Obligaţia de a face. Decizia nr. 898/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 3212/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.898
Ședința publică de la 28.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - I. M.
GREFIER - C. A.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul pârât Instituția P. județului Teleorman - Serviciu Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinței civile nr.681/24.07.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul pârât C. P..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 C.pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr._, reclamantul C. P. în contradictoriu cu Instituția P. Jud. Teleorman, Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, a solicitat obligarea pârâtei la înmatricularea definitivă fără plata taxei pe emisii poluante a autoturismului marca Volkswagen, tip Passat, număr identificare WVWZZZ3BZ4P242365, ._, an fabricație 2004.
În motivarea actiunii, reclamantul arată că la data de 04.05.2012 a cumpărat acest autoturism din Bulgaria, inmatriculat pentru prima data in aceasta tara la 10.02.2004, si la data de 28.05.2012 a solicitat înmatricularea autoturismului mai sus menționat la ghișeul înmatriculări auto. A fost refuzat, de către reprezentantul instituției, care a preluat documentele, pe motiv ca nu fac dovada plații taxei pe emisii poluante.
Deși a invocat ilegalitatea acestei taxe, reprezentanții instituției au refuzat primirea documentelor și înmatricularea, deși dosarul cuprindea toate actele prevăzute, mai puțin chitanța reprezentând plata taxei invocate de funcționar.
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie importate, Curtea a statuat că art. 110 TFUE reprezintă în cadrul Tratatului CE o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05. încă nepublicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudenta citată, precum și Nâdasdi ., punctul 45).
De asemenea, Curtea a considerat că articolul 110 TFUE vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne cu privire la concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele din import (a se vedea hotărârile din 29 aprilie 2004, Weigel, C-387/01, R.. p. 1-4981, punctul 66, precum și Nádasdi și N., citată anterior, punctul 46).
În vederea garantării neutralității impozitelor interne din perspectiva concurenței dintre autovehiculele de ocazie care se află deja pe piața națională și autovehiculele similare importate dintr-un alt stat membru decât România, trebuie comparate efectele accizelor instituite asupra acestei ultime categorii cu cele ale accizelor reziduale care se aplică primei categorii de autovehicule, deja supuse acestei taxe la prima lor înmatriculare.
Într-adevăr, din jurisprudența Curții rezultă că un sistem de taxare nu poate fi considerat compatibil cu art. 110 TFUE (ex. art. 90 CE) decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și, prin urmare, să nu producă, în niciun caz, efecte discriminatorii (hotărârile Haahr Petroleum, citată anterior, punctul 34 și din 23 octombrie 1997, Comisie/G., C-375/95, R.. p. 1-5981, punctul 29).
Taxa pentru emisii poluante este calculata in condițiile prevăzute de art. 4 din Legea nr. 9/2012.
În Monitorul Oficial Partea I nr. 79/2012 a fost publicata O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum si pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege.
În conformitate cu art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 1/2012, rezulta ca Taxa pentru emisii poluante rămâne in continuare discriminatorie si este incompatibila cu art. 110 TFUE.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 681/24.07.2012 a fost admisă acțiunea formulată de reclamant și a fost obligată pârâta să înmatriculeze autoturismul marca Volkswagen Passat, nr. identificare WVWZZZ3BZ4P242365, fără dovada plății taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule dar cu respectarea celorlalte prevederi ale Ordinului nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor.
În considerentele hotărârii s-au reținut următoarele:
Pârâta a refuzat înmatricularea autoturismului proprietatea reclamantului deoarece nu s-a făcut dovada plății taxei pentru emisiile poluante, în conformitate cu prevederile art. 3 pct.1 și art. 4 lit. a din Legea nr. 92/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule.
Tribunalul a examinat dacă prevederile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante pentru autovehicule incalcă prevederile art. 110 din Tratatul UE( Art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunitătii Europene) .
Prevederile Legii nr. 9/2012, au fost introduse ca urmare a hotărârii Curții Europene de Justiție date in Cauza N., prin care s-a retinut că „toate modificările succesive aduse OUG nr. 50/2008 mentin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumparate din alte state membre, in timp ce vehiculele similare puse in vânzare pe piata natională a vehiculelor de ocazie nu sunt in nici un fel grevate de o astfel de sarcina fiscala.” S-a conchis in sensul ca „reglementarea natională are ca efect descurajarea importării si punerii in circulatie in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre si prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului”
Potrivit art. 4 din lege:
(1) Obligatia de plata a taxei intervine: a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare; b) la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri prevazute la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului platitor valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligatia de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii pe piața națională.”
discriminarea a rezultat din aplicarea dispozitiilor art. 1 din OUG nr. 1/2012 care stabilesc ca: „Incepand cu data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta aplicarea dispozitiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicata in Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspenda pana la 1 ianuarie 2013.”
Efectul suspendării acestor prevederi legale nu face altceva decat sa mentina discriminarea autovehiculelor importate din Uniunea Europeana în cazul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru vehiculele autohtone nu se percepe aceasta taxa la reînmatriculare, discriminarea fiind sesizata de catre instantele nationale raportat la constatarile Curtii de Justitie a Uniunii Europene, retinute in Decizia ICCJ nr. 24 din_ .
Prin urmare, prin suspendarea prevederilor legale anterior precizate, instituita prin OUG nr. 1/2012 –noua lege este echivalenta cu O.U.G. nr. 50/2008, ajungându-se din nou in situația în care se percepe taxa de poluare doar pentru autoturismele și autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene cu ocazia înmatriculării în România, dar nu se percepe aceasta taxa pentru autoturismele deja înmatriculate în România, fapt ce determină situația impunerii în plus, în sensul dreptului Uniunii Europene, a produselor altor state membre comparativ cu produsele interne similare. În aceasta situație se ajunge la protecția indirectă a anumitor produse, fapt interzis de prevederile Tratatului.
De asemenea, taxa instituita prin Legea nr. 9/2012 nu respecta principiul „poluatorul plateste”, deoarece nu toti cei care polueaza platesc aceasta taxa. Astfel, cei care inmatriculeaza pentru prima data pe teritoriul Romaniei un autovehicul trebuie sa plateasca aceasta taxa iar cei care sunt proprietari de autovehicule deja inmatriculate si care polueaza mai mult nu platesc aceasta taxa pe poluare.
Legea nr. 9/2012 în varianta rezultată prin suspendarea dispusă prin OUG nr. 1/2012, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Art. 90 par. 1 din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor nationale similare”.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne. Ori, art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
De la 1 ianuarie 2007, România este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148 din Constituție, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Presedintele României, Guvernul si autoritatea judecatoreasca garanteaza aducerea la îndeplinire a obligatiilor rezultate din actul aderarii si din prevederile alineatului 2 (alin.4).De altfel, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare și jurisprudența Curții de Justiție Europene.
Prin Decizia în cauza C./Enel (1964), CJE a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior – or, în speță, taxa pe poluare a fost introdusă în legislația internă de abia în anul 2008.
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul national este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acesta contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
În consecință, tribunalul a constatat că taxa pentru emisiile poluante prevăzută de art. 3 pct.1 și art. 4 lit. a din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante de la autovehicule este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană .
Prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de ICCJ în soluționarea ununi recurs în interesul legii, s-a reținut că în contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează. Cât privește sfera subiecților care sunt ținuți la a respecta dreptul european, potrivit considerentelor citate din Hotărârea V. Gend en Loos, aceștia nu pot fi decât toți resortisanții statului național și, evident, autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului. Prefectul, reprezentantul Guvernului pe plan local, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituție, și coordonator al activităților din teritoriu ale Ministerului Administrației și Internelor, conform art. 11 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare este garant al ducerii la îndeplinire a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu. D. urmare, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculelor, Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatricularea autovehiculelor, care funcționează sub coordonarea instituției prefectului, care nu poate invoca art. 4 ali. 1 din Legea nr. 9/2012 și, cu atât mai puțin, art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501/2006, cu completările ulterioare, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite.
În raport de cele expuse, Tribunalul a admis actiunea formulată de reclamantul C. P. și a obligat parata să înmatriculeze autoturismul marca Volkswagen Passat, cu nr. de șasiu, WVWZZZ3BZ4P2423365, fără dovada plății taxei de poluare dar cu respectarea celorlalte prevederi ale Ordinului nr. 1501/2006 emis de Ministerul Administrației și Internelor.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs pârâta Instituția P. Jud. Teleorman, Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, solicitând, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ., modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Legislația în vigoare, din domeniu, stabilește în mod clar că la înmatricularea autoturismelor este necesară printre altele și dovada achitării taxei de poluare, prevăzută de lege.
Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în vigoare la data introducerii acțiunii, preciza în preambulul ei că, scopul acesteia era acela de a institui norme care vizează interesul public și a căror reglementare se face „în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea în valorile Urnită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene".
Din jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că Tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe în momentul primei înmatriculări a unui vehicul pe teritoriul unui stat membru, perceperea ei nefiind determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară, în România (pct. 23 - 25 Hotărârea din 18.01.2007 Brzezinski), iar prin caracterul ei fiscal taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
Mai mult, opinia formulată de Comisia Europeană față de taxa specială auto nu a fost în sensul eliminării acesteia, ci a recomandat reașezarea acesteia pe bază de alte principii, respectiv pe baza principiului „poluatorul plătește”, ceea ce s-a concretizat în emiterea OUG 50/2008 prin care se instituie taxa de poluare.
De altfel și Curtea de Apel B. prin decizia civilă nr. 51/R din 27 ianuarie 2009 precizează faptul că noua taxă instituită, respectiv taxa de poluare, este o taxă însușită de Comisia Europeană, care nu contravine Tratatului Comunității Europene și nici Constituției României, așa cum se întâmpla cu taxa de primă înmatriculare.
Astfel, având în vedere faptul că taxa de poluare este o taxă instituită cu respectarea prevederilor internaționale, având în vedere faptul că O.U.G. nr. 50/2008 instituie introducerea taxei de poluare, că O.U.G. nr. 218/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa de poluare, stabilește în art. III alin. (2) faptul că „Autovehiculelor Ml cu norma de poluare Euro 4 a căror capacitate cilindrică nu depășește 2,000 cmc, precum și tuturor autovehiculelor NI cu norma de poluare Euro 4, înmatriculate pentru prima dată în afara Uniunii Europene și care se înmatriculează în România, li se aplică taxele prevăzute în anexele nr. 1 și 2, faptul că Ordinul Ministrului Administrației și Internelor nr. 1501 din 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație prevede obligativitatea prezentării cu ocazia solicitării înmatriculării a dovezii faptului că s-a achitat taxa de poluare, în mod corect a fost respinsă cererea de înmatriculare a autovehiculul pe motivul neachitării taxei de poluare.
Mai mult decât atât, taxa de poluare nu ar contraveni în nici un chip reglementărilor europene, atâta vreme cât fiecare stat este liber să instituie taxe pentru înmatricularea autovehiculelor. În ceea ce privește taxa pe poluare, aceasta se aplică tuturor autoturismelor noi sau autoturismelor second hand produse în străinătate.
În ceea ce privește obligarea serviciului comunitar să înmatriculeze autoturismul fără a exista o prealabilă constatare că taxa de poluare nu este datorată, soluția este incorectă, și nemotivată pentru următoarele motive:
În primul rând, pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare la autoturismul a cărui înmatriculare se solicită. Din acest punct de vedere, instanța nu se poate substitui în atribuțiuni funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.
În al doilea rând, este rolul exclusiv al judecătorului național să refuze aplicarea unor dispoziții naționale contrare TUE, competență atribuită acestuia în mod exclusiv. Așa fiind, nu s-ar putea cere funcționarului public de la serviciul înmatriculări să dea și o interpretare jurisdicțională aplicării sau nu a unei dispozițiuni legale naționale, în plină vigoare la data primirii unei cereri.
Refuzul autorității pârâte de a înmatricula autoturismul marca VOLKSWAGEN proprietatea reclamantului, fără achitarea taxei de poluare, nu poate fi apreciat ca fiind unul nejustificat în sensul în care această sintagmă este definită de legea contenciosului administrativ.
Astfel, refuzul apare ca fiind nejustificat doar în ipoteza în care este emis cu exces de putere, ilegal, în mod subiectiv, prin raportare la drepturi ale persoanelor fizice și juridice, iar forma de manifestare a refuzului este una manifestă și nemotivată.
Ori, în cauză autoritatea pârâtă în procedura prealabilă a procedat la justificarea refuzului prin invocarea dispozițiilor legale a căror încălcare s-ar realiza în ipoteza în care autoritatea s-ar conforma pretențiilor cetățeanului.
Principiul securității circuitului civil presupune respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar pentru ipoteza în care anumite norme nu sunt conforme dispozițiilor din acte normative cu putere superioară lor, respectiv Constituția sau Convenția, abilitarea în înlăturarea de la aplicare a acestora revine doar autorităților investite după caz, în acest sens, respectiv Curtea Constituțională, C.J.C.E, sau instanțelor naționale.
Prin urmare, refuzul pârâtei de a înmatricula autovehiculul marca VOLKSWAGEN fără achitarea taxei de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, nu este unul nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i din Legea nr. 554/2004, deoarece lipsește excesul de putere comis de instituția publică, ce ar putea atrage răspunderea administrativă.
În acest sens este de observat că răspunsul comunicat reclamantului, în sensul precizării documentelor ce trebuie prezentate, pentru înmatricularea unui autoturism în România, sunt acte de informare și nu un refuz cu exprimarea explicită, prin exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
Pe de altă parte, înmatricularea autoturismului fără plata taxei de poluare prin analiza prevederilor O.U.G. nr. 50/2008 cu legislația comunitară este o abordare greșită în condițiile în care Instituția P. nu are atribuții în ceea ce privește stabilirea acestei taxe și cu atât mai mult examinarea legalității taxei în raport de prevederile dreptului comunitar și nici de a aplica cu prioritate aceste din urmă dispoziții, fără a ține cont de legislația internă.
Astfel, se constată că sumele respective nu se fac venit la bugetul acestei autorității pârâte, iar o eventuală scutire de plată poate fi dispusă decât de organele fiscale care au atribuții legale în acest sens.
Totodată, pe lângă taxa de poluare, serviciul de specialitate din cadrul Instituției P. mai are de analizat și alte condiții de natură juridică sau tehnică privitoare Ia autoturismul a cărui înmatriculare se solicită și, din acest punct de vedere, instanța nu se poate substitui în atribuțiunile funcționarului public obligat să verifice și să constate îndeplinirea tuturor condițiilor înmatriculării.
După achitarea taxei de poluare, reclamantul poate contesta, fie existența ei, fie modalitatea de calcul la organul administrativ fiscal, respectând procedura prevăzută de art. 205-209 din Codul de procedură fiscală, iar ulterior, poate ataca decizia emisă în soluționarea contestației, la instanța de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 218 din același cod și numai într-un astfel de litigiu s-ar putea examina și compatibilitatea normelor din dreptul intern cu cele comunitare, așa încât, într-un litigiu având ca obiect „obligația de a face", nu există nici un motiv pentru a se impune serviciului de înmatriculării conduita reclamată.
În consecință, este incorectă cererea reclamantului care a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei să înmatriculeze autoturismul fără o prealabilă verificare în privința taxei de poluare și fără ca o autoritate competentă să se fi pronunțat asupra legalității stabilirii ei în concret.
În drept, cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, Ordinului MAI nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, O.U.G. nr. 50/2008 modificată și completată prin O.U.G. nr. 218/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de recurs formulate și din oficiu, în limitele prevăzute de art.3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
În acord cu motivarea primei instanțe, Curtea constată că refuzul exprimat de către autoritatea pârâtă recurentă este nejustificat și exprimat cu exces de putere, având în vedere că potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, cererea formulată de către reclamant vizează situația înmatriculării în evidențele din România a unui autoturism anterior înmatriculat în Bulgaria, second-hand, neînmatriculat anterior în România, prin urmare fiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a raportat la art. 2 lit. a și h ) din același act normativ.
Pe de altă parte, Curtea reține că în privința autoturismelor second-hand, înmatriculate anterior în evidențele din România, pentru care nu a fost achitată la data primei înmatriculări taxa de primă înmatriculare prevăzută de dispozițiile Legii nr. 571/2003, respectiv taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, republicată, la data transcrierii primului transfer al dreptului de proprietate în România, o astfel de taxă la data formulării cererii adresată de către reclamant pârâtului pe cale administrativă și la data formulării răspunsului la procedura prealabilă, nu era datorată, fiind suspendată până la data de 01.01.2013 obligația stabilită prin art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, iar în măsura în care o astfel de taxă a fost achitată începând cu data de 01.01.2012, urmează a fi restituită la solicitarea solicitantului.
Coroborând aceste împrejurări, Curtea constată prin urmare că rațiunea adoptării hotărârilor în cauzele T. și N. împotriva României subzistă și în prezenta cauză, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 110 TFUE în sensul nerespectării principiului nediscriminării fiscale între cele două categorii de autoturisme, respectiv cele second-hand, anterior înmatriculate într-un alt stat membru(pentru care potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012 există obligația plății taxei de poluare) și acelea second-hand, deja înmatriculate pe teritoriul României, și pentru care, chiar și la data transferului dreptului de proprietate, până la data de 01.01.2013, nu exista în fapt și în drept obligația achitării, fiind încadrate în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. 2 din același act normativ, descurajându-se astfel circulația bunurilor în interiorul U.E., aceasta fiind interpretarea art. 110 din TFUE, obligatorie pentru autoritățile interne în temeiul disp. art. 11 și 148 alin. 2 din Constituția României, respectiv legea nr. 157/2005 privind aderarea României la U.E.
În acest sens, Curtea reține că sunt deplin incidente considerentele expuse de CJUE în cadrul hotărârii pronunțată în cauză N., respectiv: „Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.”
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009.
Astfel, rezultă că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de O.U.G. nr. 50/2008, între versiunea inițială a O.U.G. nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia.
În sfârșit, trebuie amintit că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiec.te de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește (Hotărârea T., citată anterior, punctul 60).”
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât Instituția P. județului Teleorman - Serviciu Public Comunitar, Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, împotriva sentinței civile nr.681/24.07.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul pârât C. P., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, G. D. A. Ș. I. M.
GREFIER
C. A.
Red. M.I./19.03.2013
Tehnodact. A.C./ 2 ex.
Tr. Teleorman – N. T.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5134/2013.... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 2034/2013. Curtea... → |
|---|
