Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 4095/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4095/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2013 în dosarul nr. 6991/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4095
Ședința publică din data de 18 decembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. I. C.
GREFIER - A. C.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul Ț. P. în contradictoriu cu pârâtele G. F. – Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală, având ca obiect „cerere de suspendare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul prin apărător, avocat E. I. care depune la dosar delegație de reprezentare . nr._/2013 emisă de Baroul București, lipsind pârâtele.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu pârâta G. F., având în vedere returnarea dovezi de îndeplinire cu aceasta cu mențiunea destinatar mutat.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, apreciază că procedura de citare cu pârâta G. F. este legal îndeplinită, având în vedere că prin OUG nr.74/2013, art. 1 prevede că „Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor și prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează.”
Totodată, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal având în vedere dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999.
Reclamantul prin apărător, solicită instanței respingerea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București având în vedere că în cauză se contestă o decizie emisă de o autoritate publică centrală emisă în baza unei Ordonanțe de Urgență a Guvernului.
Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 390 Cod proc. civilă, rămâne în pronunțare asupra excepției de necompetență materială a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal invocată din oficiu.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ din data de 23.10.2013, reclamantul Ț. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâții G. F. – Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală suspendarea efectelor deciziei nr. 1809/23.09.2013 emisă de G. F. prin care s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea sa din funcția publică.
În fapt, reclamantul a susținut că a deținut în cadrul Gărzi Financiare funcția publică de execuție expert clasa I, grad profesional principal.
Învederează instanței că eliberarea sa din funcție a avut la bază prevederile art. 1, art. 19 alin. 1 și alin. 2 din OUG nr. 74/2013.
Cu privire la îndeplinirea condiției cazului bine justificat, reclamantul precizează că prin eliberarea sa din funcție îi este încălcat dreptul fundamental la protecție socială prevăzut de art. 41 din Constituția României.
Totodată apreciază că se încalcă și dispozițiile art. 7 ași ale art. 21 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și Pactul Internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale sub aspectul dreptului la muncă și ale Directivei nr. 2000/78/CE privind legalitatea la locul de muncă.
Arată reclamantul că măsura eliberării sale din funcție a fost emisă cu exces de putere, n înțelesul reglementata de art. 2 alin. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, precizând că aceasta este nulă întrucât nu este motivată în fapt, autoritatea pârâtă rezumându-se doar î a preciza faptul că activitatea instituției publice urmează să înceteze.
De asemenea, mai arată reclamantul că sunt încălcate și dispozițiile art. 99 alin. 6 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, în forma modificată prin OUG nr. 82/2013.
Pentru aceste motive, reclamantul apreciază că sunt îndeplinite condițiile privind cazul bine justificat, în sensul că sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ conform dispozițiilor art. 2 alin. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la paguba iminentă, reclamantul învederează instanței că pierderea locului de muncă, pierderea vechimii în muncă și a gradului profesional ocupat, a drepturilor de asigurări sociale și prin privarea de venituri salariale curente pentru întreținerea sa și a familiei justifică pe deplin condiția existenței pagubei iminente.
Pentru aceste motive, solicită admiterea cererii și suspendarea deciziei nr. 1809/2013 de eliberare din funcție.
În cadrul etapei scrise, la data 01.11.2013 pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare (fila 27), solicitând respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
În esență, pârâta a susținut că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Precizează pârâta că decizia a cărui suspendare o solicită reclamantul, a fost emisă în aplicarea dispozițiilor HG nr. 520/2013 și a OUG nr. 74/2013, acte administrative cu aplicabilitate generală, acte normative ce au fost publicate în Monitorul Oficial, fiind emise cu respectarea dispozițiilor Legii transparenței decizionale nr. 52/2003.
Cu privire la producerea unei pagube iminente, pârâtul susține că aceasta nu se prezumă ci trebuie dovedită de persoana lezată prin administrarea de dovezi.
Pentru aceste motive, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază ca fiind întemeiată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal invocată din oficiu, pentru următoarele considerente:
Obiectul cauzei îl reprezintă cererea reclamantului Ț. P. de suspendare a actului administrativ reprezentat de Decizia nr. 1809/23.09.2013 emisă de G. F., prin care s-a dispus eliberarea sa din funcția publică.
Curtea reține că, reclamantul a ocupat, anterior destituirii, funcția publică de execuție expert clasa I, grad profesional principal în cadrul Gărzii Financiare – Comisariatul General – Divizia Control Operativ și Intervenție Rapidă, fiind funcționar public astfel cum se prevede în art. 2 alin. 2 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.
Prin urmare, prezenta cauză are ca obiect raportul de serviciu al unui funcționar public, competența materială fiind stabilită de dispozițiile art. 109 din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarului public, astfel cum au fost modificate prin Legea 2/2013, potrivit cărora „cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe”.
Față de cele arătate mai sus, în temeiul art. 132 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București și își va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Municipiului București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ț. P. în contradictoriu cu pârâtele G. F. – Comisariatul General și Agenția Națională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Municipiului București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. C. A. C.
Red. jud. G.I.C.
Tehnored. A.C /2ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 3324/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3843/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
