Anulare act administrativ. Sentința nr. 1365/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1365/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 6364/2/2011*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1365
Ședința publică de la 17.04.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. V.
GREFIER - A. M. G.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta O. V. în contradictoriu cu pârâții U. Națională a Barourilor din România și B. Iași, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în cadrul amânărilor fără discuții, a răspuns pârâta U. Națională a Barourilor din România, prin avocat B. N., cu împuternicire avocațială la dosar – fila 9, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează că, reclamanta, prin serviciul registratură, în data de 12.04.2013, o cerere prin care invocă excepția de neconstituționalitate și un înscris în 4 exemplare, iar pârâta U. Națională a Barourilor din România, prin serviciul registratură, în data de 08.04.2013, întâmpinare în 3 exemplare și împuternicire avocațială în original și în copie.
Față de lipsa părților adverse, Curtea dispune lăsarea cauzei la ordine.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, se constată aceeași prezență.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al cererii prin care reclamanta a invocat excepția de neconstituționalitate.
Pârâta U. Națională a Barourilor din România, prin avocat, învederează că față de conținutul cererii formulate de către reclamantă, cerere depusă pentru acest termen de judecată, solicită amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea să-și pregătească apărarea și pentru a-i fi comunicată întâmpinarea și părților lipsă.
Curtea, în raport de momentul procesual la care se află cauza, și anume prima zi de înfățișare conform art. 1591 Cod procedură civilă procedează la verificarea, din oficiu, a competenței teritoriale și materiale. Ca urmare a acestei verificări, Curtea pune în discuție din oficiu excepția necompetenței materiale, având în vedere și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și apreciază că trebuie discutată cu prioritate această excepție față de excepția de neconstituționalitate invocată de reclamantă.
Pârâta prin avocat lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocate din oficiu.
În temeiul art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționarea excepției necompetenței materiale.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 11.07.2011, reclamanta O. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. Iași și U. Națională a Barourilor din România, ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună anularea Deciziei nr. 188 /09.06.2011 emisă de Consiliul UNBR și a Deciziei nr. 310 /23.12.2010 emisă de B. Iași și să dispună obligarea celor doi pârâți să o înscrie pe reclamantă pe Tabloul avocaților incompatibili ai Baroului Iași.
În motivarea cererii, se susține de către reclamantă că prin Decizia nr. 150 din 23 septembrie 2010 emisă de B. Iași s-a admis, în temeiul art. 16 alin. 2 lit. b din Legea 51/1995 cererea sa de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Anterior emiterii deciziei de primire în profesie, la data de 22.09.2010, aceasta a susținut un interviu în fața membrilor Consiliului Baroului Iași cu privire la cunoașterea prevederilor Legii nr. 51/1995, ale Statutului profesiei de avocat și ale Codului deontologic al profesiei de avocat.
Precizează reclamanta că la data formulării cererii de primire în profesia de avocat, precum și la data emiterii Deciziei de primire în profesia de avocat era judecător la Curtea de Apel Iași, funcție pe care o deține și în prezent.
Primirea în profesie s-a făcut în baza unor criterii stricte prevăzute de Legea 51/1995 și de Statutul profesiei de avocat examinate de Consiliul Baroului Iași, decizia de primire în profesie producând efecte de la data comunicării ei către reclamantă. Prin comunicarea Deciziei nr. 150 din 23 septembrie 2010 aceasta a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice pentru beneficiar, reclamanta dobândind calitatea de avocat și vocația de a fi înscrisă pe un Tablou al avocaților, putând solicita ulterior emiterii acestei decizii fie înscrierea (trecerea) conform art. 44 - 46 din Statutul profesiei de avocat în Tabloul exercitării profesiei de avocat sau, daca exista o incompatibilitate, înscrierea (trecerea) pe Tabloul avocaților incompatibili.
A mai susținut reclamanta că operațiunea administrativă a înscrierii sau a trecerii pe un Tablou al avocaților nu afectează conținutul Deciziei nr. 150 din 23 septembrie 2010 de primire în avocatură cât timp această decizie nu a fost desființată de instanța de judecata.
În opinia sa, reclamanta nu se află în nici una din acele situații prevăzute expres de lege pentru a-i înceta calitatea de avocat și ca atare Decizia nr. 188 din 9 iunie 2011 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, precum și Decizia nr. 310 din 23 decembrie 2010 a Baroului Iași de respingere a cererii sale de înscriere (trecere) pe tabloul avocaților incompatibili sunt nelegale.
În conformitate cu textul mai sus menționat, decizia de primire în profesie produce efecte în sensul exercitării profesiei de avocat numai la încetarea stării de incompatibilitate, în opinia sa, termenul de doua luni prevăzut pentru rezolvarea stării de incompatibilitate și de care s-a prevalat atât U.N.B.R., cât și B. Iași este un termen de recomandare, nu unul imperativ, absolut și care nu prevede nici o sancțiune.
Reclamanta a mai susținut că există o discriminare vădită și disproporționată în raport de dispozițiile art. 14 CEDO, un abuz de drept în condițiile art. 17 CEDO și o restrângere a unui drept deja recunoscut (calitatea de avocat definitiv) de B. Iași în conformitate cu art. 18 CEDO, a reclamantei ca judecător în raport de alte categorii sociale cum sunt: primar, parlamentar, viceprimar, președinte de consiliu județean, vicepreședinte de consiliu județean.
A mai arătat că potrivit motivării Deciziei Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România nr. 188 din 9 iunie 2011, un judecător are o activitate "salarizată" în cadrul altei profesii decât cea de avocat și ca atare reprezintă un caz de incompatibilitate pentru dobândirea și exercitarea profesiei de avocat, existând temei pentru înscrierea sa pe Tabloul avocaților incompatibili.
Pârâta U. Națională a Barourilor din România a formulat întâmpinare, solicitând pe această cale respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 4913 din 7 septembrie 2011, Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de O. V., în contradictoriu cu pârâții U. Națională a Barourilor din România și B. Iași, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia nr. 150/23.09.2010 emisă de B. Iași, a fost admisă cererea formulată de reclamantă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 51/1995 deprimire în profesia de avocat cu scutire de examen. Prin aceeași decizie, comunicată reclamantei la data de 22.10.2010, i s-a adus la cunoștință acesteia că, potrivit art. 19 alin. 2 și 3 din Legea nr. 51/1995 și art. 47 alin. 1 și 2 din Statutul profesiei de avocat, înscrierea pe tabloul de avocaților definitivi se poate realiza, la cerere, numai după depunerea jurământului și condiționat de încetarea oricărei stări de incompatibilitate cu exercitarea profesiei de avocat în termenul de două luni prevăzut de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 51/1995.
Prin Decizia nr. 310/23.12.2010, B. Iași a respins cererea reclamantei de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, reținând că aceasta nu a făcut dovada încetării calității sale de judecător, calitate pe care aceasta o avea la data înregistrării cererii de primire în profesie cu scutire de examen, dar și la data soluționării cererii de înscriere pe tabloul avocaților incompatibili, fiind astfel aplicabile prevederile art. 14 alin. 1 și ale art. 24 alin. 2 din Legea nr. 51/1995, potrivit cu care „activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat" reprezintă unul din cazurile de incompatibilitate cu dobândirea și cu exercitarea profesiei de avocat.
Contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii a fost respinsă de U. Națională a Barourilor din România ca neîntemeiată prin Decizia nr. 188/09.06.2011.
A constatat prima instanță, în ce privește situația de fapt, că atât la data emiterii deciziei de primire în profesie, cât și la cea la care a fost soluționată cererea sa de trecere pe tabloul avocaților incompatibili (ca de altfel și în prezent), reclamanta avea calitatea de judecător la Curtea de Apel lași, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 15 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 51/1995 republicată, referitoare la starea de incompatibilitate, potrivit cu care exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat.
A mai apreciat că nu pot fi primite susținerile pe care reclamanta le face sub acest aspect, în sensul că nu se încadrează în situația de incompatibilitate invocată de pârâți, dat fiind că în calitatea sa judecător nu desfășoară activitate salarizată (primind o indemnizație și nu salariu pentru activitatea sa). În opinia Curții, este evident că legiuitorul a folosit noțiunea de „activitate salarizată" pentru a descrie o activitate ce nu este liberală, iar referirea la salariu nu privește noțiunea de salariu stricto sensu, ci este folosită în mod generic pentru a desemna o sumă de bani plătită pentru munca prestată.
Așa fiind, în ceea ce o privește pe reclamantă deveneau aplicabile dispozițiile art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 republicată potrivit cu care încetarea stării de incompatibilitate trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei de primire în profesie, efectele acestei decizii urmând a se produce numai de la încetarea incompatibilității.
De asemenea, curtea de apel a considerat că nu pot fi primite susținerile reclamantei potrivit cu care nici Legea nr. 51/1995 și nici Statutul profesiei de avocat nu cuprind dispoziții care să prevadă că după primirea în profesia de avocat, persoana respectivă trebuie să fie obligată să exercite profesia numai pentru a fi înscrisă pe unul dintre tablouri. Existența unor astfel de prevederi ar fi fost superfluă în situația de față, câtă vreme norma legală la care s-a făcut referire anterior, respectiv, art. 25 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 prevede expres că „în cazurile în care există incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efectele numai de la data încetării stării de incompatibilitate, care trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta O. V., invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 din Codul de procedură civilă.
Recurenta și-a structurat criticile formulate după cum urmează:
3.1. s-a încălcat principiul contradictorialității și al dreptului la apărare, prin aceea că nu i s-a comunicat întâmpinarea formulată de U. Națională a Barourilor din România ale cărei argumente se regăsesc în considerentele sentinței;
3.2.hotărârea este sumar motivată, nu răspunde la problemele de drept care au fost invocate în acțiune sau cuprinde considerente străine de cauză;
3.3.nu s-a avut în vedere situația altor categorii sociale (parlamentari, președinte consiliu județean) ori chiar a unor colegi judecători care în perioada 2007-2010 au fost primiți în profesie și au fost trecuți pe tabloul avocaților incompatibili, recurenta invocând discriminarea.
3.4.pe fondul cauzei, recurenta invocă aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 24 alin.(2) din Legea nr.51/1995.
Prin decizia nr. 4712 din 09.11.2012 pronunțată de ICCJ-Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._, a fost admis recursul, a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea deciziei de casare, s-au reținut următoarele:
Recurenta-reclamantă O. V. a supus controlului de legalitate Decizia nr.188 din 9 iunie 2011 prin care intimata-pârâtă UNBR i-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Deciziei nr. 310 din 23 decembrie 2010 a intimatului-pârât B. Iași, de respingere a cererii de înscriere pe Tabloul avocaților incompatibili ai Baroului Iași.
Prin acțiunea judiciară s-a solicitat ca în temeiul art. 242 alin.(2) Cod procedură civilă, cauza să se judece și în lipsa reclamantei iar prima instanță nu a mai considerat necesară comunicarea întâmpinării formulate în termen legal de către UNBR, soluționând cauza la primul termen de judecată fixat: 7 septembrie 2011.
Această stare de fapt îndreptățește criticile recurentei subsumate pct. I.3.1. din această decizie, Înalta Curte constatând că soluția curții de apel a fost pronunțată cu încălcarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
Din coroborarea dispozițiilor art. 116 cu cele cuprinse în art. 86 și 92 din codul de procedură civilă rezultă cu claritate că principiul comunicării din oficiu a actelor procedurale, în speță a întâmpinării, nu conține derogări pentru situația în care reclamantul solicitase judecarea cauzei și în lipsa sa.
Procedând în modul arătat, instanța de fond a rupt echilibrul procesual, punând-o pe reclamantă într-o situație inechitabilă care nu poate fi remediată decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin.(1) și art. 313 din Codul de procedură civilă, pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct.5 din Codul de procedură civilă se va admite recursul, în sensul preconizat.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr._ la data de 20.03.2013.
La termenul din 17.04.2013, Curtea, în raport de momentul procesual la care se află cauza, și anume prima zi de înfățișare conform art. 1591 Cod procedură civilă a procedat la verificarea, din oficiu, a competenței teritoriale și materiale, iar ca urmare a acestei verificări, a pus în discuție din oficiu excepția necompetenței materiale, având în vedere și dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Cu privire la excepția necompetenței materiale invocate din oficiu, Curtea constată următoarele:
Astfel cum reține și instanța supremă, reclamanta O. V. a supus controlului de legalitate Decizia nr.188 din 9 iunie 2011 prin care intimata-pârâtă UNBR i-a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva Deciziei nr. 310 din 23 decembrie 2010 a pârâtului B. Iași, de respingere a cererii de înscriere pe Tabloul avocaților incompatibili ai Baroului Iași.
Or, actul atacat în concret de către reclamantă este Decizia nr. 310 din 23 decembrie 2010 emisă de pârâtul B. Iași, iar decizia nr.188 din 9 iunie 2011 emisă de UNBR reprezintă răspunsul la contestația efectuată de reclamantă pentru îndeplinirea procedurii prealabile.
Ca și moment procesual, Curtea constată că, deși cauza se află la al doilea ciclu procesual, ca rezultat al casării pentru necomunicarea întâmpinării, rezultă că, urmare a reluării judecății de la ultimul act necasat, procesul se reia dinainte de prima zi de înfățișare (care nu trecuse, câtă vreme s-a apreciat că întâmpinarea nu fusese corect comunicată).
Astfel, instanța învestită cu rejudecarea cererii se afla înainte de prima zi de înfățișare, ca și moment de la care se reia judecata.
Sub aspectul stabilrii competenței materiale, Curtea are în vedere dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004 și faptul că actul a cărui anulare formează obiectul litigiului, respectiv actul administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, care este supus executării și care poate constitui obiectul unei cereri adresate instanței de contencios administrativ, este decizia emisă de B. Iași, care este o autoritate publică de nivel local.
Chiar dacă prin decizia emisă de UNBR a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei emise de B. Iași, actul administrativ care produce efecte juridice și care este supus obligației de executare este tot decizia emisă de B. Iași, care este o autoritate publică de nivel local.
Conform disp. Art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, litigiul privind un act administrativ emis de o autoritate publică locală se soluționează în fond de tribunal.
Curtea mai are în vedere, pentru identitate de rațiune, soluția de unificare a practicii judiciare adoptate de instanța supremă, prin care s-a stabilit că litigiul având ca obiect anularea încheierii emise de Curtea de Conturi a României în soluționarea contestației administrative formulate împotriva măsurilor prevăzute prin decizia emisă de Curtea de Conturi județeană intră în competența de soluționare a tribunalului. Deși sunt alte organe administrative implicate, Curtea constată că raționamentul în stabilirea competenței trebuie să fie același.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 158 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea va admite excepția de necompetență materială, invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal și va dispune trimiterea dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a C. - Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal.
În baza art. 158 alin. 3 C.p.c., declină competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta O. V., cu domiciliul în Iași, ., .. II, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâții U. Națională a Barourilor din România, cu sediul în București, Palatul de Justiție, .. 5, sector 5 și B. Iași, cu sediul în Iași, .. 2, .. 2, ., în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal și dispune trimiterea dosarului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. V. A. M. G.
Data red. 24 mai 2013
2 ex
Red. Jud. AV
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3690/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 3637/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
