Pretentii. Decizia nr. 1846/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1846/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 52776/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1846
Ședința publică de la 25 aprilie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: D. C. V.
Judecător: D. G. S.
Judecător: I. R.
Grefier: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă . SRLîmpotriva sentinței civilei nr. 632/15.02.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A VEHICULELOR și intimata-chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, având ca obiect „pretenții-taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea formulată la data de 07.07.2011, sub nr._ /CA/2011, reclamanta . SRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S. Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - ANAF – Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București și Instituția P. București prin Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor Tratatului Comunității Europene cu privire la libera circulație a bunurilor în cadrul statelor membre obligarea autorității la restituirea în întregime către reclamantă a sumei de 11.259 lei, reprezentând taxă de poluare, apreciată de către reclamantă ca fiind impusă fără drept, taxă achitată conform foii de vărsământ_/29.04.2010, acordarea dobânzii legale pentru suma achitată, de la data efectuării plății și până la restituirea efectivă și integrală a sumei, taxă percepută de statul român pe baza unei legislații ce contravine normelor europene în materie.
Reclamanta a solicitat, de asemenea, să se constate faptul că textele de lege din dreptul intern contravin Tratatului Constitutiv al UE – art.90 par.1, analiza dispozițiilor legale naționale urmând a avea în vedere și prevederile art.11 și 148 din Constituția, Lg. Nr.157/2005 și jurisprudența Curții Europene de Justiție, constatându-se, totodată, prioritatea normelor comunitare în raport cu cele naționale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a cumpărat autovehiculul marca Citroen, fabricat în anul 2010 ce a fost achiziționat nou din România.
Taxa pe poluare, calculată conform OUG nr.50/2008, cu modificările ulterioare, pe care a achitat-o anterior înmatriculării autoturismului a fost în sumă de 11.259lei, achitată reclamantei conform OUG nr.50/2008.
Reclamanta apreciază că perceperea acestei taxe este ilegală, deoarece contravine legislației comunitare, respectiv art.90 paragraf I din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene cât și în raport cu jurisprudența Curții Europene de Justiție și a Constituției României, astfel că taxa trebuie restituită, cu atât mai mult cu cât aceasta a condiționat înmatricularea autoturismului în România.
În ceea ce privește reglementările comunitare, reclamanta a arătat că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin sentința civilă nr. 632/15.02.2012 Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare (fostă taxă de primă înmatriculare) în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
În acelașii timp, instanța a reținut că autovehiculul achiziționat de reclamantă nu era second-hand, pentru a fi îndreptățită să îi fie restituită integral taxa de primă înmatriculare. Din contră, vehiculul era nou la data intrării în proprietatea reclamantei.
Instanța a avut în vedere împrejurarea că pentru autovehicule cu aceleași specificații tehnice legislația română prevede plata unei taxe de poluare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, astfel că nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora.
A fost înlăturat argumentul reclamantei referitor la contradicția dintre prevederile legale interne ce reglementează obligativitatea taxei de poluare (primă înmatriculare) și legislația comunitară, instanța apreciind că acesta este valabil numai în ceea ce privește automobilele ce au fost deja înmatriculate pe teritoriul oricărei țări din Uniunea Europeană și pentru care s-a achitat, cu ocazia primei înmatriculări, taxa de poluare (de primă înmatriculare), dar această contradicție, decurgând din discriminarea între produsele interne și cele de import, nu există în cazul automobilelor aflate la prima înmatriculare în România, întrucât pentru acestea, fie din producția internă, fie din import, se datorează taxă de primă înmatriculare (sau de poluare, după momentul înmatriculării) potrivit dispozițiilor OUG nr.50/2008, republicată, astfel că sub acest aspect urmează a fi respins argumentul reclamantei și urmează a se constata că refuzul pârâtei DGFPMB de a restitui taxa este justificat, nefiind, deci, îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând că norma de drept comunitar pretinsă ca fiind încălcată este cea prevăzută de art. 28 din Tratatul Comunității Europene, dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din T.C.E., sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind „orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție atât produselor naționale cât și celor importate" ( Hotărârea nr. 8/74 Dassoville). Curtea a arătat, prin aceeași hotărâre că: „pentru ca o măsură a statului membru să poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsură să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor"
Având în vedere aspectele menționate anterior, recurenta apreciază că se poate conchide că prin instituirea taxei pe poluare este evident că S. Român a afectat, într-o anume manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, indiferent că vorbim de autoturisme noi produse în statele europene sau autoturisme rulate, aducând astfel atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din T.C.E., respectiv acela de realizare a unei „piețe comune", a unui, spațiu fără frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Cu privire la prevederile art. 90 (în prezent 110) din T.C.E. precizează că discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare, al produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare al produselor de pe piața internă a statului român.
Este de necontestat faptul că taxa pe poluare se plătește de către toți particularii de drept ce doresc să înmatriculeze, pentru prima dată, un autovehicul în România, indiferent de unde provine acesta. Toate autovehiculele ce sunt înmatriculate deja în România sunt exceptate de la plata acestei taxe pe poluare. Astfel, taxa specială se aplică autoturismelor noi, autohtone și importate, precum și autoturismelor secod - hand importate, fiind excluse din sfera de aplicare autoturismele second - hand înmatriculate deja în România, relizându-se în mod direct o discriminare între cele două mari „tabere" de autoturisme și anume: pe de o parte autoturiamele noi, autohtone și importate ( noi sau second - hand ) și pe de altă parte autoturismele second - hand deja înniatriculate în România. în această situație apreciem că apare o contradicție între normele interne incidente în speță și dispozițiile art. 90 (actual 110) T.C.E.
Mai mult, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale - inclusiv jurisdicțiile - au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când. textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național, este obligat să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
In același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația, în calitatea sa de judecător comunitar, de a face tot ceea ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale cere se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate subiectelor de drept prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea Europeană de Justiție a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt ce decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, legea fundamentală prin art. 148 alin. 2 statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform alin. 4 al aceluiași articol autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
De asemenea, recurenta arată că nu este respectat nici principiul ce a stat la baza instituirii taxei speciale pe poluare conform căruia „poluatorul plătește" deoarece doar proprietarii autoturismelor înmatriculate pentru prima dată în România plătesc taxa pe poluare și nu toți proprietarii de autoturisme.
Analizând susținerile recurentei, Curtea observă că argumentele expuse în motivarea recursului constituie afirmații teoretice de ordin general, care însă nu combat în niciun mod raționamentul instanței de fond. În acest sens, Curtea reține că recurenta susține existența unei discriminări între autoturismele noi înmatriculate pentru prima dată în România și cele second-hand înmatriculate deja în România însă, așa cum corect a observat instanța de fond, cele două categorii de autovehicule nu se află în situații similare, pentru a se putea reține o încălcare a prevederilor art. 110 din TFUE, invocate de recurentă.
În raport cu cele expuse mai sus, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefundat recursul, în baza art. 312 C. proc. civ.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă . SRLîmpotriva sentinței civilei nr.632/15.02.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ /2011, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI BUCUREȘTI PRIN SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI A VEHICULELOR și intimata-chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. P. MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 25 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTORDecebal C. V. D. G. S. I. R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.IR, tehnored.EC/2ex.
Tribunalul București red.MD.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 1914/2013.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 2156/2013. Curtea de... → |
|---|
