Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 564/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 564/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-02-2013 în dosarul nr. 30695/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.564
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08.02.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă N. A. C. prin reprezentant I. M., împotriva sentinței civile nr.776/24.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /2001, în contradictoriu cu intimații pârâți U. de Arhitectură și Urbanism I. M. și P. E. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns intimatul pârât P. E. B. prin avocat A. U. în baza împuternicirii avocațiale ._/2012, lipsind recurenta reclamantă N. A. C. prin reprezentant I. M. și intimata pârâtă U. de Arhitectură și Urbanism I. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul pârât P. E. B. a depus prin serviciul registratură concluzii scrise la dosar.
Intimatul pârât P. E. B. prin apărător arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul pârât P. E. B. prin apărător solicită respingerea recursului ca nefondat. Recurenta reclamantă critică soluția tribunalului pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției de ordine publică a necompetenței materiale a Secției Litigii de Muncă a Tribunalului București, în soluționarea dosarului nr._, excepție ridicată la 13.01.2012 și 10.02.2012, litigiu care în opinia recurentei era de competența Secției de C. Administrativ a Tribunalului, iar nu a Secției Litigii de Muncă.
În realitate, din motivarea hotărârii instanța s-a pronunțat asupra excepției necompetenței materiale prin considerentele hotărârii, nefiind absolut necesară pronunțarea asupra excepției prin dispozitivul sentinței, pentru că reclamanta nu a formulat un astfel de capăt de cerere.
Intimații pârâți au invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.3813/03.05.2010, tribunalul a admis excepția și în consecință a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Recurenta reclamantă nu critică hotărârea pe acest aspect ci față de excepția necompetenței materiale. Pe cale ocolită reclamanta a încercat să ocolească excepția autorității de lucru judecat astfel că pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Depune concluzii scrise.
Cu cheltuieli de judecată conform chitanței în cuantum de 2000 lei reprezentând onorariul de avocat pe care o depune la dosar.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 27.04.2011, sub numărul_, formulată de reclamanta N. A.-C. în contradictoriu cu pârâții U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.” și P. E. B. s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea deciziei nr. 145/17.12.2004 și obligarea pârâților să emită decizie de numire a reclamantei N. A.-C. cu respectarea deciziei civile nr. 563/14.07.2003 pronunțată în dosarul nr. 1729/2003 al Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, respectiv pe unul din cele șapte posturi de preparator la Catedra de Proiectare de Arhitectură – anul I, disciplina Proiectare de Arhitectură, pozițiile 29, 31, 34, 35, 36, 37, 38, începând cu prima zi a semestrului I din anul universitar 2002-2003, prima zi a semestrului următor concursului organizat în perioada 18-21.06.2002, solicitând și obligarea pârâților la plata daunelor morale.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență că prin decizia nr. 145/17.12.2004 a fost numită reclamanta arh. A. C. N. pe postul de preparator universitar la catedra Proiectare de Arhitectură, Anul I, poziția 45 din statul de funcții, începând cu data de 21.02.2005, fiind încălcată decizia nr. 563/14.07.2003 pronunțată în dosarul nr. 1729/2003 al Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ și Monitorul Oficial nr. 271/07.05.2002, prin care s-au făcut publice cele șapte posturi de preparator la catedra Proiectare de Arhitectură, pozițiile 29, 31, 34, 35, 36, 37, 38.
S-a mai învederat de către reclamantă că la data de 26.01.2005 a contestat decizia nr. 145/17.12.2004 din neștiință la Tribunalul București – Secția Litigii de Muncă, fără ca instanța să se fi pronunțat asupra excepției de ordine publică a necompetenței sale materiale în soluționarea litigiului de contencios administrativ. La data de 17.06.2005 a contestat executarea dosarului nr._/299/2005 al Judecătoriei Sectorului 1 București, dar Tribunalul București – Secția a IV-a nu s-a pronunțat asupra nulităților de ordine publică. La data de 12.01.2007 a cerut lămurirea dispozitivului deciziei civile nr. 563/14.07.2003, dar cererea a fost respinsă ca tardivă.
Prin note scrise (f.230), reclamanta a solicitat ca instanța să se pronunțe asupra nulității de ordine publică a sentinței civile nr. 3813/03.05.2010, deoarece Secția Litigii de Muncă nu s-a pronunțat asupra excepției de ordine publică a necompetenței materiale.
Prin cererea modificatoare / completatoare (f.278) formulată la data de 24.02.2012, după închiderea dezbaterilor, reclamanta a chemat în judecată și pe pârâtul Scafa U. Ș. pentru obligarea sa la plata de despăgubiri, completând acțiunea cu solicitarea de aplicare a unei amenzi civile pârâților U. de A. si Urbanism I. M., P. E. B. și Scafa U. Ș. pentru neexecutarea în termen a deciziei nr. 563/14.07.2003.
Poziția procesuală a pârâților
Pârâta U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.” a formulat întâmpinare (f.98-100), prin care a invocat excepția necompetenței materiale și excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că reclamanta a mai formulat o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea aceluiași act în dosarele nr._, care s-a aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și nr._/3/2009, care s-a aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal. În dosarul nr._ s-a pronunțat sentința civilă nr. 3813 din 03.05.2010, prin care s-a respins acțiunea reclamantei, dosarul aflându-se pe rolul Curții de Apel București.
Pârâta a învederat că a executat decizia civilă nr. 563/14.07.2003 pronunțată în dosarul nr. 1729/2003 al Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ, achitând daunele materiale în cuantumul salariului corespunzător postului de preparator la Catedra de Proiectare în Arhitectură anul I, în cuantum de_ lei, a achitat daunele morale de 5.000.000 lei, fiind emisă și decizia nr. 145/17.12.2004, prin care s-a dispus numirea reclamantei pe un post de preparator universitar la catedra de Proiectare în Arhitectură anul I, poziția nr. 45, începând cu data de 21.02.2005, însă reclamanta a refuzat să se prezinte la universitate în vederea angajării. Deoarece la data emiterii deciziei nu mai existau posturi vacante dintre cele scoase la concurs, universitatea a decis numirea pe postul de preparator poziția 45, având aceeași disciplină și aceleași activități specifice normei didactice de preparator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ.
Pârâtul P. E. B., deși legal citat, nu a formulat întâmpinare, însă s-a prezentat în fața instanței prin apărător, solicitând respingerea cererii.
Prin încheierea de ședință din 27.01.2012 tribunalul a constatat că acțiunea este scutită de plata taxelor de timbru în temeiul dispozițiilor art. 15 alin. 1 lit. a din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, având în vedere că reclamanta solicită anularea unei decizii administrative prin care a fost pusă în executare o hotărâre judecătorească de soluționare a unui litigiu privind raporturile de serviciu ale reclamantei.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, în cadrul căreia reclamanta a atașat înscrisurile la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată. Pârâta U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.” a depus documentația care a stat la baza emiterii actului contestat și înscrisurile la care s-a făcut referire în întâmpinare.
În ceea ce privește nulitatea de ordine publică la care face referire reclamanta prin notele scrise din 10.02.2012 (f.230), tribunalul reține că aceasta reprezintă o apărare ce privește un alt dosar, respectiv dosarul civil nr._, urmând a fi analizată în considerentele ce vor urma, prin raportare la excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește cererea modificatoare / completatoare formulată la data de 24.02.2012 (f.278), tribunalul reține că aceasta a fost depusă după închiderea dezbaterilor, acțiunea civilă fiind modificată sub aspectul cadrului procesual pasiv în privința capătului de cerere având ca obiect pretenții (chemarea în judecată a altei persoane), dar și completată sub aspectul capetelor de cerere (cerere de aplicare a unei amenzi civile pârâților).
Tribunalul va dispune judecarea separată a cererii modificatoare / completatoare formulate de reclamanta N. A.-C., dat fiind că nu s-a respectat termenul prevăzut de art. 132 C.pr.civ. pentru a fi pusă în discuția părților, cu încălcarea principiului contradictorialității, care interzice formularea de cereri noi după închiderea dezbaterilor și începerea fazei deliberărilor. Se va dispune formarea unui nou dosar nr._, complet C10-CC, ora 08:30, termen de judecată 06.04.2012.
Conform situației de fapt dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, tribunalul reține că prin decizia civilă nr. 563/14.07.2003 pronunțată în dosarul nr. 1729/2003 al Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ (f.55-57), pârâții U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.” și P. E. B. au fost obligați să o numească pe reclamanta N. A.-C. pe unul din posturile de preparator la Catedra de Proiectare de Arhitectură – Anul I, rămase vacante în urma concursului organizat în perioada 18-21.06.2002, pârâta U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.” la plata daunelor materiale reprezentând echivalentul salariului corespunzător acestui post, începând cu prima zi a semestrului I din anul universitar 2002-2003 și până la efectiva angajare, actualizat cu rata inflației la data plății. Aceeași pârâtă a fost obligată și la 5.000.000 de lei daune morale către reclamantă.
Prin decizia nr. 145/17.12.2004 emisă de U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.”, respectiv de rectorul P. E. B., s-a dispus numirea reclamantei N. A.-C. pe un post de preparator universitar la catedra de Proiectare în Arhitectură anul I, poziția nr. 45 din statul de funcții, începând cu data de 21.02.2005, cu un salariu lunar de 5.829.000 lei (f.104). S-au achitat prin ordine de plată daunele materiale în cuantum de_ lei și daunele morale de 5.000.000 lei (f.105).
Nemulțumită de modul în care s-a realizat punerea în executare a deciziei civile nr. 563/14.07.2003 pronunțată în dosarul nr. 1729/2003 al Curții de Apel București, reclamanta N. A.-C. a exercitat nenumărate acțiuni, demersuri judiciare, plângeri așa cum rezultă din dosar, printre acestea regăsindu-se și acțiunea ce face obiectul dosarului nr._, prin care reclamanta N. A.-C. a formulat în contradictoriu cu aceeași pârâți U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.” și P. E. B. contestație împotriva deciziei nr. 145/17.12.2004 pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea acesteia ca nelegală și netemeinică și obligarea pârâților la plata daunelor materiale și morale, provocate începând cu data de 14.07.2003 și până la angajarea efectivă, prin neemiterea Deciziei de numire a arh. A. C. N. pe postul de preparator universitar la catedra de proiectare de arhitectură anul I, începând cu prima zi a semestrului I a anului universitar 2002/2003.
Prin sentința civilă nr. 3813/03.05.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, cu mențiune definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia nr. 356/18.01.2012, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
În motivarea sentinței civile nr. 3813/03.05.2010 s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că decizia nr. 145/17.12.2004 reprezintă actul de punere in executare a decizie Curții de Apel, stabilind ca începând cu data de 21.02.2005, reclamanta se numește in postul de preparator universitar la catedra de Proiectare de A. anul I poziția nr. 45 din statul de funcții la disciplina „Proiectare de A.” cu un salariu de baza lunar de 5.829.000 lei. Se observa ca postul pe care a fost incadrata reclamanta este corespunzator hotararii judecatoresti si pregatirii sale, Curtea de Apel nestabilind si pozitia din statul de functii pe care aceasta sa fie incadrata, ci adoptand formularea „unul dintre posturile ramase vacante in urma concursului”.
S-a mai reținut că acest post este unul de preparator universitar in specialitatea si catedra dorite de catre reclamanta, asa incat decizia este in conformitate cu hotararea judecatoreasca obligatorie pentru parati. Mai mult decat atat, poziția 45 pe care a fost numită aceasta, este conform art. 81 lit. e din Statutul Personalului Didactic prin Legea nr. 128/1997, identică cu cele scoase la concurs.
De asemenea, imprejurarea numirii pe post la o dată ulterioară celei de debut a anului universitar nu este de natura sa o prejudicieze pe reclamanta cata vreme, aceasta are un titlu executoriu care o indreptateste la despagubiri constand in drepturile salariale incepand cu prima zi a semestrului I al anului universitar 2002 – 2003. Instanta a apreciat ca cererea de daune este neintemeiată, în afara de despagubirile consfintite prin hotararea anterioara, reclamanta nefacand dovada ca ar mai fi suferit vreun prejudiciu material sau moral.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În primul rând, tribunalul a constatat că pârâții au invocat excepția necompetenței materiale și excepția tardivității cererii în temeiul art. 11 din Legea nr. 554/2004, excepția autorității de lucru judecat și excepția inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ.
La ultimul termen de judecată, ambii pârâți au învederat că nu mai înțeleg să susțină excepția necompetenței materiale a Tribunalului București – Secția de contencios administrativ și fiscal, considerând că are prioritate excepția autorității de lucru judecat.
În ceea ce privește competența materială, deși părțile au renunțat la invocarea acestora, dat fiind că este reglementată de norme de ordine publică, instanța a reținut că pârâta U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.” nu este o autoritate publică centrală, ci una locală, competența revenind tribunalului, iar decizia nr. 145/17.12.2004 emisă de pârâtă privește raporturile de serviciu ale reclamantei, rezultate dintr-un act de numire, iar nu dintr-un contract individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 776/24.02.2012, Tribunalul București a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâți, a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta N. A.-C. prin mandatar I. M., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 2, având ca obiect anularea deciziei nr. 145/17.12.2004 și acordarea despăgubirilor morale și materiale în contradictoriu cu pârâții U. DE A. SI URBANISM „I. M.” cu sediul în București, ., sector 1, și P. E. B. cu citat la locul de muncă - sediul Universității de Arhitectură și Urbanism „I. M.” în București, ., sector 1, ca inadmisibilă, față de autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3813 din 03.05.2010 a Tribunalului București pronunțate în dosarul nr._, a obligat reclamanta N. A.-C. la plata către pârâtul P. E. B. a sumei de 2.000 lei cheltuieli de judecată, a respins cererea de aplicare a unei amenzi judiciare reclamantei ca neîntemeiată, a dispus disjungerea cererii modificatoare/completatoare formulate de reclamanta N. A.-C. la data de 24.02.2012 și formarea unui nou dosar nr._, complet C10-CC, ora 08:30, termen de judecată 06.04.2012, în partea având ca obiect cerere de aplicare a unei amenzi civile pârâților U. DE A. SI URBANISM „I. M.”, P. E. B. și SCAFA U. Ș. și obligare la despăgubiri a pârâtului SCAFA U. Ș..
Tribunalul a apreciat că excepția autorității de lucru judecat are prioritate față de celelalte excepții puse în discuția părților la ultimul termen de judecată.
Potrivit art. 1201 C.civ. există lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate. De asemenea, conform dispozițiilor art. 166 C.pr.civ., excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
În privința triplei identități de părți, obiect și cauză, tribunalul a constatat că acestea sunt întrunite în prezenta cauză.
Astfel, din analiza sentinței civile nr. 3813/03.05.2010 rezultă că la judecată au participat aceleași părți, respectiv reclamanta N. A.-C. și pârâții U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.” și P. E. B.. Împrejurarea că după închiderea dezbaterilor reclamanta și-a îndreptat acțiunea în pretenții și împotriva unui terț nu este de natură a lipsi de autoritate de lucru judecat hotărârea anterioară în ceea ce privește persoanele ce au avut aceeași calitate și în litigiul anterior.
În ceea ce privește obiectul judecății, tribunalul a constatat că în ambele dosare reclamanta a invocat nerespectarea dispozițiilor deciziei civile nr. 563/14.07.2003 pronunțată în dosarul nr. 1729/2003 al Curții de Apel București la punerea în executare, respectiv – în concret – greșita numire prin decizia nr. 145/17.12.2004 in postul de preparator universitar la catedra de Proiectare de A. anul I poziția nr. 45 din statul de funcții, iar nu pe unul dintre posturile scoase la concurs, și începând cu data de 21.02.2005, iar nu începând cu prima zi a semestrului I al anului universitar 2002 – 2003. Ca și capete accesorii, reclamanta a solicitat în cadrul ambelor acțiuni obligarea pârâților U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.” și P. E. B. la plata daunelor materiale și morale rezultate din pretinsa nelegalitate a actului prin care s-a pus în executare hotărârea judecătorească favorabilă reclamantei.
În ceea ce privește cauza celor două acțiuni (situația de fapt calificată juridic), tribunalul a reținut că este identică, fundamentul pretenției formulate fiind în ambele situații pretinsa nelegalitate a deciziei nr. 145/17.12.2004 prin raportare la obligațiile stabilite prin decizia civilă nr. 563/14.07.2003.
Împrejurarea că una dintre acțiuni a fost judecată de către Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale nu influențează cauza acțiunii, deoarece nu se poate pune egalitate între competența instanței în soluționarea cererii și situația de fapt calificată juridic.
Competența instanței este reglementată de dispozițiile art. 725 alin. 2 C.pr.civ., conform cărora procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispozițiile legii noi privitoare la competență sunt pe deplin aplicabile.
Or, prima acțiune a fost introdusă în anul 2005 pe rolul Tribunalului București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, iar pretinsa nulitate a actelor de procedură pentru pretinsa necompetență materială putea fi invocată exclusiv în cadrul dosarului nr._, prin raportare la normele de competență de la data sesizării instanței. În cadrul prezentului dosar, reclamanta nu a contestat competența materială, iar întemeierea acțiunii pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu este de natură a lipsi de autoritate de lucru judecat sentința civilă nr. 3813/03.05.2010, deoarece nu se invocă alte temeiuri de nelegalitate a deciziei nr. 145/17.12.2004, ci acestea sunt identice, iar Legea nr. 554/2004 nu face decât să stabilească reguli de procedură (competență, termene de exercitare a drepturilor procesuale etc.), fără să instituie cauze de nulitate specifice.
Indiferent de calificarea raportului juridic ce a făcut obiectul deciziei civile nr. 563/14.07.2003 ca fiind unul de muncă sau de serviciu, tribunalul reține că Legea nr. 188/1999, ca lege specială, se completează cu prevederile legislației muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislației specifice funcției publice. Reclamanta critică formal competența instanței anterioare, arătând în motivare că soluția este greșită pe fondul său și invocându-se omisiunea soluționării excepției de necompetență materială.
Or, neregularitățile de procedură (alcătuirea completului de judecată, competența teritorială sau materială etc.) trebuie invocate în fața instanței în care acestea au produs efecte, în cadrul căilor ordinare sau extraordinare de atac, iar simpla judecare a acțiunii reclamantei de către o instanță considerată de aceasta necompetentă material nu-i conferă acesteia dreptul de a exercita o altă acțiune împotriva acelorași părți, având același obiect și aceeași cauză, prin care să repună în discuție temeinicia pretențiilor.
Astfel cum s-a reținut anterior în cadrul stării de fapt (pct. 4 al prezentei hotărâri), Tribunalul București s-a pronunțat cu autoritate de lucru judecat asupra aceleiași acțiuni, reținând fără echivoc că postul pe care a fost încadrată reclamanta este corespunzător hotărârii judecătorești și pregătirii sale, Curtea de Apel nestabilind și poziția din statul de funcții pe care aceasta să fie încadrată, ci adoptând formularea „unul dintre posturile rămase vacante în urma concursului”, decizia contestată fiind în conformitate cu hotărârea judecătoreasca obligatorie pentru pârâți, fiind respectate dispozițiile art. 81 lit. e din Statutul Personalului Didactic prin Legea nr. 128/1997. De asemenea, cu privire la împrejurarea numirii pe post la o dată ulterioară celei de debut a anului universitar s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că nu este de natură să o prejudicieze pe reclamantă câtă vreme aceasta are un titlu executoriu care o îndreptățește la despăgubiri constând în drepturile salariale începând cu prima zi a semestrului I al anului universitar 2002 – 2003, reclamanta nefăcând dovada că ar mai fi suferit vreun prejudiciu material sau moral.
Din analiza celor două cereri de chemare în judecată, tribunalul a reținut că reclamanta nu formulează o pretenție având o cauză nouă, ci doar invocă necompetența instanței ce a soluționat acțiunea anterioară, refuzând să recunoască autoritatea de lucru judecat a soluției pronunțate și încercând să o eludeze prin introducerea unei acțiuni identice în fața unui complet specializat în altă materie, dar la o instanță de același grad, invocând dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Dr. arh. A.-C. N., reclamanta în dosarul susmenționat, REPREZENTATA de mama sa, ing. pens. I. M., In TERMEN LEGAL, in contradictoriu cu parații:
>U. de A. si URBANISM I. M. cu sediul in . sector 1 București
>P. E. B.,RECTOR care poate fi citat la UAUIM in . sector 1 București,
A formulat/26.04.2012 RECURS MOTIVAT impotriva NEAPELABILEI ..12 Ds._ TB S.IX CA (data-n SCOPUL SPAGII) COMUNICATE/ 11.04.12 F. ATARAEA TERMENULUI de RECURS. MOTIVARE:
Instanța a pronunțat ..12 Ds._ TB S.IX CA F. sa se PRONUNȚE asupra RIDICATEI-n RASPUNS/13.01.12 la întâmpinare si la 10.02.12, EXCEPȚII de ORDINE PUBLICA, ce face de PRISOS CERCETAREA-n FOND a pricinii, cea de NECOMPETENTA MATERIALA a secției Litigii Munca/TB in SOLUȚIONAREA Ds._ (7 69/2005) TB s. VIII LM cu care a fost înregistrat LITIGIUL de C. ADMINISTRATIV, contestarea de către arh. A.- C. N. a NERESPECTARII TITLULUI EXECUTOR, DC 563/ 14.07.2003 -Ds._ (1729/2003) C. S.C. ADMINISTRATIV, la NUMIREA sa de către RECTORUL Univ.Arh.Urb."IM", prin Dec. 145/17.12.2004,pe POSTUL de CADRU DIDACTIC UNIVERSITAR, de la poz.45 NESCOASA la concursul câștigat pentru poz-le: 29; 31; 34; 35; 36; 37; 38 din perioada 18-21.06.2002:
A considerat că instant NU a STABILIT nici azi TERMEN pentru SOLUȚIONAREA Cerereii/1.03.12 de COMPLETARE a ..12 Ds._ TB s.IX CA cu PRONUNȚARE pe NECOMPETENTA TB S.LM:
In CONCLUZIE a solicitat următoarele:
-ANALIZAREA sub TOATE ASPECTELE a RECURSULUI impotriva NEAPELABILEI ..12 Ds._ TB s.IX CA,
-ADMITEREA EXCEPȚII de ORDINE PUBLICA sus- artate,
-ADMITEREA RECURSULUI
-DESFIINTREA in TOTALITATE a ..12 Ds._ TB s.IX C.
-TRIMITEREA cauzei la TB s. CA pentru CONTINUAREA JUDECAȚII
Curtea constată că, prin motivele de recurs recurenta – reclamantă N. A. C. prin reprezentant I. M. a invocat în general aceleași motive de fapt și de drept invocate și în fața instanței de fond ce au fost analizate de instanță care a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de intimați și a respins cererea astfel cum a fost precizată având ca obiect anularea Deciziei nr.145/17.12.2004 emisă de U. de Arhitectură și Urbanism „I. M.”, ca inadmisibilă, față de autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr.3813/3.05.2010 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ .
În speță intimații – pârâți U. de Arhitectură și Urbanism I. M. și P. E. B. au invocat excepția autorității de lucru judecat în raport cu sentința civ. nr.3813 din 3.05.2010 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia civilă nr.356 din 18.01.2012 la dosar fiind depuse respectivele hotărâri judecătorești.
Recurenta - reclamantă susține că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției necomptenței materiale a Secției C
MAS a Tribunalului București invocată în fața instanței de fond, în opinia acesteia litigiul fiind de competența Secției C. a Tribunalului București și nu a Secției de litigii de muncă.
Analizând sentința recurată se constată că înainte de încheierea dezbaterilor instanța de fond a pus în discuție atât excepția autorității de lucru judecat, cât și excepția necompetenței funcționale invocată de recurenta – reclamantă, pronunțându-se asupra competenței materiale și funcționale în considerentele hotărârii în sensul că U. de Arhitectură și Urbanism nu este o autoritatea publică centrală, ci la nivel local, competența revenind tribunalului, iar decizia contestată nr.145/17.12.2004 emisă de intimată vizează raporturile de serviciu ale reclamantei rezultate dintr-un act de numire și nu dintr-un contract individual de muncă.
Tribunalul a reținut corect că în fapt reclamanta a refuzat să recunoască autoritatea lucrului judecat a soluției pronunțată de prima instanță, încercând să ocolească prin introducerea unei acțiuni identice la o altă secție a Tribunalului invocând disp. Lg.554/2004
În consecință, pt. considerentele expuse, în temeiul art.312 Cod pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantă.
În temeiul art.274 Cod pr.civ. recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată către intimatul P. E. B..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă N. A. C. prin reprezentant I. M., împotriva sentinței civile nr.776/24.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ /2001, în contradictoriu cu intimații pârâți U. de Arhitectură și Urbanism I. M. și P. E. B., ca nefondat.
Obligă pe recurentă la 2000 lei cheltuieli de judecată către intimatul P. E. B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,08.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Red. jud. U.D.
Tehnored. T.D./2 ex.
08.04.2013
Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond. I. M.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2319/2013.... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3377/2013. Curtea de... → |
|---|
