.2004. Obligațiile părților de bună credință, 3 Z ia în vedere acestă dată cu privire la care Autoritatea de Implementare și-a exprimat punctual de vedere afirmativ față de momentul creditării contului, transmițând mai departe rapoarte lunare de care M. are cunoștință, nu ia nicio decizie. Până la sfârșitul contractului, chiar ulterior la momentul Raportului Ex post întocmit de Autoritatea de implementare, evident comunicat Ministerului, se spune a început de 01.03, au fost efectuate cheltuielile în cuantum de, râmânând o sumă care a făcut obiectul procesului verbal de conciliere, totul este în regulă. M. nu spune nimic la niciun raport, nu are nicio obiecție. După o perioadă formulează invitație la conciliere în care spune că este depășit termenul. Consideră că poziția 3 Z este foarte clar exprimată totală bună credință, mai mult nu se dă acel termen contractual avut în vedere prin art. 11 în contractul de grant indicat inclusive de prima instanță. Nu se solicită nimic, doar de spune ai făcut perfect ce ai făcut, nu am nicio obiecție cum ai cheltuit banii, dar dă-mi înapoi pentru că este o problemă între mine și cel care avea rolul, care m-a și informat să-ți iau banii înapoi. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pune concluzii de respingere a recursului recurentului-reclamant M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, la data de 20.08.2008, sub nr._/3/2008, reclamantul M. Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Locuințelor, actual M. Dezvoltării Regionale și Turismului, a chemat în judecată pârâta . S. SRL pentru a fi obligată la plata sumei de 96.518,73 lei virată cu titlu de finanțare nerambursabilă și la plata dobânzii legale aferente, dobândă al cărei cuantum până la data de 11.08.2008 era de 22.801,40 lei.
Reclamantul a susținut că pârâta a fost beneficiara unui împrumut nerambursabil în temeiul contractului de grant nr.RO_.2317, încheiat la 30.11.2002. Deoarece pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, autoritatea contractantă a reziliat contractul și a notificat pârâta să restituie suma primită în temeiul contractului, dar pârâta a refuzat să dea curs notificării.
Prin sentința comercială nr._/08.10.2008, tribunalul a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, iar prin decizia comercială nr.146/27.03.2009, Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială a admis apelul, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, s-a pronunțat sent. com. nr._/26.10.2009 a Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială, prin care a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Prin dec. ..10.2010, Curtea de Apel București - Secția a VI-a Comercială, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca neîntemeiată, dar a admis apelul reclamantului și a modificat în tot sentința de fond, în sensul admiterii acțiunii și obligării pîrîtei la plata sumelor indicate în acțiune, către reclamant.
Ambele părți au formulat recurs, recurs care a fost admis prin decizia nr.1813/11.05.2011 a ÎCCJ, prin care au fost casate decizia recurată și sentința de fond și s-a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pe rolul acestei secții, s-a format dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr.3750/09.10.2012 Tribunalul București Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a dispune astfel, tribunalul reține că prin contractul de grant nr.RO_.2317, încheiat la 30.11.2002 – filele 38-58 din dosarul C. – S5, pîrîta a beneficiat de un împrumut nerambursabil pentru implementarea proiectului “Lărgirea activității de proiectare a structurilor de rezistență prin cuprinderea unui segment de piață de 30% concomitent cu implementarea unor soluții inginerești de mare performanță, ținînd sema de nivelul ridicat de seismicitate al teritoriului mun. București”, primind un avans de 96.518,73 lei, conform ordinului de plată aflat în copie la fila 59 din dosarul C.-S5.
Perioada inițială de implementare a fost de 12 luni, ulterior prelungită prin actul adițional nr.1/4.03.2004 la 18 luni.
Reclamantul a considerat că pîrîta nu a respectat clauzele contractuale, respectiv a reamplasat locația proiectului, fără ca această modificare să facă obiectul unui act adițional. De asemenea, reclamantul a considerat că nu sînt eligibile cheltuielile efectuate după terminarea perioadei de implementare a proiectului. Reclamantul a decis rezilierea contractului, cu recuperarea în întregime a finanțării primite, fiind emisă notificarea nr._/30.03.2006.
În urma concilierii, s-a întocmit procesul-verbal nr._/5.09.2005 – filele 109-111 din dosarul C.-S5, prin care pîrîta a recunoscut că datorează ministerului sume în baza acestui contract.
Față de data acestui proces-verbal și disp. art.16 lit.a din decr. nr.167/1958 privind recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie de către cel în folosul căruia curge termenul de prescripție, reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată la Tribunalul București în termenul general de prescripție prev. de art.3 din decr. nr.167/1958, respectiv la data de 19.08.2008, data poștei de pe plicul de la fila 4 din primul dosar.
Este irelevant că pîrîta nu a recunoscut și întinderea dreptului pretins de către reclamant, cît timp a admis în acel proces-verbal de conciliere că datorează reclamantului sume de bani în temeiul contractului de grant. Pentru aceste considerente, excepția prescripției dreptului la acțiune este considerată de către tribunal neîntemeiată și va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, tribunalul apreciază că pretențiile reclamantului sînt nejustificate, în raport de probele administrate în cauză.
Este adevărat că art.9.1 din anexa II privind Condițiile generale ale contractului – fila 18 din dosarul C.-S5, prevede că orice modificare la contract, inclusiv la anexele acestuia, trebuie redactată în scris sub forma unui act adițional, care trebuie depus, dacă este solicitat de beneficiar, cu o lună înainte de data la care modificarea trebuie să intre în vigoare, cu excepția cazurilor bine justificate și acceptate de autoritatea contractantă.
Însă art.9.2 din anexa II privind Condițiile generale ale contractului prevede că, în cazul în care modificarea nu afectează scopul principal al proiectului și impactul financiar este limitat la transferul în cadrul aceluiași capitol bugetar sau transfer între capitole bugetare implicînd o variație de 10% sau mai puțin a sumei prevăzute inițial la fiecare capitol relevant pentru costurile eligibile, beneficiarul poate face modificarea și să anunțe în scris autoritatea contractantă despre aceasta. De asemenea, schimbarea adresei face obiectul unei simple notificări.
Chiar dacă pîrîtul a procedat la schimbarea sediului, tribunalul constată că această modificare nu este de natură să reprezinte o încălcare a clauzelor contractuale. În primul rînd, schimbarea sediului a avut loc în luna noiembrie 2004, după expirarea perioadei de implementare a proiectului. În al doilea rînd, reclamantul a invocat încălcarea pct.2.5 din Ghidul solicitantului, conform căruia nu este permisă schimbarea condițiilor inițiale prin reamplasarea locației proiectului în orice altă localitate. În cazul pîrîtei însă, nu a fost schimbată locația proiectului în altă localitate, schimbarea sediului pîrîtei avînd loc în aceeași localitate – București, din Șos. I. în .>
Cea de a doua neregularitate invocată de către reclamant pentru rezilierea contractului de grant privește neeligibilitatea cheltuielilor efectuate, în opinia reclamantului, după expirarea duratei de implementare.
Din acest punct de vedere, tribunalul consideră justificate susținerile pîrîtei în sensul că proiectul putea fi finalizat pînă la data de 31.08.2004. Durata inițială de execuție era de 12 luni, începînd din prima zi a lunii următoare datei la care autoritatea contractantă plătește avansul, potrivit art.2 din contract – fila 39 din dosar C.-S5.
Cum avansul a fost achitat la 29.01.2003, conform ordinului de plată aflate în copie la fila 59, iar pîrîta a luat cunoștință despre plata respectivă în cursul lunii februarie, a solicitat Agenției pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov ca perioada de execuție să fie suspendată pentru luna februarie, astfel încît implementarea să înceapă de la 1.03.2003 –adresa nr.494/19.02.2003 – fila 69 dosar C.-S5.
Prin adresa nr.522/24.02.2003 – fila 68, ADRIB, în calitate de autoritate de implementare a contractului, și-a exprimat acordul pentru suspendarea cu o lună a perioadei de implementare.
Prin actul adițional din 27.02.2004, s-a prelungit durata contractului de la 12 la 18 luni – fila 89. De altfel, în cererea formulată la 26.02.2004 pentru prelungirea duratei contractului la 18 luni – fila 91 din dosarul C.-S5, pîrîta a indicat ca dată de început a derulării contractului 1.03.2003, iar reclamantul, încheind actul adițional, nu a avut nici o obiecțiune pe acest aspect.
În concluzie, proiectul trebuia încheiat la 31.08.2004, calculînd 18 luni de la data de 1.03.2003.
Cheltuielile considerate neeligibile de către reclamant au fost efectuate în luna august 2004. Reclamantul a imputat pîrîtei faptul că pentru luna în care s-a solicitat suspendarea nu s-a întocmit act adițional conform clauzelor contractuale. Tribunalul constată că această suspendare a fost acordată pîrîtei de către autoritatea de implementare – ADRBI, semnatară a contractului împreună cu reclamantul și pîrîta, instituție care a creat reclamantei aparența că ar avea competența de a dispune suspendarea.
Din raportul vizitei la fața locului – fila 71 din dosarul C.-S5, rezultă și că suspendarea perioadei de început cu o lună a fost adusă la cunoștința autorității contractante de către ARDBI prin rapoartele trimestriale.
Autoritatea contractantă nu a semnalat existența vreunei neregularități pîrîtei și nu i s-a solicitat acesteia să încheie un act adițional cu privire la perioada de suspendare. Potrivit art.11.3 din anexa II a contractului, autoritatea contractantă poate rezilia contractul dacă beneficiarul, fără justificare, nu își îndeplinește obligațiile impuse și, după ce i se solicită printr-o scrisoare să își îndeplinească acele obligații, continuă să nu le îndeplinească sau să nu furnizeze o explicație satisfăcătoare în termen de 30 de zile.
Pe de o parte, pîrîta nu a fost notificată de către reclamant în legătură cu clarificarea perioadei de implementare, iar pe de altă parte, pîrîta a justificat efectuarea cheltuielilor în luna august, cu o lună mai tîrziu decît perioada convenită prin contract, prin aceea că a avut permisiunea autorității de implementare pentru suspendarea cu o lună a datei de început a proiectului.
Pîrîta a acționat cu bună-credință apreciind că acordul ARDBI este suficient pentru a considera suspendată luna februarie 2003 din durata de execuție, în condițiile în care această instituție a semnat alături de reclamant contractul de grant, în calitate de autoritate de implementare, reprezentant al autorității contractante. De altfel, ARDBI a menționat în raportul său că a adus la cunoștința reclamantului această situație de fapt și a considerat că durata de implemtnare a proiectului s-a prelungit la 31.08.2004 și că erau eligibile cheltuielile efectuate de către pîrîtă.
Cercetînd cauzele de reziliere prev. de art.11 alin.3 din anexa II a contractului, invocat de către reclamant ca temei al rezilierii, tribunalul constată că pîrîta nu s-a aflat în nici una dintre situațiile în care să se poate reține conduita sa culpabilă față de executarea obligațiilor contractuale, deficiențele de comunicare dintre autoritatea contractantă și autoritatea de implementare neputînd fi imputabile pîrîtei.
Prin urmare, cererea dedusă judecății este considerată de tribunal nefondată și va fi respinsă, neexistînd temei pentru obligarea pîrîtei la plata debitului pretins de către reclamant, cu dobînzile aferente și nici la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 C.pr.civ.
Împotriva sentinței civile nr.3750/09.10.2012, pronunțată de Tribunalul București au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul său, M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI solicită modificarea în parte a sentinței civile criticate, în sensul admiterii acțiunii sale.
În motivarea căii de atac recurenta reclamantă solicită instanțe să constate faptul că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile art. 9.2 din Anexa II Condiții generale ale contractului de grant, considerând în mod neîntemeiat că prezenta speță se poate încadra în condițiile limitativ prevăzute de articolul mai sus menționat, și anume modificarea nu afectează scopul principal al proiectului șj impactul financiar este limtat la transferul în cadrul aceluiași capitol bugetar sau transfer între capitole bugetare implicând o variație de 10% sau mai puțin a sumei prevăzute inițial la fiecare capitol relevant pentru costuri eligibile.
Arată recurenta că pârâta nu s-a încadrat în situația expusă mai sus deoarece condițiile trebuiau îndeplinite cumulativ. În al doilea rând, impactul financiar nu a fost limitat la 10% din suma prevăzută inițial întrucât marea majoritate a cheltuielilor în cadrul contractului a fost efectuată ulterior perioadei de implementare a acestuia, respectiv ulterior datei de 30.07.2004.
Așa cum a arătat și la fond, potrivit dispozițiilor art. 9.2 din Anexa II, „ Schimbarea adresei, modificarea contului bancar si a auditorului fac de asemenea obiectul simplei notificări, insa acest lucru nu va afecta opțiunea Autorității Contractante de a se opune alegerii facute de Beneficiar in privința contului bancar sau auditorului,,. Or, pârâta nu a notificat niciodată Autorității contractante această modificare a prevederilor contractuale, încălcând astfel prevederile contractului pe care s-a obligat a-1 respecta.
In ceea ce privește neeligibilitatea cheltuielilor efectuate după expirarea perioadei de implementare, recurenta arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 12(1) din Anexa I Condiții Generale ale contractului de grant, beneficiarul trebuie să informeze Autoritatea Contractanți fără întârziere asupra oricăror circumstanțe în măsură să afecteze sau să întârzie implementară proiectului.". De asemenea, potrivit art. 12(2) din aceeași Anexă, "Beneficiarul poate suspende implementarea tuturor sau a unora din părțile Proiectului daca circumstanțele (îndeosebi forța majoră fac prea dificilă sau periculoasă continuarea acestuia. Beneficiarul trebuie să informeze Autoritatea Contractantă fără întârziere si să-i pună la dispoziție toate detaliile necesare. Autoritatea Contractante poate rezilia Contractul conform art. 11(2). In cazul in care Contractul nu este reziliat, Beneficiarul se va strădui să minimizeze durata întreruperii si poate relua implementarea de îndată ce condițiile o permit și după ce informează Autoritatea Contractanta despre acest fapt. Durata de execuție a proiectului se va prelungi cu o perioadă de timp egală cu cea în care executarea a fost întrerupta".
Astfel, reiese fără putință de tăgadă faptul că o condiție sine qua non a suspendării perioadei contractuale este informarea Autorității contractuale, condiție neîndeplinită de către intimată. Cum aceasta nu a adus la cunoștința MDRT existența vreunei situații ce s-ar încadra în prevederile contractuale mai sus-menționate, consideră recurenta că durata de implementare a proiectului nu a fost niciodată suspendată, în acest sens fiind și adresa MDRT nr._/17.09.2004 (depusă la dosarul cauzei) prin care instituția recurentă își exprimă refuzul explicit cu privire la propunerea de act adițional transmisă de ADR București Ilfov, referitoare la suspendarea perioadei contractuale.
Referitor la așa zisul acord al ADR exprimat prin adresa nr. 522/24.02.2003, consideră recurenta că aceasta nu poate produce efecte juridice datorită faptului că ADR București-Ilfov nu avea competența de a aproba suspendarea perioadei de implementare a proiectului, ci doar de a da un aviz consultativ față de cererea beneficiarului. Așa cum s-a arătat mai sus, intimata avea obligația de a informa, despre orice modificare contractuală, Autoritatea contractantă, și nu pe cea de implementare. În acest sens sunt și prevederile art. 9.1 din Condițiile generale ale contractului de grant, care arată că „ Orice modificare a contractului, inclusiv a anexelor, trebuie făcuta în scris si va face obiectul unui act adițional.
Daca cererea de modificare a contractului vine din partea beneficiarului, acesta trebuie sa adreseze aceasta cerere Autorității Contractante cu 30 de zile înaintea momentului la care dorește ca aceasta modificare sa intre în vigoare, cu excepția cazurilor bine justificate de beneficiar si acceptate de Autoritatea Contractanta.,,
Având în vedere cele expuse, consideră recurenta că aprecierea instanței de fond potrivit căreia ,,această suspendare a fost acordată pârâtei de către autoritatea de implementare - ADRBI....,, este emisă cu încălcarea flagrantă atât a prevederilor legale cât și a celor contractuale pe care părțile s-au obligat a-1 respecta.
De asemenea, în ceea ce privește nerespectarea obligațiilor asumate contractual consideră recurenta că nu se poate reține ca o împrejurare exoneratoare de răspundere simpla „bună credință,, a intimatei, așa cum în mod greșit precedează instanța de fond.
Prezenta speță se poate rezuma la a stabili cui aparține culpa necomunicării către MDRT a solicitării de suspendare a perioadei contractuale intimatei (care și-a asumat o obligație contractuală în acest sens) sau ADRBl în calitate de Autoritate de implementare.
Față de aceste considerente recurenta reclamantă solicită admiterea recursului său.
Prin recursul său, pârâta . S. SRL critică soluția instanței fondului cu privire la greșita respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune.
În motivarea căii de atac, recurenta pârâtă arată că în mod greșit a reținut instanța fondului că a recunoscut pretențiile reclamantei prin procesul verbal de conciliere.
Conținutul procesului verbal de conciliere dovedește că pârâta a respins categoric solicitarea de reziliere a contractului și că a fost de acord doar cu restituirea sumelor care nu au fost folosite ca urmare a micșorării costurilor totale ale proiectului, iar nu cu cele ce formează obiectul pretențiilor din prezenta cauză.
Față de aceste considerente, pârâta consideră că se impune modificarea în tot a sentinței civile criticate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, constatându-se intervenită prescripția dreptului material la acțiune.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 C.proc.civ., va respinge ca nefondate ambele recursuri, pentru următoarele considerente:
Cât privește recursul declarat de recurenta pârâtă . S. SRL, curtea constată că pârâta are interes în promovarea prezentei căi de atac, din moment ce tinde la reformarea hotărârii instanței fondului, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca urmare a constatării prescripției dreptului la acțiune.
Constată curtea că problema prescripției dreptului material la acțiune este greșit rezolvată de instanța fondului, din perspectiva faptului că termenul de prescripție al dreptului material la acțiune nu este cel prevăzut de Decretul nr.167/1958 și anume termenul de 3 ani ci termenul de 5 ani, specific creanțelor bugetare, astfel că problema recunoașterii debitului prin procesul verbal de conciliere este inutil a fi dezbătută.
Este de subliniat că acțiunea ce face obiectul prezentei cauze tinde la recuperarea unor sume rezultând din executarea unui contract de finanțare nerambursabilă, respectiv contractul de grant RO_.0098 din 30 decembrie 2002, și în consecință, creanța pretinsă constituie creanță bugetară, în acceapțiunea dispozițiilor OUG nr.63/1999 și OG nr.79/2003.
Ca atare, pretinsa creanță constând în finanțare nerambursabilă are regimul unei creanțe bugetare, astfel că acțiunea având ca obiect realizarea acestei creanțe nu este guvernată de prevederile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termenul de prescripție fiind termenul de 5 ani, specific creanțelor bugetare.
Față de aceste considerente recursul declarat de pârâta . S. SRL se impune a fi respins ca nefondat.
Nefondat este și recursul declarat de reclamanta M. Dezvoltării Regionale și Turismului.
Ceea ce impută recurenta reclamantă pârâtei este schimbarea sediului și neeligibilitatea cheltuielilor efectuate după expirarea duratei de implementare.
Deși art.9.1 din anexa II privind Condițiile generale ale contractului prevede că orice modificare la contract, inclusiv la anexele acestuia, trebuie redactată în scris sub forma unui act adițional, care trebuie depus, dacă este solicitat de beneficiar, cu o lună înainte de data la care modificarea trebuie să intre în vigoare, cu excepția cazurilor bine justificate și acceptate de autoritatea contractantă, tribunalul constată că schimbarea sediului nu este de natură să reprezinte o încălcare a clauzelor contractuale.
În primul rînd, schimbarea sediului a avut loc în luna noiembrie 2004, după expirarea perioadei de implementare a proiectului. În al doilea rînd, reclamantul a invocat încălcarea pct.2.5 din Ghidul solicitantului, conform căruia nu este permisă schimbarea condițiilor inițiale prin reamplasarea locației proiectului în orice altă localitate. În cazul pîrîtei însă, nu a fost schimbată locația proiectului în altă localitate, schimbarea sediului pîrîtei avînd loc în aceeași localitate – București, din Șos. I. în .>
Ca atare, soluția instanței fondului este temeinică, în condițiile în care pârâta nu a procedat la o reamplasare a locației proiectului în altă localitate ci la o schimbare a sediului în aceeași localitate.
Cu privire la cea de a doua neregularitate invocată de către reclamant pentru rezilierea contractului de grant, respectiv neeligibilitatea cheltuielilor efectuate după expirarea duratei de implementare, în mod întemeiat a reținut instanța fondului că și această afirmație este nefondată.
Așa cum a reținut și instanța fondului, curtea constată că durata inițială de execuție a contractului de grant în discuție era de 12 luni, începînd din prima zi a lunii următoare datei la care autoritatea contractantă plătește avansul, potrivit art.2 din contract.
Avansul a fost achitat la 29.01.2003, conform ordinului de plată aflat în copie la fila 59, iar pîrîta a luat cunoștință despre plata respectivă în cursul lunii februarie, a solicitat Agenției pentru Dezvoltare Regională București-Ilfov ca perioada de execuție să fie suspendată pentru luna februarie, astfel încît implementarea să înceapă de la 1.03.2003 –adresa nr.494/19.02.2003.
Prin adresa nr.522/24.02.2003, ADRIB, în calitate de autoritate de implementare a contractului, și-a exprimat acordul pentru suspendarea cu o lună a perioadei de implementare.
Prin actul adițional din 27.02.2004, s-a prelungit durata contractului de la 12 la 18 luni, fiind de subliniat că, în cererea formulată la 26.02.2004 pentru prelungirea duratei contractului la 18 luni, pârâta a indicat ca dată de început a derulării contractului 1.03.2003, iar reclamantul, încheind actul adițional, nu a avut nici o obiecțiune pe acest aspect.
În concluzie, proiectul trebuia încheiat la 31.08.2004, calculînd 18 luni de la data de 1.03.2003.
Cum cheltuielile considerate neeligibile de către reclamant au fost efectuate în luna august 2004, este nefondată afirmația reclamantei că acestea au fost materializate după expirarea duratei de implementare.
Referitor la faptul că pentru luna în care s-a solicitat suspendarea nu s-a întocmit un act adițional, tribunalul a constatat că această suspendare a fost acordată pîrîtei de către autoritatea de implementare – ADRBI, semnatară a contractului împreună cu reclamantul și pîrîta, instituție care a creat reclamantei aparența că ar avea competența de a dispune suspendarea.
De altfel, autoritatea contractantă însăși nu a semnalat existența vreunei neregularități pîrîtei și nu i s-a solicitat acesteia să încheie un act adițional cu privire la perioada de suspendare, deși a achiesat la cererea pârâtei prin care a solicitat prelungirea duratei contractului la 18 luni, în condițiile în care pârâta a indicat ca dată de început a derulării contractului 1.03.2003.
Față de aceste considerente, văzând prevederile art.11.3 din anexa II a contractului, conform cărora autoritatea contractantă poate rezilia contractul dacă beneficiarul, fără justificare, nu își îndeplinește obligațiile impuse și, după ce i se solicită printr-o scrisoare să își îndeplinească acele obligații, continuă să nu le îndeplinească sau să nu furnizeze o explicație satisfăcătoare în termen de 30 de zile și luând act de împrejurarea că pârâta a avut acordul ARDBI pentru suspendarea perioadei de implementare a contractului, în mod just a reținut tribunalul că pîrîta nu s-a aflat în nici una dintre situațiile în care să se poate reține conduita sa culpabilă față de executarea obligațiilor contractuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentul-reclamant M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE și recurenta-pârâtă S.C. 3 Z B. DE S. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3750/09.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.09.2013.
Președinte Judecător Judecător
G. A. S. P. H. P.
F.
Grefier
H. M.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Hotărâre din 16-01-2013, Curtea de... → |
|---|
