Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 654/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 654/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 6420/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 654
Ședința publică din 14.02.2013
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.2305/25.05.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți TANAȘOCA N. Ș. și TANAȘOCA R. M., având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți, ambii prin avocat cu împuternicire avocațială la fila 8 dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Avocatul intimaților-reclamanți solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, învederând că este vorba de validarea unei hotărâri și că au trecut mai bine de 16 ani de la înregistrarea cererii. Mai arată că jurisprudența este unanimă în sensul soluționării cu celeritate a cauzelor de acest gen.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București secția a IX-a C. sub nr._ /2011, reclamanții TANAȘOCA N. Ș. și TANAȘOCA R. M. au solicitat în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR obligarea la emiterea deciziei de validare a Hotărârii nr. 4066/23.09.2010 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin Hotărârea emisă de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 s-a stabilit acordarea de despăgubiri în sumă de 282 188, 05 lei, sumă ce nu a fost contestată, astfel că hotărârea a fost înaintată pârâtei.
Au mai învederat reclamanții că au solicitat prin memoriul înregistrat la pârâtă sub nr. 1836/16.01.2012, să valideze Hotărârea, având în vedere că termenul de 60 zile pentru emiterea actului de validare fusese de mult depășit, însă, deși au trecut alte 30 zile de la data înregistrării memoriului, pârâta nu a răspuns cererii.
În drept, s-a invocat Legea nr.9/1998, Legea nr. 554/2004, HG nr. 361/2005.
Pârâta ANRP nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 2305/25.05.2012, Tribunalul București secția a IX-a C. a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să emită decizia de validare sau invalidare a Hotărârii nr. 4066/23.09.2010 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr. 4066/23.09.2010 emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București, a fost aprobată cererea depusă de reclamantul Tanașoca N. Ș., în calitate de moștenitor al defunctului Tanașoca G., de acordare a despăgubirilor aferente bunurilor acestuia abandonate statului
bulgar în ., propunându-se acordarea în favoarea ambilor reclamanți a compensațiilor bănești în sumă de 282 188, 05 lei (f.8).
Ulterior reclamanții au solicitat pârâtei finalizarea procedurii administrative și emiterea deciziei de validare a hotărârii Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 (f. 7), iar prin adresa nr. 1062/L9/13.02.2012, pârâta a comunicat reclamanților la data de 05.03.2012, că dosarul acestora se află în evidențele sale, studierea unui dosar presupunând o analiză atentă a actelor ce atestă dreptul de proprietate al autorului asupra bunurilor abandonate pe teritoriul statului bulgar, a declarațiilor, actelor de stare civilă, a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor, astfel că după analizarea dosarului va fi transmisă reclamanților decizia de validare sau invalidare (f. 11-13).
Raportând dreptul incident la situația de fapt reținută, Tribunalul constată că acțiunea reclamanților este întemeiată în parte, impunându-se admiterea ca atare a cererii, cu obligarea pârâtei la emiterea deciziei de validare sau invalidare a Hotărârii Comisiei pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Instituției Prefectului Municipiului București, pentru următoarele considerente:
Ceea ce reclamanții au dedus judecății în speța de față constituie nesoluționarea în termenul legal a cererii de acordare a despăgubirilor, asimilată de art. 2 alin.(2) din Legea nr.554/2004 cu actul administrativ unilateral, astfel că acțiunea se încadrează în prevederile art.8 alin.(1) teza a II-a și art.18 din Legea contenciosului administrativ.
Reclamanții, beneficiari ai Hotărârii nr. 4066/23.09.2010 emise de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, se pretind vătămați de nerespectarea termenului legal de validare a sus-menționatei hotărâri, potrivit art.7 alin.(3) din Legea nr.9/1998.
Tribunalul reține că în validarea sau invalidarea propunerii privind compensațiile bănești stabilite de Comisia de aplicare a Legii nr.9/1998 în anul 2011, pârâta nu a respectat termenul de 60 de zile prevăzut de art.7 din Legea nr. 9/1998, astfel că, în temeiul art.18 din Legea nr.554/2004, Tribunalul va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să emită o decizie de validare/invalidare a Hotărârii emise de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998.
În acest sens, se impune a atrage atenția că instanța de judecată nu se poate substitui dreptului de apreciere al autorității administrative competente, prin soluționarea cererii de despăgubiri în sensul pretins de reclamanți, acesta fiind atributul exclusiv al pârâtei, instanței de contencios administrativ revenindu-i doar competența cenzurării actelor administrative pe care autoritatea administrativă le emite în limitele atribuțiilor conferite de lege.
În acest context, instanța de contencios administrativ are doar competența de a constata caracterul nelegal al conduitei manifestate de pârâtă, prin neemiterea actului administrativ de validare sau invalidare în termenul prevăzut de norma specială, fără însă a se pronunța asupra existenței sau întinderii dreptului la despăgubire și fără a avea dreptul de a impune autorității publice să valideze Hotărârea Comisiei pentru aplicarea Legii nr.9/1998, astfel că autoritatea publică competentă rămâne liberă să valideze sau să invalideze actul Comisiei, în acest din urmă caz reclamanții având deschisă calea de acces în fața instanței de contencios administrativ pentru anularea unei eventuale decizii de invalidare.
Pentru considerentele expuse în precedent, Tribunalul va obliga pârâta, în condițiile art. 1 alin.(1), art. 8 alin.(1) teza a II-a și art. 18 din Legea nr. 554/2004, să-și îndeplinească obligația impusă de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, în sensul emiterii unei decizii de validare sau de invalidare a Hotărârii nr. 4066/23.09.2010 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, arătând următoarele:
„În temeiul art 299 si urm., art. 304 pct. 9. art. 3041 din Codul de procedură civilă, considerăm Sentința civilă nr. 2305/2012 pronunțată în ședința publică din data de 25 mai 2012 de către Tribunalul București, ca fiind netemeinică si nelegală pentru următoarele considerente:
Hotărârea nr. 4066/23.09.2010 a Comisiei Municipiului București se află în evidențele noastre cu dosarele constituite la Prefecturi, în temeiul Legii nr. 9/1998. Această Hotărâre, însoțită de actele doveditoare urmează circuitul legal, ce prevede analizarea în ordine cronologică a acestora, respectiv ordinea emiterii hotărârilor. Studierea unui dosar presupune o
analiză atentă a actelor care atestă dreptul de proprietate al autorului asupra: bunurilor abandonate pe teritoriul statului bulgar după încheierea Tratatului de la C. din septembrie 1940, a declarațiilor notariale, a actelor de stare civilă privind persoanele care au-dreptul la acordarea compensațiilor, a modului de stabilire a cuantumului compensațiilor ce revin pentru
bunurile rămase nedespăgubite șl a modului de efectuare a calculului de către comisiile care au emis hotărârile.
Pentru o justă aplicare a legii, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 inițiază corespondență cu instituțiile competente (Arhivele Naționale, Ministerul Afacerilor Externe, Primării) cărora le solicită noi acte și relații de natură să clarifice situația din dosar, urmând apoi solicitarea avizului către Asociația Română^a Victimelor Represiunilor Staliniste - Secția Cadrilater, urmează propunerea de validare/invalidare înaintată Vicepreședintelui:Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, concretizată prin emiterea unei decizii. Deciziei de plată cu precizările privind . aprobate sau decizia de invalidare a hotărârii cu motivațiile respective urmează să fie transmise beneficiarilor la domiciliu. "
De asemenea, dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea nr. 9/1998 care stipulează că „în termen de 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate" reprezintă un termen de recomandare.
În drept: dispozițiile art. 304/1 din Codul de procedură civilă, precum și pe prevederile Legii nr. 9/1998, H. G. Nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, respectiv H.G. nr.1277/2007, C.E.D.O art.1.”
Recursul este nefondat, pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, Curtea apreciază că sentința recurată este legală și temeinică și își însușește integral considerentele acesteia. În mod legal și temeinic a reținut instanța de fond nesoluționarea în termenul prevăzut de lege de către recurenta pârâtă a cererii reclamanților privind acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 9/1998, în condițiile în care Hotărârea Comisiei Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 prin care s-a propus acordarea de compensații bănești în favoarea reclamanților datează din 23.09.2010, iar art. 7 alin. 3 din actul normativ menționat prevede un termen de cel mult 60 de zile pentru validarea hotărârii menționate.
Curtea nu poate achiesa la susținerea recurentei conform căreia termenul de 60 zile ar fi un termen de recomandare, având în vedere că din simpla interpretare gramaticală a textului art. 7 alin. 3 rezultă că termenul în cauză este stipulat ca un termen maxim. Chiar dacă s-ar accepta însă teza recurentei, Curtea constată că, în condițiile în care de la data emiterii hotărârii prin care s-a propus acordarea de compensații bănești au trecut mai mult de doi ani, a fost depășit și termenul rezonabil (în sensul CEDO) de soluționare a cererii reclamanților.
Față de considerentele mai sus expuse și văzând dispozițiile art. 312 alin. 1 c.p.c. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.2305/25.05.2012 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți TANAȘOCA N. Ș. și TANAȘOCA R. M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. D. G. R. I. V. D. C.
Grefier,
T. M.
Red. Jud. VDC/Tehnored. CE/2 ex.
Tribunalul București, Secția C.
Jud. fond, B. L. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3556/2013. Curtea de... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 1770/2013. Curtea... → |
|---|
