Pretentii. Decizia nr. 4174/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4174/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2013 în dosarul nr. 77489/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4174
Ședința publică de la data de la 14.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – R. M. V.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - G. A. F.
GREFIER - M. H.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 5251/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. T. P. S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a a învederat că intimata-reclamantă a depus la data de 07.10.2013, la serviciul registratură, întâmpinare, în dublu exemplar și împuternicire avocațială.
Curtea, față de prevederile OUG nr. 74/2013 și HG nr. 520/2013, privind reorganizarea ANAF, dispune rectificarea citativului, în sensul că recurentă-pârâtă în prezenta cauză este Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației S. 6 a Finanțelor Publice.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc. civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5251/18.12.2012, Tribunalul București, Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI SECTOR 6 și a obligat pârâta să restituie reclamantului taxa de primă înmatriculare în cuantum de 3.769,00 lei.
De asemenea, a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii fiscale aferente conform art. 124 Cod procedura fiscală, de la data expirării termenului prevăzut de art. 70 alin. 1 Cod procedura fiscală, până la data plății, precum și la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 459,3 lei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
„Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. _ /CA/2011 reclamanta . prin reprezentant I. L.-O., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI SECTOR 6a solicitat instanței sa dispună obligarea paratei la restituirea contravalorii taxei de poluare, în cuantum de 3769 RON, precum si la plata dobânzii fiscale aferente.
In motivarea acțiunii, arata reclamanta că a achiziționat din Comunitatea Europeanaun autoturism marca Nissan tip N 16 Almera, an de fabricație 2003, iar pentru a-1 putea înmatricula in România a fost obligata să plătească o taxă de poluare în cuantum de 3769 RON.
Pe fondul cererii de chemare în judecată, apreciază reclamanta in esență că taxa de poluare este ilegală, aceasta fiind percepută în baza unor texte legale aplicabile în dreptul intern care contravin prevederilor de drept comunitar, respectiv dispozițiilor art. 110 din TCUE.
Potrivit art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție, României îi revine obligația de a aplica cu prioritate dreptul comunitar, în speță art. 110 parag. 1 din Tratatul CE.
În apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ., pârâta, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, legal citată, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, pârâta apreciaza in esenta că plata efectuata de reclamant a fost legal incasata de către organul fiscal prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare la data plații fiind in vigoare prevederile O.U.G. nr. 50/2008, privind instituirea taxei de poluare, ca urmare a respectării normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudentei Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine urmatoarele:
Tribunalul retine ca prin prezenta cerere reclamantul a solicitat cenzurarea de catre instanta a refuzului de restituire a sumei reprezentand taxa de prima inmatriculare achitata de reclamanta in temeiul art. 214/1-214/3 din Codul fiscal.
Fondul spetei vizeaza incompatibilitatea dispozitiilor art. 214/1-214/3 din Codul fiscal cu cele ale Tratatului CEE, art. 110, cu consecinta caracterului nejustificat al refuzului de restituire a taxei de poluare.
In acest sens, in raport de prevederile art. 8 din legea 554/2004, actiunea privind restituirea taxei pe poluare este admisibila fara a fi necesara parcurgerea procedurii prealabile prevazuta de art. 205-209 din Codul de procedura fiscala iar in cazul unui refuz nejustificat de solutionare a cererii de restituire nu era necesara nici nici procedura recursului gratios reglementata de art. 7 alin. 1 din legea 554/2004.
De altfel, tribunalul constata ca in speta reclamanta a efectuat procedura antejudiciara prin adresarea unei solicitari prealabile catre organele fiscale in vederea restituirii taxei.
Din analiza inscrisurilor administrate in cauza, tribunalul constata că refuzul paratei AFP Sector 6 de restituire a taxei de prima inmatriculare are un caracter nejustificat.
În conformitate cu art. 90 par. 1(actualmente art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Este adevărat că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin introducerea art. 214/1-214/3 din Codul fiscal, si ulterior prin OUG 50/2008, norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, relua aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CJE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții de Justiție Europene, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
Recent, in cauza C-402/09. T. vs. statul roman, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate si caracterizate printr-o vechime si o uzură importante sunt supuse – în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care tine seama de deprecierea lor – unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piată, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piata natională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste conditii, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului si punerii în circulatie în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.Or, chiar dacă dreptul Uniunii nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor si să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie nationale si descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În consecintă, Curtea a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulatie, în statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeasi vechime si aceeasi uzură de pe piata natională.
Concluzionand, tribunalul retine ca normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de prima inmatriculare în România pentru autoturismele second-hand inmatriculate anterior in Uniunea Europeana contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturimele second-hand autohtone.
În speta, reclamanta a probat faptul că autovehiculul achiziționat era second-hand, respectiv că autoturismul a fost initial inmatriculat in Uniunea Europeana, in consecinta instanta constata ca acesta este îndreptățit să îi fie restituită taxa de prima inmatriculare.
Pe cale de consecință, tribunalul consideră că sunt îndeplinite cerințele art.1 din legea nr.554/2004, republicată, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei, prin restituirea taxei achitate reclamantei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, pe fondul cauzei, instanța va admite in parte acțiunea si va obliga pârâta să restituie reclamantului taxa de prima inmatriculare in cuantum de 3.769,00 lei, actualizata cu dobânda fiscala conform art. 124 Cod procedura fiscala, de la data expirării termenului prevăzut de art. 70 alin. 1 Cod procedura fiscala, pana la data plații.
Avand in vedere raportul juridic de drept public dedus judecatii, nascut intre stat, reprezentat prin organele fiscale, si contribuabil, in speta sunt aplicabile art. 124 Cod procedura fiscala in privinta dobanzilor datorate, iar nu dispozitiile incidente in materia dreptului privat privind dobanda legala.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila va obliga parata la plata catre reclamanta a cheltulielilor de judecata reprezentand onorariu avocatial si taxe judiciare de timbru in cuantum de 459,3 lei.”
Împotriva acestei sentințe, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6 București a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 29.03.2013, sub nr._, prin care a solicitat, în temeiul art. 304 pct. 9 și 3041 C.p.c., admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C.p.c.).
Astfel, recurenta-pârâtă a arătat că regimul taxei speciale pentru autovehicule, care a intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2007, a înlocuit în fapt regimul accizelor prevăzut în Codul Fiscal pentru autoturismele și automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat până la data de 31 decembrie 2006.
În condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabilă, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut în vedere și eliminarea reglementărilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora până la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau în România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani și care aveau o normă de poluare inferioară normei EURO 3. În această situație a fost necesar a se întreprinde unele măsuri pentru evitarea introducerii în România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor măsuri corespunzătoare în acest sens, ar fi avut drept consecință transformarea în deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora în România, țara noastră urmând să suporte costurile aferente reciclărilor, în locul țărilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, invocate de instanța de fond, recurenta-pârâtă a arătat că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile art. 9 alin. 1 din Tratatul Comunității Europene, recurenta-pârâtă a precizat că acestea se referă la „interzicerea taxelor vamale la import și la export și la alte taxe cu efect echivalent”, or, taxa de primă înmatriculare nu intră în această categorie nefiind o taxă vamală care se percepe numai în cadrul relațiilor comerciale dintre țările membre ale Uniunii Europene, ci se aplică tuturor autoturismelor/autovehiculelor înmatriculate în România indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar.
Totodată, recurenta-pârâtă a afirmat că nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că taxa de primă înmatriculare auto din România este discriminatorie, întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România, indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
Nici Comisia Europeană nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
De asemenea, principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene și de altfel 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor (între care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ).
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxă de poluare.
În concluzie, recurenta-pârâtă a considerat că, având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare a fost achitată de reclamantă în baza unor dispoziții legale în vigoare, respectiv art. 2141 Cod fiscal, suma nu poate fi restituită.
În ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, a arătat că ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, plătită cu respectarea art. 2141 – 2143 Cod fiscal și taxa de poluare pentru autovehicule, în conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008, or această diferență a fost restituită de către instituția lor.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, recurenta-pârâtă a arătat că solicitarea de acordare a dobânzii legale pe calea prezentei acțiuni este inadmisibilă, întrucât nici una dintre condițiile prevăzute de art. 124 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu completările și modificările ulterioare nu este îndeplinită în cauză, respectiv cererea nu a fost adresată organului fiscal, ci direct instanței de judecată, iar instanța nu s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, neexistând nici titlul de creanță.
Mai mult, solicitarea de dobânzi fiind un capăt de cerere accesoriu primului capăt se impune respingerea lui, ca neîntemeiat și în mod greșit a fost solicitată obligarea pârâtelor la plata accesoriilor atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu, această taxă de poluare fiind plătită în baza unui temei legal.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
La data de 07.10.2013, intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic și nelegal și menținerea soluției instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 304 indice 1 C.pr.civ., Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta a achitat taxa de poluare prin chitanța . nr._/28.02.2008, emisă de A.F.P. sector 6. Reclamanta nu a contestat această taxă și prin urmare nu se impunea parcurgerea procedurii de contestare prevăzută de art.205 respectiv 209 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, ci a solicitat restituirea taxei, la data de 22.12.2011.
În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că în mod întemeiat a apreciat instanța de fond că dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 sunt contrare prevederilor art. 117 din T.F.U.E., astfel că se impune restituirea taxei de poluare achitate de intimata reclamantă în baza acestor dispoziții.
Sub acest aspect, este de subliniat că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Curtea reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, reluate în cuprinsul dispozițiilor art. 110 TFUE, interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se observă că obligația de plată a taxei de poluare este datorată, astfel cum prevede art. 4 din O.U.G. nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Dacă în privința autoturismelor noi O.U.G. nr.50/2008 nu instituie un tratament juridic diferențiat, se observă că în privința autoturismelor vechi, care au fost înmatriculate anterior într-unul din statele membre U.E., cu excepția României, legiuitorul a înțeles să condiționeze circulația autoturismului de plata unei contribuții pecuniare substanțiale, intitulată taxă de poluare. Este evident în atare context că măsura impusă descurajează libera circulație a acestor bunuri în spațiul comunitar.
Sub acest aspect, Curtea ia act că prin hotărârea pronunțată la 29.03.2012, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Împrejurarea că reclamanta s-a prezentat de bună voie și a achitat taxa nu conduce la inaplicarea dispozițiilor art.124 din OG nr.92/2003, potrivit cărora:“1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, dobânda legală curge de drept, întrucât, având în vedere obiectul cauzei, refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, nu este necesară emiterea unei decizii privind stabilirea accesoriilor.
În ultimul rând, Curtea constată nefondată și critica recurentei cu privire la greșita acordare a cheltuielilor de judecată de către instanța de fond, întrucât instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., în accepțiunea cărora, partea căzută în pretenții poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, astfel că temeiul angajării obligației de plată a cheltuielilor de judecată subzistă atâta timp cât partea pierde procesul, iar partea adversă probează avansarea acestor cheltuieli și nu se află în situația prevăzută de art.275 C.proc.civ.
Pentru aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 5251/18.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. T. P. S.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2013.
PreședinteJudecător Judecător
R. M. VladuHorațiu PătrașcuGheza A. F.
Grefier
M. H.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 1815/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2400/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
