Conflict de competenţă. Sentința nr. 2165/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2165/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 15825/300/2012
DOSAR nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2165
Ședința din Camera de Consiliu de la 27 iunie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. D. cu domiciliul în București, .. 5, sector 2, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI cu sediul în București, Bld. Regina E. nr. 47, sector 5, având ca obiect conflict de competență.
Cauza a fost luată în Camera de Consiliu fără citare părți, conform art. 22 alin. 5 C.pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Analizând actele dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2006, reclamanta Primăria M. București a chemat în judecată pe pârâtul A. D., solicitând să se dispună încadrarea construcției realizate la adresa din București, ., sector 2, în prevederile Autorizației de Construire nr. 388/17V/18.06.2002 emise de Primăria Sectorului 2 București.
Pârâtul A. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, dar și anularea procesului-verbal de contravenție nr. 6480/25.10.2005 ca fiind netemeinic și nelegal, precum și admiterea de daune materiale și morale în sumă de 65.000 lei pentru pagubele și prejudiciile cauzate.
Prin sentința civilă nr. 915/06.02.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._/300/2006 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pârâte Primăria M. București, invocată din oficiu, a fost respinsă cererea principală formulată de aceasta în contradictoriu cu pârâtul reconvenient A. D. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă și a fost disjunsă cererea reconvențională formulată de pârâtul A. D..
Urmare a acestei soluții, s-a format dosarul nr. _ având ca obiect pretențiile reclamantului A. D. în contradictoriu cu pârâta Primăria M. București, cu termen de judecată la 14.03.2007.
Prin încheierea interlocutorie pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București la data de 29.05.2007 a fost respinsă excepția necompetenței materiale invocate de reclamant, reținându-se în principal că, potrivit art. 31 din OG nr. 2/2001, singura cale de atac ce se poate formula împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este plângerea, a cărei soluționare este dată în competența judecătoriei, iar celelalte acte a căror anulare o solicită reclamantul sunt anexe sau părți componente ale procesului-verbal respectiv, ce atrage competența aceleiași instanțe. A mai reținut instanța aplicabilitatea art. 17 și art. 120 C.pr.civ., privind prorogarea de competență a instanței învestite cu soluționarea cererii principale.
Prin sentința civilă nr. 305/14.01.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, cererea reclamantului A. D. în contradictoriu cu pârâta Primăria M. București a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța reținând că prin cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr. 16._, care s-a judecat separat pe cale principală în acest litigiu, precizată și completată de către titularul său în mai multe rânduri, rezultă că se solicită anularea actelor juridice emise de reprezentanți ai Primăriei M. București respectiv procesul verbal de inspecție nr. 1821/24.10.2005, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 6480/25.10.2005, rezoluția de aplicare a sancțiunii și înștiințarea de plată a amenzii de 2000 lei, cuprinse în același proces verbal de contravenție.
Referitor la celelalte acte juridice a căror valabilitate a fost contestată de reclamant, respectiv procesul-verbal de inspecție, rezoluția de aplicare a sancțiunii și înștiințarea de plată, a reținut instanța că acestea fac parte integrantă din procesul-verbal de constatare a contravenției și au fost întocmite și semnate de funcționari public conform competențelor atribuite de legislația în vigoare, astfel că nu sunt afectate de nulitate.
Recursul formulat de reclamantul A. D. împotriva acestei sentințe civile a fost înregistrat la Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, care prin încheierea de ședință din 25.11.2009 a înaintat dosarul Secției a IX-a C. Administrativ și Fiscal, reținând că obiectul cererii îl formează anularea actelor cuprinse în procesul-verbal de contravenție, ce revin în competența secției de contencios Administrativ.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei secții sub nr._, iar prin încheierea din ședința publică de la 19.04.2010, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, a fost admisă excepția necompetenței funcționale a acestei secții și s-a dispus trimiterea dosarului la Secția a V-a Civilă, în considerentele hotărârii reținându-se că față de obiectul acțiunii și motivarea sentinței atacate, pe de o parte se impune ca Secția a V-a Civilă să califice calea de atac, iar ulterior să dispună cu privire la competența de soluționare a cauzei în primă instanță și în calea de atac.
Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei încheieri, soluționat de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în sensul respingerii acestuia ca inadmisibil, prin decizia civilă nr.2132/15.10.2010.
Prin adresa nr._ din data de 07.12.2010, dosarul a fost reînregistrat sub același număr la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și calea de atac a fost calificată drept apel, iar prin decizia civilă nr. 40/24.01.2011 a fost admis apelul formulat de apelantul-reclamant A. D. împotriva sentinței civile nr. 305/14.01.2009 pronunțate de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Primăria M. București, a fost anulată sentința apelată, iar cauza a fost trimisă pentru soluționare în prima instanță la Tribunalul București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, sub nr._/3/2011, cu termen de judecată la 16.03.2012, când verificându-și competența în condițiile art. 159 1 alin.(4) Cod pr. civ., Tribunalul din oficiu a invocat excepția necompetenței materiale, excepție care a fost admisă dispunându-se declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea judecătorie sector 2 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătorie Sector 2 București la data de 25.04.2012, sub nr._ . Prin sentința civilă nr. 617/16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București a fost admisă excepțai necompetenței materiale a acestei instanțe, competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, constatându-se totodată ivit conflictul negative de competență între Judecătoria Sectorului 2 București și Tribunalul București - Secția a IX-a C. administrativ și fiscal, dispunându-se înaintarea dosarului la Curtea de Apel București în vederea soluționării acestui conflict.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrative și fiscal sub nr._ .
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze cererea reconvențională formulată de reclamantul A. D. în contradictoriu cu pârâta Primăria M. București este Judecătoria Sectorului 2 București.
Astfel, potrivit art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor “(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.”, art. 32 alin. 2 din același act normativ stabilind, ca regulă de drept comun, o competență teritorială absolută/exclusivă de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii în favoarea judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
De asemenea, Curtea reține că potrivit art. 17 C.pr.civ. “Cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.” Așadar, competența materială în cauză se stabilește în funcție de cererea principală, întrucât cererea reconvențională are natura juridică a unei cereri incidentale, iar aceasta indiferent dacă soluționarea cererii reconvenționale se face împreună cu cererea principală sau separat de aceasta, ca urmare a disjungerii cererii reconvenționale, întrucât operează prorogarea legală de competență.
În cauza de față, instanța reține că cererea reconvețională a fost formulată de către pârâtul-reclamant A. D. în cadrul dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2006 având ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă Primăria M. București prin care s-a solicitat obligarea acestuia la încadrarea construcției realizate la adresa din București, ., sector 2, în prevederile Autorizației de construire nr. 388/17V/18.06.2002 emisă de Primăria Sectorului 2 București, cerere care este în competența materială de soluționare a Judecătoriei Sectorului 2 București. Prin urmare, în temeiul art. 17 C.pr.civ. a operat prorograrea legală de competență a Judecătoriei Sectorului 2 București și în soluționarea cererii reconvenționale.
În plus, Curtea observă că cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant A. D. are ca și capăt principal de cerere anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 6480/25.10.2005, ce atrage competența de soluționare a cauzei tot în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, conform art. 32 din OG nr. 2/2001, în raza de competență a acestei instanțe fiind săvârșită contravenția. Împrejurarea că în privința acestui capăt de cerere a fost invocată din oficiu excepția autorității de lucru judecat, care prin încheierea interlocutorie din data de 29.05.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr._ a fost admisă, nu este de natură a schimba caracterul acestui capăt de cerere ca fiind principal, în vreme ce capetele de cerere privind anularea procesului verbal de inspecție nr. 1821/24.10.2005, a rezoluției de aplicare a sancțiunii și a înștiințării de plată a amenzii de 2000 lei au caracter accesoriu.
În aceste condiții, Curtea constată că nu prezintă relevanță, sub aspectul stabilirii competenței de soluționare a cauzei, caracterul de acte administrative a procesului verbal de inspecție nr. 1821/24.10.2005, a rezoluției de aplicare a sancțiunii și a înștiințării de plată a amenzii de 2000 lei, în cauză operând prorogarea legală de competență a Judecătoriei Sectorului 2 București, conform art. 17 C.pr.civ.
Mai mult, Curtea constată că procesul verbal de inspecție nr. 1821/24.10.2005 reprezintă un act premergător emiterii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 6480/25.10.2005, iar nu un act administrativ de sine stătător, în vreme ce rezoluția de aplicare a sancțiunii și de înștiințare de plată a amenzii de 2000 lei reprezintă componente ale aceluiași proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 6480/25.10.2005, iar nu acte administrative independente, care ar putea atrage competența de soluționare în favoarea instanțelor de contencios administrativ, de vreme ce în materie contravențională, prin lege specială (OG nr. 2/2001), este prevăzută o competență materială specială, derogatorie de la dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea nr. 554/2004), de soluționare a plângerilor contravenționale în favoarea judecătoriei în ca cărei rază de competență a fost săvârșită contravenția (art. 32 din OG nr. 2/2001 forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 6480/25.10.2005).
Față de aceste considerente, în baza art. 22 alin. 5 din codul de procedură civilă cu referire la art. 17 C.pr.civ., precum și art. 32 din OG nr. 2/2001, Curtea stabilește că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 2 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A. D., cu domiciliul în București, .. 5, sector 2, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Bld. Regina E. nr. 47, sector 5, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. E. S.
Red/thred. MD
4 ex/04.07.2013
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2959/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 320/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
