Contestaţie tergiversare cauză. Decizia nr. 5291/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5291/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 19084/3/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.5291
Ședința din camera de consiliu de la 25.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. J.
JUDECĂTOR - H. P.
JUDECĂTOR - G. A. F.
GREFIER - E. CHIRĂNUȘ
Pe rol se află soluționarea plângerii formulate de petentul F. I. A. împotriva Încheierii din data de 15.10.2013 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin care s-a respins contestația privind tergiversarea procesului.
Cererea se soluționează în camera de consiliu fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra plângerii de față, constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția A IXA- C. Administrativ și Fiscal sub nr._/2013, contestatorul-reclamant F. I. A. a solicitat instanței de contencios administrativ să demareze „de îndată” procedura de verificare a cererii de chemare în judecată prevăzură de art.200 din Codul de procedură civilă.
Prin încheierea din data de 15.10.2013, dată în Camera de consiliu, a fost respinsă contestația ca neîntemeiată, reținându-se în esență că fixarea datei de 28.05.2014, ca moment de începere a analizei cererii de chemare în judecată, nu este una aleatorie sau în afara reglementărilor în materie, ci doar o expresie concretă a acestora.
Astfel, Tribunalul a reținut că, sistemul informatizat de repartizare aleatorie a cauzelor de la nivelul Tribunalului București a stabilit data de recomandare la 28.05.2014, conform prevederilor Hotărârii nr.161/13.02.2013 a Plenului CSM, coroborată cu Hotărârea nr.637/18.07.2012 a Plenului CSM și Hotărârea nr.3/29.01.2013 a Colegiului de Conducere al Tribunalului București, aceasta fiind data stabilită, la majoritatea instanțelor, ulterior termenului de judecată alocat de sistemul informatizat Ecris, pentru ultima cerere înregistrată sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, pentru fiecare complet în funcție de încărcătură.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că prin Hotărârea Plenului CSM nr.976/23.10.2012 s-a stabilit continuarea programului de normare a muncii în anul 2013, precum și în continuare, după . noului codul de procedură civilă, acesta fiind contextul în care pentru Secția de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București s-a stabilit ca dată de recomandare 01.04.2014, pentru dosarele înregistrate în conformitate cu noul cod.
În speță, termenul recomandat a fost la 28.05.2014, lungimea termenului de recomandare față de data introducerii acțiunii fiind generată atât de numărul excesiv de dosare, cât și de personalul insuficient, fixarea acestui termen fiind menită să crească calitatea actului de justiție prin reducerea numărului de cauze pe ședință, echilibrarea volumului de muncă anual între instanțe precum și între judecătorii diferitelor instanțe, aspecte care contribuie implicit la respectarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul calității actului de justiție și care, în viitor va duce la stabilirea unui termen optim și previzibil de soluționare a cauzelor.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art.522 alin.2 pct.4 din NCPC, contestatorul ignorând faptul că termenele prevăzute de art.200 și urm. din NCPC nici nu au început încă să curgă, asupra respectării sau nerespectării acestor termene urmând a se statua ulterior împlinirii termenului de recomandare pentru începerea procedurii în cauză, abia la data fixată pentru verificarea cererii de chemare în judecată dosarele repartizate aleatoriu sunt transmise completului corespunzător pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată.
Pe de altă parte, s-a reținut că, față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanța a apreciat că nu se impune demararea procedurii de regularizare anterior expirării termenului de recomandare, contestatorul neindicând nici un motiv concret pentru care cererea sa să fie soluționată înaintea altor cereri similare.
Împotriva acestei hotărâri contestatorul a formulat plângere, arătând în esență că, în raport cu Noul Cod de Procedură Civilă, momentul sesizării instanței se raportează la data înregistrării cererii de chemare în judecată, iar procedura de regularizare trebuie să demareze de îndată ce a fost înregistrată cererea de chemare în judecată, de completul ce i-a fost repartizată aleatoriu cauza, rolul prevederilor art.200 din NCPC fiind acela de a garanta respectarea principiului impus de art.6 din NCPC.
Instanța de judecată nu se poate prevala de anumite impedimente de natură organizatorică care afectează dreptul reclamantului de a-i fi soluționată cauza într-un termen rezonabil. Prioritatea normativă invocată în susținerea soluției adoptate nu face decât să nesocotească litera imperativă a Codului de procedură civilă, iar în subsidiar să știrbească dreptul la o judecată într-un termen rezonabil.
Pe de altă parte, instanța a recunoscut prin încheierea contestată că există posibilitatea completului de judecată de a analiza oportunitatea demarării procedurii de regularizare a cererii de chemare în judecată de îndată, chiar și trecând peste termenul de recomandare stabilit de programul EXCRIS, în speță, urgența fiind justificată de necesitatea recuperării mai rapide a unei sume de bani considerabilă plătită în anul 2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivele invocate în plângere și dispozițiile legale incidente, Curtea apreciază plângerea ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.522 din NCPC, (1), oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri: 1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.522 alin.2 pct.4 din Noul Cod de Procedură Civilă, contestatorul invocând încălcarea principiului prevăzut de art.6 din Noul Cod de Procedură Civilă, privind dreptul la un proces echitabil, în termen optim și previzibil, prin demararea procedurilor de verificare a regularității cererii de chemare în judecată, abia ulterior termenului de recomandare de 28.05.2014, stabilit, prin Hotărârea Colegiului de Conducere a Tribunalului București nr.3/29.01.2013, pentru Secția A IX-A C. Administrativ și Fiscal.
Instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art.522 alin.2 pct.4 din NCPC, întrucât termenele prevăzute de art.200 și urm. din NCPC nici nu au început încă să curgă, asupra respectării sau nerespectării acestor termene urmând a se statua ulterior împlinirii termenului de recomandare pentru începerea procedurii în cauză, abia la data fixată pentru verificarea cererii de chemare în judecată dosarele repartizate aleatoriu fiind transmise completului corespunzător pentru îndeplinirea procedurilor premergătoare fixării primului termen de judecată.
Instanța a invocat faptul că la nivelul Tribunalului București a stabilit data de recomandare la 28.05.2014, conform prevederilor Hotărârii nr.161/13.02.2013 a Plenului CSM, coroborată cu Hotărârea nr.637/18.07.2012 a Plenului CSM și Hotărârea nr.3/29.01.2013 a Colegiului de Conducere al Tribunalului București, aceasta fiind data stabilită, la majoritatea instanțelor, ulterior termenului de judecată alocat de sistemul informatizat Ecris, pentru ultima cerere înregistrată sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, pentru fiecare complet în funcție de încărcătură.
Stabilirea termenului de recomandare pentru fixarea primului termen de judecată, în ceea ce privește cauzele înregistrate potrivit NCPC, prin raportare la cauzele înregistrate anterior, este utilă și necesară, pentru a se respecta prioritatea înregistrării acțiunilor și a se evita situația discriminatorie care s-ar crea, între cauzele care au fost înregistrate anterior și au primit termen, potrivit sistemului informatic ECRIS, la 28.05.2014, prin raportare la dosarele care trecând prin procedura de regularizare, fixarea primului termen de judecată s-ar efectua manual de către judecătorul cauzei, după finalizarea procedurii.
Însă, analiza regularității cererii de chemare în judecată, astfel cum este reglementată în art.200 din NCPC, presupune o verificare a cererii de chemare în judecată, din punct de vedere al îndeplinirii unor cerințe formale, prevăzute de dispozițiile art.194-197 din cod, sub sancțiunea anulării cererii, care se face de îndată după înregistrarea cererii, pentru ca titularul cererii să poată complini lipsurile, or, ca instanța să procedeze la anularea acesteia, evitând astfel aglomerarea instanțelor cu cereri informe, unul dintre motivele pentru care s-a prevăzut această procedură, potrivit noului cod de procedură civilă.
Este în spiritul reglementării, ca titularul cererii să cunoască, imediat ce a înregistrat-o, care sunt lipsurile și să le complinească, nefiind necesar să aștepte un an, cum este în speța de față, întrucât cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 28.05.2013, iar termenul recomandat era 28.05.2014, pentru ca abia apoi să se demareze corespondența de regularizare.
Fixarea primului termen de judecată este o etapă ulterioară și în mod firesc și pentru a se respecta dreptul la un proces echitabil și pentru a se evita situațiile discriminatorii arătate mai sus, instanța poate stabili acest termen, în funcție de ultimul termen de judecată alocat de sistemul informatizat Ecris, pentru ultima cerere înregistrată sub imperiul vechiului cod de procedură civilă, pentru fiecare complet, în funcție de încărcătură, astfel încât, să conducă, așa cum a reținut și instanța de fond, la creșterea calității actului de justiție prin reducerea numărului de cauze pe ședință, la echilibrarea volumului de muncă anual între instanțe precum și între judecătorii diferitelor instanțe, aspecte care contribuie implicit la respectarea dreptului la un proces echitabil sub aspectul calității actului de justiție și care, în viitor să ducă la stabilirea unui termen optim și previzibil de soluționare a cauzelor.
Curtea califică ca fiind de recomandare termenul de 60 de zile prevăzut de art.201 alin.3 din Codul de procedură civilă, nefiind o normă de organizare judecătorească, de competență sau de procedură cu caracter imperativ, iar fixarea primului termen de judecată, ținând cont de aspectele arătate mai sus, justifică depășirea acestuia.
Prin urmare, Curtea reține că în mod greșit s-a reținut în cauză că, în speță nu sunt incidente prevederile art.522 alin.2 pct.4 din NCPC, îndeplinirea procedurilor de verificare a regularității cererii de chemare în judecată ulterior împlinirii termenului de recomandare pentru începerea procedurii în cauză, constituind o nesocotire obligației de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege, pentru argumentele arătate.
Față de aceste considerente, Curtea urmează să admită plângerea formulată de petentul F. I. A. împotriva Încheierii din data de 15.10.2013 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și să dispună începerea de îndată a procedurii de verificare a cererii de chemare în judecată prevăzute de art.200 NCPC.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite plângerea formulată de petentul F. I. A., cu domiciliul ales la cab. av. B. L., București, ., ., ., împotriva Încheierii din data de 15.10.2013 pronunțată în Dosarul nr._ de către Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
Dispune începerea de îndată a procedurii de verificare a cererii de chemare în judecată prevăzute de art.200 NCPC.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.11.2013.
Președinte,Judecător, Judecător,
A. J. H. PătrașcuGheza A. F.
Grefier
E. Chirănuș
Red.HP/3ex.
Judecător fond/A. C.
Tribunalul București-Secția A IX-A SCAF.
| ← Pretentii. Decizia nr. 68/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 158/2013. Curtea de... → |
|---|
