Anulare act administrativ. Încheierea nr. 1/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 1/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 3215/2/2013
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 1 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. B1 TV C. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reclamanta, prin avocat P. F., având împuternicire avocațială la fila 22 din dosar, și pârâtul, prin consilier juridic B. C. A., având delegație la fila 62 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pârâtul a depus la dosar, prin serviciul Registratură, la data de 11.09.2013, un set de înscrisuri.
Reclamanta, prin avocat, arată că a luat cunoștință de conținutul înscrisurilor depuse la dosar de către pârât pentru acest termen, iar în raport de acestea a formulat cerere precizatoare, pe care o depune la dosar, comunicând și pârâtului un exemplar. Învederează că prin această cerere sunt aduse completări atât în privința probatoriului, cât și cu privire la motivele de nelegalitate a deciziei contestate prin acțiune.
Pârâtul, prin consilier juridic, arată că se opune primirii cererii precizatoare la acest termen de judecată, considerând că a intervenit decăderea.
Reclamanta, prin avocat, solicită să se aibă în vedere, sub acest aspect, că, deși prin cererea de chemare în judecată (pagina 12) a solicitat, în vederea completării acțiunii, depunerea de către pârât a înscrisurilor ce au stat la baza emiterii deciziei contestate, aflate în posesia sa exclusivă, acestea nu au fost depuse, astfel că depunerea cererii completatoare cu întârziere, respectiv ulterior primului termen de judecată, nu se datorează culpei reclamantei. Față de această situație obiectivă, solicită repunerea în termenul de modificare și completare a acțiunii și de propunere de noi dovezi, în susținerea cererii de completare a probatoriului invocând și dispozițiile art. 254 alin. 2 pct. 2 și 3 coroborate cu prevederile art. 255 și 258 din Codul de procedură civilă, urmând astfel să se rețină, pe de o parte, că nevoia administrării probei reiese din cercetarea judecătorească și partea nu o putea prevedea, iar, pe de altă parte, faptul că s-a învederat instanței că, din motive temeinic justificate, probele nu au putut fi propuse în termen. Precizează că cererea precizatoare s-a făcut în raport de conținutul transcris al stenogramei de ședință, iar noile motive de nelegalitate invocate prin aceasta, care se răsfrâng asupra deciziei contestate, au în vedere vizionarea, în cadrul ședinței, a unui promo, cu privire la care unul dintre membrii consiliului, și anume C. M., a susținut că acele secvențe din promo, considerate ca agravante, pot fi sancționate; prin urmare, apare un nou motiv care se pare că a dus la aplicarea sancțiunii, în condițiile în care în cuprinsul deciziei contestate nu se face nicio mențiune cu privire la vizionarea acestui promo. Mai mult decât atât, au fost încălcate prevederile art. 32 din Regulamentul Consiliului Național al Audiovizualului, prin supunerea la vot de patru ori a deciziei de sancționare. În ce privește înscrisul Reclamație nr. 3006/07.03.2013, arată că acesta nu putea constitui temei al sesizării, acest aspect având incidență asupra motivelor de nelegalitate invocate la pct. II al cererii precizatoare, referitoare la nerespectarea unei hotărâri judecătorești pronunțate între aceleași părți.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită să se rețină că, în fapt, completarea de probatorii încuviințată la termenul anterior de judecată a însemnat transcrierea procesului verbal al ședinței, care fusese deja depus la dosar odată cu întâmpinarea.
Curtea, deliberând, respinge ca nefondată cererea reclamantei de repunere în termenul de modificare a acțiunii, având în vedere că nu sunt îndeplinite cerințele art. 186 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora o asemenea cerere poate fi încuviințată doar dacă se dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate; or, în condițiile în care înscrisurile noi depuse de pârât vizează transcrierea procesului-verbal al ședinței ce a fost atașat întâmpinării și văzând și motivele noi de nelegalitate invocate prin cererea precizatoare, Curtea reține că acestea puteau fi formulate de către reclamantă până la primul termen la care a fost legal citată, fiindu-i comunicate anterior întâmpinarea și înscrisurile atașate acesteia. Prin urmare, având în vedere poziția pârâtului, care se opune modificării acțiunii peste termenul prevăzut de art. 204 din Codul de procedură civilă, Curtea respinge cererea ca tardivă, constatând că a intervenit decăderea reclamantei din dreptul de a modifica acțiunea. Pentru aceleași motive, Curtea respinge și cererea de completare a probatoriului, reclamanta fiind de asemenea decăzută din dreptul de a propune noi dovezi.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar. Solicită totodată, amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii pentru motivele invocate detaliat în întâmpinare, în esență solicitând să se aibă în vedere că sancțiunea cu amendă minimă a fost aplicată pentru nerespectarea prevederilor art. 40 alin. 1 din Codul audiovizualului, respectiv pentru că nu s-a dat posibilitatea persoanei la adresa căreia au fost formulate acuzații să își exprime punctul de vedere, deși exista posibilitatea tehnică de a fi prezentat acest punct de vedere în cadrul emisiunii care a făcut obiect al deciziei contestate, întrucât cu două săptămâni înainte, într-o altă emisiune a postului de televiziune, persoana acuzată își exprimase poziția cu privire la acuzații similare formulate la adresa ei. Față de aceste aspecte, solicită respingerea acțiunii și menținerea deciziei astfel cum a fost emisă.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 08.10.2013.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.10.2013.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2988
Ședința publică de la 8 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta S.C. B1 TV C. S.R.L în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 01.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 08.10.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cerere înregistrată pe rolul Curți de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 30.04.2013, reclamanta . SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. Național al Audiovizualului (CNA), anularea Deciziei nr. 152/09.04.2013 emisă de pârât și exonerarea sa de la plata amenzii contravenționale de 5.000 lei aplicată prin aceasta, iar în subsidiar înlocuirea/reducerea sancțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 15 alin. 1 și 4 din Legea nr. 504/2002, fără a cuprinde mențiuni privind cvorumul și motivarea votului fiecăruia dintre membrii CNA.
A mai arătat că, deși în preambul se face referire la două ediții ale emisiunii „Sub semnul întrebării”, în extrasul procesului-verbal al ședinței CNA și în cuprinsul deciziei se menționează și o altă emisiune, „Talk B1”, care nu a fost cuprinsă în raportul de monitorizare, aspect relevant pentru a se evidenția dacă voința membrilor CNA în luarea deciziei a fost nealterată și bazată pe o situație de fapt reală.
Reclamanta a susținut totodată că dispozițiile art. 40 alin. 2 și 3 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual prevăd expres și restrâng obligațiile moderatorilor, acestora nefiindu-le incidente prevederile alin. 1, invocate ca temei al deciziei de sancționare. În sprijinul acestei interpretări, a invocat considerentele sentinței nr. 6899/04.12.2012 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a, pronunțată între aceleași părți, concluzionând că s-a lărgit în mod nelegal cadrul subiectelor ce intră sub incidența art. 40 alin. 1 din Cod.
Referitor la situația de fapt, a menționat că CNA a reținut că moderatorul ar fi adus acuzații indirecte unei persoane, în decizie vorbindu-se despre „raport cauzal” și o „presupusă legătură”, deși textul de lege nu vizează asemenea aspecte, și, de asemenea, s-a făcut referire la poziția invitaților emisiunii, deși dispozițiile art. 40 alin. 2 nu au fost indicate ca temei al deciziei.
Raportat la prevederile art. 40 alin. 1 din Cod invocate de CNA, reclamanta a susținut că „acuzațiile”, formulate în virtutea dreptului la exprimare și a obligației de informare a opiniei publice, au fost însoțite de dovezi, respectiv înscrisuri provenind de la persoana în cauză, care nu și-a exercitat dreptul de a interveni în emisiune pentru a-și exprima punctul de vedere. A reiterat observația că textul de lege se referă la „furnizorul de servicii media audiovizuală”, iar nu la moderatorul emisiunii.
De asemenea, reclamanta a invocat necesitatea respectării prezumției de nevinovăție, consacrată în jurisprudența CEDO, apreciind că membrii CNA au încălcat acest principiu, o parte dintre ei acționând cu vădită părtinire și emoțional. În acest sens, a citat fragmente din dezbaterile purtate în ședința Consiliului, publicate în presa electronică și necontestate de autoritate.
A invocat și jurisprudența CEDO în materia libertății de exprimare, potrivit căreia exercitarea acestui drept include și recurgerea la o anumită doză de exagerare, în cazul politicienilor trebuie să se permită un grad mai mare de toleranță față de critică și dreptul la imagine nu trebuie să împiedice aflarea adevărului în probleme de interes public.
În final, a subliniat că, pentru a fi sancționate contravențional, faptele imputate trebuiau săvârșite cu vinovăție, ceea ce nu este cazul în speță.
Reclamanta a anexat cererii de chemare în judecată decizia contestată, extras din procesul-verbal al ședinței CNA, extarse din presa electronică.
Pârâtul C. Național al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că decizia atacată a fost adoptată cu respectarea condițiilor legale de cvorum și privind motivarea votului, așa cum reiese din cuprinsul acesteia și din procesul-verbal al ședinței. Referitor la emisiunea „Talk B1”, a arătat că aceasta a fost menționată în decizie, fiind emisiunea în care persoana la adresa căreia s-au formulat acuzațiile își exprimase anterior punctul de vedere cu privire la acestea, care ar fi putut fi difuzat și în cadrul emisiunilor supuse analizei. A susținut totodată că moderatorul era cel obligat, în speță, să asigure respectarea principiului audiatur .>, iar potrivit art. 3 alin. 3 din Legea audiovizualului răspunderea pentru conținutul programelor revine furnizorului de servicii media audiovizuale.
Cât privește prezumția de nevinovăție, a arătat că, potrivit jurisprudenței CEDO, garanțiile ce decurg din aceasta sunt aplicabile doar în cursul procesului, nu și în faza extrajudiciară a angajării răspunderii, iar referitor la susținerile reclamantei cu privire la poziția membrilor CNA, a apreciat că acestea sunt pur subiective, relevant fiind de altfel rezultatul votului, iar nu opinia fiecărui membru în parte.
Raportat la libertatea de exprimare invocată de reclamantă, a arătat că aceasta comportă și îndatoriri și responsabilități, inclusiv aceea de transmitere a informațiilor de către presă cu bună-credință.
În final, cu privire la solicitarea subsidiară de înlocuire/reducere a sancțiunii, pârâtul a susținut că aceasta nu poate fi primită, în speță fiind aplicată amenda minimă, iar înlocuirea fiind imposibilă datorită încălcării repetate de către reclamanta a acelorași dispoziții legale, pentru care a mai fost anterior sancționată cu somație publică.
A anexat întâmpinării actul contestat și documentația ce a stat la baza emiterii acestuia, respectiv raportul de monitorizare și procesul-verbal al ședinței.
Reclamanta nu a formulat răspuns la întâmpinare, iar la primul termen de judecată a depus la dosar înscrisuri suplimentare, și anume hotărârea judecătorească invocată în cerere de chemare în judecată și Regulamentul de organizare și funcționare al CNA.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, cele depuse la dosar de ambele părți în etapa scrisă a procedurii și la primul termen de judecată, iar la solicitarea reclamantei pârâtului i s-a pus în vedere să depună la dosar, în completare, reclamația administrativă și transcrierea procesului-verbal al ședinței CNA, solicitare căreia i s-a conformat pentru termenul de judecată din data de 01.10.2013.
S-a respins ca neconcludentă cererea reclamantei privind administrarea mijloacelor materiale de probă constând în înregistrarea emisiunilor indicate în raportul de monitorizare, iar cererea de completare a acțiunii introductive sub aspectul motivelor de nelegalitate și de suplimentare a probatoriului formulată de aceasta în ședința publică din data de 01.10.2013 a fost respinsă ca tardivă.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia nr. 152/09.04.2013, reclamanta . SRL a fost sancționată de CNA cu amenda minimă de 5.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. 1 din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor invocate, „în virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur .>; în situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt”.
În fapt, s-a reținut că, la data de 06.03.2013, între orele 2100-2300, postul B1 TV a transmis emisiunea „Sub semnul întrebării", moderată de d-nul R. T.. Începând cu ora 2200, moderatorul l-a avut invitat pe d-nul I. C.. Printre alte subiecte, moderatorul și invitatul au discutat despre protestele de la Mechel și despre modul în care un alt post de televiziune a reflectat protestele ce avuseseră loc în timpul guvernării premierului E. B..
Pornind de la aceste aspecte, moderatorul s-a referit și la învățătoarea C. A., care a fost în greva foamei în anul 2010, în timpul guvernării B..
R. T.: (...) știți, azi am avut o problemă, maestre, că nu prea știu cum putea fi abordată știrea asta, adică aș fi putut să fac un soi de isterie din-aia din perioada Antena 3 când se arunca ăla de la etaj în Parlament, vă aduceți aminte? Nu mai știu cum îl chema, de la Televiziunea Română. De dragul PSD-ului se arunca, împotriva lui B., da? Aia de a făcut greva foamei că după aia s-a dovedit că o plătea V., mă rog, azi avem chiar un caz nefericit. Că s-a sinucis unul dintre foștii angajați de la Mechel. Și oamenii ăia sunt disperați acolo. Mă gândeam așa, vorbeam și cu dumneavoastră astăzi la telefon, să fi fost, nu știu, trebuia să fac isterie aici în platou. Să fi adus rudele care să plângă, să fi adus sindicaliștii aici la masă, să-l înjure toți pe P., să-i dea în cap lui Vosganian, din vorbe, evident, să-i spună: nenorocitule, uite din cauza ta mor oameni, băi nenorociților, uitați ce faceți! Cum putea fi abordată problema asta ?
Anterior difuzării emisiunii „Sub semnul întrebării” (care a început la ora 2100), postul B1 TV transmisese, în aceeași zi, de la ora 1600, în cadrul emisiunii „Talk B1”, punctul de vedere al d-nei C. A. în legătură cu acuzațiile care i-au fost aduse sub aspectul că ar fi fost plătită pentru greva foamei de „V.”, acuzații pe care le-a infirmat categoric.
Ulterior, respectiv în data de 14.03.2013, postul B1 TV a difuzat o altă ediție a emisiunii „Sub semnul întrebării”, moderată de d-nul R. T., la care au participat ca invitați d-na A. P., jurnalist, și d-nii M. N., președinte „Noua Republică”, și Alfred B., sociolog. Emisiunea a fost difuzată sub titlul „S., eroul USL-iștilor, pleacă scârbit din țară. S-a aruncat de la balcon degeaba”.
În cadrul acestei emisiuni s-a discutat despre d-nul A. S., angajatul Televiziunii Române, care, în decembrie 2010, s-a aruncat de la unul dintre balcoanele Parlamentului, precum și despre declarația acestuia potrivit căreia ar fi decis să părăsească România.
Pornind de la subiectul dezbătut, moderatorul R. T. a făcut referire la învățătoarea C. A., care a fost în greva foamei în anul 2010.
R. T.: ... la fel ca în cazul profesoarei A., a fost prostită. Oamenii au stat la televizor. Femeile au lăcrimat, toată lumea, vai, ce cheste! P., A., se dădeau de ceasul morții, ieșeau, spuneau așa ceva nu se poate, mor oamenii, se aruncă de la balcon, B., nenorocitul, uite ce face bietei țărișoare!
În acest context, în cadrul emisiunii a fost prezentată declarația de avere a d-nei C. A..
R. T.: Haideți să vă arăt, ca să nu vorbim vorbe, ca să zicem așa, uitați-vă la declarația de avere a d-nei A. și vă mai spun un lucru interesant, deci d-na A., care se tot bătea pentru 6% pentru învățământ, pentru bugetul învățământului, a uitat între timp, a devenit politician cum spuneam, și la un moment dat, în declarația de avere, dați vă rog, îi rog pe colegii mei, la „venituri” să dea apare la un moment dat la „Venituri din activități independente”: . București, drepturi de proprietate intelectuală, 13.613 lei”, adică aproape 140 milioane bani vechi, să înțeleagă toată lumea.
Membrii CNA au constatat că moderatorul emisiunii a adus acuzații indirecte d-nei C. A., inducând publicului ideea potrivit căreia ar exista un raport cauzal constând într-o presupusă legătură între greva foamei și veniturile bănești pe care aceasta le-a primit de la ., pentru activități independente, potrivit declarației de avere a acesteia.
Cu toate că d-na C. A. își exprimase punctul de vedere sub acest aspect încă din data de 06.03.2013, în emisiunea „Talk B1” difuzată de postul de televiziune B1 TV, moderatorul R. T. nu a difuzat nici în această ediție a emisiunii punctul de vedere al acesteia și nici nu a încercat pe parcursul emisiunii să îi solicite opinia cu privire la faptele ce îi erau imputate, procedând în aceeași manieră ca și în ediția din 06.03.2013 a emisiunii pe care o moderează.
Pornind de la afirmațiile făcute de moderator, în emisiune s-a discutat în continuare pe marginea declarației de avere a d-nei C. A., invitații acreditând aceeași idee acuzatoare potrivit căreia, în realitate, aceasta ar fi fost remunerată de trustul familiei V. pentru a face greva foamei, iar nu pentru aparițiile televizate la emisiunile postului Antena 3.
A. P.: Eu asta vreau să mă lămuresc. Este declarația de avere pe ce an? 2010, 2011, deci pe ce an? E foarte interesant, deci ea e completată pe ce dată?
R. T.: 19 decembrie 2012.
A. P.: 19 decembrie 2012, este declarația de avere pe anul 2011.
A. P.: Deci 2011. Când a făcut d-na grevistă?
R. T.: Păi atunci, în 2011.
A. P.: Deci 2011 sau 2010? De a făcut greva foamei.
R. T.: 2011. Ideea este așa. Faci greva foamei, după care te plătește trustul lui V., să apari la televizor în astfel de context.
A. P.: Totul este, a fost absolut jenant.
R. T.: Avem „Suleyman Magnificul” și C. A., magnifica. Apărând la televizor.
A. P.: Poate d-na A., da sigur, la ce te poți aștepta, nu acceptă că are o problemă morală.
R. T.: În 2010 a stat în greva foamei. 70 de zile, aia e iarăși o ... mare uluire.
A. P.: Eu asta-ți spun, că fiind declarația de avere de pe 2011, probabil că a fost, sumele acelea erau ...
R. T.: Și a mai fost o dată în iulie 2012.
A. P.: Post eveniment. Deci e ceva neclar aici. În sfârșit.
De asemenea, pe fondul acestor discuții, în emisiune s-a susținut că angajarea fiicei d-nei C. A. la Ministerul Educației s-ar datora faptului că aceasta a devenit parlamentar PC.
R. T.: O provoc pe d-na A. să ne spună unde lucrează fiica ei.
R. T.: În Ministerul Educației.
A. P.: Femeia e parlamentar acolo, la PC, nu e normal să ia și fiica o ... R. T.: O sinecură. Uite cum o mână spală pe alta și amândouă fața.
A. P.: Păi na, dacă o pune pe J. și pe ălalaltu, domn chestor, urmărit penal, de ce nu i-ar da și fiicei d-nei A.?
Analizând raportul de monitorizare, membrii CNA au constatat că emisiunea „Sub semnul întrebării” din 14.03.2013 a fost difuzată cu încălcarea prevederilor art. 40 alin. 1 din Codul audiovizualului, întrucât la adresa d-nei C. A. au fost aduse acuzații, fără a fi prezentat punctul de vedere al acesteia în legătură cu faptele ce îi erau imputate.
Membrii Consiliului au considerat că fapta reclamantei este cu atât mai gravă cu cât postul B1 TV era în posesia înregistrării ce conținea punctul de vedere pe care d-na C. A. îl exprimase încă din data de 06.03.2013, când aceasta participase la o altă emisiune difuzată de același post, în cadrul căreia a fost discutat subiectul referitor la presupusa plată a acesteia de către trustul familiei V., pentru ca ea să declare greva foamei în cursul anului 2010.
Deși ar fi avut posibilitatea tehnică să prezinte acest punct de vedere și în cadrul emisiunii „Sub semnul întrebării”, postul B1 TV nu a întreprins acest demers prin care ar fi putut asigura respectarea principiului audiatur .> prevăzut de art. 40 alin. 1 din Codul audiovizualului.
În raport de prevederile legale incidente, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur .>.
Or, moderatorul emisiunii, domnul R. T., nu a prezentat punctul de vedere al d-nei C. A., pe care aceasta îl făcuse deja public, și nici nu i-a acordat posibilitatea să se poată apăra în legătură cu afirmațiile acuzatoare formulate în timpul emisiunii la adresa acesteia.
Față de aceste aspecte, ținând cont de criteriile de individualizare prevăzute la art. 90 alin. 4 din Legea audiovizualului, CNA a dispus sancționarea radiodifuzorului cu amenda minimă în cuantum de 5.000 de lei.
Împotriva acestei decizii de sancționare, reclamanta a promovat prezenta acțiune în contencios administrativ.
Examinând motivele de nelegalitate indicate în cererea introductivă de instanță și dezvoltate în concluziile scrise depuse la dosar, Curtea reține că acțiunea este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Cât privește respectarea cvorumului prevăzut de lege pentru adoptarea deciziei, Curtea reține că, potrivit art. 15 alin. 1 din Legea audiovizualului nr. 504/2002, CNA emite decizii în prezența a cel puțin 8 membri și cu votul a cel puțin 6 membri.
În speță, așa cum rezultă din procesul-verbal al ședinței CNA din data de 09.04.2013, depus la dosar în copie (fila 46) și în transcriere (fila 105), această cerință legală a fost respectată, la deliberări participând 10 membri ai Consiliului (Președinte L. G., Vicepreședinte V. V. B., L. Turos, F. G., N. lorga, Ch. M., M. G., C. T., R. C. C., V. J.), iar decizia fiind adoptată cu votul a 6 dintre aceștia (L. Turos, M. G., L. G., Ch. M., C. T., R. C. C.).
Suspiciunile reclamantei sub acest aspect, întemeiate pe împrejurarea că anumite subiecte aflate pe ordinea de zi a ședinței s-au amânat din lipsă de cvorum, nu sunt de natură a înlătura prezumția de legalitate de care se bucură actul contestat, în cuprinsul căruia se menționează expres faptul că decizia a fost adoptată cu respectarea condițiilor de legalitate prevăzute de Legea nr. 504/2002, mențiune ce face dovada până la înscrierea în fals și care este confirmată de consemnările din procesul-verbal al ședinței, mai sus analizate.
Reclamanta a invocat și încălcarea dispozițiilor art. 15 alin. 4 din Legea nr. 504/2002, potrivit cărora „exprimarea fiecărui vot deschis este însoțită de motivarea acestuia”, critică ce nu poate fi reținută, întrucât se bazează pe o interpretare excesivă a textului de lege.
În cazul concret, finalitatea urmărită de legiuitor a fost asigurată prin exprimarea punctelor de vedere ale membrilor CNA care au luat cuvântul în cadrul dezbaterilor. Astfel, cu ocazia deliberărilor s-a expimat atât opinia că se impune sancționarea radiodifuzorului cu amendă de 5.000 lei pentru încălcarea principiului audiatur .>(L. G.), cât și opinia că nu se impune aplicarea sancțiunii pe motiv că trebuie aplicat același standard diferiților radiodifuzori, cu referire la un caz analizat anterior (N. I.), precum și opinia departamentului juridic al autorității, în sensul că propunerea de sancționare nu se susține, întrucât moderatorul emisiunii a făcut rectificarea că greva a avut loc în 2010. Atâta timp cât, exprimându-și votul, membrii CNA nu au adus argumente suplimentare, rezultă că s-au raliat acestor opinii deja exprimate, nefiind necesar să le reitereze expres. Relevant este faptul că votul a fost unul avizat și în deplină cunoștință de cauză, fiind precedat de dezbateri în cadrul cărora s-au exprimat puncte de vedere contrare, pe care membrii CNA și le-au însușit sau le-au respins, votând în consecință.
Cât privește referirea din cuprinsul deciziei la emisiunea „Talk B1” din data de 06.03.2013, în cadrul căreia d-na C. A. și-a expimat punctul de vedere cu privire la aspectele discutate și în edițiile emisiunii „Sub semnul întrebării” din 06.03.2013 și 14.03.2013 care au atras sancționarea, se constată că emisiunea respectivă a făcut obiectul raportului de monitorizare, astfel că decizia membrilor CNA s-a întemeiat pe împrejurările prezentate în cadrul dezbaterilor, cu ocazia analizei raportului de monitorizare, și nu pe fapte necunoscute, cum sugerează reclamanta.
Un alt motiv de nelegalitate invocat prin acțiune vizează faptul că autoritatea pârâtă ar fi extins în mod nelegal sfera de aplicare a dispozițiilor art. 40 alin. 1 din Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual. În esență, reclamanta susține că moderatorilor de programe audiovizuale nu le incumbă obligațiile instituite de art. 40 alin. 1, ci exclusiv cele prevăzute de alin. 2 și 3 ale acestui text de lege, care se referă expres la moderatori ca titulari ai obligațiilor.
Art. 40 alin. 1-3 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual are următorul conținut:
„(1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzații unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susținute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere; dacă acuzațiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur . situația în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt.
(2) Moderatorii programelor au obligația să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmațiile acuzatoare sau să indice, cel puțin, probele care le susțin, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acuzațiile.
(3) Moderatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență”.
Din analiza acestui text de lege rezultă că, în timp ce obligațiile prevăzute la alin. 2 și 3 sunt instituite în sarcina moderatorilor, cea prevăzută la alin. 1, inclusiv obligația respectării principiului audiatur .>, revine furnizorului de servicii media audiovizuale, care de altfel a fost sancționat în speță.
Or, în cazul unei emisiuni de dezbateri, cum este cea care face obiectul cauzei, îndeplinirea acestei obligații a furnizorului de servicii media audiovizuale nu poate fi realizată decât prin intermediul moderatorului, pentru a cărui prestație furnizorul răspunde, potrivit art. 3 alin. 3 din Legea nr. 504/2002, care stipulează că „Răspunderea pentru conținutul serviciilor de programe difuzate, inclusiv al comunicărilor comerciale audiovizuale, revine, în condițiile legii, furnizorului de servicii media audiovizuale”.
Prin urmare, dacă s-ar putea admite că obligațiile prevăzute de art. 40 alin. 2 și 3 nu incumbă decât moderatorilor, atâta timp cât legea se referă exclusiv la aceștia, raționamentul dezvoltat de reclamantă, în sensul că moderatorilor nu le revin decât aceste obligații, este lipsit de orice fundament.
Potrivit legii, titularul obligației prevăzute de art. 40 alin. 1 este furnizorul de servicii media audiovizuale, iar în concret îndeplinirea obligației se analizează prin raportare la prestația persoanelor direct răspunzătoare de conținutul programelor (moderatori, prezentatori, realizatori etc.), astfel că decizia contestată este legală din această perspectivă, sancțiunea fiind aplicată radiodifuzorului, responsabil la rândul său pentru prestația moderatorului emisiunii.
Cât privește faptul că dispozițiile art. 40 alin. 1 nu se referă la „acuzații indirecte”, așa cum s-a reținut prin decizia contestată că i s-au adus d-nei C. A., Curtea constată că legea nu impune nici ca acuzațiile să fie directe, astfel că aducerea oricăror acuzații, directe sau indirecte, explicite sau implicite, de către furnizorul de servicii media audiovizuale la adresa unei persoane dă naștere obligației de a respecta principiul audiatur .>.
În speță, din discuțiile purtate în cadrul edițiilor din 06.03.2013 și 14.03.2013 ale emisiunii „Sub semnul întrebării”, așa cum au fost acestea redate în raportul de monitorizare întocmit de CNA și consemnate în decizia contestată, rezultă fără echivoc că moderatorul emisiunii a formulat acuzații la adresa d-nei C. A., potrivit cărora aceasta ar fi fost plătită de familia V. pentru că a făcut greva foamei (Aia de a făcut greva foamei că după aia s-a dovedit că o plătea V.),astfel că avea obligația de a prezenta și punctul de vedere al persoanei în cauză, obligație pe care nu a adus-o la îndeplinire.
Mențiunea din cuprinsul deciziei contestate referitoare la poziția invitaților emisiunii, în sensul că au acreditat aceeași idee acuzatoare, a fost inserată ca argument al caracterului incriminator al afirmațiilor moderatorului emisiunii, în sensul art. 40 alin. 1 din Codul de reglementare a conținutului audiovizual, fără ca CNA să fi reținut nerespectarea obligației prevăzute de art. 40 alin. 2, astfel că argumentația dezvoltată de reclamantă sub acest aspect nu este relevantă în speță.
S-a mai susținut de către reclamantă că acuzațiile aduse de moderator au fost probate prin prezentarea unui document provenind chiar de la persoana în cauză și că aceasta avea posibilitatea să intervină pentru a-și exprima punctul de vedere, însă nu a înțeles să își exercite acest drept.
Împrejurările invocate nu sunt însă de natură a înlătura răspunderea radiodifuzorului, atâta vreme cât sancțiunea s-a aplicat nu pentru formularea de acuzații nesusținute de dovezi, ci pentru nerespectarea principiului audiatur .>, care presupune nu doar obligația de a permite persoanei în cauză să intervină în emisiune pentru a-și prezenta punctul de vedere, ci, mai mult decât atât, obligația pozitivă de a solicita acest punct de vedere, așa cum rezultă din teza finală a art. 40 alin. 1.
Referitor la pretinsa încălcare a prezumției de nevinovăție, prin aceea că unii dintre membrii CNA au acționat „cu vădită părtinire și emoțional”, aceste susțineri profund subiective ale reclamantei nu pot fi reținute ca motiv de nelegalitate a deciziei contestate, atâta timp cât a fost adoptată cu respectarea procedurii prevăzute de lege, ca urmare a analizei raportului de monitorizare și a vizionării emisiunilor în discuție, sancțiunea fiind aplicată printr-un act administrativ motivat în fapt și în drept.
Reclamanta a susținut și că moderatorul emisiunii a acționat în limitele dreptului la liberă exprimare și ale obligației de informare a opiniei publice asupra unor chestiuni de interes public, astfel cum au fost acestea consacrate în jurisprudența CEDO.
Aceste apărări nu pot fi primite, atâta timp cât libertatea de exprimare nu este una absolută, ci este compatibilă cu impunerea unor restricții menite a garanta protecția reputației sau a drepturilor altora, principiul audiatur .>, astfel cum este consacrat în legislația audiovizualului și cum a fost aplicat în speță, reprezentând nu doar o astfel de restricție admisibilă potrivit art. 53 din Constituție și art. 8 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ci, mai mult decât atât, o garanție a exercitării cu bună-credință de către media audiovizuală a obligației de informare a publicului.
În finalul cererii de chemare în judecată, reclamanta a mai arătat că, pentru a fi sancționată, fapta trebuia săvârșită cu vinovăție, fără a dezvolta însă argumentele care ar putea fundamenta concluzia că în speță ar lipsi acest element al angajării răspunderii. Prin urmare, față de toate datele pricinii, Curtea reține că moderatorul a acționat în deplină cunoștință de cauză în formularea acuzațiilor la adresa d-nei C. A., aspect ce rezultă din insistența cu care subiectul respectiv a fost supus dezbaterii, iar reclamanta nu a invocat motive obiective care să o fi împiedicat să respecte principiul audiatur .>, astfel că nu există niciun temei pentru a se pune la îndoială săvârșirea faptei cu vinovăție.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, reclamanta a insistat asupra unor aspecte doar menționate în cererea introductivă de instanță, respectiv opinia departamentului juridic al CNA, în sensul că nu se justifică aplicarea unei sancțiuni în speță, și cea exprimată de unul dintre membrii Consiliului, referitor la necesitatea aplicării aceluiași standard tuturor radiodifuzorilor.
Astfel, Serviciul Juridic al CNA a opinat în sensul că propunerea de sancționare nu se susține din punct de vedere legal întrucât moderatorul „a făcut rectificare că greva a fost în 2010”. Această opinie, cu valoare doar consultativă pentru membrii Consiliului, nu poate fi primită de instanță, în condițiile în care din raportul de monitorizare rezultă că moderatorul emisiunii, deși a menționat la un moment dat că greva a fost în anul 2010, nu a tras nicio concluzie ca urmare a acestei constatări asupra acuzațiilor formulate anterior la adresa d-nei C. A. și nu a retras aceste acuzații, astfel că obligația respectării principiului audiatur .> subzistă și după precizarea respectivă.
În ce privește opinia unuia dintre membrii CNA în sensul că aplicarea sancțiunii în speță nu se justifică prin prisma necesității de a se aplica același standard tuturor radiodifuzorilor, cu referire la un caz analizat anterior în aceeași ședință a Consiliului, Curtea reține că aceasta constituie doar motivarea exprimării unui vot negativ asupra propunerii de sancționare a reclamantei, fără a atrage nelegalitatea deciziei adoptate prin vot, în condițiile de cvorum și cu majoritatea prevăzute de lege.
Nu în ultimul rând, s-a invocat faptul că reclamația adresată CNA de d-na C. A. nu putea constitui temei al unei sesizări, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi valabilă ca înscris pe suport informatic/în formă electronică.
Sub acest aspect, se reține că potrivit art. 10 alin. 5 din Legea nr. 504/2002, „Controlul exercitat de Consiliu asupra conținutului serviciilor de programe oferite de furnizorii de servicii media audiovizuale și asupra ofertei de servicii de programe asigurate de distribuitorii de servicii se realizează periodic și ori de câte ori C. consideră că este necesar sau primește o plângere cu privire la nerespectarea de către un furnizor a prevederilor legale, a normelor de reglementare în domeniu ori a obligațiilor înscrise în licența audiovizuală”.
Prin urmare, contrar susținerilor reclamantei, CNA își exercită atribuțiile de control nu doar la plângerea persoanei vătămate, ci și din oficiu, indiferent de modalitatea în care se sesizează cu privire la încălcări ale legislației în domeniul său de activitate, astfel că valabilitatea înscrisului denumit reclamație nu prezintă relevanță în cauză.
Sentința civilă nr. 6899/04.12.2012 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a, invocată de reclamantă în susținerea punctului său de vedere potrivit căruia CNA nu poate acționa din oficiu, privește o altă situație de fapt, esențial diferită de cauza de față, astfel încât considerentele acesteia (prin care s-a reținut că nu se poate vorbi despre o încălcare efectivă a art. 3 alin. 1 din Legea nr. 504/2002 și a art. 30 și 34 alin. 1 din Decizia nr. 220/2011 atâta timp cât persoanele vizate nu au reclamat vreo vătămare a demnității ori imaginii lor) nu sunt aplicabile în speță. Relevant sub acest aspect este faptul că, în cauză, CNA a reținut încălcarea principiului audiatur .>, instituit de lege nu doar pentru ocrotirea interesului privat al persoanei la care se referă acuzațiile, ci și pentru ocrotirea interesului public al asigurării accesului la informație de o manieră corectă și imparțială, astfel că plângerea celui vizat nu este indispensabilă pentru declanșarea controlului.
Înlăturând pentru toate aceste motive criticile de nelegalitate invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, Curtea reține că cererea principală de anulare a deciziei de sancționare este neîntemeiată, iar cererea subsidiară de înlocuire/reducere a amenzii nu poate fi nici aceasta primită, în condițiile în care reclamanta a mai fost anterior sancționată cu somație publică pentru încălcarea acelorași dispoziții legale, devenind astfel incidente prevederile art. 91 alin. 3 din Legea nr. 504/2002, potrivit cărora într-o asemenea ipoteză este obligatorie aplicarea unei amenzi, care, în speță, a fost aplicată în limita minimă prevăzută de lege.
Pentru toate aceste considerente, va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondată acțiunea promovată de reclamanta S.C. B1 TV C. S.R.L, cu sediul în București, .. 2-4, .. 7, sector 1, cu sediul ales la C..Av. „P. R.”, în București, .. 6 (108), ., . cu pârâtul C. NAȚIONAL AL AUDIOVIZUALULUI, cu sediul în București, ., sector 5.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2013.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red./Tehnored.
jud.M.B./4ex./02.12.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 1602/2013. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4244/2013.... → |
|---|
