Anulare act administrativ. Sentința nr. 3075/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3075/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 11488/2/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3075
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. D. P.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ formulată de reclamanta . . contradictoriu cu pârâții M. D. REGIONALE SI ADMINISTRATIEI PUBLICE, G. R. - PRIN CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURĂ, G. R. - PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI și ., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Susținerile părților asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive, tardivității formulării cererii, a neîndeplinirii lipsei procedurii prealabile și excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15 octombrie 2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 25.11.2010, sub nr._, reclamanta . . chemat în judecată pârâții M. Administrației si Internelor, prin Direcția Generala Juridică, G. R. prin Cancelaria Primului Ministru, Agenția Națională pentru Pescuit si Acvacultura in calitate de concedent, spre a-i fi opozabila hotărârea care se va pronunța, solicitând în contradictoriu cu aceștia să se constate nelegalitatea dispozițiilor Hotărârii de Guvern nr. 930/2002, privind atestarea domeniului public al Jud. Ilfov, precum si al orașelor si comunelor din Jud. Ilfov, respectiv anexa nr. 5 la aceasta hotărâre, poziția 71, in ceea ce privește amenajarea piscicola P. IV, concesionata de societatea reclamantă.
În motivare, a arătat că prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 651 din 22.03.2001, de BNP C. S.-Steluța, încheiat cu Societatea Comercială OVICOR . cumpărat dreptul de folosință asupra activului amenajarea piscicol P. IV în suprafață de 3 Ha, teren aflat sub luciul de apă, situata pe raza comunei Balotesti, Judetul Ilfov. La rândul sau, Societatea Ovicor . amenajarea piscicola de la .., prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu nr. 1379 din 28 iulie 1999, de BNP C. Popper. .., s-a înființat in anul 1998, din divizarea parțiala a ., de la care a preluat integral sectorul de piscicultura, cu patrimoniul aferent. Potrivit contractului de concesiune directă nr. 150/2006, reclamanta este concesionara suprafeței de teren pe care este amplasată amenajarea piscicolă P. IV, în suprafață de 2,81 ha.
Conform anexei nr. 5, poziția 71, din întrucât in anexa nr. 5, la poziția 71, din HG nr. 930/2002, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public local, Consiliul Local al comunei Balotești a inclus in domeniul public al comunei amenajarea piscicolă P. IV, identificata cu elementele T 106- Hb 418, concesionata de societatea noastră.
A arătat reclamanta că HG nr. 930/2002 este dată cu încălcarea competențelor organului emitent G. R. și cu încălcarea art. 13.lit.b din Legea nr. 24/2000.
A mai arătat că terenul in suprafața de 2,81 Ha, ocupat de luciul de apa, aferent acestei amenajări piscicole, este proprietatea statului, fiind deținut in mod exclusiv in numele statului de către Agenția Naționala pentru Pescuit si Acvacultura și a fost pe nedrept inclus in inventarul domeniului public al comunei Balotești Jud. Ilfov, prin hotărârea Consiliului Local Balotești, fără a se verifica cine este deținătorul de drept al acestor bunuri si cu ce titlu sunt deținute.
Amenajarea piscicola P. lV, sau Iazul P. IV așa cum a fost denumit în unele documente, nu poate fi inclus in domeniul public al .. nr. 930/2002, nu este un act constitutiv al dreptului de proprietate, ci doar un act cu caracter declarativ. Acest fapt este dovedit tocmai de temeiul legal în baza căruia G. R. a emis HG. nr. 930/2002, respectiv art. 21, alin. 3, din legea nr. 213/1998. Aceste norme legale se refera la modul în care se întocmesc evidentele bunurilor aparținând domeniului public al unităților administrative teritoriale, respectiv inventarul acestora si nicidecum modul in care se constituie, se naște domeniul public.
În mod eronat, in inventarul bunurilor la poziția 71 din anexa, bazinul piscicol amenajat a fost denumit" Lacul Săftica Zero "", in realitate fiind vorba de amenajarea piscicola P. IV. Noțiunea de Amenajare Piscicola si cea de lac sunt total distincte si sunt definite la art. 2 alin. 2 din OUG nr. 23/2008, privind fondul piscicol pescuitul si acvacultura.
A mai precizat reclamanta că în conformitate cu dispozițiile art. 7 alin. 1 si 1 ind. 1, din Legea nr. 554/2004, a parcurs procedura prealabila, s-a adresat autorităților publice emitente a HG. nr. 930/2002, abilitate sa reexamineze acest act administrativ. Prin Adresa_/DGJ/12.11.2010, comunicata societăților noastre in data de 19.11.2010, cat si din Adresa nr._/_/DGJ din 12.11.2010, emisa de către M. Administrației si Internelor, către Instituția Prefectului - județul Ilfov si Consiliului Județean Ilfov, s-a recunoscut în mod expres că amenajarea piscicola P. IV, nu se încadrează in categoria bunurilor care potrivit legii sau prin natura lor sunt de interes local, si că aceste bunuri au fost incluse in mod eronat în domeniul public al comunei Balotești, însă răspunsul primit nu este mulțumitor, având in vedere ca nu au fost luate masuri concrete de revizuire a acestui act administrativ în sensul abrogării poziției nelegale, în cauză.
În drept au fost invocate disp. art. 1 alin. 1 si 2; art. 4 alin. 1 si 2; art. 8 din Legea nr. 554/2004, art. 44 din Constituția R..
În susținere, au fost depuse înscrisuri.
Reclamanta a formulat precizare a cererii de chemare în judecată ( f. 112), solicitând ca pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură să fie introdusă în cauză în calitate de intervenientă în temeiul art. 57-58 Cod proc.civ.
Totodată a precizat ca temei de drept al cererii de chemare în judecată și disp. art. 1 alin.2; art. 4 alin. 1 și 2 Legea nr. 554/2004.
Pârâta Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură a formulat întâmpinare (f. 117), prin care a solicitat admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivare, a arătat că HG nr. 930/2002 are doar efect de delimitare a proprietății publice de proprietatea privată a comunelor și orașelor, hotărârea neavând nici un efect asupra proprietății private a altor persoane.
Pârâtul M. Administrației și Internelor, a formulat întâmpinare (f.120), prin care a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, excepția tardivității introducerii acțiunii, inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată de reclamantă, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive, a arătat că emitentul acestui act administrativ este G. R. astfel încât M.A.I. nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauza dedusă judecății.
Cu privire la excepția tardivității introducerii acțiunii, a arătat că, deși reclamanta formulează o acțiune pentru constatarea nelegalității H.G. nr. 930/2002, în subsidiar își întemeiază cererea de chemare în judecată pe prevederile art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, dispoziții care au în vedere anularea în tot sau în parte a actului contestat, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale.
Prin urmare conform art. 11 Legea nr. 554/2004, termenul pentru introducerea unei acțiuni la instanța competentă este de 6 luni, iar pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste acest termen, dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului.
H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov a fost publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 682 din 16 septembrie 2002, iar reclamanta s-a adresat cu acțiune la instanța competentă cu depășirea termenului prevăzut în mod imperativ de Legea contenciosului administrativ.
A mai solicitat pârâtul să se constate ca fiind inadmisibilă excepția de nelegalitate invocată de reclamantă, arătând că potrivit soluției de principiu adoptată de Secția de C. Administrativ și Fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție procedura excepției de nelegalitate nu este aplicabilă și actelor administrative individuale anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, întrucât ar contraveni principiului securității raporturilor juridice.
Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a arătat că Hotărârea Guvernului nr. 930/2002 este legală, fiind adoptată în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare și cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Reclamanta . .>a precizat cererea de chemare în judecată (f.134) solicitând ca pârâtul G. R. să fie citat prin Secretariatul General al Guvernului, și nu prin Cancelaria primului Ministru, astfel cum s-a solicitat inițial prin cererea de chemare în judecată.
Pârâtul G. R. a formulat întâmpinare (f.136), prin care a invocat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, excepția tardivității formulării acțiunii, excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
A solicitat, în temeiul art.57 alin.(1) și (2) Cod proc. civ., introducerea în cauză a Comunei Balotești - prin primar pentru a-și susține dreptul pretins și pentru ca hotărârea judecătorească pronunțată în speță să îi fie opozabilă.
Cu privire la excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, a arătat că una din condițiile acțiunii în contencios administrativ prevăzută de Legea organică nr.554/2004 a contenciosului administrativ este aceea a îndeplinirii procedurii reclamației administrative prealabile împotriva actului administrativ atacat, în condițiile și termenele prevăzute de art.7.
Reclamanta a promovat acțiunea în contencios administrativ la Curtea de Apel București la data de 25.11.2010 fără a se adresa cu reclamație administrativa Guvernului R., emitentul actului administrativ contestat astfel încât au fost încălcate cerințele imperative ale art.7 din Legea nr.554/2004.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, pârâtul a arătat că realizarea procedurii administrative prealabile nu reprezintă singura condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ, impusă prin normele imperative ale Legii nr.554/2004.
Astfel, după exercitarea recursului grațios în termenul de 30 de zile de la comunicarea actului, dacă persoana ce se consideră vătămată în drepturile sale nu este mulțumită de soluția dată reclamației sale în cadrul procedurii prealabile sau dacă reclamația nu este rezolvată în termenul legal, aceasta poate sesiza instanța judecătorească competentă în termen de 6 luni de la comunicarea soluției sau, după caz, data comunicării refuzului, considerat nejustificat, de soluționare a cererii (art. 11 alin.1 din Legea nr.554/2004).
În toate cazurile, potrivit alin.(2) al aceluiași articol, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa și peste termenul prevăzut la alin. 1 (în speță 6 luni), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului (termen de decădere).
Potrivit art.108 alin.( 4) din Constituția R., măsura oficială de comunicare către cei interesați a hotărârilor Guvernului, măsură care condiționează însăși . acestor acte administrative, este publicarea lor în Monitorul Oficial al R.. Hotărârea Guvernului nr.930/2002 face parte din categoria actelor prevăzute de art.108 alin.( 4) din legea fundamentală și a căror comunicare către persoanele interesate este considerată ca fiind realizată din ziua publicării în Monitorul Oficial.
De altfel, reclamanta a și depus, din Monitorul Oficial al R., la dosarul cauzei copia anexei nr.5 la H.G. nr.930/2002.
Așadar, având în vedere că data publicării hotărârii a cărei anulare a fost solicitată de reclamantă este 16 septembrie 2002 (în Monitorul Oficial nr.682), iar instanța de contencios administrativa fost sesizată la data de 25.11.2010, apreciem că acțiunea în justiție a fost formulată cu depășirea termenelor stabilite cu caracter imperativ prin dispozițiile art.11 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
A mai invocat pârâtul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, față de împrejurarea că reclamanta nu este titulara dreptului de proprietate asupra bunului respectiv, astfel încât acesteia nu i-a fost vătămat, prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr.930/2002 nici un drept sau interes legitim.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât Hotărârea Guvernului nr.930/2002 este temeinică și legală, fiind adoptată conform prevederilor art.l07 din Constituția R. și ale art. 21 alin. (3) din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu completările ulterioare.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.555/2001, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către M. Justiției, care, potrivit art.8 alin.( 6) din Regulament, "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare".
De asemenea, conform dispozițiilor art.18-24 ale Legii nr.213/1998, în baza cărora s-a emis actul administrativ contestat, prin hotărâre de Guvern se atestă apartenența bunurilor respective la domeniul public de interes local. În consecință, Hotărârea Guvernului nr.930/2002 nu are efect constitutiv de drept de proprietate în favoarea unităților administrativ teritoriale. Efectul juridic al actului administrativ emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic diferențiat de regimul juridic al proprietății private, ce aparține tot unității administrativ teritoriale.
A menționat pârâtul că trebuie reținute dispozițiile art.3 alin. 1 și 6 din Legea nr.213/1998, potrivit cărora, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art.135 alin.( 4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din această lege și de orice alte bunuri, care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unități administrativ¬teritoriale prin modurile prevăzute de lege. Hotărârea consiliului local prin care se declară regimul juridic al proprietății publice al unor bunuri în condițiile art.3 alin. (4), nu este un mod de dobândire a proprietății prevăzut de lege.
Prin urmare actul administrativ atacat nu vatămă dreptul de proprietate al vreunui alt subiect de drept, deoarece potrivit dispozițiilor Legii nr.213/1998, acesta nu are natură constitutivă de drepturi de proprietate.
A mai precizat că G. nu are abilitatea legală de a inventaria el însuși bunurile din domeniul public al unităților administrativ-teritoriale și nici de a modifica într-un fel sau altul inventarele întocmite de comisia locală (sau județeană) de inventariere, astfel cum acestea au fost aprobate prin hotărâre a consiliului local ori județean. În lipsa unei astfel de hotărâri, intervenția Guvernului asupra inventarelor, în sensul adăugirii sau eliminării unor bunuri, ar reprezenta o ingerință inacceptabilă în autonomia locală, autonomie consfințită prin Constituția R., republicată, și prin Legea administrației publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și o depășire a atribuțiilor conferite prin Legea nr.213/1998.
O eliminare a respectivei poziții din anexa nr. 5 la H.G. nr.930/2002 s-ar fi putut realiza numai la inițiativa autorității administrației publice locale competente (în speță . cu procedura prevăzută de art.21 din Legea nr.23/1998.
Reclamanta a formulat precizări și răspuns la întâmpinare (f.158).
Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul MAI, a arătat că acesta are calitate procesual pasivă în cauză întrucât este autoritatea publică care a inițiat proiectul de act normativ, astfel cum rezultă din nota de fundamentare, având totodată și competența de a propune revizuirea lui.
În ceea ce privește excepția tardivității, reclamanta a arătat că data la care a luat cunoștință de faptul că bazinul piscicol P. IV a fost inclus în inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Comunei Balotești și de intabularea dreptului de proprietate a fost data de 30.11.2010, dată la care OCPI Ilfov i-a comunicat documentația cadastrală.
Referitor la excepția de inadmisibilitate invocată, a solicitat respingerea acesteia, motivat de împrejurarea că principiul legalității impune ca actele administrative ale autorităților publice ce nu au fost emise cu respectarea prevederilor legale să fie revocate sau anulate.
Pe fondul cauzei, a solicitat admiterea cererii, reiterând aspectele invocate prin cererea de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință din data de 20.09.2011, judecata cauzei a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 Cod proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului București, cauza fiind repusă pe rol prin încheierea de ședință din data de 19.03.2013.
Prin încheierea de ședință din data de 21.05.2013, a fost introdusă în cauză, în calitate de pârât, ..
Pârâta ., a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.
A arătat că H.G._ privind atestarea bunurilor ce fac parte din domeniul public al localității Balotești, respectiv anexa nr. 5, poziția 71, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr._ privind Normele de tehnică legislativă și cu respectarea art. 21 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul Juridic al acesteia cu modificările și completările ulterioare.
Această hotărâre nu creează drepturi noi și nu este de natură a vătăma vreun drept al reclamantei, nefiind vorba de o expropriere așa cum susține în cererea de chemare în judecată.
În drept prevederile Legii nr. 213/1998, Legea nr. 18/1991, H.G. 548/1999, art. 115 și următoarele Codul de Procedură Civilă.
Analizând cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. 1, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (fost M. Administrației și Internelor), reține următoarele:
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana titularului obligației raportului juridic substanțial, iar din analiza dispozițiilor Legii nr. 554/2004, rezultă că în materia contenciosului administrativ, calitate procesual pasivă are emitentul actului administrativ atacat.
În prezenta cauză, actul administrativ contestat este reprezentat de H.G. nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din județul Ilfov.
În consecință, având în vedere că actul contestat a fost emis de către pârâtul G. R., rezultă că acest pârât are calitate procesual pasivă în cauză, și nu pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.
Susținerile reclamantei în sensul că pârâtul M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice are calitate procesual pasivă întrucât este autoritatea publică care a inițiat proiectul de act normativ, nu pot fi reținute, acest aspect fiind lipsit de relevanță, atât timp cât obiectul prezentei cauze îl constituie anularea parțială a hotărârii de guvern, și nu a proiectului ce a stat la baza adoptării acesteia.
Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (fost M. Administrației și Internelor) și va respinge cererea de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă.
Având în vedere această soluție, instanța constată că celelalte excepții invocate de acest pârât nu mai pot face obiectul prezentei analize, de vreme ce au fost invocate de o parte care nu are calitate procesuală în cauză.
Asupra excepției neîndeplinirii procedurii prealabile, invocată de pârâtul G. R., reține următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia” iar art. 109 alin. 2 Cod procedură civilă prevede că, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condițiile stabilite de acea lege; dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată.
Instanța reține că reclamanta a respectat aceste prevederi legale, formulând contestație administrativă, prin care a solicitat modificarea în parte a H.G. nr. 930/29.08.2002, anexa 5, poziția 71, înregistrată sub nr._/15.10.2010 (f.22).
În consecință, reținând că au fost respectate disp. art. 7 Legea nr. 554/2005, instanța va respinge excepția neîndeplinirii procedurii prealabile, ca neîntemeiată.
Asupra excepției tardivității formulării cererii, invocată de pârâtul G. R., reține următoarele:
Potrivit art.11 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 554/2004, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, iar conform alin. (2), pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere după caz.
Pârâtul a susținut că cererea a fost introdusă cu nerespectarea acestor termene, față de împrejurarea că hotărârea în cauză a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 682/16.09.2002.
Este adevărat că hotărârea contestată a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 682/16.09.2002, însă această hotărâre are caracterul unui act administrativ individual, caz în care termenul pentru contestarea sa nu poate începe să curgă decât de la data la care persoana vătămată a luat efectiv cunoștință de existența acestuia.
Or, în cauză, din înscrisurile administrate a rezultat că reclamanta a luat cunoștință de existența hotărârii contestate la data de 30.11.2010, dată la care OCPI Ilfov i-a comunicat documentația cadastrală din care rezultă întabularea dreptului de proprietate cu privire la bazinul piscicol P. IV de către .> Prin urmare, față de data luării la cunoștință de existența actului administrativ contestat, Curtea reține că cererea de chemare în judecată a fost formulată cu respectarea termenelor prevăzute de art. 11 Legea nr. 554/2004, excepția tardivității urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Asupra excepției lipsei calității procesual active, invocată de pârâtul G. R., reține următoarele:
Potrivit art. 1 alin. 1 Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau . de către o autoritate publică.
Conform contractului de concesiune nr. 150/13.09.2006 (f.31), reclamanta este concesionara terenului în suprafață de 2,81 ha, aferent amenajării piscicole P. IV.
Prin urmare, reclamanta are calitatea de concesionar al bunului în cauză, situație în care justifică în mod evident calitatea procesual activă în prezenta cauză, cât timp actul contestat aduce modificări regimului juridic al bunului, fiind afectat dreptul de concesiune al reclamantei.
Pentru aceste motive, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesual active, ca neîntemeiată.
Cu privire la fondul cauzei, reține următoare:
Conform anexei nr. 5, poziția nr. 71 din HG nr. 930/2002 privind atestarea domeniului public al județului Ilfov, precum și al orașelor și comunelor din Județul Ilfov, amenajarea piscicolă P. IV, concesionată de societatea reclamantă, a fost inclusă în domeniul public al comunei Balotești.
Potrivit art. 21 legea nr. 213/1998 ,,(1) Inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ-teritoriale se întocmește, după caz, de comisii special constituite, conduse de președinții consiliilor județene, respectiv de primarul general al municipiului București sau de primari.
(2) Inventarele întocmite potrivit prevederilor alin. (1) se însușesc, după caz, de consiliile județene, de Consiliul General al Municipiului București sau de consiliile locale.
(3) Inventarele astfel însușite se centralizează de consiliul județean, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, și se trimit Guvernului, pentru ca, prin hotărâre, să se ateste apartenența bunurilor la domeniul public județean sau de interes local”.
În cauză, inventarul bunurilor ce aparțin comunei Balotești a fost însușit de către Consiliul Local prin hotărârea nr. 23/26.08.1999, atestarea domeniului public al Comunei Balotești făcându-se pe baza acestei hotărâri.
Prin decizia civilă nr. 869/27.02.2012 (f.229), Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 3180/30.09.2011 și a anulat în parte hotărârea nr. 23/26.08.1999 a Consiliului Local Balotești în ceea ce privește poziția nr. 72, respectiv bazinul piscicol P. IV. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că bunul în cauză avea la momentul emiterii hotărârii nr. 23/26.08.1999 natura unui bun de interes public național, neputând fi inclus în categoria bunurilor prevăzute de art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998, respectiv în domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor.
Din analiza prevederilor art. 21 Legea nr. 213/1998, rezultă că emiterea de către Guvern a hotărârii de atestare apartenenței bunurilor la domeniul public județean sau de interes local se face pe baza inventarelor însușite și centralizate de către Consiliul local.
Cum în cauză, actul care a stat la baza emiterii H.G. nr. 930/2002, respectiv hotărârea Consiliului Balotești nr. 23/26.08.1999 a fost parțial anulată cu privire la includerea amenajării piscicole P. IV în domeniul public al Comunei Balotești, rezultă pe cale de consecință, că și H.G. nr. 930/2002 este nelegală în partea care privește atestarea acestui bun ca făcând parte din domeniul public al comunei Balotești.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea va admite cererea de chemare în judecată și va anula H.G. nr. 930/2002 în ceea ce privește poziția 71 anexa nr. 5.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâtul M. DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, cu sediul în București, Piața Revoluției nr. 1A, sector 1.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . . sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 10, A, Clădirea Conect, ., în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Respinge excepțiile neîndeplinirii procedurii prealabile, tardivității formulării cererii și excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, invocate de pârâtul G. R., ca neîntemeiate.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . . sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, .. 10, A, Clădirea Conect, ., în contradictoriu cu pârâții G. R. - PRIN SECRETARIATUL GENERAL AL GUVERNULUI, cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURĂ, cu sediul în București, .. 24, ., și ., cu sediul în Satul Săftica, ., nr. 89, jud. Ilfov.
Anulează HG nr.930/2002 în ceea ce privește poziția 71 anexa nr.5.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 15 Octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
O. D. PogoranMariana D.
Red./ Tehnored. O.D.P.
8 ex./19.12.2013
.….
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2105/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 269/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
