Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 132/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 132/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 269/98/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 132
Ședința publică de la 14.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – C. M. F.
JUDECĂTOR - B. C.
JUDECĂTOR - V. H.
GREFIER - M. H.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții-reclamanți R. I. și R. I. împotriva sentinței civile nr. 533F/01.03.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE IALOMIȚA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 07.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2013.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr. 533F/01.03.2012,, Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții R. I. și R. I. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE SĂNĂTATE IALOMIȚA.
A reținut Tribunalul, în considerentele hotărârii pronunțate, că prin cererea înregistrată pe rol sub nr._ (nr. format vechi 384/23.01.2012), reclamanții R. I. și R. I. au chemat în judecată pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ialomița, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze deciziile de impunere nr._/08.09.2011 și nr._/08.09.2011, prin care s-au reținut sumele de 384 lei contravaloare CAS pe anul 2006 și majorări de întârziere în cuantum de 629,71 lei.
A mai arătat Tribunalul că, în motivarea cererii, părțile reclamante au arătat că pentru anul 2006 s-a depus declarația de venit la ANAF, unde la acea dată se putea depune și declarația de impunere atât a impozitului de 16%, cât și CAS de 6,5%. Pârâta C.J.A.S. menționează că datele privind veniturile i-au fost predate prin protocol în anul 2007, timp suficient să i se aducă la cunoștință obligațiile de plată. Apreciază că nu au fost de rea-credință atât el, cât și soția sa, întrucât au depus declarațiile de venit înregistrate cu numerele_/07.05.2007, respectiv_/07.05.2007. Precizează că la data emiterii deciziilor de plată a CASS de către pârâtă, suma de 394 lei, respectiv contribuția datorată, fără majorări de întârziere, deoarece în aprecierea sa, a fost suficient timp pentru emiterea deciziilor pe anul 2007, ce urmau a fi încasate în anul 2008. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 213 alin. 1 lit. c) și art. 257 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.
Legal citată, a depus întâmpinare pârâta C. Județeană de A. de Sănătate Ialomița, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului și menținerea deciziilor atacate ca fiind legale și temeinice, sumele reținute în sarcina reclamantului fiind legal datorate conform prevederilor legale ce reglementează contribuția pentru asigurările de sănătate. În drept, a invocat OUG nr. 150/2002, Legea nr. 95/2006, OG nr. 92/2003.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate, Tribunalul reține că, la data de 30.10.2007, între C. Națională de A. de Sănătate și Agenția Națională de Administrație Fiscală a fost încheiat Protocolul privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile de persoane care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și din cedarea folosinței bunurilor, din agricultură și silvicultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru persoanele fizice care au calitatea de angajat, către C. Națională de A. de Sănătate.
Urmarea primirii datelor cu privire la obligațiile de plată la Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate aferente anului 2006 ale reclamantului și soției acestuia, emițându-se deciziile nr._ și nr._ din 08.09.2011.
În soluționarea contestațiilor împotriva acestora, formulate de reclamanți, pârâta a formulat Decizia nr. 73/29.12.2011 prin care a menținut obligația de plată a majorărilor de întârziere calculate pentru neplata la termenul scadent a contribuțiilor datorate pentru veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor în anul 2006, respectiv pentru perioada 26.01._11 în sumă totală de 624,71 lei pentru reclamant și 349,60 lei pentru soția acestuia, reclamanta R. I..
Cu privire la obligația plății de către reclamanți a contribuției de asigurări de sănătate, Tribunalul arată că, potrivit art. 257 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 85/2006 “contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: (lit. e)- veniturilor din cedarea folosinței bunurilor, veniturilor din dividende și dobânzi, veniturilor din drepturi de proprietate intelectuală realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere și altor venituri care se supun impozitului pe venit în cazul în care nu se realizează venituri de natura celor prevăzute la lit. a și d, dar nu mai puțin un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”. Art. 257 alin. 2 lit. f) prevede: “contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: (lit.f)- veniturile realizate din pensii”.
În conformitate cu art. 17 din Ordinul nr. 617/13.08.2007, referitor la veniturile realizate din pensii „persoanele care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la art. 257 alin. 2 lit. e și f (adică lit. e - din cedarea folosinței bunurilor și lit. f – din pensii), din lege, plătesc contribuția asupra tuturor acestor venituri.
Întrucât până la data de 25.01.2007, reclamanții R. I. și soția sa R. I. nu și-au îndeplinit obligația de a depune declarațiilor de constituire și plată a obligațiilor la Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate în conformitate cu art. 119 alin. 1 și art. 120 alin. 1 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură fiscală, care prevede „pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere. Majorările de întârziere se calculează pentru fiecare zi de întârziere, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la stingerea sumei datorate, inclusiv”, de la data scadentă 26.01.2007, până la data emiterii deciziei de impunere 08.09.2011, la suma de 394 lei respectiv 221 lei s-au calculat și majorări de întârziere în valoare de 624,71 respectiv 349,60 lei.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții R. I. și R. I. în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ialomița.
II. Împotriva acestei sentințe, ce le-a fost comunicată la data de 20.04.2012, au declarat recurs, înregistrat la data de 24.04.2012, reclamanții R. I. și R. I..
În motivare, au arătat că la data de 08.09.2011, prin deciziile nr._, respectiv_, CJS Ialomița le face cunoscut că aveau de plată sumele de 394 lei, respectiv 221 lei contribuția de sănătate, la care se adaugă majorări de întârziere de 624,71 lei, respectiv 349,6 lei pentru anul 2006. Au mai arătat că, la data primirii deciziilor, au achitat sumele de 394 lei și 221 lei conform chitanțelor nr._/20.09.2011 și_/21.09.2011. Datele privind veniturile realizate din cedarea folosinței bunurilor au fost transmise de ANAF, preluate din declarațiile de venit depuse de părțile recurent – reclamante.
Au învederat recurenții – reclamanți că nu s-au considerat datori și către CNAS deoarece plăteau contribuția de sănătate și din pensie.
Totodată, au invocat faptul că nu au primit nicio înștiințare de la CNAS din anul 2007 până în data de 09.09.2011 pentru a plăti această sumă.
În concluzie, au arătat recurenții că nu sunt de acord să plătească și majorările de 624,71 lei, respectiv 349,6 lei.
Consideră părțile recurente că pârâtul s-a aflat în posesia datelor reieșite din declarațiile date la ANAF la 30.10.2007.
Au mai arătat că în timpul desfășurării procesului au primit și deciziile de impunere pentru anii 2007 și 2008, înregistrate sub nr._/09.02.2012 și nr._/09.02.2012, achitând sumele datorate cu titlu de contribuție.
Contestă recurenții faptul că partea pârâtă a așteptat 5 ani pentru a îi înștiința că au de plată contribuția de sănătate și majorările aferente de întârziere, iar motivul privind volumul mare de muncă nu poate fi primit.
În drept, nu au fost invocate expres dispoziții legale; recurenții au solicitat judecata în lipsă.
În dovedire, au atașat la dosar un set de înscrisuri.
Aferent recursului formulat s-au achitat taxe de timbru în cuantum de 2 lei + 2 lei și s-au atașat timbre judiciare de 0,15 lei + 0,15 lei.
La data de 10.09.2012, intimata - pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ialomița a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare a arătat că urmarea faptului că în anul 2006 reclamanții R. I. și R. I. au obținut venituri din cedarea folosinței bunurilor în valoare de 6.063 lei, respectiv 3.393 lei, venituri pentru care nu și-au îndeplinit obligația legală de a le declara la Casa de Asigurări de Sănătate IALOMIȚA și pentru care nu au plătit contribuția de asigurări de sănătate în valoare de 394 lei, respectiv 221 lei în termenul legal, respectiv până la data de 25.01.2007, în baza informațiilor primite de la ANAF și a Protocolului dintre C. Națională de A. de Sănătate și ANAF cu nr. P/5282/26.10.2007, respectiv nr._/30.10.2007 și Actul adițional nr. P/1797/13.04.2009, respectiv nr._/09.04.2009, prin Deciziile nr._/08.09.2011 și nr._/08.09.2011,Casa de Asigurări de Sănătate Ialomița a stabilit în sarcina domnului R. I. un debit în sumă de 1.018 lei reprezentând: 394 lei contribuție la fondul de asigurări de sănătate aferente anului 2006 și 624,71 lei majorări și penalități de întârziere aferente sumei respective pentru perioada 26.01._1l, iar în sarcina doamnei R. I., soția acestuia, un debit în sumă de 570,14 lei reprezentând 221 lei contribuție la fondul de asigurări de sănătate, 349,60 lei majorări și penalități de întârziere aferente sumei respective pentru perioada 26.01._11.
Împotriva acestor decizii, domnul R. I. a depus contestație, prin care a contestat plata sumelor datorate, contestație care a fost respinsă de C. de A. de sănătate Ialomița, prin Decizia nr.73/29.12.2011.
Astfel, Casele de A. de Sănătate sunt competente să emită decizii de impunere în conformitate cu art.261 din Legea 95/2006. Normele privind desfășurarea activității de executare silită a creanțelor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, sunt prevăzute de art.35, 36, 37 și 38 din ORDINUL CNAS nr.617/2007.
In aceste condiții, calculul majorărilor și penalităților de întârziere s-a făcut după cum urmează: valoarea majorărilor și penalităților de întârziere, pentru contribuția datorată doar în anul 2006 (în sumă de 624,71 lei, respectiv 349,60 lei ), s-a calculat conform art.119 alin. (l) și art.120 alin.(l) din O.G 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Deciziile nr._/08.09.2011 și nr._/08.09.2011 au fost emise la data de 08.09.2011, deoarece Casa de Asigurări de Sănătate nu a avut cunoștință de veniturile din cedarea folosinței bunurilor, în valoare de 9.456 lei înregistrate de contestator împreună cu soția în anul 2006, aceștia neîndeplinindu-și obligația legală de a le declara,CAS Ialomița aflând de aceste venituri abia după încheierea Protocolului dintre C. Națională de A. de Sănătate și ANAF cu nr. P/5282/26.10.2007, respectiv nr._/30.10.2007 și Actul adițional nr. P/1797/13.04.2009, respectiv nr._/09.04.2009, ANAF începând să transmită date despre persoane care au realizat venituri pentru care au obligația să plătească contribuția la fondul de sănătate din data de 22.12.2009.
Pentru a putea folosi aceste date, fiind nevoie de un volum mare de muncă pentru a stabili categoriile de activități desfășurate și a categoriile de contribuabili, toate în concordanță cu prevederile Codului de procedură fiscală, art.131 alin.(l) referitoare la termenul de prescripție al dreptului instituțiilor publice de a recupera creanțe în maxim 5 ani de la nașterea acestora, în anul 2010 Casa de Asigurări de Sănătate Ialomița a emis decizii de impunere pentru persoanele care au înregistrat venituri în anii 2004 și 2005, iar în anul 2011 emițând decizii pentru anul 2006.
Tot referitor la informarea persoanelor care realizează venituri impozabile pentru care trebuie să plătească contribuție la fondul de sănătate (cum este și cazul de față - venituri din cedarea folosinței bunurilor), Casa de Asigurări de Sănătate Ialomița a afișat în fiecare an, începând cu anul 2008, la sediul instituției și a publicat pe site-ul propriu și în presă anunțuri privind obligațiile persoanelor fizice de depunere a declarațiilor de constituire și plată a contribuțiilor la FNUASS, prin acestea CAS Ialomița îndeplinindu-si obligația prevăzuta de art.83 alin.4 din Codul de procedura fiscala.
Art. 44 din Codul de procedura fiscala permite comunicarea actelor administrativ fiscale si prin publicitate.
Cu privire la veniturile comunicate de ANAF, pentru anul 2007 și 2008 până în luna iunie, menționează că s-au emis decizii de impunere pe numele contestatorului și al soției sale în data de 09.02.2012. Și în cazul acestor venituri, contestatorul făcea dovada bunei credințe dacă, la sfârșitul anului 2007, respectiv în iulie 2008, depunea, așa cum afirmă că a depus la ANAF, și la CAS Ialomița declarațiile de venit pentru acești ani pentru a i se calcula contribuția la acel moment, fără majorări și penalități.
Starea de pasivitate a instituției, despre care vorbește recurentul reclamant, prin care i-ar fi încălcat drepturi prevăzute de lege, nu poate fi reținuta in condițiile in care CAS Ialomița a emis actul administrative in termenul de prescripție prevăzut de lege, iar exercitarea unui drept in intervalul de timp permis de lege nu poate fi apreciata ca fiind stare de pasivitate ori exercitarea drepturilor cu rea-credința.
In drept, au fost invocate OUG nr. 150/2002, Ordinul CNAS nr. 221/2005, Legea nr. 95/2006, Ordinul nr. 617/2007, O.G. nr.92/2003, art.115-119 C.pr.civ., solicitând în temeiul art. 242 C.pr.civ., judecarea cauzei și în lipsă.
A atașat la dosar înscrisuri.
Asupra recursului formulat, constatând că este competentă să procedeze la soluționare în condițiile art. 3 pct. 3 și art. 299 C.pr.civ. rap. la art. 10 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și observând disp. art. 3041 C.pr.civ., reține următoarele:
Preliminar, Curtea arată că, față de disp. art. 316 C.pr.civ. rap. la art. 294 C.pr.civ., în calea de atac „nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nicinu se pot face alte cereri noi”.
Pe cale de consecință, observând limitele de învestire a Tribunalului Ialomița, ca instanță de fond, respectiv doar cu privire la legalitatea deciziilor de impunere nr._/08.09.2011 privind pe R. I. și nr._/08.09.2011 privind pe R. I., astfel cum au fost confirmate prin Decizia nr. 73/29.12.2011, ale Casei de A. de Sănătate Ialomița, Curtea învederează că exclusiv în limita acestui obiect poate interveni învestirea sa cu judecarea căii de atac, date fiind și disp. art. 316 C.pr.civ. rap. la art. 294 C.pr.civ.
Astfel, Curtea nu se poate pronunța și în ceea ce privește legalitatea deciziilor de impunere nr._/09.02.2012 și nr._/09.02.2012, despre care amintesc părțile recurente prin cererea de recurs, întrucât aceasta ar implica formularea de cereri noi direct în cadrul căii de atac a recursului, fără respectarea art.316 C.pr.civ. rap. la art.294 C.pr.civ.
Pe fondul cererii de recurs, limitat la critica legalității deciziilor de impunere nr. nr._/08.09.2011 și nr._/08.09.2011, prin prisma motivului privind obligația de plată a accesoriilor fiscale, Curtea reține art. 312 alin. 3 C.pr.civ., care prevede că „Modificarea hotărârii atacate se pronunță pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 [când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii], iar casarea pentru cele prevăzute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5, precum și în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau modificarea hotărârii nu este posibilă, fiind necesară administrarea de probe noi. Dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară”; totodată, reține și disp. art. 3041 C.pr.civ. - „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele”.
Curtea mai arată că, față de disp. art. 303 alin. 1 C.pr.civ. în sensul că „(1) Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. (…)” (sub sancțiunea nulității potrivit art. 306 C.pr.civ.), analiza căii de atac formulate se face cu raportare strictă la motivele prezentate cu respectarea textului menționat, adică prin cererea de recurs înregistrată la dosar, fără a fi avute în vedere orice alte motive suplimentare prezentate peste termen de parte.
În cauza de față, prin prisma conținutului criticilor efective formulate de părțile recurent – reclamante referitor la nedatorarea de accesorii fiscale aferent contribuției la FNUASS pentru anul 2006, Curtea observă că acestea se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ., respectiv „când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Curtea observă că prin Deciziile de impunere nr._/08.09.2011 și nr._/08.09.2011 privind obligațiile de plată la FNUASS pentru perioada 01.01.2006 din 14.10.2010 (filele 10 și 12 dosar tribunal), întemeindu-se în drept pe disp. art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006, OG nr. 92/2003, art. 35 din Normele metodologice aprobate prin Ordin CNAS nr. 617/2007, CAS Ialomița stabilește cu titlu de contribuție FNUASS, aferent anului 12.2006 suma de 394 lei, la care se adaugă suma de 624,71 lei majorări aferent perioadei 26.01.2007 – 08.09.2011, pentru recurentul – reclamant R. I., respectiv cu titlu de contribuție FNUASS, aferent anului 12.2006 suma de 221 lei, la care se adaugă suma de 349,60 lei majorări aferent perioadei 26.01.2007 – 08.09.2011, pentru recurenta – reclamantă R. I..
Prin motivele de recurs, părțile recurente contestă accesoriile fiscale, recunoscând efectuarea plății la data de 20.09.2011, respectiv 21.09.2011, pentru sumele stabilite cu titlu de contribuție, sens în care au atașat chitanțele nr._ (R. I., pentru suma de 394 lei, fila 11 dosar tribunal) și_ (R. I., pentru suma de 221 lei, fila 13 dosar tribunal).
În acest context, Curtea reține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că puteau fi stabilite în sarcina părților reclamante obligații fiscale accesorii pentru neplata la termen a obligațiilor principale.
Astfel, reține Curtea că potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006 „Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale”. Din analiza textului menționat, Curtea deduce dreptul asiguratului de a fi informat anual despre nivelul contribuției personale și a modalității de plată, drept căruia îi corespunde obligația casei de asigurare de a proceda la o astfel de informare. În plus, interpretarea textului converge la concluzia că informarea trebuie să aibă un caracter individual, dat fiind că trebuie comunicat nivelul de contribuție personală, astfel că eventuale comunicate impersonale și generale nu satisfac cerințele normei juridice.
Totodată, un principiu afirmat de art. 12 C.pr.fisc. este cel al bunei-credințe, textul arătând că „Relațiile dintre contribuabili și organele fiscale trebuie să fie fundamentate pe bună-credință, în scopul realizării cerințelor legii”. Or, o astfel de conduită trebuie să manifeste și organul fiscal.
În cauza de față, nu se poate recunoaște însă pârâtului beneficiului bunei – credințe raportat la calcularea de accesorii fiscale, din moment ce nu și-a îndeplinit în termen, aferent anului 2006, obligația legală de a comunica anual părților reclamante nivelul contribuției sale personale, aceasta intervenind abia la data de 08.09.2011, urmată de plata contribuției de către părțile reclamante la 20.09.2011, respectiv 21.09.2011. Este adevărat că părțile reclamante nu au prezentat CNAS declarații privind veniturile estimate, iar apoi realizate, motiv pentru care nu a intervenit vreo invalidare a actului administrativ fiscal prin care s-au evaluat și imputat contribuțiile aferente intervalului menționat. Totuși, câtă vreme încă de la nivelul anului 2007 CNAS a încheiat cu ANAF un protocol prin care căpăta acces la informațiile privind veniturile estimate/realizate declarate de asigurați, îi incumbă omisiunea culpabilă de a mai fi așteptat încă 2 ani (2009) până să și beneficieze efectiv de acel acces, cu atât mai mult cu cât ambele sunt autorități publice, exponente ale Statului român, respectiv mai mult de 2 ani (septembrie 2011) pentru a emite deciziile de impunere. Nu concordă cerinței de bună – credință o atitudine precum cea a autorității publice pârâte care întârzie nejustificat demersurile ce trebuiau să fundamenteze îndeplinirea propriei obligații de informare adresată contribuabilului – asigurat cu privire la ceea ce datorează, însă cu toate acestea să pretindă plata de majorări.
Pe cale de consecință, față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 C.pr.civ., Curtea va admite recursul formulat de recurenții-reclamanți, modificând în parte sentința civilă recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii, anulării în parte a deciziilor de impunere nr._/08.09.2011 și nr._/08.09.2011 în ceea ce privește majorările de întârziere, adică pentru suma de 624,71 lei din decizia nr._/08.09.2011 privindu-l pe R. I. și pentru suma de 349,60 lei din decizia de impunere nr._/08.09.2011 privind-o pe R. I.; totodată, date fiind limitele de învestire a instanței de recurs prin calea de atac exercitată, va menține în rest dispozițiile sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți R. I. și R. I. împotriva sentinței civile nr. 533F/01.03.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata-pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE IALOMIȚA.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Anulează în parte deciziile de impunere în ceea ce privește majorările de întârziere.
Menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2013.
PreședinteJudecător Judecător
C. M. F. B. C. V. H.
Grefier
M. H.
Red.tehnored.jud.BC/2ex./2013
Jud.fond: I.D., T.Ialomița – S.civ.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3866/2013. Curtea de... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2959/2013.... → |
|---|
