Anulare act administrativ. Sentința nr. 3377/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3377/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 4858/2/2013
Dosar nr.:_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR.: 3377
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.11.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
GREFIER: P. C.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ formulată de reclamanții S. MUNTENIA INVEST S.A. și P. P. S., în contradictoriu cu pârâta A. DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 21 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28 octombrie 2013 și respectiv la data de 4 noiembrie 2013 când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând, constată:
1. SUSȚINERILE PĂRȚILOR:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 10.07.2013, reclamantii P. P. S. și S. Muntenia Invest S.A., în contradictoriu cu parata A. de Supraveghere Financiară („ASF) au solicitat instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, să dispuna:
a)anularea ordonanței nr. 396/11.12.2012 („Ordonanța nr. 396”) și a ordonanței nr. 397/11.12.2012 („Ordonanța nr. 397”) emise de către CNVM – denumite colectiv „Ordonanțele”;
b)anularea deciziilor CNVM nr. 124/12.02.2013 („Decizia nr. 124”) și nr. 125/12.02.2013 („Decizia nr. 125”) - denumite colectiv „Deciziile”;
c)obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată,
Motivarea cererii de chemare în judecată:
Prin raportul curent nr. 4314/_/25.09.2012 („Raportul Curent”) publicat pe pagina de internet a Bursei de Valori București S.A. („BVB”), SIF Muntenia S.A. („SIF Muntenia”), prin reprezentantul său legal, S. Muntenia, a informat investitorii cu privire la solicitarea Consiliului Reprezentanților Acționarilor SIF Muntenia („CRA”) de convocare a unei A. SIF Muntenia („Cererea de Convocare”).
Ulterior, prin comunicatul nr. 2002/_/19.10.2012 („Comunicatul”), S. Muntenia, în calitate de administrator al SIF Muntenia, a adus la cunoștința investitorilor faptul că nu poate da curs solicitărilor cuprinse în Cererea de Convocare. În cuprinsul Comunicatului, S. Muntenia a subliniat necesitatea protejării intereselor SIF Muntenia, precum și a tuturor acționarilor SIF Muntenia, având în vedere că Cererea de Convocare conținea propunerea de revocare a mandatului S. Muntenia de administrator al SIF Muntenia fără a cuprinde și o propunere de societate de administrare a investițiilor („S.”) a cărei numire să fie supusă aprobării aceleiași A..
Ca urmare a acestei situații, CNVM a emis următoarele Ordonanțe:
(a) Ordonanța nr. 396, prin intermediul căreia a dispus sancționarea cu avertisment a dl. P. P. S., în calitate de Președinte al S. Muntenia;
(b) Ordonanța nr. 397, prin intermediul căreia a dispus S. Muntenia, în calitatea acesteia de administrator al SIF Muntenia, să aducă la cunoștința investitorilor, în termen de 48 de ore de la data emiterii ordonanței în discuție: (i) documentul intitulat „Raportul concis al Consiliului Reprezentanților Acționarilor privind activitatea administratorului S. Muntenia Invest S.A. și măsurile propuse spre adoptare în vederea protejării viitoare a patrimoniului SIF Muntenia S.A.” („Raportul CRA”), anexat Cererii de Convocare precum și (ii) poziția S. Muntenia cu privire la aspectele menționate în cuprinsul acestui document.
Ordonanțele sunt fundamentate, în esență, pe considerentul că Raportul Curent are avea un caracter „incomplet”, în condițiile în care acesta nu a inclus și documentele anexate de CRA Cererii de Convocare. În cazul particular al Ordonanței nr. 396 se reține și că dl. P. S. „deși avea obligația legală, nu a dat curs solicitării CRA de convocare AGOA”.
La data de 09.01.2013, reclamanții au formulat contestații împotriva Ordonanțelor, soluționate de CNVM la data de 12.02.2013, astfel:
(a) prin Decizia nr. 124 CNVM a respins, ca nefondată, contestația formulată de dl. P. P. S. împotriva Ordonanței nr. 396;
(b) prin Decizia nr. 125 CNVM a respins, ca nefondată, contestația formulată de S. Muntenia împotriva Ordonanței nr. 397.
Deciziile au fost comunicate reclamanților prin fax, la data de 13.02.2013.
În contextul mai sus prezentat, în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare („Legea nr. 554/2004”), am formulat prezenta acțiune. Astfel cum vom demonstra în cele ce urmează, motivele reținute de CNVM în cuprinsul Ordonanțelor și, respectiv, al Deciziilor, sunt lipsite de fundament, astfel încât se impune anularea acestora.
argumentația în drept
nelegalitatea actelor administrative contestate. respectarea obligației legale de raportare
Prin actele administrative contestate, CNVM a reținut pretinsa încălcare a prevederilor art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare („Legea nr. 297/2004”), respectiv a prevederilor art. 108 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare („Regulamentul CNVM nr. 1/2006”).
Concret, prin raportare la obligațiile stabilite de dispozițiile legale mai sus menționate, CNVM a reținut (prin Ordonanțe) că Raportul Curent „a fost incomplet, investitorilor fiindu-le pusă la dispoziție doar solicitarea CRA de convocare AGOA nu și documentele anexate care, în condițiile de față, erau parte integrantă a solicitării” și, din acest motiv, investitorii nu ar fi putut fi „în cunoștință de cauză cu privire la aspectele constatate de Consiliul Reprezentanților Acționarilor în ceea ce privește activitatea de administrare”. Aceste concluzii eronate ale pârâtei au fost menținute ca urmare a respingerii contestațiilor formulate.
În mod greșit argumentele invocate în susținerea plângerilor administrative formulate au fost înlăturate prin Deciziile contestate. Vom demonstra în cele ce urmează că, în realitate, au fost respectate prevederile relevante în materie, inclusiv normele legale sus-citate [art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, respectiv art. 108 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006].
Conținutul obligației de raportare
Din analiza textelor legale în discuție, rezultă că acestea reglementează:
(i) pe de o parte, obligația (generală) de a respecta cerințele de raportare stabilite prin reglementările CNVM [art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004];
(ii) pe de altă parte, obligația (specifică) de a include în rapoarte (inclusiv în rapoartele curente) informații complete și reale cu privire la evenimentele ce fac obiectul respectivului raport [art. 108 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006].
În cazul de față, prin actele administrative contestate s-a reținut că, în condițiile în care Raportul Curent nu a inclus și anexele aferente Cererii de Convocare, actul în discuție ar fi fost incomplet, astfel încât nu ar fi fost respectate obligațiile mai sus menționate.
Poziția CNVM nu poate fi reținută, fiind lipsită de un fundament legal
Sub un prim aspect, nu există niciun text legal care să consacre o obligație în sarcina S. Muntenia de a publica „în copie” cererile de convocare formulate de alte persoane.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 1171 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale („Legea nr. 31/1990”), cu modificările și completările ulterioare, administratorul are doar obligația aducerii la cunoștință a ordinii de zi solicitate prin cerere, obligație ce a fost respectată. Textul nu impune și comunicarea către acționari a documentelor atașate cererii de convocare.
Poziția exprimată de pârâtă în cuprinsul Deciziilor, în sensul că textul legal menționat nu ar fi incident, întrucât acesta reglementează ipoteza introducerii de noi puncte pe ordinea de zi la solicitarea acționarilor reprezentând minim 5% din capitalul social, nu este întemeiată. În realitate, dispozițiile art. 1171 din Legea nr. 31/1990 au fost invocate în contextul în care nu există un text de lege care să se refere la ipoteza convocării unei adunări generale la cererea unui organism al acționarilor. Prin urmare, în lipsa unui astfel de text, ne-am raportat la art. 1171 din Legea nr. 31/1990 care, pentru identitate de rațiune, își găsește aplicarea și în situația de față. Deși dispozițiile în discuție se referă la situația unor cereri de suplimentare a convocatorului inițial, pentru identitate de rațiune se poate susține că, în legătură cu orice cereri de convocare, administratorilor societății le incumbă obligația aducerii la cunoștința acționarilor a respectivelor cereri (iar nu și a publicării documentelor ce le însoțesc).
Sub un al doilea aspect, din interpretarea logică a prevederilor art. 108 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, rezultă aprecierea caracterului complet al raportării trebuie realizată prin luarea în considerare a obiectului respectivei raportări (evenimentul raportat). Or, în speță obiectul raportării îl constituia solicitarea CRA de convocare a unei A. SIF Muntenia. Din această perspectivă, nu se poate reține caracterul incomplet al raportării, în condițiile în care Raportul Curent a inclus în mod fidel si exhaustiv toate punctele de pe ordinea de zi solicitate de CRA, Cererea de convocare fiind atașată Raportului curent și publicată împreună cu acesta pe pagina de internet a BVB.
Sub un al treilea aspect, potrivit legii, elementele conexe punctelor de pe ordinea de zi, precum și cele ce oferă informații cu privire la respectivele puncte trebuie puse la dispoziția acționarilor numai în contextul unei A. efectiv convocate. În acest sens, legislația relevantă conține prevederi clare privind momentul la care respectivele materiale informative trebuie puse la dispoziția acționarilor, spre a asigura informarea lor completă și corectă, anume cu cel puțin 30 de zile înainte de data ținerii A. [art. 6 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale acționarilor în cadrul adunărilor generale ale societăților comerciale]. Întrucât Raportul CRA oferă informații privind punctele de pe ordinea de zi ale A., rezultă că nu exista obligația includerii respectivului raport în Raportul Curent.
Sub un al patrulea aspect, potrivit art. 108 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, raportările trebuie să ofere investitorilor informații complete, dar și corecte. Or, nepublicarea Raportul CRA s-a datorat tocmai obligației S. Muntenia de a asigura corecta informare a investitorilor, și de a nu facilita în vreun mod inducerea acestora în eroare și destabilizarea pieței, în condițiile în care respectivul document conține informații contrare realității, susceptibile de a induce în eroare investitorii.
În acest sens, în cuprinsul Raportului CRA se reține și:
(iii) pretinsul refuz repetat al S. Muntenia de a furniza CRA o . informații solicitate în legătură cu executarea mandatului de administrator al SIF Muntenia;
(iv) un pretins conflict de interese în care s-ar afla S. Muntenia în raport cu societatea administrată, rezultând din realizarea, de către S. Muntenia, a plăților comisioanelor datorate acesteia de către SIF Muntenia, în baza contractului de administrare încheiat la data de 01.07.2009 între SIF Muntenia și S. Muntenia („Contractul de administrare”);
Pentru argumentele pe care le vom prezenta în continuare, niciunul dintre aspectele de mai sus nu corespunde realității.
Lipsa unui „refuz” al S. Muntenia de a transmite informațiile solicitate de CRA este susținută de următoarele argumente:
- anumite categorii de informații nu puteau fi puse la dispoziție imediat, amânarea furnizării acestora fiind determinată de factori externi, precum: transmiterea lor de către terții care le dețineau (ex. informațiile legate de situația unor emitenți din portofoliul SIF Muntenia), furnizarea, de către membrii CRA, a datelor privind persoanele cu care aceștia acționează în mod concertat; S. Muntenia a informat CRA, anterior emiterii Raportului CRA, în legătură cu aspectele ce determină amânarea furnizării datelor în discuție;
- anumite categorii de informații solicitate de CRA, cum ar fi date privind fundamentarea încheierii unei tranzacții, nu intrau în sfera de competență legală și statutară a acestui organ. Astfel, potrivit prevederilor legale și statutare, competența CRA este limitată la monitorizarea modului de derulare a Contractului de Administrare, ceea ce exclude posibilitatea cenzurării unor decizii de oportunitate ale administratorului, cum sunt cele privind efectuarea unor tranzacții.
În ceea ce privește pretinsul conflict de interese, facem următoarele mențiuni. Formula de calcul a respectivelor comisoane este una clară și simplă, bazată pe date certificate de depozitarul BRD, nefiind de natură să genereze vreo neclaritate în ceea ce privește valoarea comisionului datorat.
De altfel, soluționând Contestațiile, astfel cum rezultă din cuprinsul Deciziilor, pârâta nu a analizat decât unul dintre elementele invocate de reclamanții din prezenta cauză (anume cel privind raționamentul bazat pe dispozițiile art. 1171 din Legea nr. 31/1990), iar soluția emisă în legătură cu acesta este greșită, așa cum am arătat supra. Pârâta nu a avut în vedere și celelalte argumente invocate în susținerea Contestațiilor, Deciziile neconținând vreo referire în combaterea acestora.
Mai mult, motivarea Deciziilor este una vagă și generală. Concret, aceasta se întemeiază pe dispoziții statutare legate de convocarea A. (în prezent anulate) și pe un articol din Contractul de administrare. Or, nici unul dintre articolele invocate de pârâtă nu impune gradul de detaliu pe care îl pretinde CNVM prin actele administrative atacate, anume publicarea anexelor cererii de convocare A..
În concluzie, pentru argumentele de mai sus, rezultă că, în realitate, Raportul Curent a fost complet și, pe cale de consecință, prevederile art. 224 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, respectiv ale art. 108 alin. (1) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 au fost respectate. Pe cale de consecință, se impune anularea actelor administrative contestate.
nelegalitatea actelor administrative din perspectiva respectării a obligațiilor legale în materia convocării aga
Prin Ordonanța nr. 396, CNVM a reținut și că S. Muntenia ar fi avut obligația de a convoca A., la cererea CRA. Această concluzia este „susținută” de CNVM prin faptul că S. Muntenia nu ar fi fost măsură să „filtreze în funcție de propria apreciere” Cererea de Convocare, ci ar fi avut obligația să procedeze de îndată la convocarea A. și, eventual, să expună investitorilor eventualele observații/ comentarii cu privire la punctele de pe ordinea de zi în cadrul respectivei A..
De menționat este și faptul că Ordonanța nr. 397 nu se referă și la acest aspect, ci doar la cel tratat în secțiunea A.
Incidența nulității
Obligațiile legate de exercitarea cu prudență și diligență a mandatului S. Muntenia sunt reglementate de:
i) dispozițiile art. 1441 din Legea nr. 31/1990, care stabilesc în sarcina administratorilor unei societăți obligația de a-și exercita mandatul „cu prudența și diligența unui bun administrator”, fiind, de asemenea, ținuți de a acționa „cu loialitate, în interesul societății”;
ii) prevederile art. 34 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital („OUG nr. 32/2012”), „S.A.I. are, cel puțin, obligația: a) să acționeze cu corectitudine și cu diligență profesională în scopul protejării interesului investitorilor O.P.C.V.M.-urilor pe care le administrează și a integrității piețe”;
iii) dispozițiile art. 17 lit. (a) din Contractul de Administrare, care consacră obligația asumată expres de S. Muntenia de a acționa „cu diligență profesională maximă”, în interesul exclusiv al SIF Muntenia și al acționarilor.
Prin urmare, în baza prevederilor legale și contractuale mai sus menționate, S. Muntenia este obligată să acționeze cu maximă prudență și diligență, în interesul SIF Muntenia și al tuturor acționarilor săi.
Or, în cauză, refuzul S. Muntenia de a convoca A. în baza Cererii de Convocare a fost determinat tocmai de intenția S. Muntenia de a-și respecta obligațiile legale și contractuale în discuție. Concret, refuzul convocării a avut la bază următoarele considerente:
- lipsa unui cadru legal care să reglementeze modul de continuare a activității unei societăți de investiții în situația revocării S. curente și în lipsa aprobării unei noi S., care să preia imediat mandatul;
- consecințele negative majore pe care le-ar avea asupra SIF Muntenia situația revocării S. Muntenia, în condițiile în care Cererea de Convocare nu indica și propuneri privind noua S. care să înlocuiască S. Muntenia. În acest sens, menționăm că, spre deosebire de situația în care SIF Muntenia ar fi autoadministrată/administrată de un consiliu de administrație‚ în cazul administrării sale de o S. (care, conform legii, asigură toată logistica si structura operațional-funcțională necesară activității SIF Muntenia), cu ocazia încetării mandatului acestei entități și în lipsa numirii unei noi S., întreaga activitate și funcționare a SIF Muntenia ar fi fost complet blocată;
- necesitatea respectării dreptului fundamental la informare al acționarilor (inclusiv pentru a asigura premisele unei exercitări judicioase votului) cu privire la chestiuni esențiale pentru situația emitentului, prin punerea la dispoziția acestora, cu suficient timp înainte (adică de la momentul convocării A.) a tuturor informațiilor relevante pentru punctele de pe ordinea de zi și, în particular, cu privire la noua S. ce ar putea prelua mandatul (în condițiile în care aceste informații lipseau din Cererea de Convocare).
Prin raportare la motivele mai sus prezentate, în mod evident, S. Muntenia s-a găsit într-o imposibilitate obiectivă de a da curs Cererii de Convocare. Astfel, în condițiile în care convocarea unei A. ar fi fost de natură să producă consecințe deosebit de grave, susceptibile a afecta deopotrivă:
d) interesele SIF Muntenia și ale acționarilor săi;
e) piața de capital, în general (prin diminuarea încrederii investitorilor în emitenți și instituțiile pieței de capital),
a da curs Cererii de Convocare implica încălcarea obligației de a acționa cu maxim profesionalism și diligență în scopul protejării intereselor acționarilor SIF Muntenia. În acest context, S. Muntenia ar fi fost expusă riscului de a fi ținută răspunzătoare (ca urmare a încălcării obligațiilor sale de a acționa cu maximă prudență și diligență) pentru prejudiciile încercate de SIF Muntenia ca urmare a blocării activității acesteia.
Motivele pentru care pârâta a înlăturat argumentele de mai sus, astfel cum rezultă din conținutul Deciziei nr. 124, nu pot fi reținute pentru următoarele considerente.
Sub un prim aspect, pârâta nu realizează o analiză sistematică și teleologică a dispozițiilor legale invocate în susținerea contestației formulate împotriva Ordonanței nr. 396. Din această perspectivă, pârâta nu se pronunță în niciun fel cu privire la posibilitatea de conciliere a dispozițiilor legale, care impuneau S. Muntenia să acționeze cu prudență și loialitate, cu situația dedusă judecății.
Sub un al doilea aspect, Decizia nr. 124 este fundamentată pe trei texte legale, în mod greșit invocate. Două dintre acestea, respectiv art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 243 alin. (11) din Legea nr. 297/2004 se referă la obligația administratorului de a convoca A. la cererea acționarilor. Or, în cazul nostru, solicitarea de a convoca A. a venit din partea CRA (și nu a acționarilor). Cea de-a treia normă legală se referă la folosirea abuzivă a calității de administrator al societății [art. 210 alin. (1) din Legea nr. 297/2004], inaplicabil în situația dată, conform argumentelor prezentate mai sus.
Sub un al treilea aspect, motivarea Deciziei nr. 124 este întemeiată pe dispozițiile art. 6 din Actul Constitutiv, normă cu privire la care s-a constatat nulitatea absolută parțială, tocmai în ceea ce privește sintagma „la cererea CRA”. Mai mult, acest text trebuia oricum interpretat prin raportare la normele generale legate de prudența și diligența administratorului.
În concluzie, reclamanta susține că actele administrative contestate rețin în mod eronat pretinsa nerespectare a obligațiilor privind convocarea A..
În drept, art. 1 alin. (1) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, precum și pe celelalte dispoziții legale invocate în cuprinsul acțiunii.
Pârâta a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
2.CONSIDERENTELE CURȚII DE APEL:
Situația de fapt:
In fapt, prin Ordonanța nr. 396/11.12.2012 CNVM (actuală ASF) l-a sancționat cu avertisment pe reclamantul P. P. S., în calitate de Președinte al S. MUNTENIA INVEST SA, administrator al SIF MUNTENIA SA. Sancțiunea a fost emisă întrucât s-a constatat faptul că S. MUNTENIA INVEST SA nu a respectat prevederile art. 224 alin. l) din Legea 297/2004 și ale art. 108 alin.l) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, în sensul că raportul curent nr.4314/_/25.09.2012 întocmit de administratorul SIF Muntenia SA a fost incomplet, investitorilor fiindu-le pusă la dispoziție doar solicitarea Consiliului Reprezentanților Acționarilor (CRA) de convocare AGOA nu și documentele anexate care, în condițiile de față, erau parte integrantă a solicitării.
Totodata, sancțiunea cu avertisment primită de reclamant a fost emisă având în vedere calitatea acestuia de Președinte al S. Muntenia Invest SA, administrator al SIF Muntenia, care, deși avea obligația legală, nu a dat curs solicitării Consiliului Reprezentanților Acționarilor (CRA) de convocare AGOA, formulată la data de 23.09.2012 și adusă la cunoștința investitorilor prin intermediul raportului curent publicat pe web-site-ul operatorului de piață la data de 25.09.2012 și nu a informat acționarii și potențialii investitori în mod complet cu privire la documentele prezentate de către CRA în susținerea cererii de convocare a A. din data de 23.09.2012.
Prin întâmpinare se arata de catre parata că, la fundamentarea sancțiunii s-au avut în vedere și investigațiile efectuate de către direcția de specialitate din cadrul CNVM, ca urmare a numeroaselor sesizări/plângeri formulate de către S. Muntenia Invest S.A., pe de-o parte, și membrii Consiliului Reprezentanților Acționarilor SIF Muntenia S.A. ales la 07.07.2012, pe de altă parte. Curtea constata ca acest din urma considerent nu face parte din motivarea propriu-zisă a deciziei de sancționare a reclamantului și deci, nu poate fi luata in considerare de instanta de contencios la analiza legalitatii și temeiniciei actului de sancționare contestat în litigiu.
Prin adresa înregistrată la CNVM sub nr. 519/09.01.2013 reclamantul a promovat plângere prealabilă împotriva actului administrativ de sancționare. CNVM a respins contestația ca nefondată, în acest sens fiind emisă Decizia nr. 124/12.02.2013.
Texte legale reținute a fi încălcate:
In ordonantele CNVM 396/2012 și. 397/2012:
ART. 224 Legea nr. 297/2004
(1) Societățile admise la tranzacționare pe o piață reglementată sunt obligate să se înregistreze la C.N.V.M. și să respecte cerințele de raportare stabilite prin reglementările C.N.V.M. și ale piețelor reglementate pe care se tranzacționează valorile mobiliare emise de acestea.
ART. 108 Regulamentul CNVM nr. 1/2006
(1) Emitenții trebuie să includă în rapoarte toate informațiile necesare prezentării complete și reale a fiecărui element de conținut prezentate la anexele nr. 29 - 32.
Analiza motivelor de nelegalitate/netemeinice a actelor administrative contestate:
Prin Raportul Curent nr. 4314/_/25.09.2012, înregistrat la C.N.V.M. sub nr._/26.09.2012 și publicat pe web-site-ul operatorului de piață în data de 25.09.2012, SIF Muntenia S.A. a informat investitorii cu privire la solicitarea Consiliului Reprezentanților Acționarilor de convocare a unei A. SIF Muntenia S.A A. SIF Muntenia S.A., cu următoarea ordine de zi:
„ 1. Prezentarea raportului Consiliului Reprezentanților Acționarilor privind activitatea administratorului S. Muntenia Invest S.A. și a măsurilor propuse spre adoptare în vederea protejării viitoare a patrimoniului SIF Muntenia S.A.;
2. Aprobarea măsurilor propuse de Consiliul Reprezentanților Acționarilor de protejare viitoare a patrimoniului SIF Muntenia S.A.;
3. Aprobarea derulării unui audit financiar și juridic, supravegheat de Consiliul Reprezentanților Acționarilor, la societățile în care SIF Muntenia S.A. deține participatii majoritare în vederea analizării gestiunii, a determinării cauzelor care au dus la pierderi pentru respectivele societăți și a tragerii la răspundere a persoanelor care, în mod culpabil, au cauzat pierderile respective;
4.Aprobarea adoptării de către SIF Muntenia S.A., ca acționar la societățile la care deține participată majoritare, a tuturor hotărârilor necesare în adunarea generală a acționarilor a respectivelor societăți în vederea derulării auditului financiar și juridic pentru analiza gestiunii, determinarea cauzelor care au dus la pierderi pentru respectivele societăți și pentru tragerea la răspundere a persoanelor care, în mod culpabil, au cauzat pierderile respective;
5.împuternicirea Consiliului Reprezentanților Acționarilor pentru: (a) unui auditor financiar independent în vederea realizării auditului financiar; (b) desemnarea persoanelor competente în vederea realizării auditului juridic; (c) supravegherea tuturor operațiunilor legate de realizarea auditului financiar și juridic la societățile în care SIF Muntenia S.A. deține participații majoritare;
6.Declanșarea acțiunii în răspundere contra administratorului S. Muntenia Invest S.A. pentru prejudiciile cauzate societății prin actele de administrare efectuate la SIF Muntenia S.A.;
7.Aprobarea condițiilor privind încetarea contractului de administrare încheiat de SIF Muntenia S.A. cu S. Muntenia Invest S.A.;
8.Aprobarea condițiilor privind încheierea unui nou contract de administrare, cu respectarea legii și a intereselor SIF Muntenia S.A. și împuternicirea Consiliului Reprezentanților Acționarilor să negocieze și să încheie contractul de administrare. "
Ulterior, prin comunicatul transmis și publicat pe site-ul S.C. BVB S.A. nr. 2002/_/19.10.2012, S. Muntenia SA, în calitate de administrator al SIF Muntenia, a adus la cunoștința investitorilor faptul că nu poate da curs solicitării Consiliului Reprezentanților Acționarilor, motivându-și totodată adoptarea acestei decizii. Astfel, în cuprinsul comunicatului, S. Muntenia a subliniat necesitatea protejării intereselor SIF Muntenia, precum și a tuturor acționarilor SIF Muntenia SA, având în vedere că, Cererea de convocare conținea propunerea de revocare a mandatului S. Muntenia de administrator al SIF Muntenia, fără a cuprinde și o propunere de societate de administrare a investițiilor a cărei numire să fie supusă aprobării aceleiași A..
În aceeași zi (19.10.2012), prin adresa nr. 2000/_, înregistrată cu nr._/19.10.2012, S. Muntenia Invest S.A. a informat CNVM asupra comunicatului transmis S.C. BVB S.A., în sensul că nu poate da curs solicitării CRA exprimată public în data de 25.09.2012, prezentând aceleași argumente invocate și în cuprinsul comunicatului transmis Bursei: lipsa unor fundamentări/propuneri de rezoluții pentru fiecare punct propus a fi inclus pe ordinea de zi, necesitatea protejării intereselor SIF Muntenia, precum și a tuturor acționarilor SIF Muntenia, având în vedere că Cererea de convocare conținea propunerea de revocare a mandatului S. Muntenia de administrator al SIF Muntenia, fără a cuprinde și o propunere de societate de administrare a investițiilor a cărei numire să fie supusă aprobării aceleiași A..
Parata a reținut faptul că, prin refuzul de convocare a A., administratorul S. MUNTENIA INVEST SA a încălcat prevederile art.6 din Actul Constitutiv al SIF Muntenia S.A. potrivit cărora S. Muntenia Invest S.A. este obligată să convoace Adunările Generale ale Acționarilor la cererea acționarilor sau a altor entități, printre care și Consiliul Reprezentanților Acționarilor, în condiții expres prevăzute de lege și de actul constitutiv al societății. În acest sens, la art. 6 din actul constitutiv (fila 129 dosar) se prevede în mod expres că respectiva convocare a Adunării Generale a Acționarilor se va face de catre S. Muntenia Invest SA, cu respectarea prevederilor Legii nr. 31/1990, ale legislatiei in vigoare și a reglementarilor CNVM. Totodata, potrivit art. 6 par. 11 din statutul SIF Muntenia SA s-a prevazut obligativitatea convocarii Adunarii generale (inclusiv) la cererea Consiliului Reprezentanților Acționarilor (fila 129 dosar).
Numai că, ulterior emiterii actelor administrative contestate, prin sentinta civila nr. 2519/27.03.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr._ (accesata de prezenta instanta din sistemul ECRIS al Tribunalului Bucuresti), intre altele s-au constatat și dispus următoarele:
“Admite cererea principală formulată de reclamanta S. L., în contradictoriu cu pârâta Societatea de Investiții Financiare Muntenia S.Ași intervenientul A. A.. Constată nulitatea absolută parțială a prevederilor din cadrul paragrafului (11) al art.6 din actul constitutiv al Societății de Investiții Financiare Muntenia S.A. în ceea ce privește sintagma „ la cererea Consiliului Reprezentanților Acționarilor. Constată nulitatea absolută a prevederilor paragrafului (12) al art.6 și a prevederilor de la litera f din cadrul paragrafului (4) al art.74 din actul constitutiv al Societății de Investiții Financiare Muntenia S.A.. Respinge, ca neîntemeiată, cererea de intervenție accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenientul A. A.”.
În motivarea sentintei civile in cauza s-au retinut, intre altele: “Prin art.6 paragraful 11 din actul constitutiv al pârâtei s-a prevăzut că „ Adunările Generale ale Acționarilor vor fi convocate de către S. Muntenia Invest S.A. ori de câte ori apar probleme care sunt de competența Adunării Generale a Acționarilor. S. Muntenia Invest S.A. este obligată să convoace Adunarea Generală a Acționarilor la cererea acționarilor care dețin acțiuni ce reprezintă cel puțin 1/10 din capitalul social al SIF Muntenia S.A., la cererea C.N.V.M., la cererea Consiliului Reprezentanților Acționarilor sau în cazul în care există o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care dispune convocarea Adunării Generale a Acționarilor SIF Muntenia S.A.”.
„În art. 6 paragraful 12 din actul constitutiv al pârâtei s-a prevăzut că „ în cazul în care S. Muntenia Invest S.A. nu convoacă Adunarea Generală a Acționarilor conform prevederilor alineatului anterior, Adunarea Generală a Acționarilor va fi convocată de Consiliul Reprezentanților Acționarilor”.Prin art. 74 paragraful 4 lit.f din actul constitutiv al pârâtei s-a prevăzut că una din atribuțiile Consiliului Reprezentanților Acționarilor SIF Muntenia S.A. este aceea de a solicita convocarea Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor atunci când constată încălcări grave ale contractului de administrare”.
Tribunalul a apreciat că este întemeiată cererea reclamantei, „deoarece încredințarea Consiliul Reprezentanților Asociaților SIF Muntenia S.A. a atribuțiilor de convocare este contrară prevederilor imperative ale Legii nr.31/1990 privind entitățile competente să solicite convocarea Adunării Generale a Acționarilor în mod direct, respectiv art. 117 alin.1 și art. 119 alin.1 din Legea nr. 31/1990”.
A considerat tribunalul că posibilitatea Consiliului Reprezentanților Asociaților SIF Muntenia S.A. de a solicita convocarea Adunării Generale a Acționarilor pârâtei ar fi putut fi reglementată numai prin lege, iar pe de altă parte, astfel cum s-a arătat mai sus art.224 alin.4 din Regulamentul C.N.V.M. nr.15/2004 nu prevede posibilitatea convocării Adunării Generale a Acționarilor de organismul menționat.
In ceea ce priveste sentinta in cauza, intereseaza in litigiul de față de fapt, doar dispozitivul sentintei, dispozitiv care a fost facut cunoscut de reclamanta si paratei din litigiul de față, prin intermediul cererii de chemare in judecata (a se vedea fila 5, nota subsol 16).
Așa fiind, nulitatea actului produce efecte retroactive, adica de la insasi data emiterii/adoptarii actului. Prin urmare, la data emiterii ordonantei CNVM (ASF) de sancționare a reclamantilor, de fapt, s-a retinut incalcarea unor dispozitii conventionale (art. 6 din actul constitutiv) nule. Ca atare, nu s-ar putea retine, in atare conditii, in sarcina reclamantilor, incalcarea dispozitiilor art. 6 par. 11 din actul constitutiv.
Prin urmare, mentiunea pârâtei din actul de sancționare conform careia reclamantul persoana fizica nu a dat curs solicitarii CRA de convocare a AGOA apare ca fiind nelegala in lumina sentintei civile nr. 2519/27.03.2013 a Tribunalului București, în condițiile in care la data emiterii actului de sancționare, reclamantul nu mai avea practic obligatia convocarii A. la cererea CRA, fiind anulata mentiunea din actul constitutiv care il obliga la aceasta (cu efect retroactiv).
Așa fiind, față de acest raționament anterior al instantei, se poare retine ca nu este întemeiata nici concluzia paratei in sensul ca raportul curent nr. 4314/_/25.09.2012 întocmit de reclamantul persoana fizica ar fi fost incomplet, câtă vreme nu mai subzista obligatia convocarii A. la cererea CRA. Practic, in lipsa temeiului obligatiei convocarii A. la cererea CRA nu se poate retine nici eventualul caracter incomplet al convocarii. In acelasi sens, si pentru aceleasi motive este nelegala si ordonanta nr. 397/2012 prin care s-a retinut aceeasi incalcare a obligatiei si in sarcina reclamantei persoana juridica.
Avand in vedere considerentele emise de instanta la paragrafele anterioare, rezultă faptul nelagalitatii ordonantelor nr. 396/11.12.2012 și nr. 397/11.12.2012 emise de parata dat fiind ca în sarcina reclamantilor nu mai existau, la data aplicarii sanctiunilor, obligatiile de convocare A. la cererea CRA, implicit, nici aceea de a pune la dispozitia investitorilor solicitarea CRA de convocare A. (obligatii retinute prin ordonanta nr. 396/11.12.2012) și, deci, nici obligatia de a aduce la cunostinta actionarilor si potentialilor investitori in termen de 48 de ore, a anexelor la cererea din data de 23.09.2013 a CRA SIF Muntenia SA de convocare a adunarii generale precum si pozitia S. Invest SA cu privire la aspectele mentionate in cuprinsul acestui document (obligatii retinute prin ordonanta nr. 397/11.12.2012). De asemenea, pentru aceleași considerente, sunt nelegale și deciziile prin care s-au soluționat contestatiile administrative impotriva celor doua ordonante mentionate in precedent, respectiv deciziile CNVM (actual ASF) nr. 124/12.02.2013 și nr. 125/12.02.2013, acestea urmand, de asemenea, sa fie anulate.
Referitor la cheltuielile de judecata, acestea sunt in total de_ lei, probate cu ff nr._/10.07.2013, nr._/29.08.2013 si nr._/17.10.2013.
Analizand facturile in cauza si detalierea acestora, se retin: ff nr._/10.07.2013 nu are legatura in totalitate cu prezentul dosar, fiind mentionata generic asistenta generala pentru reclamanta S., insa, strict in ceea ce priveste obiectul litigiului de fata, legatura cu acesta are doar consultanta O. C. din 26 si 27 iunie 2013, total 04:30+02:30 ore (1 ora – 140 euro).
Aceleasi aspecte sunt de subliniat si in ceea ce priveste ff nr._/29.08.2013, cu sublinierea ca nu poate fi avut in vedere si onorariul pentru interogatoriu de vreme ce proba a fost respinsa de instanta. Prin urmare, ramane in discutie doar onorariul pentru revizuirea actiunii- I G., 2 ore ( 1 ora – 190 euro). Nici analiza onorariului cuvenit problemei calitatii procesuale nu poate fi luata in discutie, intrucat nu s-a invocat o atare problematica de catre instanta.
In fine, ff nr._/17.10.2013 vizeaza problematica raspunsului la intampinare 855 euro + 04:30 ore x 140 euro/ora, iar acesta are legatura cu litigiul. Restul mentiunilor din factura nu au legatura cu dosarul.
In fine, retinand exclusiv mentiunile din facturile indicate care au legatura cu litigiul cu care instanta a fost investita si cu probele ce au fost incuviintate, vazand ca litigiul de fata nu comporta o complexitate deosebita, retinand, de asemenea, ca s-au administrat probe cu inscrisuri, ca instanta a acordat in faza de judecata propriu-zisa un singur termen de judecata, Curtea apreciaza ca onorariul ce ar rezulta in legatura cu dosarul (in suma de 2845 euro) este disproportionat in raport cu complexitatea cauzei, motiv pentru care in baza art. 451 alin. 3 C. va dispune reducerea acestuia la suma de 500 euro in echivalent lei (1euro = 4,43 lei), adică 2215 lei.
Prin urmare, parata va fi obligata catre reclamanti la suma de 2215 lei cheltuieli de judecata – onorariu de avocat (pentru fiecare reclamant cate 1107,5 lei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanții S. MUNTENIA INVEST S.A., și P. P. S., ambii cu sediul/domiciliul procesual ales la SCA T. Z. / ASOCIAȚII cu sediul în București, șoseaua N. T. nr. 4-8, America House, Aripa de Vest, ., în contradictoriu cu pârâta A. DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ (fosta CNVM), cu sediul în București, ., sector 2.
Anulează ordonanțele nr. 396/11.12.2012 și nr. 397/11.12.2012 emise de CNVM, precum și deciziile nr. 124/12.02.2013 și nr. 125/12.02.2013 emise de CNVM .
Obligă parâta la cheltuieli de judecată către reclamanți în suma de 2.215lei, conform art. 451 alin. 3 Cod Procedura Civilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, 04.11.2013
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. M. F. P. C.
Red FCM
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 564/2013. Curtea... | Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... → |
|---|
