Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5134/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5134/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 1087/2/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 5134
Ședința publică din 21.11.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-reclamant A. C. E. împotriva sentinței civile nr.2583/10.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII a C. în dosar_ în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și M. FINAȚELOR PUBLICE având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatele-pârâte ANRP și CCSD au depus fiecare prin registratură, la data de 20.11.2013, note de ședință, în câte 2 exemplare, iar intimatul-pârât MFP a transmis la dosar, la data de 20.11.2013, o cerere de amânare a cauzei în vederea comunicării motivelor de recurs, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și observând că s-a solicitat judecarea în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe Curții de Apel București Secția a VIII a C. la data de 08.02.2012 sub nr._, reclamantul A. C. E. a chemat în judecată pârâții C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și M. FINANȚELOR PUBLICE, solicitând în conformitate cu disp. art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 247/2005, emiterea de către C. Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor a unei decizii reprezentând titlurile de despăgubire pentru ½ din imobilele ce fac obiectul Dispoziției nr. 2199/SR din 28.11.2005 emisa de Primăria Municipiului G. si înregistrată in evidentele acesteia sub nr._/CC, calculate conform standardelor internaționale de evaluare; în conformitate cu disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 247/2005, emiterea de către A.N.R.P.., . 30 de zile de la data emiterii deciziei reprezentând titlurile de despăgubire, a titlului de plata; în conformitate cu disp. art. 14 ind. 1 alin. (3) din Legea nr. 247/2005, acordarea despăgubirilor in numerar pentru cota de ½ din imobilele notificate; în conformitate cu disp. art. 141 alin. (5) din Legea nr. 247/2005, obligarea Ministerului Finanțelor Publice la virarea către A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților a sumelor reprezentând despăgubirile solicitate, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.2583/10.04.2012 Curtea de Apel București Secția a VIII a C. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și excepția prematurității invocată de pârâta A. Națională Pentru Restituirea Proprietăților; pe fond a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin Hotărârea nr.214/2.07.1997 emisă de Consiliul Județului G. – C. pentru Aplicarea Legii 112/1995, au fost stabilite despăgubiri în cuantum de_ lei în favoarea numitei A. D. (autoarea reclamantului) pentru locuințele situate în G., ..28 și ., fiind respinsă cererea de despăgubire formulată de B. E..
În hotărâre se menționează că locuințele revendicate au fost proprietatea defuncților B. G. și M., au fost trecute în proprietatea statului cu titlu, conform Decretului nr.92/1950, locuința din . fiind demolată, cele două solicitante nu fac dovada că locuiau, în calitate de chiriașe, la 22.12.1989 în locuințele revendicate și nu locuiesc nici în prezent, iar locuințele respective nu erau libere la 22.12.1989 și nu sunt libere nici în prezent.
Prin sentința civilă nr.902/28.01.1998, Judecătoria G. a admis acțiunea formulată de B. E. constatând calitatea sa de moștenitoare, alături de A. D., în ceea ce privește bunurile rămase de pe urma autorilor B. G. și B. M., sentință rămasă irevocabilă prin neapelare.
Prin notificările nr.1309/5.11.2001 și nr.3212/2001 depuse de B. A. M. și prin notificarea nr.321/N/2001 depusă de A. D. s-a solicitat acordarea diferenței dintre valoarea stabilită conform Legii 112/1995 și valoarea corespunzătoare a imobilelor din G. ..28 și ..
Notificările au fost soluționate prin Dispoziția nr.2199/SR din 28.11.2005 emisă de Primăria Municipiului G. prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Legii 247/2005, Titlul VII, constând în diferența solicitată, cuantumul final al despăgubirilor urmând să fie stabilit de CCSD.
Se precizează în această dispoziție că imobilul revendicat nu poate fi restituit în natură, iar în raportul nr.320/21.11.2005 care face parte din dispoziție se menționează că imobilele nu pot fi restituite în natură, fiind afectate de lucrările de sistematizare în vederea cărora au fost preluate.
Dosarul aferent acestei dispoziții a fost înaintat CCSD fiind înregistrat sub nr._/CC, iar în anul 2009 a fost restituit Primăriei Municipiului G. pentru a fi completat cu mai multe înscrisuri.
Prin adresa nr._/09.03.2012, Primăria Municipiului G. a returnat dosarul motivat de faptul că ANRP nu are atribuții de verificare a dispozițiilor emise de primar, decât sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și din moment ce împotriva dispoziției nu s-a exercitat nicio cale de atac prevăzută de lege, aceasta a intrat în circuitul civil, a produs efecte juridice, nemaiputând fi modificată pe cale administrativă.
Apreciind că pentru a verifica legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilelor este necesară completarea dosarului de despăgubire, la data de 21.03.2012 ANRP a solicitat reclamantului și numitului B. A. M. comunicarea următoarelor documente: copiile actelor de identitate, copia legalizată a Certificatului de moștenitor nr.27/18.12.2007 emis de B.N.P. Similean P., copiile ordinelor de plată prin care s-au încasat despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr.214/02.07.1997, copia actului de preluare a imobilelor.
De asemenea, s-a solicitat Primăriei Municipiului G. comunicarea situației juridice a celor două imobile, un istoric de arteră și număr poștal, actul de preluare a imobilelor(modalitatea de preluare), solicitare întemeiată pe disp. art.16 alin.2 din Titlul VII al Legii 247/2005.
Documentația din dosarul de despăgubire a fost transmisă, în copie, Prefectului județului G. în vederea exercitării controlului de legalitate și transmiterii referatului conținând avizul de legalitate, iar Consiliului Județean G. i s-a solicitat transmiterea actului de preluare pentru cele două imobile și copia dosarului nr.451c/23.10.1996 întocmit în temeiul Legii 112/1995.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă ca neîntemeiată, având în vedere că reclamantul nu a solicitat obligarea MFP la emiterea titlului de despăgubire, această solicitare fiind formulată în contradictoriu cu pârâta CCSD, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice fiind chemat în judecată pentru a fi obligat la virarea către ANRP a sumelor reprezentând despăgubirile solicitate, în conformitate cu art.141 alin.5 din Titlul VII al Legii 247/2005.
Excepția prematurității cererii de emitere a titlului de plată și de acordare a despăgubirilor în numerar a fost respinsă de asemenea ca neîntemeiată, motivele invocate în susținerea acesteia vizând fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că a fost parcursă prima etapă din procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii 247/2005 (respectiv a transmiterii și înregistrării la CCSD a dosarelor aferente deciziilor/dispozițiilor prin care se propune acordarea de despăgubiri, dosarul reclamantului fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr._/CC).
Cea de-a doua etapă constă în verificarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilelor notificate.
Referitor la această etapă, în raport de probatoriul cauzei, instanța de fond a apreciat că pârâta CCSD nu este în măsură să stabilească dacă este legală respingerea cererii de restituire în natură a imobilelor situate în G., ..28 și ..
S-a constat că în privința acestor imobile se susține de pe o parte că erau ocupate de chiriași în anul 1997, iar pe de altă parte că în anul 2005 erau afectate de lucrările de sistematizare pentru realizarea cărora au fost preluate, motivele pentru care s-a considerat că nu pot fi restituite în natură fiind diferite, astfel încât în lipsa situației juridice actuale a acestor imobile nu se poate stabili dacă pot fi restituite și în cazul în care nu este posibil, care este, de fapt, motivul care împiedică restituirea lor în natură și justifică acordarea despăgubirilor.
Continuarea procedurii administrative reglementată de Titlul VII al Legii 247/2005 cu etapa evaluării imobilelor și etapa emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, este posibilă numai în măsura în care CCSD constată că în mod legal a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilelor.
Pârâta CCSD nu a exprimat în mod explicit, cu exces de putere, refuzul de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire, ci a constatat că în raport de înscrisurile aflate în dosarul de despăgubire nu se poate stabili dacă cele două imobile pot fi sau nu restituite în natură, ceea ce determină imposibilitatea parcurgerii procedurii administrative în integralitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A. C. E., solicitând în principal, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond având în vedere că nu s-a intrat în soluționarea fondului și în subsidiar, casarea hotărârii și reținerea cauzei spre rejudecare în vederea probei cu înscrisuri și expertiză.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13.06.2012 sub același număr de dosar_ .
În motivare, recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a pronunța o hotărâre fără a soluționa pe fond cauza, aceasta trebuind să nu se limiteze la o interpretare restrictivă a dispozițiilor Legii nr. 247/2005 care stabilesc parcurgerea unor etape ce au ca finalitate plata despăgubirilor ci trebuia să aibă în vedere că neparcurgerea acestor etape într-un termen rezonabil dă dreptul persoanei vătămate să solicite intervenția instanței de contencios administrativ.
Totodată, pentru justa soluționare a cauzei instanța era obligată să asigure un probatori adecvat și să dispună și efectuarea unei expertize evaluatori în conformitate cu standardele internaționale de evaluare.
Prin încheierea de ședință de cameră de consiliu din 27.02.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție a preschimbat termenul din oficiu și potrivit dispozițiilor art. XXIII alin.2 și 4 din Legea nr.2/2013, a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul pe cale administrativă Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal devenită competentă să judece recursul.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții la data de 14.03.2013 sub nr._ .
Prin notele de ședință depuse de intimatele-pârâte ANRP și CCSD la data de 20.11.2013 au solicitat respingerea recursului în raport de noul cadru legislativ (Legea nr.165/2013) și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este nefondat.
Legea 165/2013 a abrogat prin art. 50 lit. b „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și la măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare”
Totodată, prin același text de lege s-a reglementat o procedură de compensare prin puncte a imobilelor care nu se restituie în natură, nemaifiind posibilă emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire.
Aceste dispoziții sunt de imediată aplicare, legiuitorul prevăzând în mod expres, în art. 4 din lege că „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
În aceste condiții nu mai subzistă temeiul legal pentru obligarea intimatei la emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire în baza unui raport de evaluare întocmit în conformitate cu dispozițiile titlului VII din legea 247/2005.
Așadar, independent de legalitatea sau nelegalitatea soluției de nerestituire în antură a imobilului, Curtea constată că emiterea unei decizii conținând titlul de despăgubire nu mai este posibilă sub imperiul legii actuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. C. E. împotriva sentinței civile nr.2583/10.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII a C. în dosar_ în contradictoriu cu intimații-pârâți A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, C. C. PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR și M. FINAȚELOR PUBLICE, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. D. G. R. I. V. D. C.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. SDG
Tehnored. TM/2ex./2013
Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C.
Jud. fond, C. C.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 898/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
