Anulare act administrativ. Sentința nr. 3556/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3556/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 5536/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A CONTECIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3556
Ședința publică de la data de 15.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – G. A. F.
GREFIER – M. H.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. N. R. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul G. R., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 2 din Noul Cod de Procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta S.C. N. R. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta G. R., anularea dispozițiilor art. 3 alin.2 din H.G. nr.977/2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune.
În motivarea acțiunii sale, reclamanta arată că la sediul societății, unde își desfășoară activitatea, nu deține aparate de radio și prin urmare nu este beneficiar al serviciului public de radiodifuziune, situație în care consideră că nu datorează plata serviciului public de radiodifuziune.
Potrivit art. 40 alin.3 din Legea nr.41/1994, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii."
Potrivit aceleiași reglementari, nivelul acestor taxe si modalitatea de încasare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.
In acest context, G. R. a emis doua hotărâri de guvern, respectiv hotărârea nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, si hotărârea nr.978 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de televiziune.
Ambele hotărâri cuprind prevederi nelegale (in cadrul aceluiași art. 3 al. 2) in măsura in care stabilesc obligația de plata a taxelor (radio si tv) indiferent de calitatea de beneficiari sau ne-beneficiari ai serviciului (public de radiodifuziune sau televiziune) de către persoanele juridice.
Astfel art. 3 al. 2 din hotărârea nr. 977 din 22 august 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune arata ca: "(2) Persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele acestora, precum și sucursalele și celelalte subunități ale lor fără personalitate juridică și sucursalele sau reprezentantele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația sa plătească o taxa lunară venirii serviciul public de radiodifuziune."
Practic din conținutul art. 3 a H.G. 977 2003 a fost eliminata sintagma finala a art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, lege a cărei aplicare vina sa o facă, anume - "în calitate de beneficiari ai acestor servicii."
În conformitate cu art. 108 alin. (2) din Constituție, hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor, astfel ca Hotărârea Guvernului nr. 2003 privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, nu a aplicat in mod corect in art. 3 alin. (2) dispozițiile art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, care face distincție in ceea ce privește plata taxelor pentru serviciul public de radiodifuziune intre persoanele juridice beneficiare si cele care nu au calitatea de beneficiar al acestor servicii.
Procedural vorbind este un adaos la lege, inacceptabil in procedura de emitere a unei hotărâri de guvern care poate doar sa expliciteze si sa lămurească dispozițiile legale pentru a căror aplicabilitate a fost edictata si nu sa o completeze.
Art. 4 din Legea nr. 24/2000 stabilește ierarhia actelor normative, statuând că normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele si potrivit normelor care le ordona. In măsura in care legile sunt adoptate de către Parlament, Guvernului, ca organ suprem executiv, îi revine numai organizarea executării legilor, scop în care emite hotărâri tocmai pentru a face o lege cât mai clara si a o aplica corect. O hotărâre a Guvernului nu poate deci decât sa precizeze si sa asigure corecta aplicare a legilor. Ea nu are calitatea de a crea drept.
Prevederile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977/2003 instituie derogări de la art. 40 alin. (3) din Legea nr. 41/1994, negând dreptul persoanelor juridice de a beneficia de scutiri independent de condiția deținerii de receptoare radio si TV-instituirea unei norme derogatorii se poate face numai printr-un act normativ de nivel cel puțin egal cu cel al reglementarii de baza.
În interpretarea data de Guvern se denaturează deopotrivă si sensul noțiunii de „taxa", așa cum e ea definita în Legea finanțelor publice, ca fiind suma plătită de o persoana fizica/juridica pentru serviciile prestate acesteia de către un serviciu public etc. Ori nu se poate accepta ca legiuitorul ar fi prezumat calitatea de beneficiari ai serviciului de radiodifuziune tuturor persoanelor juridice cu sediul în România, fără a condiționa aceasta calitate de posesia receptoarelor, adică fără a condiționa de prestarea efectiva a acestor servicii.
În acest sens, reclamanta precizează că dispozițiile hotărârii criticate au fost considerate nelegale prin mai multe hotărâri pronunțate de instanțele de contencios administrativ, menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei G. R. a invocat excepția lipsei de obiect a acțiunii, motivată de faptul că dispozițiile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977/2003 au fost anulate prin sentința civilă nr.185 din 27.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, irevocabilă și publicată în M.Of. nr.318/09.05.2011.
Analizând excepția invocată de pârâtă, curtea constată că este întemeiată, urmând a respinge ca lipsită de obiect acțiunea reclamantei, pentru următoarele considerente:
Rezultă din cuprinsul prezentei cereri de chemare în judecată că reclamanta solicită instanței anularea dispozițiilor art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977/2003.
Așa cum a arătat pârâta prin întâmpinare dar și reclamanta în cuprinsul acțiunii, dispozițiile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 977/2003 au fost anulate prin sentința civilă nr.185 din 27.04.2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, irevocabilă conform deciziei civile nr.607 din 3 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ și fiscal, sentință ce a fost publicată în M.Of. nr.318/09.05.2011.
Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr.554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
Ca atare, prezenta acțiune, prin care reclamanta solicită anularea parțială a unui act normativ se impune a fi respinsă ca lipsită de obiect, devreme ce actul administrativ normativ criticat în prezenta cauză a fost anulat, în limitele învestirii prezentei instanțe, printr-o hotărâre judecătorească anterioară, devenită irevocabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. N. R. S.R.L., cu sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat Pelepca S. M., din București, .. 25, sector 4, în contradictoriu cu pârâtul G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1, ca lipsită de obiect.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.11.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
G. A. F. M. H.
| ← Cetăţenie. Decizia nr. 3236/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 654/2013. Curtea... → |
|---|
