Anulare act administrativ. Sentința nr. 1624/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1624/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-05-2013 în dosarul nr. 8562/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1624
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.05.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
GREFIER: B. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, NU au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că prin precizările depuse la dosar pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, constatând că pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 alineat 2 C.pr.civ.; nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe excepția autorității de lucru judecat pentru punctele 1, 2, 3 din acțiune față de sentința civilă nr. 4999 din 12.09.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București, invocată de pârâtă.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 13.09.2010 sub nr._/3CA/2010, pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, reclamanta S.C. N. I. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala - A. Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 107/09.09.2009 și menținerea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO 0068029PP01 pentru S.C. N. I. S.R.L., precum și suspendarea deciziei contestate pana la soluționarea prezentei cauze.
Prin sentința civilă nr. 4318/16.12.2011 a Tribunalului București, s-a respins cererea de repunere a cauzei pe rol, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de anulare a deciziei nr. 107/09.09.2010 și a deciziei de soluționare a contestației nr. 158/08.10.2010 comunicată prin adresa nr._/08.10.2010, ca neîntemeiată; s-a respins cererea de suspendare a executării actului administrativ, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, Prin Decizia nr. 107/09.09.2009 emisă de pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala - A. Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, s-a dispus suspendarea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO 0068029PP01 emisă pentru S.C. N. I. S.R.L., până la plata sumelor restante reprezentând accize.
Motivarea în fapt a actului face trimitere la obligațiile de plată a accizelor pentru produse energetice (8.733.425 lei debit, scadenta la 05.12.2007; 9.577.385 lei majorări, scadentă la 05.12.2007 – 20.06.2010; 32.763 lei debit, scadentă la 25.06.2010; 5.273 debit, scadentă la 25.08.2010) și pentru păcură (32.763 lei debit, scadentă la 25.06.2010; 5.273 lei debit, scadentă la 25.08.2010), iar în drept se invocă prevederile art. 20667 din O.U.G. nr. 109/2009, prevederile pct. 119 alin. 2 aferent Titlului VII – Accize și alte taxe speciale – din H.G. nr. 1620/2009, prevederile Ordinului nr. 487/2007 și ale Ordinului nr. 1459/2006.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat contestație înregistrată sub nr._/13.09.2010, care a fost respinsă prin Decizia nr. 158/08.10.2010 emisă de pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscala - A. Națională a Vămilor – Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București, în motivare arătându-se că din adresa nr._/06.09.2010 rezultă că S.C. N. I. S.R.L figurează la data de 31.08.2010 cu obligații de plată la accize.
Tribunalul a constatat că cererea de suspendare a executării actului nu a putut fi soluționată din cauza cererilor de amânare formulate de reclamantă ori a completării obiectului judecății.
Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pe care se întemeiază cererea reclamantei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
„Cazurile bine justificate” sunt exemplificate generic de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Conform art. 2 alin. 1 lit. ș din aceeași lege, „paguba iminentă” constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Suspendarea executării actului administrativ constituie o măsură excepțională prin care instanța de judecată înlătură caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ, astfel că luarea acestei măsuri presupune dovedirea existenței acelor împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, dar mai ales a necesității înlăturării temporare a caracterului executoriu al actului pentru a preveni o pagubă iminentă.
Determinarea existenței cazului bine justificat nu presupune, deci, analiza în fond a legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, fiind suficientă o analiză sumară a actului, în aparență, fără prejudecarea fondului, prin raportare la motivele de fapt și de drept invocate de reclamant în baza unui probatoriu minimal.
Tribunalul a reținut, prin analiza tuturor argumentelor reclamantei, că nu s-au dovedit împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, aparența rezultată din probele administrate fiindu-i defavorabilă.
Fără a prejudeca fondul, în ceea ce privește paguba iminentă, instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada prejudiciului material viitor și previzibil (art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004), respectiv a faptului că veniturile societății-reclamante provin numai din activitatea de antrepozitar fiscal și, respectiv, a condițiilor financiare dificile care să impună în prezent lipsirea actului administrativ de caracterul său executoriu.
Față de aceste considerente, cererea de suspendare a fost respinsă ca neîntemeiată.
Asupra fondului cererii, față de situația de fapt expusă, tribunalul a reținut că reclamanta se plânge de nelegalitatea actelor emise, fără a invoca vicii ale procedurii administrative, urmând ca argumentele sale să fie analizate în paragrafele următoare.
Potrivit dispozițiilor art. 20623 alin. 1 lit. g din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data emiterii actului, autoritatea competentă eliberează autorizația de antrepozit fiscal pentru un loc numai dacă sunt îndeplinite mai multe condiții, cumulative, printre care și aceea ca persoana care urmează să își desfășoare activitatea ca antrepozitar autorizat să nu înregistreze obligații fiscale restante la bugetul general consolidat, de natura celor administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală.
Potrivit dispozițiilor art. 20667 din Legea nr. 571/2003, întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal atrage suspendarea autorizației deținute de operatorul economic plătitor de accize până la plata sumelor restante.
În conformitate cu dispozițiile pct. 119 din H.G. nr. 44/2004 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, autoritatea fiscală teritorială are obligația de a comunica autorității vamale teritoriale în fiecare lună până la data de 5 inclusiv situația cu privire la operatorii economici plătitori de accize care înregistrează întârzierea la plata accizelor cu mai mult de 5 zile de la termenul legal. Măsura suspendării autorizației deținute de operatorul economic plătitor de accize se va dispune de către autoritatea vamală teritorială.
Apărările reclamantei din concluziile scrise cu referire la art. 20628 din Legea nr. 571/2003 vor fi înlăturate ca nefondate, deoarece acest text prevede în alin. 3 lit. f și cazul de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal și atunci când antrepozitarul autorizat înregistrează obligații fiscale restante la bugetul general consolidat mai vechi de 60 de zile față de termenul legal de plată. Art. 20667 din Legea nr. 571/2003 are un caracter special, în sensul că întârzierea la plata accizelor (tip specific de obligații fiscale) cu mai mult de 5 zile de la termenul legal atrage suspendarea autorizației. În orice interpretare, pentru un cuantum al accizelor de peste 1.000.000 lei cu o scadență depășită cu peste 2 ani, oportunitatea aplicării măsurii este evidentă.
În ceea ce privește condiția premisă a aplicării măsurii suspendării, tribunalul constată că înscrisurile depuse la dosar dovedesc existența unor datorii fiscale ale reclamantei la data emiterii actului contestat.
Astfel, din adresa nr. 27861A/06.09.2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Finanțelor Publice a Municipiului București – Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii rezultă că S.C. N. I. S.R.L figurează la data de 31.08.2010 cu obligații de plată la accize, cu o întârziere mai mare de 5 zile de la data scadenței, pentru produse energetice (8.733.425 lei debit, scadenta la 05.12.2007; 9.577.385 lei majorări, scadentă la 05.12.2007 – 20.06.2010; 32.763 lei debit, scadentă la 25.06.2010; 5.273 debit, scadentă la 25.08.2010) și pentru păcură (32.763 lei debit, scadentă la 25.06.2010; 5.273 lei debit, scadentă la 25.08.2010).
Aceste obligații de plată au fost stabilite conform declarațiilor fiscale depuse de către societate la data emiterii adresei.
Potrivit art. 141 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. De asemenea, conform art. 107.1 din H.G. nr. 1050/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codul de procedură fiscală, titlul de creanță este actul prin care, potrivit legii, se stabilește și se individualizează obligația de plată privind creanțele fiscale, întocmit de organele competente sau de alte persoane îndreptățite potrivit legii.
În condițiile art. 85 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc astfel: a) prin declarație fiscală, în condițiile art. 82 alin. 2 și art. 86 alin. 4; b) prin decizie emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.
În conformitate cu dispozițiile art. 86 alin. 4 din O.G. nr. 92/2003, declarația fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. 2 este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare, și produce efectele juridice ale înștiințării de plată de la data depunerii acesteia. Decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie și înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată (art. 86 alin.6 din aceeași ordonanță).
Potrivit dispozițiilor art. 205 din O.G. nr. 92/2003, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii. Este îndreptățit la contestație numai cel care consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
A.. 4 al art. 205 din O.G. nr. 92/2003 prevede că pot fi contestate în condițiile alin. 3 și deciziile de impunere prin care nu sunt stabilite impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat, ceea ce înseamnă că decizia de suspendare a autorizației de antrepozit fiscal poate fi contestată conform acestei proceduri, însă nu se poate accepta contestarea titlurilor de creanță ce au stat la baza emiterii acesteia.
Reclamanta S.C. N. I. S.R.L. a învederat în cadrul procesului de față (a se vedea concluziile scrise) că in data de 13.11.2007 s-a încheiat Raportul de inspecție fiscala nr._, prin care au fost stabilite în sarcina sa obligații suplimentare de plată constând în accize, TVA și majorări de întârziere, fiind emisă decizia de impunere nr. 603/13.11.2007.
Deși în data de 07.12.2007 a formulat contestație înregistrată sub nr._/07.12.2007 împotriva Raportului de inspecție fiscala nr._/13.11.2007 și a deciziei de impunere emise în baza acestuia nr. 603 /13.11.2007, A.N.A.F. - Direcția generala de soluționare a contestațiilor a emis Decizia nr. 77/04.03.2008, prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma de 15.442.736 lei pana la soluționarea cauzei penale ce face obiectul cercetărilor penale in dosarele nr. 215/C1/2006 și nr. 73/P/2006.
Din analiza Deciziei nr. 77/04.03.2008 (f.20-31) rezultă că există mai multe obligații fiscale ale reclamantei, în sumă totală de 15.442.736 lei. Suspendarea procedurii de soluționare a contestației administrative conform art. 214 din O.G. nr. 92/2003 nu are drept efect și suspendarea efectelor actelor administrative contestate, acestea fiind executorii conform dispozițiilor legale citate anterior.
Potrivit dispozițiilor art. 215 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal, iar reclamanta nu a făcut dovada în condițiile art. 129 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 1169 C.civ. a existenței unei hotărâri de suspendare a executării actului administrativ fiscal, în temeiul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. De asemenea, nu a făcut dovada vreunei plăți efectuate pentru stingerea acestei obligații fiscale, motiv pentru care expertiza tehnică contabilă cu privire la care s-a insistat nu este utilă soluționării cauzei, nefiind necesară părerea unui expert care să determine cuantumul sumelor de plată la data de 09.09.2010. Dovada plății se face cu înscrisuri (chitanțe, ordine de plată etc.), iar numai în cazul existenței acestora se poate apela la părerea unui specialist – expert, în cazul în care instanța de judecată nu ar putea determina cuantumul pe baza unui calcul propriu.
Mai mult, tribunalul a constatat că apărările reclamantei din concluziile scrise privesc situația de fapt ce face obiectul dosarului penal nr._, respectiv pretinsa încadrare greșită a produselor petroliere ce ar fi condus la o acciză mai mare. Or, dosarul penal nr._ se află în curs de judecată, iar până la soluționarea sa a fost suspendată soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva raportului de inspecție fiscală nr._/13.11.2007 și a deciziei de impunere emise în baza acestuia nr. 603 /13.11.2007.
Prin urmare, tribunalul a reținut că s-a făcut dovada existenței titlurilor de creanță împotriva reclamantei care au condus la suspendarea autorizației de antrepozit fiscal, iar reclamanta nu a dovedit stingerea lor prin plată ori suspendarea provizorie a efectelor, ci face trimitere la apărările pe care le invocă în contestația administrativă, ce nu pot fi primite, dat fiind obiectul litigiului de față, respectiv contestație împotriva măsurii suspendării, și împrejurarea că există o cale procesuală distinctă, pe care reclamanta deja a urmat-o.
Față de aceste considerente, tribunalul a reținut că toate apărările contestatoarei sunt neîntemeiate, motiv pentru care a respins în tot cererea de chemare în judecată formulată și completată de reclamanta S.C. N. I. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile nr. 4318/16.12.2011 a declarat recurs, în termen legal, reclamanta ., prin care a solicitat în temeiul art. 299 si următoarele C. Proc. civila, admiterea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 4318/16.12.2011 pronunțata de către Tribunalul București - Secția a IX-a - C. Administrativ si Fiscal si pe cale de consecința sa se dispună de către instanță: în principal, in temeiul art. 312 al. 3 raportat la art. 304 pct. 7, 8 si 9, 3041 C.proc.civ. casarea hotărârii recurate și pe cale de consecință trimiterea cauzei la instanța de fond in vederea administrării probei cu expertiza contabila astfel cum aceasta a fost solicitata; în subsidiar, in temeiul art. 312 al. 1 ipoteza I C.proc.civ. raportat la art. 304 pct. 7, 8 si 9 C.proc.civ. si la art. 3041 C. Proc. Civila modificarea in tot a sentinței recurate, si, pe cale de consecința, admiterea cererii de chemare in judecata si Anularea Deciziei nr. 107/09.09.2010 emisa de Direcția Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale prin care in mod nelegal si netemeinic s-a dispus suspendarea autorizației nr. RO0068029PP01/24.03.2004 cu consecința menținerii ca valabila si valida a acesteia precum si anularea adresei răspuns nr._/08.10.2010 si a Deciziei nr. 158/08.10.2010 prin care s-a respins ca neîntemeiata contestația formulata de către subscrisa Împotriva Deciziei nr.107/09.09.2010, ambele emise de către parata Direcția Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale; în temeiul art. 274 C. Proc. Civila a solicitat și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul dosar.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că, în mod greșit si cu încălcarea dispozițiilor legale în materie, instanța de fond a respins cererile recurentei-reclamante fara a avea în vedere inscrisurile depuse la dosarul cauzei si nu a dispus efectuarea unui raport de expertiza contabila care sa stabilească cu exactitate daca aceasta datorează sau nu sumele reținute in adresa emisa de AFP.
De asemenea, a mai arătat că, în mod greșit instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată formulată de societatea recurentă-reclamantă, motivat de faptul că suspendarea autorizației se datorează neplății sumelor restante, fără a avea în vedere pe de o parte faptul că aceste sume sunt în litigiu, nefiind însușite și recunoscute de către noi, iar pe de altă parte că Decizia de suspendare este emisă în baza unor acte nelegale, împrejurare ce atrage automat nelegalitatea acesteia
Celelalte sume aferente anului 2010, respectiv accizele curente sunt achitate astfel cum rezultă din ordinele de plată depuse la dosar.
Apreciază recurenta-reclamantă că, in cauza nu poate fi incident art 20667 din Codul fiscal pentru ca acesta se refera la acciza curenta, aferenta mărfurilor livrate zilnic, acciza ce este achitata de subscrisa. Intenția legiutorului prin introducerea art. 20667 din Codul fiscal a fost aceea de a motiva antrepozitarii sa achite la zi acciza. Ori recurenta-reclamantă a achitat la zi toate accizele, singurele sume neachitate fiind cele din 2007 pe care le-a contestat. De altfel, din 2007 si pana in prezent nu s-a pus problema suspendării autorizației sale. Conform art. 20667 daca in termen de 5 zile nu este achitata acciza atunci se poate dispune suspendarea, iar nu peste 3 ani, pentru sume contestate și necerte și neexigibile.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. Cod procedură civilă, art. 304 Cod procedură civilă, art. 3041 Cod procedură civilă, precum și pe cele ale Legii nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea depusă la data de 13.07.2012, intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.
În ședința publică din 17.09.2012, Curtea a invocat din oficiu motivul de recurs de ordine publică reglementat de art. 304 pct. 3 C.pr.civ.
Prin decizia civilă nr. 3096 din 17.09.2012 pronunțată în dosarul nr._/3/2010 al Curții de Apel București a fost admis recursul formulat de recurenta reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 4318/16.12.2011, pronunțată de Tribunalul București – secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2010, în contradictoriu cu intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE pentru motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod de procedură civilă.
A fost casată sentința și trimisă cauza la registratura Secției a VIII-a C. a Curții de Apel București pentru repartizarea aleatorie ca dosar de fond.
Pentru a pronunța această decizie s-a reținut că acțiunea reclamantei are ca obiect anularea Deciziei nr. 107/9.09.2010, prin care s-a dispus suspendarea autorizației de antrepozit fiscal emisă . la plata sumelor restante reprezentând accize pentru produse energetice (8.733.425 lei debit și_ lei) și păcură (_ lei debit și 5273 lei debit).
Curtea a reținut că, în conformitate cu art. 2 pct. 1 lit. d C.pr.civ., tribunalele judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Totodată, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile „care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
În materie fiscală și vamală este, deci, irelevant rangul autorității emitente a actului, fiind instituit exclusiv criteriul valoric pentru stabilirea instanței competente material.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._, la data de 19.11.2012.
La termenul din data de 15.02.2013, pârâta A. NAȚIONALA A VAMILOR-Directia Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale București prin DIRECȚIA REGIONALA pentru ACCIZE si OPERAȚIUNI VAMALE BUCUREȘTI a depus la dosar precizări (filele 6, 7 dosar), prin care a invocat autoritatea de lucru judecat în raport de cauza înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ .
Actuala instanța s-a pronunțat ca instanța de fond asupra obiectului prezentului dosar, respectiv anularea Deciziei nr. 107/09.09.2010 emisa de Direcția Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale București prin Sentința civila nr. 4999/12.09.2011 in Dosarul nr._, prin care a fost respinsă acțiunea reclamantei ca neintemeiata. Importiva Sentinței civile nr. 4999/12.09.2011 reclamanta a promovat recurs aflat in momentul de fata pe rolul înaltei Curți de Casație si Justiție.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ reclamanta S.C. N.A.C. I. S.R.L., în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, a formulat CERERE DE CHEMARE ÎN JUDECATĂ, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR prin DIRECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE SI OPERAȚIUNI VAMALE, prin care a solicitat instanței de judecată pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța în urma probelor administrate să se dispună:
Anularea Deciziei nr. 107/09.09.2010 emisa de Direcția Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale, prin care in mod nelegal si netemeinic s-a dispus suspendarea autorizației nr. RO0068029PP01 din 24.03.2004 și, pe cale de consecință, menținerea ca valabila si valida a autorizației nr. RO0068029PP01 din 24.03.2004; Anularea adresei răspuns nr._/08.10.2010 nr. 58/08.10.2010, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 107/09.09.2010, ambele emise de pârâta Direcția Municipiului București pentru Accize si Operațiuni Vamale.
Prin sentința civilă nr. 4999 din 12.09.2011 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR PRIN DIRECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE.
Pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie să fie îndeplinită tripla identitate de părți, obiect și cauză.
Analizând primul element al autorității de lucru judecat, respectiv părțile, se constată că prezenta acțiune este promovată de reclamanta ., pârâtă fiind A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, existând astfel identitate de părți, față de cauza mai sus arătată.
Analizând al doilea element al autorității de lucru judecat, respectiv obiectul, se reține că prin prezenta hotărâre, reclamanta a solicitat atât anularea deciziei nr. 107/09.09.2009 și menținerea autorizației de antrepozit fiscal nr. RO 0068029PP01 pentru S.C. N. I. S.R.L., cât și suspendarea deciziei contestate pana la soluționarea prezentei cauze, existând astfel identitate de obiect pentru punctele 1,2,3 din prezenta acțiune cu obiectul dosarului nr._ .
Prin încheierea din data de 29.03.2013, prezenta instanță a respins cererea de suspendare act administrativ ca nefondată.
Ambele acțiuni au fost întemeiate pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Față de considerentele învederate anterior, instanța reține că sunt întrunite condițiile prevăzute art. 1201 Cod civil- Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate - astfel că va admite excepția autorității de lucru judecat pentru punctele 1,2,3 din acțiune față de sentința civilă nr. 4999 din 12.09.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București.
Va respinge capetele de cerere 1,2,3 din acțiunea formulată de reclamanta ., pentru autoritate de lucru judecat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat pentru punctele 1,2,3 din acțiune față de sentința civilă nr. 4999 din 12.09.2011, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București.
Respinge capetele de cerere 1,2,3 din acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 273, .. 4, sector 6, în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ A VĂMILOR – DIRECȚIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în București, ., sector 6, pentru autoritate de lucru judecat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.05.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
V. D. B. C.
Red. DV
Tehnored. CB
4 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Sentința nr. 1002/2013.... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 3/2013. Curtea de... → |
|---|
