Obligaţia de a face. Decizia nr. 2224/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2224/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-05-2013 în dosarul nr. 65279/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 2224
Ședința publică de la 23.05.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: R. M. C.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3841/11.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. C. G. și intimații – pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reține recursul spre soluționare.
CURTEA ,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția C. Administrativ și Fiscal reclamantul B. C. G., în contradictoriu cu pârâții S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 și chematul în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU a solicitat instantei pronuntarea unei hotarari prin care sa se dispuna scutirea reclamantului de la plata taxei de poluare pentru autovehicule si obligarea paratei la restituirea sumei de 5.915,00 Ron, plus rata dobanzii legale conform OG 9/2000, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamantul a invocat dispozitiile art. 148, alin 2 din Constituția României, "ca urmare a aderării tarii noastre la UE, prevederile tuturor tratatelor constitutive ale UE, precum si celelalte reglemetari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare", raportat la art. 110, alin 1 din Tratatul Comunităților Europene. Art. 90 din Tratatul Comunităților Europene precizează ca "niciun stat membru nu aplica direct sau indirect produselor altor state membre impozite directe sau de alta natura mai mari decât cele care se aplica direct sau indirect produselor naționale similare” cât și aplicarea principiilor priorității dreptului comunitar în fața celui național, principiul aplicării directe a dreptului comunitar, principiul nediscriminării și principiul restituirii in integrum a sumelor încasate în baza taxelor cu efect echivalent.
A precizat că prin contractul de vanzare-cumparare din data de 6.09.2010 a achizitionat autoturismul in cauza dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv Belgia, iar pentru a-l inmatricula in Romania a fost obligat sa plateasca o taxa de poluare de 5.915,00 Ron.
Prin sentința civilă nr. 3841 pronunțată de tribunal, ca instanță de fond, la data de 11.10.2012 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă și pe fond a fost admisă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice Sector 2 București pe care a obligat-o să procedeze la restituirea către reclamant a taxei de poluare în cuantum de 5915 lei, actualizată cu dobânda aferentă până la data plății efective fiind respinsă cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu.
A reținut tribunalul, că în ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor D. G. de Finante Publice a Municipiului Bucuresti si Statul Român prin Ministerul F. Publice, in cauza nu exista identitate intre persoanele chemate in judecata si cele obligate la restituirea taxei, paratii de fata nefiind parti in raportul juridic de drept administrativ substantial dedus judecatii, in consecinta a admis exceptia invocata si a respins actiunea formulata in contradictoriu cu acestia ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata a paratei AFP Sector 2, aceasta a fost respinsă avand in vedere ca taxa de prima inmatriculare a fost achitata de reclamant la dispozitia paratei, in baza Deciziei de calcul emisa de organul fiscal, iar refuzul de restituire a taxei de poluare contestat in prezenta cauza este emis de aceeasi autoritate, in consecinta exista identitate intre persoana chemata in judecata si emitentul actului administrativ contestat, parata fiind parte in raportul juridic de drept administrativ substantial dedus judecatii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca prin cerere reclamantul a solicitat cenzurarea de catre instanta a refuzului de restituire a sumei reprezentand taxa de poluare, suma determinata in temeiul OUG 50/2008.
Fondul spetei vizeaza incompatibilitatea dispozitiilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CEE, art. 110, cu consecinta caracterului nejustificat al refuzului de restituire a taxei de poluare.
In acest sens, in raport de prevederile art. 8 din legea 554/2004, tribunalul a apreciat că actiunea privind restituirea taxei pe poluare este admisibila fara a fi necesara parcurgerea procedurii prealabila prevazuta de art. 205-209 din Codul de procedura fiscala.
Din analiza inscrisurilor administrate in cauza, tribunalul a constatat că refuzul paratei AFP Sector 2 de restituire a taxei de poluare are un caracter nejustificat.
Ca atare, în conformitate cu art. 90 par. 1(actualmente art. 110) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se susține că este adevărat că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție, „ S. român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Totodată, tribunalul a respins cererea de chemare in garantie a Administrației F. pentru Mediu, formulata de parata, ca neintemeiata, avand in vedere inexistenta unor dispozitii legale sau a unor clauze de alta natura care sa fundamenteze obligatia acestei institutii de a garanta indeplinirea obligatiei de restituire a taxei de poluare de catre parata.
Opinează judecătorul fondului că din moment ce taxa a fost incasata ca efect al actelor emise de parata AFP Sector 2, fiind achitata la dispozitia acestei institutii, imprejurarea ca aceasta a primit ulterior o alta destinatie bugetara nu este de natura sa justifice admiterea unei cereri de chemere in garantie in cadrul litigiului de contencios administrativ, ci constituie un aspect legat de modalitatea concreta in care parata va asigura indeplinirea efectiva a obligatiei de restituire ce-i incumba in mod direct.
In temeiul art. 274 Cod procedura civila, a obligat parata AFP Sector 2 sa plateasca reclamantului cheltuieli de judecata in cuantum de 543,31 lei, reprezentand taxe de timbru si onorariu avocatial.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București în reprezentarea AFP Sector 2 București, recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii. Înregistrat pe rolul Curții de Apel București, la data de 07.12.2012 sub nr._ recursul este scutit de obligația achitării taxei judiciare de timbru .
Criticând sentința atacată recurenta, atât în fapt cât și în drept, reiterează motivele dezvoltate în redactarea întâmpinării depuse la dosarul instanței de fond. Legal citat intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Nu s-au cerut și nu au fost administrate probe noi în recurs în condițiile art.305 Cod proc.civ.
Examinând recursul de față prin prisma motivelor invocate, Curtea urmează să admită recursul formulat de recurenta pârâtă și să modifice în parte sentința recurată în sensul admiterii cererii de chemare în garanție menținând celelalte dispoziții ale sentinței.
Prin întâmpinarea și cererea de chemare în garanție depuse la dosarul instanței de fond (filele 53-59) AFP Sector 2, în temeiul art. 60 și următoarele Cod proc.civ. a solicitat citarea în cauză în calitate de chemat în garanție a Administrației F. pentru Mediu, motivând în fapt că, potrivit OUG nr. 50/2008, aceasta este administratorul/coordonatorul sumelor încasate cu această destinație.
În raport de dispozițiile legale incidente în cauză, în mod greșit a respins instanța de fond cererea de chemare în garanție.
Astfel, potrivit art. 60 Cod proc.civ. „partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăguire”.
De asemenea, potrivit art. 61 alin.1 Cod proc.civ. „cererea făcută de pârât se va depune odată cu întâmpinarea; când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se va depune cel mai târziu la prima zi de înfățișare”.
Or, Fondul pentru Mediu este administrat de Administrația F. pentru Mediu fiind beneficiarul real al taxei pe poluare achitată de intimatul-reclamant, Administrația Finanțelor Publice Sector 2, având numai atribuția legală de stabilire a cuantumului taxei de poluare și ordonanțare către beneficiar.
Întrucât prin plata taxei de poluare de către petent în temeiul dispozițiilor OUG nr. 50/2008 către Fondul pentru Mediu, s-a născut un raport juridic între cele două părți, acesta, în eventualitatea în care s-ar constata de către instanță nelegalitatea plății acestei taxe de poluare putând solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de încasare a acestei sume – Administrația F. pentru Mediu, administrația fiscală stabilind cuantumul și perceperea taxei de poluare.
Prin urmare, față de dispozițiile menționate anterior, instanța de fond în mod nelegal a respins cererea de chemare în garanție formulată constatând că nu sunt întrunite condițiile art. 60 Cod proc.civ.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod proc.civ. urmează să admită recursul formulat de DGFPMB în numele AFP Sector 2 București, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va admite cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu și va obliga chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 5915 lei reprezentând taxă de poluare actualizată cu dobânda fiscală conform art. 124 Cod proc.fiscală până la momentul restituirii efective.
În rest, Curtea constată că în mod legal a reținut tribunalul că în mod corect taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul CE.
Curtea constată că, potrivit art.267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene(TFUE), Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea tratatelor.
Prin Hotărârea din 07.07.2011, CJUE s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art.110 TFUE(fostul art.90 din TCE) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 119/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
CJUE a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
CJUE a arătat că art. 110 TFUE se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 TFUE a fost interpretat în același sens de CJUE și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 TFUE, iar potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Legea 9/2012 invocată de recurentă nu este aplicabilă în speță, având în vedere că aceasta nu era în vigoare la data emiterii deciziei de calcul în baza căreia reclamantul a achitat taxa de poluare a cărei restituire o solicită și nici la data plății acestei taxe – 14.09.2010.
Potrivit principiului neretroactivității legii, consacrat de Constituție în art. 15 alin.2, o lege se aplică numai situațiilor ivite în practică după adoptarea ei, nu și situațiilor anterioare, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
În consecință, prevederile Legii 9/2012 sunt irelevante în soluționarea cauzei, din moment ce au intrat în vigoare ulterior achitării de către reclamant a taxei de poluare stabilită prin decizia de calcul al taxei de poluare emisă de pârâtă.
Față de aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 3841/11.10.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – reclamant B. C. G. și intimații – pârâți DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința, în sensul că:
Admite cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu la plata către pârâtă a sumei de 5915 lei reprezentând taxă de poluare actualizată cu dobânda fiscală conform art. 124 Cod proc.fiscală până la momentul restituirii efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. R. M. C. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2ex.
Jud.fond: R. B.,Tribunalul București-SCAF
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 158/2013. Curtea de... | Custodie publică - prelungire. Sentința nr. 3367/2013. Curtea... → |
|---|
