Anulare act administrativ. Sentința nr. 158/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 158/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-01-2013 în dosarul nr. 7145/2/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.158
Ședința publică de la 16 ianuarie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - G. I. C.
GREFIER - P. G.
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul A. C. A. în contradictoriu cu intimatul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect „anulare act administrativ – decizia 7289/02.12.2011 dosarul_ ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că părțile au solicitat judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2. Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ din 19.09.2012, contestatorul A. C. A. a formulat în contradictoriu cu intimatul M. Administrației și Internelor contestație în anulare împotriva sentinței civile nr. 7289/02.12.2011 pronunțată de Curtea de Apel București SCAF în dosarul nr._ .
În motivarea contestației în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 317 pct. 2 din Codul de procedură civilă, contestatorul a invocat faptul că sentința nr. 7289/02.12.2011 a fost pronunțată de o „entitate” care nu era o „instanță de judecată” constituită potrivit legii, fiindu-i încălcate drepturile prev. de art. 21 și art. 126 alin. 1 din Constituție, art. 10 din Legea 304/2004 și art. 6 din CEDO.
Contestatorul consideră că Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București s-a înființat ilegal printr-o Hotărârea a Consiliului Superior al Magistraturii care nu a fost publicată în Monitorul Oficial al României, condiția publicării fiind impusă de lege atât pentru satisfacerea condiției de formă „ad probationem” a unei norme juridice, prev. de Legea 202/1998 cât și pentru satisfacerea condiției pentru „. unui act normativ” prevăzută de Legea 24/2000.
Mai arată că sancțiunea prevăzută de lege este inexistența juridică a actului normativ nepublicat și că inexistența HCSM de înființare a C.-SCAF atrage și nelegalitatea actului juridic individual prin care Colegiul de conducere al C. a hotărât înființarea și compunerea de judecată format din judecător F. G. A., care a judecat cauza_, precum și actul administrativ individual prin care d-l judecător F. G. A. a fost numit în funcția de judecător, pe un post din organigrama C.-SCAF, o „entitate” înființată ilegal ca instanță de judecată.
În cuprinsul contestației în anulare, contestatorul invocă următoarele excepții:
- excepția inexistenței juridice a HCSM nr. 189/20.10.2004,
- excepția de nelegalitate a actului juridic administrativ cu caracter individual emis de către Colegiul de Conducere al Curții de Apel București, prin care s-a hotărât constituirea și componența, în anul 2011, a completului de judecată format din judecător F. G. A., complet care a judecat dosarul_,
- excepția de nelegalitate a actul administrativ individual prin care judecătorul F. G. A. a fost numit în funcția de judecător, pe un post aflat în organigrama SCAF din cadrul Curții de Apel București, „instanță de judecată” înființată ilegal, printr-o Hotărâre CSM nepublicată, inexistentă juridic.
Prin întâmpinarea depusă la 01.11.2012, intimatul M. Administrației și Internelor a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare arătând că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 317 alin.1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât contestatorul putea invoca motivele contestației pe cale recursului.
Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare, Curtea apreciază că excepția este întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 317 din Codul de procedură civilă:
„(1) Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
(2) Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond”.
Din dispozițiile de mai sus, Curtea reține că pentru ca o contestație în anulare să fie admisibilă, este necesar ca motivele invocate în susținerea ei să nu fi putut fi invocate pe calea apelului sau recursului sau să fi fost invocate prin cererea de recurs dar instanța de recurs să le fi respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
În cazul de față, Curtea constată că sentința contestată este o hotărâre pronunțată de Curtea de Apel București, în primă instanță, și împotriva ei contestatorul putea formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare, astfel cum s-a prevăzut expres în dispozitivul acestei sentințe.
Din actele dosarului nr._, Curtea reține că împotriva sentinței nr. 7289/02.12.2011, contestatorul A. C. A. nu a formulat recurs, sentința devenind irevocabilă prin nerecurare.
De asemenea, Curtea reține că motivul prezentei contestații în anulare ce constă în încălcarea de către judecători a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, putea fi invocat de contestator prin calea de atac a recursului, având în vedere că acest motiv este prev. de art. 304 pct. 3 și ca motiv de recurs. De altfel, fiind vorba de o sentință ce nu putea fi atacată cu apel, contestatorul putea invoca pe calea recursului orice neregularitate, nu numai cele prev. de art. 304 pct. 1-9 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că a existat posibilitatea pentru contestatorul A. C. A. de a invoca motivul prezentei contestații în anulare pe calea recursului, însă nu a exercitat această cale de atac, motiv pentru care, față de prevederile art. 317 din Codul de procedură civilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. C. A. este inadmisibilă.
Prin urmare, Curtea va admite excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul M. Adminsitrației și Internelor și va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. C. A. împotriva sentinței civile nr. 7289/02.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, ca inadmisibilă.
Fiind găsită întemeiată excepția inadmisibilității contestației în anulare, Curtea nu va mai analiza excepțiile invocate de contestator în cuprinsul contestației în anulare, care nu pot conduce la o altă soluție, în condițiile în care prezenta contestație în anulare este inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea contestatorului A. C. A. de restituire a taxei judiciare de timbru, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că aceasta a fost stabilită în mod legal în baza art. 3 lit. g din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Se reține și că dispozițiile Legii 146/1997 nu au fost abrogate prin art. 154 din Constituția României revizuită în anul 2003, cum în mod neîntemeiat susține contestatorul, dovadă fiind numeroasele decizii ale Curții Constituționale, care au analizat pe fond excepțiile de neconstituționalitate referitoare la această lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. C. A. cu domiciliul în București, ., ., ., și domiciliul ales pentru comunicarea actelor în București, ..17 A, sector 4, în contradictoriu cu intimatul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției nr.1A, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 7289/02.12.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ ca inadmisibilă.
Respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 16.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. I. C. P. G.
RED. G.I.C - 4 ex.
| ← Contestaţie tergiversare cauză. Decizia nr. 5291/2013. Curtea... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2224/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
