Anulare act administrativ. Sentința nr. 5551/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5551/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 4447/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.5551
Ședința publică de la 05.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - A. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul pârât Inspectoratul Județean de Poliție Ialomița, împotriva sentinței civile nr.340F/28.01.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare la sfârșitul ședinței, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 02.07.2013, recurentul pârât a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 C.pr.civ. o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 340F/28.01.2013 pe rolul Tribunalului Ialomița, Secția civilă a fost admisă cererea formulată de reclamantul S. GRĂNICER în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI IALOMIȚA, fiind anulată adresei nr._ din 13.08.2012 emisă de I. IALOMIȚA – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase prin care s-a luat măsura anulării dreptului de deținere, port și folosire al armei.
Totodată s-a dispus anularea adresei nr._ din 14.09.2012 emisă de I. Ialomița de soluționare a plângerii promovate de către reclamant, fiind obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 878 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat .
Prin cererea înregistrată sub nr._ din 07.11.2012, reclamantul S. GRĂNICER a chemat în judecată pe pârâtul INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI IALOMIȚA pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună anularea adresei nr._/13.08.2012 emisă de pârâtă prin care s-a luat măsura de anulare a dreptului de deținere, port și folosire a armei precum și anularea adresei nr._/14.09.2012 prin care i s-a respins cererea de revocare a măsurii anulării dreptului de deținere a armei, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii, reclamantul arată că la data de 06.09.2012 a primit adresa nr._/13.08.2012 prin care i se aducea la cunoștință anularea dreptului de deținere, port și folosire a armei înscrisă în permisul de armă pe care îl deține, arma fiind tip B, ., nr._ emis de pârât la 08.12.2009, întrucât s-ar afla în situația prevăzută de art.57 alin.4 lit. d din Legea nr.295/2004.
Reclamantul consideră că această măsură este nelegală și nemotivată, considerând-o abuzivă, drept pentru care a promovat prezenta acțiune.
In dovedire solicită probele cu acte și martori.
In drept, reclamantul își întemeiază acțiunea pe dispozițiile Legii nr.295/2004, art.46 alin.3 și Legii nr.554/2004.
In conformitate cu disp. art.115 și următoarele Cod procedură civilă pârâtul I.P.J.Ialomița a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii formulată de reclamantul S. Grănicer, în cazul său fiind incidente dispozițiile art.57 alin.4 lit. d din Legea nr.295/2004.
In apărare, au fost înaintate înscrisuri, respectiv raportul nr._/13.08.2012, fișă raportare eveniment și raport nr.5240/14.09.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele :
Reclamantului S. GRĂNICER i-a fost anulat dreptul de deținere, port și folosire al armelor înscrise în permisul de armă . numărul_ eliberat de I.P.J. Ialomița la data de 08.12.2009 întrucât acesta se află în situația prevăzută de art.57 alin.4 lit. d din Legea nr.295/2004 republicată, în sensul că „prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente”, fiind emisă în acest sens adresa nr._/13.08.2012 (fila 8) de către I.P.J.Ialomița – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe periculoase.
Împotriva acestei măsuri reclamantul a formulat plângere, solicitând pe această cale revocarea măsurii dispuse de pârât, considerând că această măsură ar fi nelegală și netemeinică.
Pârâtul a dispus respingerea acestei plângeri, reclamantul fiind încunoștințat de acest aspect prin adresa nr._/14.09.2012 (fila 14).
Instanța a reținut că la baza anulării dreptului de deținere, port și folosire a armei deținută de reclamantul S. Grănicer au stat: raportul nr._/14.09.2012 întocmit de un inspector din cadrul Serviciului Biroului Investigații Criminale (filele 36-38), fișa raportare eveniment nr._/10.08.2012 (fila 35).
Instanța a constatat că pârâtul în luarea acestei măsuri a considerat că ar fi aplicabile disp. art.57 alin.4 lit. d din Lgea nr.295/2004 republicată, în sensul că prezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente.
Coroborând probatoriul administrat în cauză cu dispozițiile legale susmenționate instanța a apreciat că acțiunea formulată de reclamantul S. Grănicer este fondată, urmând a fi admisă.
In luarea acestei hotărâri, instanța a avut în vedere următoarele argumente juridice:
Astfel, condițiile imperative impuse de textul de lege, care ar atrage, în opinia legiuitorului, anularea unui permis de port armă sunt acelea că persoana în cauză ar prezenta un pericol real pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor, condiții care, în prezenta cauză nu au putut fi demonstrate cu certitudine de către pârât, că le-ar întruni persoana reclamantului.
Din înscrisurile înaintate în apărare de către pârât, instanța a reținut că reclamantul este posesor al permisului de armă tip B . nr._ eliberat de I.P.J. Ialomița la 08.12.2009, în care are înscris un pistol cu bilă de cauciuc marca MAUSER, .._, cal.10x22T.
De asemenea, potrivit fișei raportare eveniment nr._/10.08.2012 întocmită de Poliția Municipiului Slobozia – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase instanța a reținut că în data de 10.08.2012, pe fondul relației conflictuale, a izbucnit un conflict spontan între B. S. și reclamant, urmare a acesteia reclamantul S. Grănicer a utilizat pistolul cu bile de cauciuc, executând un foc în plan vertical.
Urmare acestui incident a fost întocmit dosarul penal nr.386/P/2012 în care reclamantul are calitatea de parte vătămată, neexistând indicii temeinice ori probe pentru începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii de către acesta a infracțiunii prev. de art.279 alin.1 Cod penal și art. 136 ind.2 din Legea nr.295/2004 (a se vedea în acest sens adresa nr.386/P/2012 emisă la 23.01.2013 de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița.
Din cele mai susmenționate instanța a constatat că singura dată când reclamantul a folosit această arma a fost în scopul pentru care o deținea, de autoapărare, la momentul la care a fost atacat în Municipiul Slobozia, la 10.08.2012 de numitul B. S., învinuit în dos. Nr.386/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița și în care se efectuează față de acesta cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art.20 rap la art.174-175 Cod penal.
Deși pârâtul face vorbire în întâmpinare de un alt incident din data de 12.09.2012 în care, de asemenea, ar fi fost implicat și reclamantul care ar fi folosit arma neletală, potrivit înscrisurilor de la dosar, respectiv raportului nr._/14.09.2012 (fila 30) întocmit de Poliția Municipiului Fetești instanța a constatat că cele susținute de aceasta nu se confirmă, și în acest incident reclamantul are tot calitatea de parte vătămată, dumnealui alături de familie fiind agresați, atât fizic cât și verbal de către membrii familiei lui S. B..
Instanța, având în vedere acest context a constatat că în prezenta cauză, după cum s-a reținut mai sus reclamantul nu poate fi catalogat drept o persoană care ar prezenta „un pericol pentru ordinea publică, viața și integritatea corporală a altor persoane” astfel cum impune textul de lege și, în aceste condiții, măsura de anulare port armă dispusă de I.P.J. Ialomița apare ca fiind nelegal luată, venind în contradicție cu realitatea faptică .
Totodată, instanța a apreciat că în luarea acestei măsuri pârâtul nu și-a motivat în nici un fel această dispoziție, mulțumindu-se doar a insera în cuprinsul celor două adrese textul art.54 alin.4 lit. d din Legea nr. 295/2004 republicată care ar atrage anularea permisului de port armă.
Din înscrisurile înaintate la dosar instanța a reținut că reclamantul nu este cunoscut în societate ca o persoană care ar fi creat probleme, neîncălcându-se normele de conviețuire socială, nesăvârșind fapte contravenționale sau penale ( a se vedea în acest sens fișa de cazier) care să atragă luarea acestei măsuri de către pârât.
Pentru toate aceste considerente, instanța a admis cererea formulată de reclamantul S. Grănicer și a dispus anularea adresei nr._ din 13.08.2012 emisă de I. IALOMIȚA – Serviciul Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase prin care s-a luat măsura anulării dreptului de deținere, port și folosire al armei.
Totodată a dispus anularea adresei nr._ din 14.09.2012 emisă de I. Ialomița de soluționare a plângerii promovate de către reclamant, iar în baza art. 274 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâtul către reclamant la plata sumei de 878 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat și taxa de timbru.
Văzând și disp. art.20 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Ialomița arătând următoarele:
Această măsură s-a luat de recurent în condițiile nerespectării de către deținătorul dreptului de deținere al armei a dispoziției prev. de art. 14. Lit f din Legea 295/2004 în sensul că reprezintă pericol pentru ordinea publică, siguranța naționala, viața și integritatea corporală a persoanelor, conform datelor și informațiilor existente la organele competente.
Instanța de fond se limitează la a analiza doar calitatea procesuală a reclamantului, respectiv cea de parte vătămată și la studiul fișei cazier judiciar, fără să accentueze importanța cerinței prevăzute de actul normativ, respectiv conform datelor și informațiilor existente la organele competente.
Măsura dispusă a avut în vedere tocmai aceste informații despre conflictele spontane în care a fost implicat reclamantul și ușurința cu care a folosit arma deținută.
Prin sentința pronunțată, instanța de fond a analizat de fapt cerința prevăzută de lege la lit. c din același articol.
Tocmai existența acestor două cerințe distincte prevăzute de actul normativ indică fără putință de tăgadă nevoia legiuitorului de a institui un control al acestor deținători și prin prisma informațiilor specifice și a datelor obținute operativ de către organele competente.
Acest gen de informații și date nu pot fi concretizate mereu în documentație care să certifice, fără putință de tăgadă, pericolul pe care îl reprezintă un astfel de deținător, însă permite organelor competente să ia măsuri operative, funcționale, pentru prevenirea și evitarea faptelor cu rezultate mult mai grave.
Având în vedere motivele invocate, respectiv pronunțarea sentinței, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr. 340/F din data de 28.01.2013 a Tribunalului Ialomița - Secția Civilă.
În drept, prevederile art.304 alin.9 Cod procedură civilă.
Deliberând asupra prezentului recurs, prin prisma criticilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, a probelor administrate, a sentinței civile recurate, Curtea constată că este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
Astfel, criticile formulate de către recurentul-pârât întemeiate pe disp. art. 304 pct. 9 C.proc.civ. vizând greșita interpretare și aplicare a disp. art. 14 alin. 1 lit. f din Legea nr. 295/2004, care au stat la baza actelor atacate, nu pot fi reținute având în vedere că în mod judicios prima instanță a analizat conținutul concret al datelor și informațiilor deținute de către recurentul-pârât cu privire la pericolul potențial exprimat de către intimatul-reclamant, apreciind că față de modul de desfășurare a evenimentelor astfel consemnate nu rezultă că intimatul-reclamant ar prezenta efectiv pericol pentru ordinea publică, siguranța națională, viața și integritatea corporală a persoanelor.
Prin urmare, din analizarea directă a datelor și informațiilor atașate dosarului cauzei, Curtea constată că analiza efectuată de către prima instanță corespunde dispozițiilor art. 14 alin. 1 lit. f din legea nr. 295/2004, în sensul că a rezultat că implicarea intimatului-reclamant în acele evenimente nu au condus la concluzia existenței unei asemenea stări de pericol, în sensul dispozițiilor legale enunțate, acesta fiind nevoit să utilizeze conform normelor legale arma pentru care deține în acest sens permis, ca urmare a acțiunilor violente exercitate de către alte persoane îndreptate împotriva persoanei intimatului-reclamant.
Pe de altă parte, aprecierea primei instanțe în sensul că potrivit certificatului de cazier judiciar al intimatului-reclamant nu ar rezulta că există o stare de pericol prin deținerea armei de către acesta se circumscrie analizei efectuată în contextul disp. art. 14 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 295/2004, iar nu disp. art. 14 alin. 1 lit. c) din același act normativ, această din urmă condiție implicând o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni.
În plus, în mod corect prima instanță a reținut că în cadrul cazierului judiciar al intimatului-reclamant nu sunt consemnate mențiuni cu privire la fapte săvârșite de către acesta, pentru care s-ar fi putut aplica sancțiuni contravenționale sau amenzi administrative pentru lipsa pericolului social al faptelor eventual săvârșite, însă în prezenta cauză nici astfel de fapte nu au fost dovedite și imputate intimatului-reclamant, acesta fiind implicat fără voința sa în cadrul acelor evenimente, arma fiind utilizată în mod legal, fără a fi creată o stare de pericol pentru societate prin această utilizare, nerezultând că ar fi fost puse în pericol bunuri ori persoane printr-o astfel de utilizare, considerente față de care se constată că subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 din legea nr. 554/2004 va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât Inspectoratul Județean de Poliție Ialomița, împotriva sentinței civile nr.340F/28.01.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. E. F.
GREFIER
C. A.
Red. GD/AC
2 ex/18.12.2013
Jud. fond:M. A. G.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3403/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 4926/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
