Anulare act administrativ. Decizia nr. 489/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 45419/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 489
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA: 04.02.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - D. M. B.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - F. G. A.
GREFIER - G. D.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1477/09.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul - reclamant C. F. A. și intimatul – chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat faptul că la data de 23.07.2012, prin Serviciul Registratură, prima instanță a înaintat recursul declarat în cauză, în original, iar la data de 10.01.2013, prin același serviciu, intimatul – reclamant a depus întâmpinare, după care:
Curtea, având în vedere faptul că în prezenta cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform art. 242 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, iar prin întâmpinare nu se invocă aspecte noi, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1477 pronunțată la data de 09.04.2012, Tribunalul București – Secția a IX – a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei AFP Sector 1 ca neîntemeiata; a admis cererea privind pe reclamantul C. F. A., domiciliat în București, sector 1, ., nr. 41, ., . cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCURESTI, cu sediul în București, sector 1, .; a admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței nr. 294, CorpA, obligând parata la restituirea sumei d e 3502 lei, către reclamant, reprezentând taxa de poluare plus dobânda legala, de la 23.09.2010 si pana la data plătii efective, iar pe chemata in garanție să plătească paratei suma de 3502 lei, reprezentând taxa de poluare plus dobânda legala, de la de la 23.09.2010 si pana la data plătii efective.
Pentru a se pronunța astfel, analizand actele si lucrarile dosarului, Tribunalul a reținut urmatoarele:
In ce priveste exceptia lipsei calitatii procesual pasive – invocata de parata AFP sector 1 pe motiv ca taxa de poluare a fost incasata de Administratia F. pentru Mediu si s-a facut venit la bugetul F. pentru Mediu – instanta o va respinge, ca neintemeiata, intrucat raportul juridic administrativ fiscal s-a nascut/ creat intre reclamant si AFP sector 1, care a fosta organul care a incasat taxa, independent ca banii platiti s-au virat in contul institutiei Administratia F. pentru Mediu. F. de aceste considerente Tribunalul va respinge aceasta exceptie ca neintemeiata.
Pe fond, examinând actele si lucrarile dosarului, Tribunalul a reținut urmatoarele:
Referitor la fondul cauzei, considera Tribunalul ca in speta sunt incidente prevederile OUG50/2008.
Astfel, din actele depuse in probatoriu, rezulta ca reclamantul a dobandit, autoturismul marca BMW, . WBAVC31050VC68798, data primei inmatriculari, 28.06.2006, in Germania, iar pentru inmatricularea in Romania s-a calculat taxa de poluare in cuantum de 3502 lei, data primei inmatriculari, aspecte rezultate din inscrisurile de la dosar.
Reclamantul a achitat taxa de poluare prevazuta de dispozitiile art., 4 din O.U.G.50/2008, in vigoare la acel moment, in cuantum de 3502 lei.
Reclamanta s-a adresat paratei cu o cerere de restituire a sumei achitate, cerere respinsa de parata.
Problema de drept dedusa judecatii este daca taxa de poluare stabilita de dispozitiile O.U.G. 50/2008 este legal perceputa de catre statul roman, in conditiile aderarii Romaniei la spatiul comunitar.
Din cuprinsul art. 1 din O.U.G.50/2008 se desprinde cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul fondului pentru mediu si se gestioneaza de administartia fondului pentru mediu, in vederea finantarii programelor si proiectelor pentru protectia mediului.
Art. 4 din acest act normativ prevede obligatia platii acestei taxe, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul, in Romania. Mai departe, art. 6 are in vedere criteriile obiective-specificul motorului, capacitatea cilindrica a autovehiculului,capacitatea poluarii,deprecierea autoturismului, in raport de coeficientii prevazuti in Anexa 4.
Tribunalul a reținut ca aceasta taxa este asimilata impozitelor interne (desi perceputa in vederea asigurarii protectiei mediului tuturor proprietarilor de autovehicule care inteleg sa utilizeze aceste autovehicule pe teritoriul Romaniei), intrucat legiuitorul nu a inteles sa aplice aceasta taxa si autovehiculelor inmatriculate deja in Romania (stat comunitar incepand cu data aderarii 1.01.2007), ci aceasta taxa este perceputa exclusiv pentru autovehiculele inmatriculate in celelalte state membre comunitare si care sunt reinmatriculate in Romania, dupa aducerea in tara. Or, in conditiile in care, pentru autovehiculele deja inmatriculate in Romania taxa de poluare nu se mai percepe, cu ocazia vanzarii ulterioare, rezulta ckar ca vointa legiuitorului a fost ca aceasta taxa sa se aplice doar ca urmare a achizitiilor intracomunitare, fiind evident o taxa cu efect echivalent taxelor vamale de import.
In ceea ce priveste dispozitiile comunitare invocate de catre reclamant in cuprinsul cererii sale, instanta considera ca acestea sunt pe deplin aplicabile, apararea paratei in sensul ca instantele nationale nu au competenta/posibilitatea legala de a interpreta si aplica norma interna, in raport de cea comunitara fiind de inlaturat, caci L.157/2005 privind ratificarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei la U.E. ; art. 20, art. 148 al 2 si 4 din Constitutie permit aplicabilitatea aplicarii in mod driect (cu prevalenta ) a normelor comunitare, daca acestea sunt contrare legislatiei (aquis-ului comunitar) europene, principiile de drept comunitar aplicabile fiind prioritatea dreptului comunitar si aplicabilitatea directa a dreptului comunitar, atunci cand intra in conflict cu legislatia nationala (interna).Astfel, prioritatea dreptului comunitar rezulta din L.157/2005 de ratificarea tratatului de aderare al Romaniei si Bulgariei la U.E., conform careia Romania si-a asumat responsabilitatea de a aplica dispozitiile din Tratatele originare ale Comunitatii europene, dinainte de aderare.Aplicarea directa a dreptului comunitar rezida din art. 220 din tratatul C.E., iar Curtea de Justitie a Comunuitatii europene, in cauzele supuse judecatii privind interpretarea tratatelor a statuat ca aceasta interepetare este obligatorie pentru statele membre (cauza Brzezinski, C-313/05, cauza Humboltc-112/84, cauza C. Enel (4964).
Aceasta prioritate a dreptului comunitar se expliciteaza cel mai bine in prevalenta sa asupra oricarei norme de drept intern, contrare normei comunitare care este integrata, existenta, asumata si inglobata . face parte din spatiul comunitar in care Romania a intrat ca membru, in beneficiul cetatenilor romani, ca cetateni comunitari; competenta instantelor nationale fiind o obligatie si nu o alegere/oportunitate de a asigura realizarea efectului deplin a normelor comunitare in favoarea cetatenilor Romaniei.Nu in ultimul rand, exista raspunderea statului, prin autoritatile sale competente care, daca incalca normele legislatiei comunitare, de a raspunde de prejudiciul creat propriilor cetateni pentru lipsa de implementare/implementarea insuficienta a aquis-ului comunitar in legislatia natoinala.
Astfel, art. 25 din Tratatul C.E. are in vedere ca,,Intre statele membre sunt interzise taxele vamale la import si la export sau taxele cu efect echivalent.aceasta interdictie se aplica de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal”.Art. 28 din Tratatul C.E. prevede ca ,,Intre statele membre sunt interzise restrictiile cantitative la import, precum si orice masuri cu efect echivalent”. De asemenea, art. 90 alin. 1 din Tratatul Comunitatii Europene are in vedere ca nici un stat membru nu poate impune asupra produselor provenite din alte state membre impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect produselor nationale similare.
Acest text se refera de fapt, la produsele provenind din alte state membre care sunt supuse unor impozite interne, de orice natura, superioare celor care se aplica direct sau indirect produselor nationale similareori, statul roman nu percepe taxa de poluare produselor nationale similare, adica autovehiculelor deja inmatriculate in Romania (de tip second-hand), cu ocazia vanzarilor ulterioare.
Potrivit jurisprudentei comunitare, notiunea de taxa cu efect echivalent consta in orice taxa pecuniara impusa unilateral asupra marfurilor in temeiul faptului ca trec frontiera, oricarear fi denumirea si modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care sa fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul C.E. trebuie sa eccluda de la aplicare orice posibilitate ca produsele nationale sa fie supuse unor taxe mai mari decat produsele similare nationale si sa nu produca, in nici un caz, efecte discriminatorii.Ori, statul roman, prin instituirea taxei de poluare, independent de maniera de determinare a acesteia, prin raportare la art. 6 din O.U.G.50/2008 si clasificarea din punct de vedere al poluarii, instituie o discriminare in regimul fiscal aplicabil la inmatricularea unui autoturism in Romania, caci de fapt instituie o taxa similara taxei de prima inmatriculare, diferentierea constand in notiunea utilizata: taxa de poluare, in loc de taxa de prima inmatriculare.
Mai mult, este de notorietate Avizul motivat al Comisiei europene din 28.11.2007 care a solicitat reasezarea modalitatii de calcul a taxei auto (de prima inmatriculare), in sensul armonizarii legislatiei nationale cu cea comunitara, aspect tinut sub observatie de Comisie, care in luna iunie 2009 a solicitat Romaniei informatii in legatura cu evolutia leguslatiei privind aplicarea taxei de poluare pentru autoturisme, existand temeri legate de actuala legislatie nationala (OUG 50/2008) contine norme ce protejeaza industria auto nationala, sub aspectul impozitarii.
Asadar, concluzioneaza instanta ca dreptul comunitar se aplica in mod direct in cauza supusa judecatii, caci se resimte o discriminare intre produsele nationale si produsele altor state europene, membre ale Comunittii Europene, care consta in diferentierea de impozitare aplicata produselor europene, introduse in Romania si impozitarea interna, de orice natura, direct sau indirect asupra produselor natinale similare.
F. de aceste considerente, Tribunalul va admite acțiunea, si va obliga pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 București la restituirea către reclamant a taxei de primă înmatriculare în cuantum de 3502 lei.
Or, în speță s-a reținut de către Curtea de Justiție în cauzele conexate Brasserie du pêcheur și The Queen că instanța națională nu poate, în cadrul legislației naționale pe care o aplică, să condiționeze repararea prejudiciului de existența unei culpe cu prevedere sau neglijență în cazul organismului de stat căruia îi este imputabilă încălcarea, fără a lua în considerare dacă aceasta este suficient de gravă.
Prin urmare, instanța reține că a existat rea-credință în sensul art. 994 C.civ., motiv pentru care - va obliga pârâta la actualizarea cu dobanda legala, începând cu data de achitării taxei până la plata efectiva.
F. de dispozitiile art. 60 C.p.civ., Tribunalul a admis si cererea de chemare in garantie a Administratiei F. de Mediu formulata de parata si va obliga chemata in garantie la plata catre parata AFP Sector 1 a sumei de 3502 lei, intrucat suma achitata paratei cu titlul de taxa pe poluare a fost virata de parata in contul AFM, suma constituindu-se venit la bugetul F. pentru Mediu si fiind gestionata de chemata in garantie, potrivit art.1 al.1 si art.5 al. 4 din OUG nr. 50/2008.
Împotriva acestei sentnițe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI.
Prin recursul declarat, recurenta - pârâtă, în temeiul art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 din Codul de procedură civilă, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1, iar pe fond, respingerea cererii introductive, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 1, recurenta critică sentința primei instanțe, în esență, întrucât taxa de poluare se plătește într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu, astfel că raportul juridic este cel dintre reclamant și Administrația F. pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat, în esență, faptul că taxa de poluare nu intră în categoria taxelor vamale care se percep numai în cadrul relațiilor comerciale dintre țările membre ale Uniunii Europene ci se aplică, tuturor autoturismelor /autovehiculelor înmatriculate în România indiferent dacă provin din producția internă sau din spațiul comunitar.
Față de susținerea reclamantului că taxa ar fi discriminatorie, recurenta afirmă că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România, astfel că în cazul în care suntem în prezenta acelorași specificații tehnice, legislația națională prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturismele/autovehiculele din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
În acest context trebuie menționat și faptul că nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează și instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene și de altfel 16 state membre ale Uniunii Europene practică o taxă care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru ).
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxă de poluare.
În ceea ce privește obligarea sa la plata dobânzii legale, arată că aceasta este aplicabilă doar raporturilor civile și comerciale, nu și celor fiscale, pentru care se aplică dispozițiile art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003, ale cărui condiții nu sunt îndeplinite.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs formulate și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat, soluția primei instanțe fiind legală și temeinică.
Recursul vizează exclusiv aprecierea instanței de fond asupra compatibilității normelor de drept interne care au instituit taxa de poluare a cărei restituire a fost solicitată de către reclamant cu dispozițiile acquis-ului comunitar, format din dispozițiile cuprinse în fostul art. 90 din TCE, astfel cum au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție în jurisprudența sa în materie.
Curtea reține că la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în Cauza I. T. c. statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la data de 18 iunie 2009.
Întrebarea formulată de instanța de trimitere a fost următoarea:
“Contravin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, dispozițiilor articolului 90 CE? Se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?"
Interpretând întrebarea prin prisma art. 267 din Tratatul de instituire a Comunității Europene așa încât răspunsul să fie util pentru instanța din România, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat astfel:
“Articolul 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 CE - n.n.) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."
Dintre argumentele Curții de Justiție a Uniunii Europene se detașează prin importanța lor cele expuse la paragrafele 52-60 din hotărâre, în care se răspunde la apărările Guvernului Român referitoare la autonomia fiscală, precum și la scopul declarat al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011: protecția mediului înconjurător.
Se impun a fi prezentate în special considerentele de la paragrafele 52-54, 58 și 60 care au următorul cuprins:
(52) "În schimb, din Hotărârea Nadasdi și N. menționată nu rezultă în niciun fel că competența statelor în stabilirea regimului unor noi taxe este nelimitată. Dimpotrivă, potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
(53) Astfel, art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate. O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, 30 din Tratatul de funcționare a Uniunii Europene și 34 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
(54) În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul descris la punctul precedent".
(58) "Cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre".
(60) "În plus, trebuie să se constate, astfel cum a subliniat în mod corect domnul T., că obiectivul protecției mediului, menționat de Guvernul român, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește."
La data de 7 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrația Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrația F. pentru Mediu, asupra interpretării aceluiași art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj, instanță învestită cu o cerere de restituire a taxei de poluare.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în Hotărârea T., reținând în paragraful 27 că toate modificările succesive aduse Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 208/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 218/2008, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 7/2009 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. S-a conchis în sensul că reglementarea națională are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și prin aceasta contravine art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în procedura reglementată de art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene consacră, între altele, interpretări ale normelor de drept european, lămurind înțelesul și întinderea acestora.
Deși în Tratatul de la R. nu se găsesc dispoziții referitoare la autoritatea și efectul interpretărilor dreptului european asupra resortisanților unui stat, a instituțiilor publice și mai ales a instanțelor naționale, aceste aspecte au fost clarificate și dezvoltate gradual prin jurisprudența Curții, reflectată, de asemenea, în hotărâri pronunțate în procedura reglementată de art. 267 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin aceste hotărâri s-au stabilit trăsăturile definitorii ale dreptului european, și anume: prioritatea normelor europene față de normele interne contrare; efectul direct al normelor europene în fața instanțelor naționale; obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului comunitar; autonomia procedurală națională în aplicarea dreptului european; repararea prejudiciilor cauzate persoanelor prin încălcarea normelor comunitare de către stat.
În esență, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național (inclusiv cele prevăzute în Constituție) trebuie să dea prioritate regulilor de drept european. În special după pronunțarea hotărârilor preliminare prezentate anterior, trebuie să se recunoască prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene efectul direct imediat în dreptul intern, cu toate consecințele care decurg din perspectiva particularilor, a autorităților publice implicate și a instanțelor naționale, potrivit jurisprudenței CEJ din Cauza 6/62, cunoscută sub numele V. Gend en Loos:
"În plus, rolul Curții de Justiție, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către instanțele naționale, confirmă faptul că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanții lor în fața acestor instanțe.
De aici se poate trage concluzia că Comunitatea constituie o nouă ordine juridică de drept internațional, în beneficiul căreia statele și-au limitat drepturile suverane, chiar dacă într-un număr limitat de domenii, și ale cărei subiecte sunt nu numai statele membre, ci și resortisanții acestora.
Prin urmare, independent de legislația statelor membre, dreptul comunitar nu numai că dă naștere la obligații în sarcina particularilor, ci intenționează și să le confere drepturi care intră în patrimoniul lor juridic.
Aceste drepturi iau naștere nu numai atunci când sunt conferite în mod expres prin Tratat, ci și în virtutea obligațiilor pe care Tratatul le impune într-un mod bine definit atât particularilor, cât și statelor membre și instituțiilor comunitare."
Cât privește efectul în timp al hotărârilor preliminare, acesta este retroactiv, în sensul că interpretarea unei norme de drept a Uniunii Europene în cadrul unei trimiteri preliminare lămurește și precizează semnificația și câmpul de aplicare ale acesteia, de la .. Limitarea în timp a acestor efecte nu a fost cerută în Cauza T., iar în Cauza N. solicitarea Guvernului României a fost respinsă, Curtea considerând că o astfel de măsură nu este necesară (paragraful 48 din hotărâre).
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene, care au stabilit că taxa de poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Cât privește sfera subiecților care sunt ținuți la a respecta dreptul european, potrivit considerentelor citate din Hotărârea V. Gend en Loos, aceștia nu pot fi decât toți resortisanții statului național și, evident, autoritățile statale, inclusiv instanțele judecătorești și organele fiscale.
La aceeași concluzie se ajunge și indirect, din coroborarea art. 1 alin. (5) din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. (2) din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), ceea ce înseamnă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
D. urmare, art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculelor, Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatricularea autovehiculelor, care funcționează sub coordonarea instituției prefectului, care nu poate invoca art. 4 și 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 și, cu atât mai puțin, art. 7 alin. (1) lit. j) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 1.501/2006, cu completările ulterioare, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite, precum și instituțiilor responsabile cu calcularea și perceperea acestor taxe.
În privința prerogativelor instanțelor de judecată învestite cu astfel de cereri, de a aplica cu prioritate dreptul european și de a nu recunoaște efectele Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 din perspectiva obligativității plății taxei de poluare în vederea primei înmatriculări a autovehiculelor provenite din alte state membre ale Uniunii Europene, această chestiune nu a fost pusă la îndoială nici de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin recursul în interesul legii promovat.
Curtea subliniază că principiul general este acela că statele membre trebuie să ramburseze taxele percepute în mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific în cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european, relevantă în această privință fiind hotărârea pronunțată în Cauza 199/82 Amministrazione delle Finanze dello Stato c. San Giorgio SpA.
În esență, după cum s-a expus anterior, la momentul soluționării prezentului recurs, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit cu claritate că taxa de poluare reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011 inclusiv cu modificările aduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor măsuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotărârea preliminară prin care s-a soluționat Cauza C-263/10, N.), contravine dispozițiilor art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin urmare, conform jurisprudenței consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european și, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor în discuție sunt regulile naționale.
Principiul existenței unor remedii naționale adecvate și efective a fost dezvoltat și explicitat mai ales în hotărârea pronunțată asupra afacerilor reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. și alții și Hoechst UK Ltd., în care Curtea de la Luxembourg a punctat în sensul că rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi condiționată de contestarea reglementării naționale ori a actelor fiscale la momentul plății.
În esență, Curtea a arătat că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca o culpă a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie să respecte principiul echivalenței (neputând institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (procedura națională nu trebuie să facă excesiv de dificil sau chiar imposibil exercițiul drepturilor conferite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
Justițiabilii care au solicitat rambursarea taxei de poluare au apelat la procedura "restituirii de sume", invocând preponderent, potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală, "aplicarea eronată a prevederilor legale", iar Curtea apreciază că în sine, această reglementare respectă cele două principii enunțate anterior, al echivalenței și al efectivității; nu s-a susținut că art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene nu ar putea fi circumscris ipotezei vizate de norma națională, adică nu ar putea constitui o prevedere legală aplicată eronat.
Sub aspectul admisibilității, Curtea subliniază că existența art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală nu ar mai avea nicio justificare logică dacă restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, potrivit regulii de interpretare "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat", un text de lege trebuie interpretat în sensul în care ar produce efecte, iar nu în sensul în care n-ar produce niciunul.
În al doilea rând, nu trebuie ignorate obiectul și finalitatea celor două proceduri care vizează, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința înlăturării acesteia din realitatea juridică, iar, pe de altă parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu.
Procedura prealabilă reglementată de dispozițiile legale amintite anterior este obligatorie numai în cazul primei categorii de acțiuni, în timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter în baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În al treilea rând, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.
Relevantă în această privință este jurisprudența Metallgesellshaft și Hoechst, în care s-a conchis în sensul că "este contrar dreptului european ca o instanță națională să respingă sau să admită doar în parte o cerere... pentru rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecință a plății impozitului pe profit... pentru simplul motiv că acestea nu au solicitat autorității fiscale beneficiul regimului fiscal... și că nu s-au folosit de remediile juridice aflate la dispoziția lor pentru a contesta refuzurile autorităților fiscale, prin invocarea priorității și efectului direct al dreptului comunitar, în condițiile în care legislația națională refuza... beneficiul regimului
În fine, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
În argumentarea hotărârii preliminare pronunțate în Cauza C-402/2009 I. T. c. Statului Român, prin Ministerul Finanțelor, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, chiar Curtea de Justiție a Uniunii Europene a invocat în mai multe rânduri, cu titlu de jurisprudență, Hotărârea sa din 20 septembrie 2007 în Cauza Comisia c. Greciei (§ 40-43, 45), însă aceasta s-a realizat în partea privitoare la "neutralitatea taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național" în care nu s-au constatat încălcări ale dreptului Uniunii Europene.
În partea a II-a a hotărârii, care vizează neutralitatea aceleiași taxe în privința vehiculelor importate din Uniunea Europeană, comparativ cu cele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie, s-a identificat efectul protecționist.
Prin urmare, argumentele reținute de Curtea de la Luxembourg în Cauza Comisia c. Greciei nu sunt relevante pentru soluționarea recursului în interesul legii de față.
Celelalte două hotărâri, pronunțate în cauzele C-68/1979 -Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor și C-229/1996 Aprile - S.R.L., au fost citate cu titlu de jurisprudență în privința posibilității reglementării de către statele membre ale Uniunii Europene a unor proceduri de restituire a taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, ambele hotărâri punctând asupra faptului că acestea trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității, după cum s-a arătat anterior.
Or, necontestat, în virtutea autonomiei procedurale, statele membre ale Uniunii Europene au dreptul de a elabora regulile procedurale care guvernează acțiunile în justiție pentru apărarea drepturilor contribuabililor ce derivă din dreptul Uniunii Europene, astfel încât, de lege lata, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este conferită de dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Curtea reține, de altfel, că, potrivit Deciziei nr. 24 din 14.11.2011 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_ privind recursul în interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 9/2011, pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, „Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.” (pct. 2), astfel încât motivul recurentei nu poate fi reținut.
În ceea ce privește critica recurentei referitoare la obligarea sa la plata dobânzii legale, Curtea subliniază că prin Decizia nr. 24/2011, pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a făcut referire la jurisprudența Curții Europene de Justiție, astfel cum reiese din hotărârile pronunțate în cauzele C-68/1979 – Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor și C-229/1996 Aprile – S.R.L., potrivit căreia procedurile reglementate de statele membre pentru restituirea taxelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar trebuie să respecte principiul echivalenței și principiul efectivității. Or, aceste principii nu pot fi respectate prin aplicarea dispozițiilor legale în baza cărora taxa a fost percepută, ci numai prin aplicarea principiilor specifice instituției plății nedatorate, care impun repararea integrală a prejudiciului, prin restituirea sumei încasate cu titlu de taxă, precum și a dobânzii legale calculate de la data la care taxa a fost încasată și până la restituirea efectivă, ca beneficiu nerealizat. Curtea reține că dispozițiile speciale în materie fiscală dau dreptul la restituirea sumelor încasate ca urmare a aplicării greșite a legii, or în cauză temeiul restituirii sumelor plătite cu titlu de taxă de poluare îl reprezintă înlăturarea înseși a dispozițiilor legale care prevedeau obligația de plată a acestei taxe, pentru neconformitatea lor cu dreptul comunitar, astfel încât înseși calificarea taxei de poluare și regimul juridic stabilit pentru aceasta nu au temei juridic, fiind nefiresc, în aceste condiții, să se pretindă persoanei îndreptățite la restituire să urmeze proceduri grevante pentru repunerea sa în situația anterioară, în prezenta culpei Statului.
Față de toate aceste considerente, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va menține sentința de fond ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1477/09.04.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul - reclamant C. F. A. și intimatul – chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. B. H. P. F. G. A.
GREFIER
G. D.
Red. DMB/2EX
Jud. fond: G. F.
Tribunalul București - SCAF
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 2156/2013. Curtea de... | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1659/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
