Anulare act administrativ. Sentința nr. 1269/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1269/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 8865/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ /2013
Sentința Civilă nr. 1269
Ședința publică din 09.04.2013
Completul compus din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și V. A. M., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26.03.2013 când au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru 02.04.2013 și apoi pentru azi, 09.04.2013 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.11.2012, reclamanta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. a formulat plângere împotriva Hotărârii nr.213/11.07.2012 pronunțată în dosarul nr.414/2011 de C. Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și V. A. M., admiterea plângerii, anularea hotărârii atacate și să se constate că faptele sesizate de petenta V. A. M. nu reprezintă discriminare conform prevederilor OG nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
În fapt, prin hotărârea atacată, reclamantul a arătat că prin hotărârea pronunțată, C. Național pentru Combaterea Discriminării a constatat în privința faptelor sesizate de petenta V. A. M., existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art.2 alin. 1, art. 10 lit. h) din OG 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, a constatat că aceste fapte intră sub incidența prevederilor art. 5 alin. 2 lit. a coroborat cu art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, conform cărora sancțiunea aplicabilă este avertismentul și, în consecință, a recomandat instituției reclamante să depună toate diligentele adaptării serviciilor oferite prin sistemul de accesibilizare în vederea respectării principiului egalității de șanse în ceea ce privește accesul la serviciile bancare pentru a permite persoanelor cu dizabilități să se bucure ori să își exercite, în condiții de egalitate cu ceilalți, toate drepturile și libertățile fundamentale ale omului.
La pronunțarea hotărârii, pârâtul CNCD a reținut, în esență, că petenta V. A. M. a fost dezavantajată de către reclamantă prin aceea că, mijloacele utilizate în scopul protejării intereselor petentei în vederea semnării unui contract de credit, respectiv pentru respectarea regulilor privind prudența bancară, nu s-au materializat într-un raport rezonabil de proporționalitate, prin raportare la beneficiile mijloacelor tehnice și al aplicațiilor dezvoltate într-o societate democratică, în strânsă legătură cu serviciile disponibile publicului, la nivel maxim al resurselor disponibile.
Totodată, s-a reținut împrejurarea că reclamanta a condiționat inițierea procedurii contractării uni card de debit, de semnătura unui reprezentant al autorității tutelare, ceea ce constituie un tratament diferențiat între persoane valide și persoane cu dizabilități, pe criteriul dizabilității vizuale, încălcându-se astfel dreptul de a avea acces la serviciile bancare în condiții de egalitate.
Reclamanta apreciază că hotărârea CNCD este greșită pentru următoarele considerente:
1. Soluția pronunțată de CNCD este ineficientă întrucât în speță nu există elemente concrete care să conducă la concluzia că măsura suplimentară aplicată petentei V. A. M., persoană cu dizabilități vizuale, ar constitui un mijloc disproporționat față de scopul urmărit, respectiv încheierea unui contract de credit în condiții de validitate și strict prin raportare la persoana acesteia, testul comparabilității fiind aplicat în mod greșit de către CNCD, situația unei persoane cu dizabilități neputând fi comparată cu cea a unei persoane fără dizabilități, situațiile fiind prin natura lor incomparabile și lipsite de analogie.
Petenta a solicitat contractarea unui credit bancar, sub forma descoperitului de cont (prin intermediul unui card bancar). Pe acest aspect, se arată că practica judiciară a demonstrat că, ulterior încheierii unui contract de credit, persoane cu dizabilități vizuale au susținut că împrumutul contractat a avut o valoare considerabil mai mică decât cea efectiv contractată.
În altă ordine de idei, un contract de credit sub forma descoperitului de cont presupune asumarea unor obligații complexe din partea persoanei împrumutate situație în care creditorul are obligația de a se asigura cu privire la înțelegerea de către consumator a prevederilor contractuale. În analiză, se mai arată, nu se poate face abstracție de obligația de informare ce revine creditorului la momentul încheierii unui contract de credit, în raport cu orice consumator, indiferent daca acesta este persoana cu sau fără dizabilități, în conformitate cu legislația în vigoare privind protejarea drepturilor și intereselor legitime ale consumatorilor.
Ori, în cazul de față, soluția CNCD a pornit de la o premisa totalmente greșita, în sensul că a analizat o condiționare în legătura cu inițierea procedurii contractării unui card de debit (pct. 5.1. din hotărârea Consiliului), fără a avea în vedere împrejurarea că problema reală în cauza nu o constituia aceasta procedura, nici comunicarea unui cod PIN, cum se retine în finalul motivării, ci semnarea contractului de credit într-o modalitate care să producă efecte juridice valabile pentru ambele părți, respectiv luarea unui consimțământ de la o persoana cu dizabilități vizuale, în condiții în care acesta să fie valabil exprimat prin raportare la legislația în vigoare.
Cu privire la testul comparabilității reținut de CNCD la pct.5.12. din hotărârea pronunțată, se arată că pentru o situație ca cea analizată în prezenta cauză, acest test devine incompatibil. O persoană cu dizabilități nu poate fi, din limite fizice, într-o situație similara sau analoagă cu o persoana validă. Prin urmare, din rațiuni de protecție a persoanei cu dizabiltate vizuală se impun măsuri suplimentare în cazul asumării unor obligații de natura celor asumate prin contractarea unui împrumut bancar.
2. Mai mult, soluția CNCD este greșita și pentru incorecta interpretare a normelor legale incidente în cauză.
Astfel, cu referire la prevederile Legii 448/2006, atât pentru respectarea unor drepturi fundamentale, cât și din rațiuni pur economice, B. (societate comercială, care urmărește atragerea si fidelizarea unui număr cât mai mare de clienți) este în deplin acord cu implementarea tuturor măsurilor necesare facilitării accesului la produsele și serviciile sale inclusiv de către persoane cu dizabilități vizuale sau de altă natură.
Deși pe piața de profil pot fi achiziționate diverse programe informatice, care facilitează accesul persoanelor cu dizabilități vizuale la informație, într-o modalitate cât mai apropiată de accesul pe care-l are o persoană lipsita de dizabilități, nu putem ignora o realitate, cu mult mai vizibila în România decât în alte state comunitare, respectiv costul acestor programe informatice, corelativ imposibilitatea consumatorului de a-și achiziționa astfel de programe și, în afara oricărei discuții, lipsa cunoștințelor necesare în utilizarea unor tehnologii de ultimă oră.
Prin urmare, apare împovărător pentru un profesionist să fie obligat la implementarea unei infrastructuri extrem de costisitoare în contextul în care numărul real de beneficiari este aproape inexistent.
E în afara oricărei discuții ca analiza accesibilității produselor și serviciilor autohtone nu se poate realiza prin raportare la "nivelul maxim al resurselor disponibile", câtă vreme consumatorul român, cu sau fără dizabilități, nu are la dispoziție instrumentele și instruirea necesare pentru a se bucura de astfel de facilități.
Din păcate, argumentele CNCD de inspirație vest-europeana nu pot fi mutate din cadrul geografic în care au fost dezvoltate în perimetrul național întrucât, deocamdată, pe lângă faptul că denotă un caracter profund utopic, nu își găsesc suport în realitate.
În sfârșit, deși soluția oferită în scopul protejării intereselor acesteia de angajații unității la care s-a prezentat petenta V. A. M., respectiv semnarea contractului de către un reprezentant al autorității tutelare nu era unică, putând fi identificate și alte soluții în vederea atingerii scopului urmărit, aceasta situație nu reprezintă discriminare întrucât oricum trebuia identificata o modalitate prin care petenta sa semneze in mod valabil contractul, alta decât cea in care acest act ar fi semnat de către o persoana fără dizabilități.
Nemulțumirea petentei V. A. M. a ajuns la cunoștința reclamantei numai după sesizarea CNCD. Aceasta a fost contactată pentru acordarea împrumutului pe care-l viza într-o altă modalitate decât cea inițial discutată la unitatea teritoriala în cadrul căreia s-a prezentat. Petenta a refuzat această modalitate de soluționare a problemei susținând că sentimentul de victimizare persistă în continuare. Reclamanta opinează că acest sentiment nu este justificat în raport de faptul că reprezentanții instituției reclamante au urmărit implicit protejarea intereselor acesteia.
Reclamanta critică motivarea CNCD conform căreia citirea prevederilor contractului de credit de către funcționarii bancari, în sensul producerii de efecte juridice, nu ar reprezenta o sarcina disproporționată sau nejustificată pentru Bancă întrucât o asemenea modalitate de a lua consimțământul unui nevăzător pentru valabila încheiere a unui contract de credit de către un funcționar bancar nu este recunoscută în legislația națională, iar împrumutul bancar nu poate fi dovedit prin proba testimonială ci doar prin convenție în formă scrisă. Prin urmare, și din acest punct de vedere, hotărârea pronunțată de CNCD este greșită, soluția identificată de Colegiul Director al acestei autorități fiind în afara normelor legale în vigoare.
În concluzie, reclamanta solicită instanței de control judiciar să constate că, în lipsa elementelor constitutive ale faptei contravenționale constând în discriminare și în contextul în care reclamanta a urmărit doar încheierea unui contract valid din punct de vedere legal, cu respectarea intereselor ambelor părți, fără a avea în vedere discriminarea petentei V. A. M. pe criteriul dizabilității vizuale, se impune anularea hotărârii atacate în prezentul dosar și constatarea împrejurării că faptele sesizate de către petenta V. A. M. Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării nu reprezintă discriminare conform prevederilor legale în vigoare.
În susținere au fost depuse înscrisuri.
În drept, prevederile OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea faptelor de discriminare, republicată și Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Pârâtul CNCD a depus actele care au stat la baza emiterii hotărârii atacate, la data de 22.02.2013, iar la data de 25.02.2013 a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii reclamantului cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii CNCD nr.213/11.07.2012.
Analizând probele administrate în cauză, Curtea constată că acțiunea este neîntemeiată.
Curtea constată că soluționarea cererii petentei V. A., persoană cu handicap vizual, de emitere a unui card de credit a fost condiționată de către funcționarul băncii reclamante de semnarea contractului de către un reprezentant al autorității tutelare.
O astfel de condiție este excesivă și în afara cadrului legal, neexistând motive legale pentru instituirea unei tutele sau curatele în cazul petentei respective. De altfel chiar reclamanta a recunoscut ulterior că instituirea unei tutele sau curatele nu erau singurele soluții pentru situația respectivă, fiind posibilă semnarea contractului printr-o persoană împuternicită în fața unui notar public sau semnarea contractului în fața unui notar public or semnarea lui în prezența unui martor independent care să confirme faptul că petentei i s-a citit contractul.
Or prin actul atacat C. Național pentru Combaterea Discriminării nu a analizat comportamentul general al băncii față de persoanele cu handicap ci modul în care a fost soluționată în concret cererea petentei V. A. în sensul că acesteia nu i s-a indicat ca soluție posibilă decât instituirea tutelei sau curatelei. Or o astfel de condiționare era una excesivă și, în consecință, discriminatorie.
Mai trebuie arătat faptul că autoritatea publică nu a impus reclamantei o anumită modalitate de reglementare a situației ci a impus reclamantei să depună toate diligențele pentru a-și adapta serviciile oferite astfel încât să se asigure accesul la astfel de servicii bancare și persoanelor cu dizabilități.
În fine, în raport cu caracterul izolat al incidentului s-a apreciat în mod corect că este suficientă aplicarea unui avertisment, sancțiunea cea mai ușoară pentru încălcarea dispozițiilor legale privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta B. COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. cu sediul în București, sector 3, ..5 în contradictoriu cu pârâțiiC. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în București, sector 1, Piața V. M. nr. 1-3, . A. M. domiciliată în M., județ Constanță, .. 5, . și dom. ales pentru corespondență la O. Clarisa A. din București, sector 2, ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2013.
Președinte, Grefier,
S. D. G. T. M.
Red. Jud. SDG
Tehnored. TM/_5_ ex./2013
.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2071/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2085/2013. Curtea de... → |
|---|
