Anulare act administrativ. Sentința nr. 2105/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2105/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-06-2013 în dosarul nr. 2892/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2105
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
GREFIER – A. M. G.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. C. C. în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE (în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară), având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 10.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 17.06.2013 și la data de astăzi, 21.06.2013, când în aceeași compunere a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 18.04.2013, reclamantul C. C.-C. a chemat în judecata pârâta C. Națională a Valorilor Mobiliare București (în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în totalitate a Ordonanței nr. 52/26.02.2013 emisă de pârâtă, precum și suspendarea acesteia până la soluționarea acțiunii în anulare, pentru următoarele motive:
Prin Ordonanța atacată CNVM București susține ca în calitatea sa de acționar direct al . Băilești, reclamantul împreună cu persoanele cu care acționează în mod concertat nu a depus documentația aferenta ofertei publice de preluare obligatorie a . Băilești.
Prin Ordonanța CNVM nr.52/26.02.2013 se susține că reclamantul a acționat în mod concertat cu mai multe persoane fizice și juridice dar nu se menționează care sunt aceste persoane fizice și juridice cu care acționează în mod concertat fata de . Băilești.
Nu se precizează cu cât s-a depășit pragul admis de lege.
În absența unei astfel de precizări esențiale, actul administrativ atacat îmbracă forma unui vădit exces de putere, manifestarea prerogativelor discreționare ale autorității administrative - C. Națională a Valorilor Mobiliare realizându-se în cazul de față în afara limitelor legale.
Ordonanța CNVM nr. 52/26.02.2013 încalcă prevederile art.9 alin.5 din Statutul CNVM.
Este de subliniat că în cauză sunt incidente și prevederile art. 9 alin.5 din Statutul CNVM, care prevăd fără echivoc „Deciziile și ordonanțele emise de către C.N.V.M. trebuie să conțină motivațiile de drept care au condus la luarea măsurilor respective”.
Din analiza conținutului Ordonanței CNVM nr. 52/26.02.2013 nu reiese care sunt motivele de drept potrivit cărora s-a desfășurat investigația care a stat la baza emiterii Ordonanței.
De asemenea, ordonanța în discuție nu precizează temeiurile de drept care au condus la concluzia că reclamantul a acționat în mod concertat cu anumite persoane fizice sau juridice, având în vedere mențiunile art. 2 al.(1) din Legea nr.297/2004.
Ca atare, în lipsa acestor mențiuni prevăzute de norme legale cu caracter imperativ, Ordonanța CNVM nr. 52/26.02.2013 este lovită de nulitate absolută.
O investigație a autorității administrative în privința unor fapte ilicite la regimul pieței de capital este necesar să fie declanșată cu respectarea formelor impuse de prevederile legale în vigoare.
CNVM București susține ca reclamantul a fost sancționat pentru ca nu a respectat prevederile Ordonanței nr.379/13.11.2012.
Legea nr.297/2004 reținuta drept temei legal nu incriminează drept contravenție nerespectarea unei obligații statuata . individual emis de CNVM București.
Fapta prevăzuta de CNVM București nu poate fi reținuta drept element constitutiv al unei contravenții pentru care aceasta este în drept sa aplice sancțiuni întrucât nu este incriminata drept contravenție fapta de a un aduce la îndeplinire o obligație de a face stabilita printr-o alta ordonanța.
Ordonanța nr. 52/26.02.2013 încalcă principiul "non bis în idem" având în vedere ca nerespectarea obligației impuse prin Ordonanța nr.379/13.11.2012 nu poate fi reținuta drept element constitutiv al unei noi contravenții deoarece reprezintă una și aceeași fapta care a mai fost reținuta și sancționată drept contravenție de CNVM București.
Sancționarea reclamantului pentru una și aceeași fapta reținuta de CNVM București în diverse maniere, prima data ca încălcare a unei obligații legale, iar ulterior ca încălcare a unui act administrativ al CNVM București, sancțiuni contravenționale principale, este realizata cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii privind aplicarea unei singure sancțiuni juridice, pentru una și aceeași încălcare a legii.
Executarea acestei ordonanțe este de natura sa producă un prejudiciu material viitor și previzibil.
A mai arătat reclamantul că cererea de suspendare a executării ordonanței contestate este întemeiata fiind îndeplinite cumulativ cele doua condiții prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 potrivit căruia pentru suspendarea executării unui act administrativ unilateral se cer îndeplinite cumulativ doua condiții și anume: existenta cazului bine justificat și iminenta producerii unei pagube.
Cazul bine justificat se refera la existenta unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicita a fi suspendata având în vedere prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucura actul administrativ.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în raport cu Directiva Parlamentului European și a arătat ca pentru a fi calificata drept piața reglementata o piața de instrumente financiare trebuie sa fie autorizata ca piața reglementata.
Pentru funcționarea pieței reglementate este obligatorie autorizarea și păstrarea acestei autorizații, or piața Rasdaq nu a obținut și nu deține nici la momentul respectiv aceasta autorizație.
Guvernul roman arata ca acțiunile de pe piața Rasdaq sunt tranzacționate prin intermediul suportului electronic pus la dispoziție de B. de Valori București, dar Curtea de Justiție a Uniunii Europene arata ca nu este suficient (din punct de vedere juridic) pentru a califica aceasta piața ca fiind reglementata.
Din acest motiv nu ii sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.297/2004, Titlul V, Capitolul 1, Secțiunea a VI-a din Legea nr.297/2004 care stabilește clar prin art. 202, 203, 204, 205 ca prevederile referitoare la oferta publica obligatorie de preluare se aplica numai unei piețe reglementate.
Deci piața bursiera Rasdaq nu este reglementata în conformitate cu normele europene.
Nu este reglementata nici fata de Legea Pieței de Capital, ale cărei dispoziții nu i se aplica.
Consecința directa: CNVM nu poate adopta masuri în ceea ce privește o piața nereglementata și care funcționează în afara legii.
Statutul CNVM arata ca aceasta are atribuții și competente doar în privința piețelor reglementate.
Însăși pârâta afirmă că:
„Având în vedere solicitările transmise de C. Europeană ca autoritățile române să furnizeze informații concrete cu privire la clasificarea pieței Rasdaq sau eventuale modificări ale statutului acestei piețe și să transmită un calendar pentru adoptarea acestor modificări, propunem soluționarea acestei situații printr-un proiect de lege care să cuprinsă măsuri urgente în sensul conformării cu prevederile Directivei 2004/39/CE privind piețele de instrumente financiare.
Importanța inițierii acestui proiect de lege reiese și din atenționarea Guvernului României - Ministerul Afacerilor Europene cu privire la faptul că lipsa unui răspuns clar și la obiect la solicitările Comisiei Europene va declasa o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligației României ca stat membru de conformare la prevederile europene incidente”.
Deci CNVM București recunoaște faptul ca Piața Rasdaq nu este o piața reglementata și ca atare nu poate emite ordonanțe de sancționare vizavi de aceasta piața.
În drept, au fost invocate Legea nr. 554/2004 și Legea pieții de capital, iar în dovedire a fost anexată Ordonanța nr. 52/26.02.2013.
Prin întâmpinare formulată la data de 07.05.2013 pârâta C. Națională a Valorilor Mobiliare (în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară) a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâta a prezentat situația de fapt și a formulat o . precizări referitoare la istoria actelor emise de CNVM în legătură cu emitentul S.C. CELULE ELECTRICE S.A.
Cu privire la cererea de suspendare, reclamantul a invocat următoarele argumente în susținerea cererii de suspendare: Ordonanța contestată este nelegală întrucât atestă situația neadevărată că reclamantul acționează în mod concertat și reprezintă un exces de putere al autorității administrative.
Totodată, reclamantul afirmă că ordonanța în cauză încalcă prevederile art. 9 alin. (2) din Statutul C.N.V.M., întrucât aceasta excede domeniului de aplicabilitate stabilit de lege pentru acest tip de acte individuale.
În opinia reclamantului, actul administrativ atacat încalcă dispozițiile art. 9 alin. 5 din Statutul CNVM deoarece din analiza conținutului ordonanței nu reiese care sunt motivele de drept potrivit cărora s-a desfășurat investigația care a stat la baza emiterii ordonanței, astfel că ordonanța este lovită de nulitate absolută.
O altă critică adusă ordonanței contestate se referă la faptul că nu există niciun act administrativ prin care CNVM să dispună începerea investigațiilor privind posibile încălcări ale legislației pieței de capital și, în consecință, au fost încălcate principiile constituționale privind transparența administrației publice și dreptul la apărare.
Actul administrativ atacat nu precizează cvorumul și majoritatea cu care a fost adoptat, aspect care, în opinia reclamantei, este de natură să ridice serioase dubii privind legalitatea deciziei CNVM și să determine nulitatea absolută a acestuia.
Toate argumentele reclamantului vizează de fapt temeinicia actului administrativ și pot fi avute în vedere numai de instanța învestită cu soluționarea acțiunii în anularea actului administrativ. Astfel, în mod similar materiei ordonanței președințiale, instanța de fond trebuie să se pronunțe cu privire la solicitarea de suspendare a actului emis de CNVM, și nu are de cercetat fondul dreptului discutat între părți, ci, pentru ca soluția să nu fie arbitrară, trebuie să cerceteze aparența acestui drept (e.g. validitatea formală a actului, eficacitatea sau opozabilitatea lui).
Cu privire la motivele mai sus arătate, care, în opinia reclamantului, susțin „cazul bine justificat”, în sensul legii contenciosului administrativ - art. 14 - punând la îndoială temeinicia actului administrativ individual a cărui suspendare se solicită, s-au învederat următoarele:
Instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze cererea de suspendare nu este în drept să examineze pe fond motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat.
Argumentele invocate de către reclamant în fundamentarea „cazului bine justificat”, în măsură să contureze aparența de nelegalitate a actului administrativ emis de CNVM, antamează fondul cauzei, aspect inadmisibil într-o cerere de suspendare în contencios administrativ.
Având în vedere cele de mai sus, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ cu privire la cazul bine justificat și pentru prevenirea unei pagube iminente, astfel încât instanța să poată dispune suspendarea actului administrativ reprezentat de Ordonanța CNVM nr.52/26.02.2013.
Față de susținerile reclamantului din cuprinsul cererii de chemare în judecată, pârâta a învederat următoarele:
În ceea ce privește afirmația reclamantului, potrivit căreia ordonanța contestată încalcă prevederile art. 9 alin. (2) din Statutul C.N.V.M., deoarece aceasta excede domeniului de aplicabilitate stabilit de lege pentru acest tip de acte individuale, aceasta este neîntemeiată întrucât:
Potrivit articolului invocat de reclamant, ordonanțele sunt actele individuale prin care C.N.V.M. poate, printre altele, să dea dispoziții privind prezentarea de documente. În fapt, prin actul individual contestat, autoritatea pieței de capital a dispus ca petentul, împreună cu persoanele cu care aceasta acționează în mod concertat, să depună la C.N.V.M. documentația aferentă ofertei publice obligatorie de preluare a S.C. Celule Electrice Băilești S.A.
Prin urmare, Ordonanța C.N.V.M. nr. 52/26.02.2013 se circumscrie domeniului de aplicabilitate definit de Statutul C.N.V.M. pentru acest tip de act individual.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) din Statut, C.N.V.M. a menționat în mod explicit în preambulul ordonanței contestată temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la emiterea lor: prezumțiile prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 22 și pct. 23 și dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004, prevederile art. 2 alin. (3) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, precum și constatările de acțiune concertată.
Cererea de suspendare a Ordonanței CNVM nr. 52/26.02.2013 formulată de reclamant este întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Or, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond doar în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare.
Având în vedere aceste aspecte, instanța de contencios administrativ învestită cu judecarea cererii de suspendare a efectelor Ordonanței CNVM nr. 52/26.02.2013 trebuie să analizeze dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ, referitoare la:
- existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, dacă actul administrativ fiscal a fost desființat în cadrul procedurii administrative;
- iminența producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, în situația în care prin executarea actului administrativ posibilele consecințe negative s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului reclamantului ci și asupra terților.
Atât doctrina cât și practica judiciară au statuat faptul că, din cele două condiții sine qua non prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 se desprinde o a treia condiție obligatorie care trebuie îndeplinită cumulativ, și anume:
- producerea pagubei iminente să nu poată fi prevenită altfel decât prin suspendarea executării actului administrativ.
Textul de lege enumera condițiile esențiale ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a putea fi solicitată suspendarea executării unui act administrativ de către cel care formulează o cerere de suspendare, iar dovada îndeplinirii acestor condiții obligatorii arătate mai sus cade în sarcina reclamantului, potrivit principiului de drept exprimat prin adagiul „onus probandi incumbit actori”.
Cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente constituie, astfel cum s-a arătat, cele două condiții ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ pentru ca instanța să dispună suspendarea executării actului administrativ.
În speță, instanța de contencios este chemată să analizeze dacă actul administrativ emis de CNVM respectă forma cerută ad validitatem. Astfel, pentru a fi valabil în materia contenciosului administrativ un act juridic civil trebuie să îndeplinească anumite condiții, cum ar fi:
- actul să fie adoptat sau emis de organul competent cu luarea în considerare atât a competenței teritoriale, cât și a celei materiale;
- actul trebuie adoptat și emis pe baza și în vederea executării legii;
- actul trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea acestuia;
- actul să fie adoptat sau emis pentru a produce efecte juridice pentru viitor;
- actul să fie emis în formă scrisă;
- actul să cuprindă elementele de formă care să probeze că actul a fost adoptat sau emis de organul competent (semnat, ștampilat);
- actul să fie adus la cunoștința celor interesați.
În speță, ordonanța a cărei suspendare se solicită conține descrierea faptelor constatate de CNVM, precum și motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea acesteia și a fost emisă de către CNVM ca urmare a unei activități de analiză și investigare a faptelor constatate, în conformitate cu prerogativele acestei autorități, confirmate prin Statutul său, aprobat prin OUG nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.
Analizând actul administrativ cu luarea în considerare a aspectelor mai sus prezentate, trebuie constatat că Ordonanța CNVM nr. 52/26.02.2013 întrunește toate condițiile pentru încheierea valabilă a acestuia (ad validitatem), respectiv: este emisă de către o autoritate publică, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;
- este emisă în vederea executării legii ori a organizării legii, în speță în temeiul Legii nr.297/2004 privind piața de capital și a Statutului C.N.V.M. adoptat prin O.U.G. nr.25/2002, aprobată și modificată prin Legea nr.514/2002;
- este emisă în temeiul competențelor de supraveghere și investigare cu care CNVM este învestită;
- este motivată atât în fapt - în cuprinsul acestuia sunt menționate faptele care au fost reținute de către CNVM, cât și în drept - Ordonanța cuprinde textele legale în baza cărora a fost emisă;
- a fost comunicată persoanelor destinatare.
„Cazul bine justificat” este, potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004, o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, care este de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Având în vedere această definiție, următoarele aspecte demonstrează legalitatea emiterii Ordonanței CNVM nr. 52/26.02.2013:
În conformitate cu dispozițiile art. 203 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, o persoană care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă public adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri.
În concluzie, actul administrativ a cărui suspendare se solicită a fost emis de CNVM având în vedere prevederile legale mai sus citate, coroborat și cu dispozițiile Regulamentului CNVM nr. 1/2006 emis în aplicarea prevederilor Legii nr.297/2004 privind piața de capital, modificată și completată.
De asemenea, în cauză nu s-a făcut dovada de către reclamant a pagubei iminente.
Prin textul de protecție cuprins în art. 14 din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a avut în vedere să îl apere pe particular împotriva producerii unor pagube iminente care cu greu ar putea fi acoperite, chiar dacă actul administrativ care le-ar cauza va fi ulterior anulat. Or, în speță, obligația reclamantului și a persoanelor cu care acționează în mod concertat de a depune la CNVM documentația aferentă ofertei publice obligatorii de preluare a . BĂILEȘTI reprezintă o obligație legală ce incumbă reclamantului în calitatea sa de acționar al emitentului.
Așadar, pentru a decide cu privire la admisibilitatea unei cereri de suspendare, instanța are obligația să examineze probele și să constate în ce măsură - raportat la circumstanțele concrete ale speței, cazul este temeinic justificat.
Emiterea acestui act administrativ de către CNVM a avut în vedere tocmai îndeplinirea obiectului fundamental de asigurare a protecției operatorilor și investitorilor împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase, precum și de prevenire a afectării egalității de informare și tratament investitorilor sau al intereselor acestora.
În final, trebuie observată prevederea specială și aplicabilă cu prioritate, cuprinsă în Statutul Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare aprobat prin OUG nr. 25/2002, astfel cum a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 514/2002 - art. 7, alin. (7), teza finală: „Până la pronunțarea unei hotărâri definitive și irevocabile de către instanța judecătorească executarea actelor C.N. V.M. nu se suspendă”.
Referitor la Statutul PIEȚEI RASDAQ s-au învederat următoarele:
Prin adresa înregistrată la CNVM cu nr. 7029/22.03.2012, Ministerul Afacerilor Europene a transmis o informare privind pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-248/11 N. ș.a., având ca obiect emiterea unui aviz de interpretare în ceea ce privește dispozițiile Directivei 2004/39/EC privind MIFID.
Această sesizare a fost adresată CJUE de către Curtea de Apel Cluj (Instanța de trimitere) din România.
Cererea a fost formulată în contextul unui litigiu în care mai multe persoane au fost acuzate de săvârșirea infracțiunii de manipulare a pieței de capital în condițiile art. 248 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, coroborate cu prevederile relevante ale Codului de procedură penală. Mai precis, inculpații N. R. Doralin, G. G. Agenor, O. A. M., D. S. D., B. I. H. sunt acuzați de manipulare pe piața RASDAQ a acțiunilor ACIS ale emitentului ., în diverse perioade.
Cererea a avut ca obiect interpretarea dispozițiilor Directivei 2004/39/CE a Parlamentului european și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, referitor, în esență, la sensul ce trebuie atribuit noțiunii de « piață reglementată ».
CA. Cluj a fost sesizată în data de 30.12.2010 prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de. Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj.
Cauza a fost înregistrată la CA. Cluj în primă instanță în Dosarul nr._ .
Conform adresei de înaintare a cererii formulate de către CA. Cluj, instanța a solicitat CJUE să răspundă la 3 întrebări, astfel:
1. „Dacă art. 4 pct.14 precum și art. 9-14 din directiva 2004/39/CE pot fi interpretate în sensul că acestea se aplică atât pieței principale de tranzacționare autorizată de CNVM cât și pieței secundare de tranzacționare, care a funcționat prin absorbție încă din 2005 cu prima (M.of. nr._.10.2005) dar care a continuat să fie privită separat de piața reglementată, fără a fi lămurită normativ natura juridică a acesteia?"
2. Dispozițiile art.4 pct.14 din Directiva 2004/39/CE trebuie interpretate în sensul că în sfera noțiunii de piață reglementată nu intră acele sisteme de tranzacționare care nu respectă cerințele Titlului II din MiFid?
3. Dispozițiile art.47 din Directiva 2004/39/CE trebuie interpretate în sensul în că o piață care nu a fost raportată de autoritate națională responsabilă și care nu se află pe lista piețelor reglementate, nu este supusă regimului juridic aplicabil piețelor reglementate, în special în ceea ce privește normele care incriminează abuzul de piață din cadrul Directivei 2003/6/CE?”.
La data de 22.03.2012 CJUE a pronunțat următoarea hotărâre:
„1) Articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, de modificare a Directivelor 85/611/CEE și 93/6/CEE ale Consiliului și a Directivei 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 septembrie 2007, trebuie interpretat în sensul că piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele prevăzute în titlul III din această directivă nu intră în noțiunea „piață reglementată", astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reglementate.
2) Articolul 47 din Directiva 2004/39, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2007/44, trebuie interpretat în sensul că înscrierea unei piețe pe lista piețelor reglementate prevăzută de acest articol nu constituie o condiție necesară pentru calificarea pieței respective ca piață reglementată în sensul acestei directive”.
Concluzii:
În considerarea statutului României de stat membru al Uniunii Europene, al dispozițiilor prevăzute prin O.U.G nr.25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, modificată și aprobată prin Legea nr. 514/2002, cu modificările ulterioare, soluția pronunțată în această cauză constituie izvor de drept în dreptul Uniunii Europene și, implicit, în dreptul intern român, cu privire la interpretarea dispozițiilor Directivei 2004/39/EC privind MIFID.
Din analiza dispozitivului hotărârii, se remarcă faptul că CJUE nu s-a pronunțat în ceea ce privește calificarea RASDAQ - nu se afirmă că RASDAQ îndeplinește sau nu condițiile din Titlul III din MIFID.
C. Națională a Valorilor Mobiliare este autoritatea din România care reglementează și supraveghează piețele de instrumente financiare, entitățile și operațiunile specifice acestora desfășurate pe teritoriul României în scopul îndeplinirii obiectivelor sale fundamentale prevăzute de Statutul CNVM.
Conform statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare adoptat prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002, modificată și completată prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, CNVM are competența de a adopta măsuri în vederea promovării încrederii investitorilor în investițiile în instrumente financiare și asigurării protecției acestora împotriva practicilor neloiale, abuzive și frauduloase.
Prin urmare, potrivit normelor statutare, autoritatea pieței de capital este chemată să asigure protecția investițiilor realizate în cadrul tuturor piețelor de instrumente financiare.
Piața RASDAQ și-a început activitatea în anul 1996, în baza Deciziei CNVM nr. 1092/27.08.1996 ca „piață organizată și reglementată de C.N.V.M. pentru tranzacții cu valori mobiliare”. Astfel, Piața RASDAQ este o piață organizată și supravegheată de către CNVM, care se supune reglementărilor emise de CNVM.
În acest context, CNVM a adoptat o . regulamente și măsuri prin care s-au prevăzut modalitățile prin care Piața RASDAQ și emitenții tranzacționați pe această piață urmau să fie integrați în sistemul pieței de capital sub imperiul Legii nr. 297/2004.
Potrivit dispozițiilor art.155 alin. 1 lit. b) din Regulamentul CNVM nr.1/2006, pe perioada cuprinsă între data autorizării BVB ca operator de piață și data aprobării de către CNVM a constituirii sistemului alternativ de tranzacționare prevăzut la art.154, acțiunile care la data intrării în vigoare a acestui act normativ sunt listate pe piața RASDAQ, se vor tranzacționa conform regulilor aplicabile data emiterii regulamentului.
Prevederile Legii nr. 297/2004 și ale Regulamentului nr.1/2006 se aplică emitenților ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe piața de capital.
Așadar, Rasdaq și-a început activitatea pe 26 octombrie 1996, iar la 1 decembrie 2003 a fuzionat cu B. de Valori București.
Legea nr.297/2004 privind piața de capital a intrat în vigoare la data de 29 iulie 2004.
Ca urmare a restructurării pieței de capital în cursul anului 2004, în conformitate cu Strategia de dezvoltare a pieței de capital cu privire la fuziunea dintre B. de Valori București și B. Electronică RASDAQ, acțiunile emise de către societățile comerciale listate pe piața RASDAQ sunt tranzacționate prin utilizarea suportului electronic pus la dispoziție de operatorul de piață - ., aceste companii sunt ținute să respecte reglementările specifice ale operatorului de piață, inclusiv cele referitoare la tranzacționare și monitorizare, respectiv încheierea și executarea tranzacțiilor și regulile de încheiere validă a acestora.
În conformitate cu dispozițiile art.2 alin. 1 pct.14 din Regulamentul CNVM nr.3/1998, în prezent abrogat, RASDAQ este o piață organizată care funcționează pe baza autorizării CNVM și sub supravegherea CNVM și ANSVM bazată pe concurența dintre diverși formatori de piață.
Instituția pieței reglementate este definită în legislația Uniunii Europene în cadrul Directivei 2004/39/EC la art.4 alin. 1 pct.14:
"Piață reglementată" în sensul dispozițiilor comunitare trebuie interpretat în sensul unui sistem care funcționează cu reguli, înseamnă un sistem multilateral, exploatat și gestionat de un operator care asigură sau facilitează confruntarea - chiar în interiorul său și în conformitate cu norme nediscreționare - a unor interese multiple de vânzare și de cumpărare exprimate de terți pentru instrumente financiare, într-un mod care conduce la încheierea de contracte privind instrumente financiare admise la tranzacționare în cadrul normelor și al sistemelor sale care este autorizat și funcționează în mod regulat în conformitate cu dispozițiile titlului III.
Potrivit prevederilor art.71 alin.2 din Directiva nr.2004/39/CE, se consideră că o piață reglementată sau un operator deja autorizat în statul său membru de origine înainte de 30 aprilie 2006 deține această autorizație în sensul prezentei directive în cazul în care legislația statului membru respectiv prevede că piața reglementată sau operatorul, după caz, trebuie să îndeplinească anumite condiții comparabile cu cele impuse în titlul III.
Potrivit dispozițiilor art.154 și 155 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006
"(1) Toți emitenții ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe piața RASDAQ, precum și emitenții tranzacționați la B.V.B. și care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la ari. 153 vor fi transferați pe sistemul alternativ de tranzacționare administrat de B. V.B., la data aprobării constituirii acestuia.
(2) Obligațiile de raportare ale emitenților ale căror valori mobiliare sunt tranzacționate în cadrul sistemului alternativ de tranzacționare menționat la alin. (1) vor fi stabilite de operatorul de sistem prin reglementări proprii.
ART. 155
(1) Pe perioada cuprinsă între data autorizării B.V.B. ca operator de piață și data aprobării de către C.N.V.M. a constituirii sistemului alternativ de tranzacționare menționat la art. 154, acțiunile care nu vor fi admise la tranzacționare în cadrul B.V.B. se vor tranzacționa după cum urmează:
a)acțiunile care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt înscrise la cota bursei sau se tranzacționează pe piața valorilor mobiliare necotate, se vor tranzacționa conform regulilor care guvernează piața valorilor mobiliare necotate;
b)acțiunile care la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt listate pe piața RASDAQ se vor tranzacționa conform regulilor aplicabile în prezent.
(2) Emitenții ale căror acțiuni sunt prevăzute la alin. (1) vor avea până la data aprobării de către C.N. V.M. a constituirii sistemului alternativ de tranzacționare menționat la ari, IJJ obligații de raportare prevăzute la uri. J13 Ut. A a) - c) și k) și lit. E”.
Concluzionând, Piața RASDAQ reprezintă o piață financiară ordonată, autorizată, astfel cum rezultă din Regulamentul CNVM nr.3/1998, dar și din autorizația de funcționare a acestei piețe.
În considerarea acestor argumente, orice analiză privind calificarea acestui sistem de tranzacționare, trebuie să se realizeze având în vedere caracteristicile acestui sistem:
a)Piața RASDAQ funcționează regulat, întrucât pot fi efectuate zilnic tranzacții bursiere, în baza ordinelor de tranzacționare emise de către participanții la activitatea de tranzacționare, intermediari autorizați conform ordinelor primite de la investitori.
b)Piața RASDAQ intră sub incidența dispozițiilor Legii nr.297/2004 privind piața de capital și a reglementărilor CNVM, emise în calitatea acestei instituții de autoritate a pieței de capital, cu puteri de reglementare la nivelul legislației secundare, dar și de supraveghere și sancționare.
Având în vedere aspectele învederate, consideră pârâta că nu poate fi reținută susținerea reclamantului în sensul că nu avea obligația să facă ofertă publică de preluare obligatorie în cazul . pe motiv că instanța Uniunii Europene, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, a statuat că dacă o piață nu este autorizată de autoritatea competentă și nu îndeplinește prevederile Directivei MIFID nu se supune regimului pieței reglementate.
Prin actul contestat au fost reținute aspecte care intră sub incidența legii pieței de capital în baza raportărilor obligatorii care se fac la C. Națională a Valorilor Mobiliare. Astfel după cum se poate constata și pârâta CNVM este obligată să pună în aplicare dispozițiile din domeniul pieței de capital prin emiterea actelor de natura celui contestat.
Legea nr. 297/2004 privind piața de capital este armonizată cu actele normative comunitare și nu s-a invocat încălcarea prin această lege a dreptului comunitar.
Cu privire la anularea Ordonanței C.N.V.M. nr. 52/26.02.2013, pârâta a solicitat respingerea acestui capăt de cerere ca fiind total neîntemeiat, întrucât:
În preambulul ordonanței au fost menționate în mod explicit temeiurile de drept și de fapt avute în vedere la emiterea acestui act administrativ.
Din analiza motivelor acțiunii se constată că reclamantul se rezumă să critice actul atacat din punct de vedere formal. Nu au fost indicate care ar fi fost apărările de fond prin care reclamantul ar putea susține nelegalitatea actului administrativ.
Față de cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată de reclamant, pârâta solicită respingerea acțiunii promovate atât în ceea ce privește suspendarea, cât și în ceea ce privește anularea Ordonanței C.N.V.M. nr. 52/26.02.2013 ca fiind nefondată, în cauză nefiind dovedite de către reclamant nici îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare și nici îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de anulare.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Codului de Procedură Civilă și pe celelalte dispoziții incidente cauzei, astfel cum au fost indicate în cuprinsul prezentei întâmpinări.
În apărare, pârâta a anexat înscrisuri.
La data de 19.05.2013 reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că Ordonanța nr.52/26.02.2013 este lovită de nulitate absoluta, având în vedere dispozițiile date de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în raport cu Directiva Parlamentului European.
A mai arătat reclamantul că prin Sentința Civila nr. 589/7.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VIII - a C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ a admis în parte acțiunile conexate formulate de reclamantele . G., . și . G. - împotriva pârâtei CNVM București și a anulat Ordonanța nr.11/24.01.2012.
S-a reținut că aplicând prevederile art.125 din Legea nr.297/2004 și ale art.4 al.(1), punct 14 din Directiva 2004/39 conform interpretării Curții de Justiție, interpretare cu caracter obligatoriu în cauza dedusă judecății se constată că piața Rasdaq nu este o piață reglementata în sensul Legii nr.297/2004 și Directivei 2004/39/CF, în lipsa unei decizii de autorizare a acesteia ca piața reglementata, decizie emisa de CNVM București, autoritatea care are competenta exclusiva în a decide acordarea statutului de plata reglementata unui sistem de tranzacționare.
În condițiile în care piața Rasdaq, pe care sunt tranzacționate acțiunile . Targoviste, prin intermediul suportului electronic pus la dispoziție de B. de Valori București SA, nu este o piața reglementată, nefiind autorizata și declarată ca atare de autoritatea naționala competenta (CNVM), dispozițiile art.203 din Legea nr.297/2004 pe care se întemeiază Ordonanța CNVM nr.11/24.01.2012 nu sunt aplicabile societății . Târgoviște.
În aceste condiții, Curtea a constatat ca fiind întemeiata critica de nelegalitate formulata de reclamantele . G., . și . G. privitoare la emiterea ordonanței contestate cu încălcarea prevederilor Legii nr.297/2004 și a Hotărârii Curții de Justiție, pronunțata la data de 22 martie 2012, în cauza C-248/2011.
Aceleași considerente se aplica și în cauza de față având în vedere faptul că acțiunile . sunt tranzacționate pe piața Rasdaq.
A fost încuviințată și respectiv administrată proba cu înscrisuri ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele dosarului,
În ceea ce privește primul motiv invocat de reclamant, în raport de situația de fapt reținută de pârâtă în sarcina sa, respectiv conținutul constitutiv al faptei pentru care s-a dispus sancționarea acestuia, și anume că reclamantul (și nici persoanele cu care acesta acționează concertat) nu a depus la CNVM documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. CELULE ELECTRICE S.A. Băilești, Curtea apreciază ca fiind lipsită de relevanță împrejurarea relevată de reclamant, respectiv că în ordonanța contestată nu s-ar fi indicat expres persoanele cu care reclamantul acționează concertat.
Actul administrativ emis de pârâtă este suficient motivat atât în fapt cât și în drept, critica reclamantului fiind prin urmare neîntemeiată, aspectul sesizat de acesta fiind unul adiacent și insuficient cererii în anularea ordonanței.
Tot astfel, în ceea ce privește și susținerea reclamantului în sensul că nu s-ar fi precizat cu cât s-a depășit pragul admis de lege.
Astfel, reținând considerentele de fapt și de drept expuse de pârâtă în Ordonanța nr. 52/26.02.2013, dar și prevederile Ordonanței CNVM nr. 379/13.11.2012, Curtea apreciază că este neîntemeiată susținerea reclamantului referitoare la nerespectarea disp. art. 9 alin. 5 din OUG nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare în conformitate cu care: „Deciziile și ordonanțele emise de către C.N.V.M. trebuie să conțină motivațiile de drept care au condus la luarea măsurilor respective”.
Amintește pârâta obligația prev. de art. 203 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, disp. art. 2732 alin. 1 pct. i lit. c din același act normativ, dar și prevederile Ordonanței CNVM nr. 379/13.11.2012.
Așadar, ordonanța contestată este suficient motivată prin sine, dar și prin trimiterea la o altă ordonanță anterioară emisă de aceeași pârâtă, prin care se reține în esență aceeași situație de fapt și de drept, și cu privire la care reclamantul nu a făcut dovada că ar fi fost desființată pe cale judecătorească pentru nelegalitate sau netemeinicie ori revocată de către instituția emitentă.
Astfel, contrar susținerilor reclamantului, se constată că pârâta a indicat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina reclamantului, respectiv disp. art. 203 alin. 1 în conformitate cu care „O persoană care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri”.
De asemenea, a fost indicat și temeiul legal al sancționării reclamantului - art. 2732 alin. 1 pct. i lit. c potrivit căruia „Nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 203 referitoare la inițierea, în termenul prevăzut de lege, a unei oferte publice de preluare obligatorie constituie contravenție și se sancționează după cum urmează: … pentru persoanele fizice: … prin excepție de la prevederile art. 8 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, amendă de la 50.001 lei la 500.000 lei, în cazul în care termenul legal a fost depășit cu mai mult de 60 de zile”.
Tot în ceea ce privește cadrul legal în care a fost emis actul contestat, se observă indicarea de către pârâtă a prev. art. 2, art. 7 alin. 1 și alin. 4, art. 9 alin. 2 din Statutul CNVM adoptat prin OUG nr. 25/2002, dar și Hotărârile Parlamentului nr. 2/2010, nr. 18/2011 și nr. 10/2012.
Arată în continuare reclamantul că pârâta susține că acesta ar fi fost sancționat întrucât nu ar fi respectat prevederile Ordonanței nr. 379/13.11.2012 însă Legea nr. 297/2004 nu incriminează drept contravenție nerespectarea unei obligații statuată într-un act administrativ individual emis de CNVM.
Fapta prevăzută de CNVM nu poate fi reținută drept element constitutiv al unei contravenții pentru care aceasta este în drept să aplice sancțiuni întrucât nu este incriminată drept contravenție fapta de a nu aduce la îndeplinire o obligație de a face stabilită printr-o altă ordonanță.
Susținerile sunt neîntemeiate, fiind prin urmare înlăturate de instanță, trimiterea făcută în ordonanța contestată la un alt act sancționator, Ordonanța nr. 379/2012, fiind făcută pentru descrierea contextului în care a fost săvârșită noua faptă, respectiv sublinierea aspectului că reclamantul nu a mai săvârșit anterior aceeași faptă, dar și sancțiunea anterior aplicată acestuia, prin întâmpinare pârâta invocând sancționarea graduală a reclamantului.
Fapta reținută în sarcina reclamantului nu este reprezentată de neaducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse printr-o ordonanță anterioară a CNVM, ci fapta de a nu fi depus la CNVM documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. CELULE ELECTRICE S.A. Băilești.
De asemenea, nu va fi reținută nici susținerea conform căreia Ordonanța nr. 52/26.02.2013 încalcă principiul „non bis in idem” având în vedere că nerespectarea obligației impuse prin Ordonanța nr. 379/13.11.2012 nu poate fi reținută drept element constitutiv al unei noi contravenții deoarece reprezintă una și aceeași faptă care a mai fost reținută și sancționată drept contravenție de către CNVM București.
Aceasta întrucât obligația reținută în sarcina reclamantului și pentru neexecutarea căreia acesta a fost sancționat repetat constă în nerespectarea disp. art. 203 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 în conformitate cu care „O persoană care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri”.
Obligația trebuie executată într-un anumit termen legal astfel că fapta contravențională constând în neîndeplinirea acesteia se apreciază ca epuizată la data expirării termenului prevăzut de lege. Astfel, în cazul în care obligația legală a reclamantului nu este executată de acesta în mod repetat, se poate naște un concurs de asemenea contravenții în sarcina reclamantului în cazul în care acesta în mod repetat nu își îndeplinește obligația ce-i revine.
Nu este vorba de sancționarea de două ori a aceleiași fapte, ci de sancțiuni diferite aplicate pentru mai multe fapte de același gen. Ori de câte ori expiră termenul legal în care reclamantul trebuia să facă ceva, astfel este consumată o faptă contravențională pentru care se justifică aplicarea unei sancțiuni distincte.
Astfel se explică emiterea Ordonanței nr. 379 la data de 13.11.2012 iar mai apoi a Ordonanței nr. 52 la data de 26.02.2013 pentru același tip de fapte.
În ceea ce privește articolul publicat în ziar în sensul că se propune desființarea pieței Rasdaq, acesta este lipsit de relevanță fiind o împrejurare ce excede obiectului cauzei.
Acțiunea reclamantului este însă întemeiată în parte urmând a fi astfel admisă pentru argumentele ce urmează:
Astfel, în fapt, prin Ordonanța nr. 52/26.02.2013 emisă de C. Națională a Valorilor Mobiliare a fost sancționat cu amendă în cuantum de 100.000 lei reclamantul C. C. C. în calitate de acționar direct al S.C. Celule Electrice S.A. Băilești.
S-a mai instituit prin același act obligația ca reclamantul C. C. C., singur sau împreună cu persoanele cu care acesta acționează concertat, să depună la C.N.V.M., în cel mult 15 zile de la emiterea prezentei ordonanțe, documentația aferentă ofertei publice de preluare obligatorie a S.C. Celule Electrice S.A. Băilești.
La emiterea ordonanței au fost avute în vedere prevederile art. 203 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital precum și prevederile Ordonanței CNVM nr. 379/13.11.2012.
Potrivit art. 203 alin. (1) din Legea nr. 297/2004:
„(1) O persoană care, urmare a achizițiilor sale sau ale persoanelor cu care acționează în mod concertat, deține mai mult de 33% din drepturile de vot asupra unei societăți comerciale este obligată să lanseze o ofertă publică adresată tuturor deținătorilor de valori mobiliare și având ca obiect toate deținerile acestora cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 2 luni de la momentul atingerii respectivei dețineri.”
Acest text de lege, invocat de CNVM în fundamentarea ordonanței contestate, este inclus în Titlul V, Cap. 1, Secțiunea a 6-a a Legii nr. 297/2004, secțiune intitulată „Ofertele publice de preluare obligatorii”.
Domeniul de aplicare a prevederilor acestei secțiuni este prevăzut la art. 202 din actul normativ menționat și vizează societățile comerciale ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe o piață reglementată.
Așadar, unele prevederi ale Legii nr. 297/2004, cum sunt cele incluse în Titlul V, Cap. 1 Secțiunea a 6-a „Ofertele publice de preluare obligatorii”, sunt aplicabile exclusiv emitenților ale căror acțiunii sunt tranzacționate pe o piață reglementată.
Noțiunea de piață reglementată este definită de art. 125 din Legea nr. 297/2004, după cum urmează:
„O piață reglementată este un sistem pentru tranzacționarea instrumentelor financiare (…) care:
a) funcționează regulat;
b) este caracterizată de faptul că reglementările emise și supuse aprobării C.N.V.M. definesc condițiile de funcționare, de acces pe piață, condițiile de admitere la tranzacționare a unui instrument financiar;
c) respectă cerințele de raportare și transparență în vederea asigurării protecției investitorilor stabilite de prezenta lege, precum și reglementările emise de C.N.V.M., în conformitate cu legislația comunitară.”
Legea nr. 297/2004 a transpus, printre altele, Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind piețele instrumentelor financiare, astfel că interpretarea acesteia se impune a fi realizată în lumina textului și a finalității directivei pentru a obține rezultatul prevăzut de aceasta (principiul interpretării armonioase).
Articolul 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39 definește conceptul de „piață reglementată” și prevede că o piață reglementată trebuie, pe lângă faptul de a fi exploatată și/sau gestionată de un operator de piață, să fie autorizată și să funcționeze regulat în conformitate cu dispozițiile Titlului III din această directivă.
În data de 22 martie 2012, Curtea de Justiție s-a pronunțat în cauza C-248/11, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată de Curtea de Apel Cluj privind interpretarea articolului 4 alineatul (1) punctul 14 și a articolului 47 din Directiva 2004/39/CE privind piețele instrumentelor financiare.
Privitor la articolul 4 alineatul (1) punctul 14, Curtea a statuat că acesta trebuie interpretat în sensul că o piață de instrumente financiare care nu îndeplinește cerințele financiare prevăzute de Titlul III din această directivă nu intră în noțiunea de „piață reglementată”, astfel cum este definită de dispoziția menționată, chiar dacă operatorul său a fuzionat cu operatorul unei astfel de piețe reglementate.
Considerentele cu caracter decisiv ale hotărârii Curții sunt cele înscrise la pct. 43-45, în care se rețin următoarele:
Pentru a fi calificată drept „piață reglementată” în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39, o piață de instrumente financiare trebuie să fie autorizată ca piață reglementată. Funcționarea acestei piețe în conformitate cu cerințele prevăzute de Titlul III din această directivă constituie o condiție esențială pentru obținerea și păstrarea acestei autorizații.
Faptul că operatorul unei piețe a fuzionat cu cel al unei piețe reglementate nu este relevant pentru a stabili dacă această primă piață este o piață reglementată în sensul articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39.
Faptul că acțiunile sunt tranzacționate pe piața Rasdaq prin intermediul suportului electronic pus la dispoziție de B. de Valori București S.A. nu poate fi suficient pentru a califica din punct de vedere juridic această piață ca „piață reglementată”, în lipsa condițiilor anterior enumerate.
Aplicând prevederile art. 125 din Legea nr. 297/2004 și ale articolului 4 alineatul (1) punctul 14 din Directiva 2004/39, conform interpretării Curții de Justiție, interpretare cu caracter general obligatoriu, în cauza dedusă judecății, se constată că piața Rasdaq nu este o „piață reglementată”, în sensul Legii nr. 297/2004 și Directivei 2004/39/CE, în lipsa unei decizii de autorizare a acesteia ca piață reglementată, decizie emisă de CNVM, autoritatea care are competența exclusivă în a decide acordarea statutului de piață reglementată unui sistem de tranzacționare.
În condițiile în care piața Rasdaq, pe care sunt tranzacționate acțiunile S.C. Celule Electrice S.A. Băilești prin intermediul suportului electronic pus la dispoziție de B. de Valori București SA, nu este o piață reglementată, nefiind autorizată și declarată ca atare de autoritatea națională competentă (CNVM), dispozițiile art. 203 din Legea nr. 297/2004 pe care se întemeiază Ordonanța CNVM nr. 52/26.02.2013 nu sunt aplicabile societății S.C. Celule Electrice S.A. Băilești.
În aceste condiții, Curtea constată ca fiind întemeiată critica de nelegalitate formulată de reclamant privitoare la emiterea ordonanței contestate cu încălcarea prevederilor Legii nr. 297/2004 și a Hotărârii Curții de Justiție pronunțată la data de 22 martie 2012, în cauza C-248/2011.
Această constatare este suficientă pentru anularea ordonanței contestate și evidențiază, totodată, îndeplinirea cerinței cazului bine justificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Măsura suspendării executării actului administrativ presupune însă îndeplinirea cumulativă a celor două condiții reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube.
Condiția privind iminența producerii unei pagube, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, nu este îndeplinită în cauză, întrucât reclamantul nu a demonstrat în niciun mod faptul că executarea ordonanței contestate i-ar cauza un prejudiciu grav, imposibil ori dificil de reparat.
În lipsa unor elemente de probă care să contureze consecințele directe și imediate ale executării ordonanței contestate, adoptarea unei măsuri de protecție jurisdicțională provizorie nu se impune a fi dispusă în cauză.
În consecință, pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Curtea va admite în parte acțiunea, va anula Ordonanța CNVM nr. 52/26.02.2013 și va respinge cererea de suspendare a executării Ordonanței CNVM nr. 52/26.02.2013 ca fiind neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C. C. cu domiciliul în G., . C. nr. 127, jud. G., în contradictoriu cu pârâta C. NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE (în prezent Autoritatea de Supraveghere Financiară) cu sediul în București, ., sector 3.
Anulează Ordonanța CNVM nr. 52/26.02.2013.
Respinge cererea de suspendare a executării Ordonanței CNVM nr. 52/26.02.2013 ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare în ce privește cererea de suspendare și în termen de 15 zile de la comunicare în ce privește cererea în anulare, recursul urmând a fi depus la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.06.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. M. P. A. M. G.
Red. MMP/Tehnodact. AMG
2 ex. – 12.07.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4220/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3075/2013. Curtea de... → |
|---|
