Anulare act administrativ. Sentința nr. 2526/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2526/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2013 în dosarul nr. 71065/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2526
Ședința publică din data de 11 septembrie 2013
Curtea constituită din:
Președinte - G. I. C.
Grefier - A. C.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâții B. București prin Consiliul Baroului București și U. Națională a Barourilor din România prin Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns pârâtul B. București prin apărător, avocat cu împuternicire avocațială la dosar și pârâtul U.N.B.R prin apărător, avocat V. C. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că la data de 26.06.2013, Curtea de Apel Bacău a înaintat o copie certificată spre conformitate a rechizitoriului din dosarul nr._ solicitat de către instanță la termenul anterior, totodată la data de 01.07.2013, Administrația Națională a Penitenciarelor a comunicat faptul că reclamantul nu figurează încarcerat, după care:
Pentru pârâta U. Națională a Barourilor din România, precizează instanței că din datele cunoscute de ei, reclamantul nu mai este încarcerat.
Totodată, invocă excepția autorității de lucru judecat a prezentei cauze în raport de dosarul nr._ aflat pe rolul acestei instanțe ce are ca obiect principal, solicitarea reclamantului de obligare a pârâtelor la admiterea în cadrul profesiei de avocat cu scutire de examen.
Depun la dosar înscrisuri în dovedirea celor susținute precizând că recursul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 7761/20.12.2011 pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, a fost respins ca nefondat de către Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia fiind irevocabilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea excepției autorității de lucru judecat.
Pentru pârâta U. Națională a Barourilor din România, apărătorul solicită instanței admiterea excepției autorității de lucru judecat în raport de înscrisurile depuse la acest termen, precizând că acțiunea care a făcut obiectul dosarului nr._ are primele două capete de cerere identice cu acțiunea din prezentul dosar.
Având cuvântul pentru B. București, apărătorul solicită instanței admiterea excepției autorității de lucru judecat astfel cum a fost formulată și având în vedere înscrisurile depuse la acest termen.
De asemenea, pârâta U. Națională a Barourilor din România solicită instanței acordarea cheltuielilor de judecată și depune la dosar înscrisuri în dovedirea efectuării acestora.
În temeiul art. 150 Cod proc. civilă, Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea excepției autorității de lucru judecat.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din data de 07.11.2011, reclamantul B. V. a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. București, prin Consiliul Baroului București reprezentat prin decan I. I.-I. și U. Naționala a Barourilor din România, prin Consiliul Uniuni Naționale a Barourilor din România prin președinte G. F., anularea Hotărârii nr.3437/ 01.09.2011 emisă de B. București, obligarea Baroului București, prin Consiliul Baroului București reprezentat de domnul decan I. I. I. la emiterea deciziei de primire/admitere în cadrul profesiei de avocat cu scutire de examen și de înscriere în Tabloul avocaților definitivi a acestuia, în condițiile art. 16 alin 2 lit. b din Legea 51/1995 modificată și completată prin Legea 255/2004 aflată în vigoare la data de înregistrare a cererii nr.3437/06.04.2010;
Totodată, a solicitat obligarea Uniunii Naționale a Barourilor din România, prin Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România să-i recunoască dreptul de a fi primit în cadrul profesiei de avocat cu scutire de examen conform art. 16 alin 2 lit. b din Legea 51/1995, modificata si completata, prin Legea 255/2004, aflată în vigoare la data de înregistrare cererii din 30.08.2010, și dreptul de exercitare a profesiei de avocat în cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România.
A solicitat reclamantul ca hotărârea să fie pronunțată sub sancțiunea unei penalități aplicabile paraților, în valoare de 1.000 lei pentru flecare zi de întârziere în executarea obligațiilor, urmând să se stabilească un termen de executare, precum și aplicarea amenzii cominatorii prevăzuta la art.24(2) din Legea 554/2004.
În fapt, reclamantul susține că a înregistrat la B. București, prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire la data de 06.04.2010, cererea de intrare în profesie de avocat cu scutire de examen și de înscriere în B. București, însoțită de înscrisuri, la care ar fi trebuit sa i se comunice răspuns, prin emiterea unei decizii din partea Baroului București.
La expirarea termenului de 30 de zile nu a primit nici un răspuns.
Ulterior, i s-a comunicat adresa nr.3437 din 10-05-2010 emisa de B. București de aducere la cunoștința ca cererea va fi analizată în data de 22 iunie 2010.
Astfel, Consiliul Baroului București a organizat un interviu la care s-a prezentat in vederea susținerii cererii. In cadrul interviului s-a dat citire raportului întocmit de către avocatul raportor G. F., care a prezentat apreciere favorabila.
Susține că a răspuns corespunzător la toate întrebările puse de membrii din consiliu.
Nu au fost înregistrate opoziții împotriva cererii. După finalizarea interviului nu i s-a comunicat nici un rezultat cu privire la cererea formulata.
Învederează instanței că a înregistrat la UNBR plângerea cu nr. 3437/06-04-2010.
Cu adresa nr.143/C/14.09.2010 comunicata de UNBR a primit răspuns ca a fost înregistrată contestația la UNBR cu nr.i43/c/14-09-2010. Se comunica prin acest răspuns ca pentru soluționare UNBR a solicitat Baroului București sa comunice un punct de vedere.
Dupa 5 luni de la inregistrarea cererii la B. București, a primit din partea baroului prin domnul decan av.I. I.-I., un răspuns cum ca cererea a rămas fara obiect, pe motiv ca a inregistrat o cerere similara si la alt barou.
A inregistrat la UNBR contestație impotriva adresei răspuns nr. 3437/06-04-2010, cu confirmare de primire de la UNBR din 13-09-2010.
Prin Decizia nr.224/09.06.2011, dispusa de Consiliul UNBR, la trecerea unui termen de 14 luni de la inregistrarea cererii din 06.04.2010, se decide admiterea contestației formulata impotriva adresei răspuns 3437/03.09.2010 si se trimite cauza la B. București pentru emiterea unei decizii de admitere sau respingere a cererii de primire in profesie cu scutire de examen.
Prin Adresa nr.3437/22.06.2011, B. București comunica: "solicitarea dvs. de primire in profesie cu scutire de examen, inregistrata la B. București, sub nr.3437/06.04.2010, urmează a fi analizata la 30.06.2011."
La data de 30.06.2011, a fost prezent la B. București, insa nu a mai fost soluționata cererea de primire in profesie cu scutire de examen.
Prin Adresa nr.3437/07.07.2011, i s-a comunicat de către B. București, ca: "solicitarea dvs. de primire in profesie cu scutire de examen, inregistrata la B. București, sub nr.3437/06.04.2010, urmează a fi analizata la 01.09.2011."
In data de 01.09.2011, s-a prezentat la B. București pentru susținerea interviului.
Evaluarea cunoștințelor privind legislația specifica profesiei de avocat nu a fost corecta.
Răspunsurile candidatului B. V. au fost pertinente, in conformitate cu dispozițiile următoarelor: -Legea 51/195, modificata si completata; -Statutul Profesiei de Avocat;-Codul Deontologic al Avocaților din U. Europeana.
In Hotărârea nr.3437/01.09.2011 nu se menționează următoarele:-intrebarile puse de membrii comisiei de evaluare;-ce anume nu le-a convenit referitor la răspunsurile date de candidatul B. V. la intrebarile puse de membrii comisiei de evaluare;-nu se motivează un punctaj pe care sa nu-1 fi realizat candidatul, pe seama intrebarilor formulate;
-nu se menționează componenta comisiei de examinare si actul administrativ prin care au fost numiți;-nu se menționează rezultatele verificărilor efectuate de către avocatul raportor.
Hotărârea nr.3437/01.09.2011 nu este motivata in fapt, nu se menționează in ce anume a constat evaluarea, ce răspunsuri nu au corespuns, unde poate fi contestat actul administrativ in cauza si care este justificarea soluționării cererii dupa trecerea unui termen de 12 luni de zile, calculat de la Hotărârea nr.902/11.09.2010 a Consiliului UNBR.
In cadrul examinării, am răspuns cu exactitate la fiecare intrebare care i-a fost adresata, constatandu-se de către membrii Comisiei de Examinare, ca dovedesc cunoștințe temeinice privind legislația organizării si exercitării profesiei de avocat.
De altfel, in acest sens, este autorul unui Manual de Pregătire pentru admiterea in profesia de avocat, ediția București 2010, inregistrat la Biblioteca Naționala a României cu ISBN 978-973-0-_-5. In cadrul acestui manual, sunt tratate toate subiectele prevăzute pentru examenul de admitere in profesia de avocat, asa cum au fost aprobate de Consiliul UNBR, pentru examenele planificate pentru anul 2010, intitulate:"Subiecte propuse pentru Colocviul de verificare a cunoștințelor privind legislația specifica profesiei de avocat".
La editarea acestui Manual, s-au avut in vedere de către reclamant, in calitate de autor, următoarele:a)toate cele 64 de subiecte propuse pentru examinarea candidaților;b)tematica si bibliografia minimala obligatorie.
Întrebările care i-au fost adresate de către Comisia de Examinare din data de 01.09.2011, au corespuns cu subiectele tratate in cadrul Manualului de Pregătire pentru admiterea in profesia de avocat, editat de reclamant.
Conținutul Manualului este publicat inclusiv pe internet.
Critică pentru nelegalitate hotărârea contestata, deoarece in cuprinsul acesteia nu se menționează calificativul sau nota pe care a obtinut-o la interviu.
Simpla enunțare a motivului ca nu a făcut dovada unor cunoștințe temeinice privind legislația specifica profesiei de avocat, nu constituie o proba in respingerea cererii sale, deoarece motivația este generica, fara a fi intemeiata pe proba unei note sau a unui calificativ.
Solicit sa se aprecieze in favoarea candidatului B. V., textul de lege prevăzut de art.16, alin.2 din Legea 51/1995 ("La cerere, poate fi primit in profesie, cu scutire de examen.") in vigoare la data depunerii cererii la B. București, cu privire la expresia "poate", care inseamna un drept de a fi primit cu scutire de examen in favoarea sa.
Cererea adresata Baroului București, in vederea primirii fara examen in profesia de avocat, a fost intemeiata pe dispozițiile art.16, alin.2, lit.b din Legea 51/1995, cu dispozițiile in vigoare la data formulării cererii, potrivit cărora:
"(2) La cerere, poate fiprim.it in profesie, cu scutire de examen:b) cel care pana la data primirii in profesia de avocat a indeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani si daca nu i-a incetat activitatea din motive disciplinare care il fac nedemn pentru profesia de avocat/"
Referitor la utilizarea de către legiuitor a expresiei "poate fi primit in profesie", aceasta nu se refera la latitudinea consiliului baroului ca in situația in care condițiile prevăzute de către legiuitor sunt indeplinite (art.16, alin.2, lit.b), sa analizeze alte condiții de forma sau de fond si in raport de acestea sa decidă primirea in profesie, ci se refera la posibilitatea persoanelor care indeplinesc funcțiile mentioante la art.2, lit.b, sa poată fi primite in profesie cu scutire de examen, dispoziția fiind o excepție de la regula conținuta de art.16, alin.1 din Legea 51/1995, care stabilește:"(1) Primirea in profesie se obține pe baza unui examen organizat de barou, conform prevederilor prezentei legi si ale statutului profesiei."
In realitate, motivul care a stat la baza respingerii sale la interivu si ulterior, la pronunțarea Hotărârii nr.3437/01.09.2011, este susținut pe faptul inscrierii sale in cadrul unui alt barou de avocați, care nu face parte din rândul barourilor denumite generic "tradiționale", nefiind recunoscute ca barouri membre de către UNBR cu sediul in Splaiul Independentei, nr.5, București.
Sub acest aspect, invocă ca motiv principal discriminarea in aprecierea rezultatelor interviului, precum si in soluționarea cererii de admitere in profesia de avocat si de inscriere in Tabloul Avocaților definitivi din cadrul Baroului București.
Menționează ca dreptul la asociere este ridicat la rang de principiu constituțional prin art.40 (1) din Constituție:"Cetățenii se pot asocia liber, in partide politice, in sindicate, in patronate si in alte forme de asociere."
Nu i se poate imputa ca ar fi exercitat abuziv dreptul de asociere in alte forme de asociere, deoarece organizația profesionala de tip barou in care este înscris si care are codul de inregistrare fiscala nr._, eliberat de Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, este constituita in conformitate cu prevederile legale in vigoare la data infiintarii acesteia.
Nu exista nicio hotărâre judecătoreasca din care sa rezulte nelegalitatea constituirii acestei organizații profesionale.
Invocă art.16 din Constituția României:"(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări."
Raportat la dispozițiile Convenției si a protocoalelor la aceasta, intelege sa invoc următoarele:-art.14 din Convenție, coroborat cu art.1 din Protocolul 1:"exercitarea drepturilor si libertăților recunoscute de Convenție, trebuie sa fie asigurata fara nicio deosebire bazata in special pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naționala sau sociala, apartenența la o minoritate, avere, naștere sau orice alta situație".
Invocă ca practica, Cauza B. c.Romania, hotărârea din 06.12.2007, cererea nr.30.658/2005, CEDO-Strasbourg.
Mai arată că nu a negat niciodată ca a participat la constituirea in cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România, reprezentata la nivel național de domnul președinte B. P., a unui barou cu sediul in Mun.Bacău, ., A, 3.
Pe baza hotărârilor judecătorești irevocabile cu privire la recunoașterea acestui drept, precum si in baza unui Statut propriu de funcționare autentificat in condițiile art.9 din Constituția României, cu raportare la Legea 51/1995, modificata si completata prin Legea 252/2004, a obținut inregistrarea Baroului Bacău la organele fiscale competente, urmare căreia a luat naștere litigiul dintre el, in calitate de avocat in B. Bacău din cadrul UNBR, inscris in UNBR-P. B. si avocații din B. Bacău tradițional.
Timp de 7 ani, a fost subiectul unor litigii continue generate de catre B. Bacău tradițional, prin membrii acestuia. Din acest motiv, a continuat sa-și mențin calitatea de angajat prin contract de munca, in funcția de consilier juridic la . SRL.
Obiectul de activitate al . SRL fiind de consultanta si management, a constituit exercitarea unor activități de inalta specializare juridica, ceea ce a determinat inclusiv specializarea prin studii de doctorat in drept administrativ si constituțional.
Trebuie subliniat ca dreptul la munca este un drept fundamanetal prevăzut atat in Constituție cat si de CEDO, acest drept neputand fi restricționat sau limitat decât in cazurile prevăzute strict de lege.
In nicio dispoziție legala nu se regăsește prevăzuta vreo sancțiune pentru exercitarea profesiei de avocat in cadrul altui barou inafara UNBR.
Nefiind prevăzuta nicio sancțiune pentru nerespectarea dispozițiilor privind exercitarea profesiei de avocat in cadrul altui barou in afara UNBR, nu se pot aplica interdicții persoanei care se presupune ca le-a incalcat, deoarece orice sancțiune trebuie sa fie prevăzuta de lege si prin urmare, chiar daca persoana in cauza ar fi incalcat aceste dispoziții, in Legea 51/1995 nu se regăsesc alte dispoziții care sa-i interzică persoanei in cauza sa intre in legalitate in viitor.
Sub aspectul verificării de către instanța a motivelor de incompatibilitate raportate la asocierea in cadrul unei organizații profesionale de tip barou, care nu aparține Uniunii Naționale a Barourilor din România, intimata in acest dosar, exprim teoria ca nu exista o incompatibilitate, motivat de faptul ca Legea 51/1995, modificata si completata si Statutul profesiei de avocat, nu prevăd sancțiuni in acest sens.
Reglementarea se regăsește in principiul de drept roman „Ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus" (Unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem).
Dreptul de asociere a unei persoane fizice in organizații profesionale de drept privat, este ridicat la nivel de principiu constituțional potrivit art. 40 din Constituția României si la nivel de principiu de drept comunitar potrivit art. 11 din Convenția Europeana pentru apărarea drepturilor omului.
Exercitarea dreptului de asociere nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea naționala, siguranța publica, apărarea ordinii si prevenirea infracțiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protecția drepturilor si libertăților altora.
De asemenea, limitarea folosirii restrângerilor drepturilor este reglementata conform art. 18 din Coneventie, care prevede:
"Restricțiile care, potrivit prezentei convenții, sunt aduse respectivelor drepturi si libertăți, nu pot fi aplicate decât în scopul pentru care ele au fost prevăzute."
Referitor la constatarea Consiliului UNBR ca a formulat cerere de inscriere si la alte barouri din tara, menționează următoarele:
În Legea 51/1995 modificata si completata prin Legea 255/2004 aflata in vigoare la data de inregistrare a cererii din 09.04.2010 si in Statutul Profesiei de Avocat nu se prevede faptul ca cererea de primire in profesia de avocat trebuie sa fie inregistrata numai la un singur barou.
Mai mult decât atat, in Statutul Profesiei de Avocat, art.14 (1), se menționează: "Cererile de primire in profesia de avocat se adresează decanului baroului unde solicitantul dorește sa exercite profesia."
De asemenea, nici Legea 51/1995 modificata si completata si nici Statutul Profesiei de Avocat nu prevede nicio sancțiune in cazul inregistrarii cererii de primire in profesie la barouri diferite.
Cererile nu au fost făcute in scop sicanatoriu si cu rea credința, asa cum eronat se afirma in decizia nr.859/11-12.09.2010.
A formulat cerere de primire in profesie cu scutire de examen la barouri diferite, in speranța ca măcar una dintre cereri, daca nu toate, va primi răspuns afirmativ, urmând ca dupa acceptare sa aleagă baroul in cadrul căruia își va desfășura activitatea.
Menționează ca pana in prezent, niciuna dintre cereri nu a fost soluționata favorabil.
A formulat contestație impotriva Hotărârii nr. 3437/01.09.2011, inregistrata la UNBR cu nr.40o/C/01.09.2011.
Au trecut pana la data inregistrarii prezentei cereri de chemare in judecata, respectiv 28.10.2011, un număr de 58 de zile in care nu a primit nici un răspuns.
Mai invocă intervenirea instituției aprobării/autorizării tacite a cererii inregistrata la UNBR cu nr.40o/C/oi.09.20ii, prin care in lipsa unui răspuns in termen legal prevăzut de Legea 554/2001, privind 30 de zile de la data de primire a contestației, devin operabile dispozițiile de reglementare din Dreptul comunitar privind aprobarea/autorizarea tacita, dupa cum urmează:
- încălcarea dreptului de nediscriminare, consta in aceea ca parații au invocat ca motive de respingere opinia ca reclamantul B. V. care a fost exprimata anterior prin asocierea la alte forme de organizare profesionala declarata ilegala de către parați.
- încălcarea principiilor de drept european consacrate prin Directiva nr.2006/i23/CE a Parlamentului European si al Consiliului Europei, cu privire la obligativitatea statelor membre de a respecta in aplicarea dreptului intern: principiul necesitații si oportunității, reglementat in cap.III secțiunea 1 - autorizații, art. 9 pct. (3), principiul proportionalitatii, cu rolul de a identifica substanța și sensul libertăților fundamentale statuate prin tratatele constitutive, fiind complementar principiilor de justiție și echitate, principiul armonizării procedurii administrative din dreptul intern cu dreptul comunitar, si de eliminare a formalităților extrem de greoaie, principiul securității juridice si procedurii administrative, principiul unei bunei administrări,
Consideră ca prin nesolutionarea in termen legal a cererii de admitere in profesia de avocat si de inscriere in B. București in tabloul avocaților definitivi, precum si prin nesolutionarea in termen legal de către UNBR a plângerii formulata impotriva Baroului București prin Consiliul Baroului București, reprezentat prin decan, in cauza, i s-a adus o vătămare in dreptul si interesul legitim de a practica profesia de avocat in cadrul acestei organizații profesionale care isi revendica dreptul de a fi unicul barou din județul Bacău, echivalând cu un exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea.
In aceste condiții, in care nu a primit niciun răspuns din partea UNBR cu privire la plângerea formulata impotriva Consiliului Baroului București si a Baroului București reprezentat prin decan, solicită instanței de judecata sa constate îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 554/2004 cu modificările si completările ulterioare, prin care se considera ca nesolutionarea in termen legal a unei cereri se considera de asemenea un refuz.
In drept, a invocat următoarele:-Art. 1 (1), (2), art. 2 (1) lit. h, g, art. 2 (2), art. 7 (1), (4), art. 8 (1), art. 12 alin. 2, art. 13 (3), art. 16 (1) si (2), art. 18 (1), (3), art. 19 (1) din Legea 554/2004 modificata si completata;-Legea 51/1995 modificata si completata prin Legea 255/2004;-Art. 6, pct. 1 din CEDO.
Prin sentința civilă nr. 3851/11.10.2012 pronunțată de Tribunalul București a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03.12.2012.
La data de 27.03.2013 pârâta U. Națională a Barourilor din România a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat având în vedere că prin sentința civilă nr. 7761/20.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, menținută prin decizia nr. 676/12.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal, a fost respinsă acțiunea reclamantului având același obiect.
Cu privire la această excepție, reclamantul B. V. a depus răspuns la 04.04.2013 în cuprinsul căruia a arătat că nu este identitate de obiect între acțiunea de obligare a recunoașterii dreptului pretins ce a făcut obiectul sentinței menționate, deoarece instituția recunoașterii dreptului pretins ca urmare a necomunicării niciunui răspuns în termenul legal de B. București și nici de UNBR, nu este identică cu instituția anulării actelor administrative cum este obiectul cauzei deduse judecății în acest dosar.
Reclamantul susține că în acest dosar instanța are spre cercetare judecătorească legalitatea și temeinicia actului administrativ, în timp ce în dosarul nr._, nu există un asemenea act nici din partea Baroului București și nici din partea UNBR.
Mai arată că Hotărârea nr. 3437/01.09.2011 emisă de Consiliul UNBR nu a făcut obiectul unei acțiuni de anulare în instanța de contencios administrativ, ci pe calea incidentală a unei excepții de nelegalitate, care nu are putere de lucru judecat, întrucât nu s-a cercetat decât aparența dreptului, nicidecum fondul actului.
Analizând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, Curtea reține următoarele:
Autoritatea de lucru judecat presupune că o acțiune nu poate fi judecată definitiv decât o singură dată în condițiile în care există identitate de părți, obiect și cauză.
Codul de procedură civilă în dispozițiile art. 166 face referire expresă la excepția autorității de lucru judecat care poate fi ridicată de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs, însă nu reglementează condițiile de admitere a unei astfel de excepții. Acestea rezultă din dispozițiile art. 1201 din Vechiul Cod civil, aplicabil potrivit art. 230 lit. a din Legea 71/2011, până la . Noului Cod de procedură civilă, potrivit căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate”.
Rezultă din textul de mai sus că pentru a exista autoritate de lucru judecat trebuie ca între cele două cauze să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.
În susținerea excepției autorității de lucru judecat, pârâții au invocat sentința civilă nr. 7761/20.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, irevocabilă prin decizia de respingere a recursului nr. 676/12.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Prin sentința de mai sus a fost respinsă ca nefondată excepția de nelegalitate a Hotărârii nr. 3437/01.09.2011 emisă de pârâtul B. București, precum și cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. V. împotriva pârâților B. București și U. Națională a Barourilor din România, prin care a solicitat: - sa-i fie recunoscut dreptul de a fi primit in cadrul profesiei de avocat cu scutire de examen conform art. 16 alin 2 lit. b din Legea 51/1995, modificata si completata si de inscriere in B. București, in Tabloul Avocaților definitivi; - sa fie obligat Baroului București, prin Consiliul Baroului București sa emită decizie de admitere in cadrul profesiei de avocat cu scutire de examen conform art. 16 alin 2 lit. b din Legea 51/1995 modificata si completata si de inscriere in B. București, in tabloul avocatilor definitivi; - sa fie obligata U. Naționala a Barourilor din România, prin Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România sa-i recunoască dreptul de a fi primit in cadrul profesiei de avocat cu scutire de examen conform art. 16 alin 2 lit. b din Legea 51/1995, modificata si completata, de a emite decizie de admitere in profesie si de înscriere in B. București, in tabloul avocaților definitivi.
Se constată că prin sentința de mai sus, instanța a analizat toate pretențiile formulate de același reclamant B. V. și în cauza de față și în contradictoriu cu aceleași pârâți B. București și U. Națională a Barourilor din România, inclusiv legalitatea și temeinicia Hotărârii nr. 3437/01.09.2011 emisă de B. București.
De asemenea, din considerentele sentinței civile nr. 7761/20.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal rezultă că au fost analizate aceleași motive invocate de reclamant în cuprinsul acțiunii de față.
Curtea apreciază că este neîntemeiată susținerea reclamantului privind faptul că obiectul celor două cauze nu a fost identic, întrucât diferența dintre cele două cauze a reprezentat-o doar modul de invocare a nelegalității Hotărârii nr. 3437/01.09.2011 emisă de B. București, și anume prin intermediul excepției de nelegalitate în dosarul anterior și prin intermediul acțiunii în anulare în dosarul de față, însă și în dosarul anterior instanța a analizat pe fond aceleași motive de nelegalitate invocate de reclamant prin acțiunea de față. Din cuprinsul sentinței civile nr. 7761/20.12.2011 se observă că instanța nu face doar o cercetare a aparenței dreptului, cum în mod eronat susține reclamantul B. V., ci din contră analizează pe fond motivele de nelegalitate referitoare la Hotărârea nr. 3437/01.09.2011 a Baroului București, invocate pe calea excepției de nelegalitate.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că există tripla identitate de părți, obiect și cauză între cauza de față și cea din dosarul nr._ soluționat prin sentința civilă nr. 7761/20.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, irevocabilă prin decizia nr. 676/12.02.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel că este întemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta U. Națională a Barourilor din România.
Curtea mai reține că solicitările reclamantului din răspunsul la întâmpinările pârâților, nu pot fi considerate capete de cerere noi ale cererii de chemare în judecată, ci doar precizări ale reclamantului cu privire la motivele invocate de pârâți, care nu sunt de natură a influența soluția dată asupra excepției autorității de lucru judecat. Mai mult, aceste solicitări ale reclamantului de constatare a existenței în România a trei Uniuni Naționale a Barourilor în România, de constatare a legalității cabinetului de avocat al reclamantului din cadrul unei alte uniuni decât pârâtul UNBR și a faptului că nu este necesară înscrierea reclamantului în B. București, sunt evident inadmisibile pe cale contenciosului administrativ, nefiind vorba despre vreun act administrativ sau despre nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, astfel cum prevede art. 1 alin. 1 din legea 554/2004.
De asemenea, nici invocarea în mod distinct a excepției de nelegalitate a Hotărârii nr. 3437/01.09.2011, nu poate fi avută în vedere ca o nouă solicitarea a reclamantului, în condițiile în care prin capătul principal al acțiunii reclamantului se solicită tocmai anularea acestei hotărâri. De altfel, această excepție de nelegalitate a fost soluționată prin sentința civilă nr. 7761/20.12.2011, astfel că oricum există autoritate de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite excepția autorității de lucru judecat și va respinge acțiunea formulată de reclamantul B. V., constatând existența autorității de lucru judecat.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantului în formularea acțiunii de față, Curtea va obliga reclamantul să plătească pârâtei U. Națională a Barourilor din România, suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. V. cu domiciliul ales în Municipiul Bacău, ., scara A, . în contradictoriu cu pârâții B. București prin Consiliul Baroului București cu sediul în București, sector 5, .. 5 și U. Națională a Barourilor din România prin Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România cu sediul în București, sector 5, .. 5, constatând existența autorității de lucru judecat.
Obligă reclamantul la plata către pârâta U. Națională a Barourilor din România a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
G. I. C. A. C.
Red. Jud. G.I.C
Tehnored. A.C./5 ex.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 5826/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1914/2013.... → |
|---|
