Pretentii. Decizia nr. 1807/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1807/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 3621/87/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1807
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.04.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE M. - C. I.
JUDECĂTOR O. S.
JUDECĂTOR V. N.
GREFIER D. Ș.
Pe rol se află spre soluționare cererea de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE VEDE împotriva sentinței civile nr.879/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatul reclamant E. G. și intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN având ca obiect „ despăgubiri”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că intimații au fost citați cu un exemplar al motivelor de recurs și că din partea recurentei pârâte s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform disp.art. 242 pct 2 Cod procedură civilă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, precum și cererea de judecare a cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului din prezenta cauză:
Prin Decizia nr. 2155 din 24.05.2012 ,Curtea de Apel București a admis recursul declarat de reclamantul E. G. împotriva sentinței civile nr. 776/23.09.2011 pronunțată de Tribunalul Teleorman,fiind casată hotărârea atacată și cauza trimisă spre rejudecare pentru ca prima instanță să se pronunțe pe fondul cauzei.
În rejudecare cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 09.07.2012 ,iar părțile nu au mai solicitat alte probe.
Din actele și lucrările dosarului ,Tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.07.2011 sub nr._ ,reclamantul E. G. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a mun. Roșiorii de Vede și Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman, să se dispună obligarea pârâtelor la restituirea sumei de 2427 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii. A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat în esență că, la data de 06.11.2008 a achiziționat autoturismul second-hand marca Peugeot an fabricație 1999 ,iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de dispoz. OUG nr. 50/2008 modif. în cuantum de 2427 lei ,taxă achitată cu chitanța . nr._ din data de 22.05.2009 în contul Trezoreriei Roșiorii de Vede.
A susținut reclamantul că la data de 23.05.2011, prin contestația înregistrată sub nr. 4365,a solicitat pârâtei AFP Roșiorii de Vede restituirea taxei pe motiv că aceasta a fost achitată pentru reînmatricularea autoturismului ,fiind încasată în contul bugetului de stat cu încălcarea dispoz. art. 110 din Tratatul de Funcționare a UE (care înlocuiește art. 90 din TCE cu același conținut) ce interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre, impozite mai mari decât cele ce se aplică produselor naționale similare.
Prin Decizia nr. 212din 06.07.2011 ,Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman a respins contestația cu motivarea că nu a fost formulată în termen de 30 zile de la comunicare raportat la dispoz. art. 207 din Codul de procedură fiscală. Referitor la această soluție ,reclamantul susține că ,dat fiind caracterul neconstituțional și contrar Tratatului UE la care România este parte ,actul administrativ contestat este lovit de nulitate absolută ,iar dreptul de a cere anularea acestuia este imprescriptibil .
Pe fondul cererii de chemare în judecată ,reclamantul a solicitat ca instanța să constate că taxa de poluare este ilegală.
Astfel ,în temeiul art. 148 din Constituția României în cauza de față sunt aplicabile în mod direct prevederile art. 90 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene ,acestea fiind prioritare față de dispozițiile contrare cuprinse în OUG nr. 50/2008 modif. prin care se instituie obligativitatea de plată a taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autovehicul second-hand importat dintr-un alt stat membru . Ca urmare a efectului direct al art. 90 paragraful 1 ,art. 2141-art. 2143 din Codul fiscal care se refereau la taxele speciale pentru autoturisme și autovehicule au fost abrogate. În consecință,taxa de poluare a fost încasată ilegal ,fiind o plată nedatorată ,plătită din eroare și în mod forțat ,fiind singura modalitate de a pune în circulație autoturismul achiziționat,astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 1092 cod civil conform cărora „ ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii”.
În drept acțiunea a fost întemeiată pe dispoz.art. 1092,art. 992-997 Cod civil și art 90 din Tratatul CE .
Au fost atașate cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri;Decizie de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, chitanța de plată a taxei de poluare ,contract de vânzare cumpărare din data de_,contestația înregistrată la data de 23.05.2011
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.09.2011 ,pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de Vede a solicitat respingerea acțiunii reclamantului invocând ,pe cale de excepție ,inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile administrative ,iar pe fondul cauzei netemeinicia acțiunii susținând că în condițiile în care legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România ,rezultă că această taxă este în mod legal datorată.
Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a CE ,art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene este încălcat numai atunci când cuantumul taxei de poluare ,calculat fără luarea în calcul a deprecierii reale a vehiculului ,exced cuantumul taxei reziduale încorporat în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național.
Mai arată această pârâtă că taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului ,cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței CJCE .
Prin aceeași întâmpinare pârâta AFP Roșiori de Vede a solicitat introducerea în cauză în calitate de chemat în garanței a Administrației Fondului pentru Mediu ,susținând că taxa de poluare nu este venit la bugetul consolidat al statului ci este o taxă încasată și administrată de Administrația Fondului pentru Mediu.
La data de 19.09.2011 pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii prealabile ,iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii acesteia ca nefondată .
Și pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman prin întâmpinare a solicitat introducerea în cauză în calitate de chemat în garanței a Administrației Fondului pentru Mediu ,susținând că taxa de poluare nu este venit la bugetul consolidat al statului ci este o taxă încasată și administrată de Administrația Fondului pentru Mediu. DGFP nu face decât oficiul de încasare a sumelor ,deoarece Administrația Fondului pentru Mediu nu are o structură în acest sens.
Excepția inadmisibilității acțiunii invocate de cele două pârâte precum și cererea acestora de introducere în cauză în calitate de chemat în garanței a Administrației Fondului pentru Mediu ,au fost respinse de Tribunal prin sentința civ. nr. 776/23.09.2011 astfel că soluția instanței sub aceste aspecte a intrat în puterea lucrului judecat ,cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru ca instanța să analizeze motivele de nelegalitate a plății taxei de poluare invocate de reclamant.ca atare ,în acest ciclu procesual Tribunalul nu se va mai pronunța pe excepțiile inadmisibilității acțiunii reclamantului precum și pe cererea pârâtelor de introducere în cauză în calitate de chemat în garanței a Administrației Fondului pentru Mediu.
Examinând actele și lucrările dosarului în raport de actele de la dosar și susținerile părților, instanța a constatat că reclamantul E. G. la data de 06.11.2008 a achiziționat un autovehicul marca Peugeot, pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa de poluare instituită prin O.U.G. 50/2008, modificată prin OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 ,Legea 329/2009 și OUG nr. 117/2009 în cuantum de 2427 lei, conform chitanței . nr._ din data de 22.05.2009 emisă de AFP Roșiorii de Vede.
La termenul de judecată din data de 04.10.2012 ,Tribunalul din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman .
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman ,Tribunal a apreciat-o ca fiind întemeiată întrucât taxa specială a cărei restituire se solicită prin acțiune a fost încasată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede căreia îi revine și eventuala obligație de restituire .
Pe de altă parte ,decizia de calcul a taxei de poluare nr. 1439/2009 este emisă tot de pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiori de Vede ,astfel că Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Cu privire la fondul cauzei ,examinând actele și lucrările dosarului instanța a reținut că taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Însă, față de împrejurarea că taxa a fost achitată de reclamant la data de 10.12.2010, compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, trebuie examinată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România .
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
Prin urmare, a apreciat instanța că prin aceste modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de preluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul CE, întrucât instituie atât o discriminare între autoturismele second – hand înmatriculate deja într-un stat membru al uniunii europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second – hand deja înmatriculate în România și, mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi,, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi.
Ori, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța a apreciat acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului .
În raport de cele expuse, Tribunalul a constatat că taxa achitată de reclamant pentru înmatricularea autovehiculului în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 110(fost 90 ) din Tratat și a dispus admiterea acțiunii și obligarea pârâtei Administrația Finanțelor publice Roșiori de Vede la restituirea taxei de poluare în cuantum de 2427 lei încasate la data de 22.05.2009 prin chitanța . nr._,cu dobânda legală calculată de la data plății până la acea a restituirii.
În ceea ce o privește pe pârâta DGFP Teleorman acțiunea reclamantului față de această pârâtă a fost respinsă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE VEDE prin care a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului se arată că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii( art. 304 pct 9 Cod procedură civilă).
Arată recurenta pârâtă că Ordonanța de Urgență a Guvernului 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de Administrația Fondului pentru mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Conform art. 4 din OUG 50/2008 „obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România”.
Astfel, se apreciază că, în speță, nu sunt încălcate dispozițiile art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, iar această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeană ci a tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Concluzionând, precizează recurenta pârâtă că Infograma nr.5899/26.06.2008 transmisă de Reprezentanța Permanentă a României pe lângă U.E-Bruxelles, se arată că expertul D.G. Taxud a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare pentru autovehicule, transmis Comisiei în data de 25.06.2008 sunt conforme cu criteriile europene.
În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 299-316 Cod procedură civilă.
Analizând cererea de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenta pârâtă, pentru următoarele considerente:
În fapt Curtea a constatat că reclamantul la data de 06.11.2008 a achiziționat autoturismul second-hand marca Peugeot an fabricație 1999, iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să achite taxa de poluare prevăzută de dispoz. OUG nr. 50/2008 modif. în cuantum de 2427 lei taxă achitată cu chitanța . nr._ din data de 22.05.2009 în contul Trezoreriei Roșiorii de Vede.
Curtea consideră că important este de reținut că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale Comunității Europene și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. În conformitate cu art. 25 din Tratatul Comunității Europene, între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent. Această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal. De asemenea, potrivit art. 28 CE „între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent”. Prin aceste dispoziții legale Comunitatea Europeană statuează unul dintre principiile fundamentale de funcționare a acesteia, și anume libertatea de circulație a mărfurilor. Tocmai pentru respectarea acestui principiu prevederile menționate din Tratat limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie 1997, Haahr Petroleum, C-90/94, R..p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie 1998, Outokumpu, C-213/96, R..p.I-1777, punctul 20, precum și cea din 5 octombrie 2006, Nadasdi și Nameth, C-290/05 și C-333/05, încă nepublicată în Recueil, punctul 399). Potrivit dispozițiilor art. 90, paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție”. Mai mult decât atât, Curtea a statuat deja că art. 90 CE reprezintă în cadrul Tratatului Comunității Europene o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-393/04 și C-41/05 încă nepublicată în Recueil, punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi ., punctul 45). Potrivit hotărârii CJCE în cauza T. (C 402/09), cu referire la viziunea Curții asupra acestui gen de taxe, "rezultă că un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008" (paragraf 47), "cu toate acestea, din dosarul prezentat Curții rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre" (paragraf 58). În cauza N. Curtea a respins cererea de limitare în timp a efectelor hotărârii. Pe cale de consecință, efectul hotărârilor interpretative este foarte bine precizat în par. 32 din hotărârea N. (hotărârea din 7 iulie 2011): “În conformitate cu o jurisprudență constantă, interpretarea unei norme a dreptului Uniunii dată de Curte în exercitarea competenței pe care i‑o conferă articolul 267 TFUE lămurește și precizează semnificația și domeniul de aplicare al acestei norme, astfel cum trebuie sau cum ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la .“. a. Conform unei jurisprudențe stabile a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european [afacerea 199/82, San Giorgio, Culegere 1983, p. 3595, par. 12; afacerea C-62/93, BP Soupergaz, Culegere 1995, p. I-1883, par. 40; afacerile reunite C-441/98 și C-442/98, Michailidis, Culegere 2000, p. I-7145, par. 30]. Rațiunea acestui drept este aceea că un stat membru nu poate profita, iar contribuabilul nu poate suferi o pierdere, ca urmare a aplicării unei dispoziții fiscale naționale incompatibile cu dreptul european [Opinia Avocatului General Fennelly în afacerile reunite C-397/98 și C-410/98, Metallgesellschaft și Hoechst]. În principiu, statele membre trebuie să ia măsuri pentru restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european [afacerile reunite C-192/95 și C-218/95, Comateb și alții, în Culegere 1997, p. I-165, par. 20]; b. Potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale. Aceste reguli trebuie să respecte însă principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practică imposibilă exercițiul drepturilor conferite de dreptul european) [afacerea C-228/96, Aprile, în Culegere 1998, p. I-7141, par. 18]. Conform Deciziei ICCJ în interesul legii nr. 24/2011: 1. Acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzute de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă; 2. Procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod. Văzând disp. art. 304 pct.9 cpciv., art. 304/1 cpciv., art. 305 cpciv., art. 312-316 cpciv., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE VEDE împotriva sentinței civile nr.879/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman în contradictoriu cu intimatul reclamant E. G. și intimata pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M.-C. I. O. S. V. N.
GREFIER, D. Ș.
Jud.fond. Tribunalul Teleorman
R. M.
The.red.M.C.I
Tehnodact 2 ex/D.Ș.
| ← Cetăţenie. Sentința nr. 459/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
