Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Decizia nr. 2862/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2862/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 266..01/3/2009
ROMÂNIA CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV Șl FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2862
Ședința publică de la 18.06.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. ȘUTU
JUDECĂTOR - D. V.
GREFIER - APACHITEI C.
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul reclamant loniță llie, împotriva sentinței civile nr. 1889/02.05.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații pârâți B. E. Judecătoresc D. O. C. și D. O. C..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 30.05.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 06.06.2013, la data de 13.06.2013 și apoi la data de 18.06.2013.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față,
Prin sentința civilă nr. 1889 din 02.05.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București a fost admisă excepția inadmisibilității primului capăt de cerere privind stabilirea prin dispozitiv a unui termen de executare a sentinței nr.4429/10.10.2006 a Tribunalului București în dosarul nr._ și respins ca inadmisibil acest capăt de cerere.
A fost respinsă în rest acțiunea privind pe reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâții B. E. JUDECĂTORESC D. O. C., și D. O. C., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința civilă nr. 500/09.02.2009, Tribunalul București a admis în parte cererea reclamantului și a obligat pârâții să comunice în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, documentele stabilite prin sentința civilă nr. 4429/10.10.2006 a Tribunalului București - Secția a Vlll-a, sub sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, respingând cererea de acordare a despăgubirilor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că prin sentința civilă nr. 4429/10.10.2006 a Tribunalului București - Secția a Vlll-a, pârâții au fost obligați să comunice duplicate ale unor documente dintr-un dosar de executare silită, precum și numărul dosarului de executare.
Reclamantul a făcut demersuri pentru punerea în executare a hotărârii, solicitând pârâtei emiterea actelor conform sentinței, la data de 30.10.2008, după cum rezultă din confirmarea de primire aflată în copie la fila 7 din dosar, iar potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, pârâții erau obligați să execute hotărârea în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile, dacă nu are un termen indicat în dispozitiv. Alineatul al doilea al aceluiași articol prevede că în cazul nerespectării termenului, conducătorul autorității va fi amendat cu 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și persoana vătămată are dreptul la despăgubiri pentru întârziere, iar dacă hotărârea nu se execută nici J« după aplicarea amenzii, fapta constituie infracțiune și se poate pedepsi cu închisoarea.
Considerând că în mod nejustificat nu s-a executat dispozitivul unei sentințe pronunțate de o instanță de contencios administrativ, tribunalul a hotărât, prin sentința civilă nr. 500/09.02.2009, obligarea pârâților să comunice, în 10 zile de la rămânerea irevocabilă a sentinței, documentele stabilite prin sentința civilă nr. 4429/10.10.2006 a Tribunalului București - Secția a Vlll-a, sub sancțiunea amenzii de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Cu privire la despăgubirile solicitate a fi acordate reclamantului, tribunalul a considerat că acesta nu a dovedit suportarea unui prejudiciu provocat de întârzierea în executarea dispozitivului sentinței, în condițiile în care nu a administrat nicio probă din care să rezulte pagubele suportate, acestea neputând fi prezumate și în consecință, a respins cererea de acordare a despăgubirilor ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamantul loniță llie, cât și pârâții B. E. Judecătoresc D. O. C. și D. O. C., iar prin decizia civilă nr. 2065/22.10.2009 a Curții de Apel București - Secția a Vlll-a C. Administrativ și Fiscal, au fost admise recursurile formulate de recurentul - reclamant loniță llie și de recurenții - pârâți B. E. Judecătoresc D. O. C. și D. O. C., sentința civilă recurată fiind casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
în motivarea deciziei, s-a reținut că în raport cu sentința civilă nr. 4429/10.10.2006, prin care au fost obligați pârâții la plata sumei de 1000 RON, cu titlu de daune morale, instanța de fond avea obligația să lămurească cadrul procesual, în ceea ce privește partea din dispozitiv ce o reprezintă obligația de a da, respectiv de plată a sumei de 1000 RON, pentru care competența nu aparține instanței de contencios administrativ, ca instanță de executare, ci instanței civile de drept comun. Or, deși reclamantul i-a solicitat, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri și nici nu a lămurit cadrul procesual cu privire la executarea acestei obligații.
S-a mai reținut că pe de altă parte instanța de fond, ca instanță de executare, deși a făcut aplicarea art.24 din Legea nr.554/2004, constatând că în lipsa unui alt termen stipulat în dispozitivul sentinței, obligația de comunicare a actelor nu a fost executată în termenul de 30 de zile, nu a aplicat conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere.
Instanța a obligat pârâții să comunice în 10 zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe, documentele stabilite prin sentința civilă nr. 4429/10.10.2006 a Tribunalului București - Secția A VIII-A, sub sancțiunea amenzii de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere, or, așa cum au arătat și recurenții-pârâți, art.24 alin.(2) din Legea nr.554/2004 nu prevede posibilitatea stabilirii unui nou termen de executare, în ipoteza în care autoritatea nu-și execută obligația stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă în sarcina sa în termenul de 30 de zile.
A apreciat instanța de recurs că practic instanța de fond nu s-a comportat ca o instanță de executare și nu a făcut aplicarea prevederilor art.24 din Legea nr.554/2004, în ceea ce privește sancțiunea în caz de executare, stabilind o nouă obligație de executare și fixând un termen în acest sens, sub sancțiunea aplicării unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, nesoluționând astfel fondul litigiului cu care era învestită.
Pe de altă parte, instanța trebuia să stabilealcă cadrul procesual sub aspect pasiv, în sensul de a stabili care este conducătorul autorității sau persoana obligată, în persoana căreia trebuia să se stabilească dacă trebuie sau nu să fie obligată la plata amenzii, or, amenințarea cu sancțiunea aplicării amenzii de 20%, în caz de neexecutare a obligației în termenul de 10 zile s-a dispus și în sarcina Biroului E. Judecătoresc D. O. C. și în sarcina pârâtei D. O. C..
în ceea ce privește fondul, în recurs, recurenții-pârâți au susținut, în ceea ce privește așa-zisul refuz de executare a dispozitivului sentinței civile, că obligația stabilită prin această sentință este imposibil de executat, actele de pe care se solicită duplicate și dosarul de executare finalizat în 28.05.2003 nu există, pentru aspectele expuse pe larg în declarația de recurs. Or, având în vedere aspectele de nelegalitate arătate și necesitatea administrării de probatorii cu privire la imposibilitatea de executare, în condiții de contradictorialitate, aspecte care vizează fondul litigiului și care nu au fost analizate până acum, precum și necesitatea ca instanța să administreze probatorii și cu privire la eventualele despăgubiri pentru întârziere la care reclamantul are avea dreptul, s-a apreciat că se impune casarea sentinței și rejudecarea cauzei în fond de către tribunal.
Prin adresa Curții de Apel București, dosarul a fost trimis spre rejudecare la Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, dosar în care s-a formulat de domnul judecător M. R. E. cerere de abținere.
Cererea de abținere a fost admisă și s-a dispus trimiterea dosarului la registratură pentru repartizarea aleatorie.
Dosarul a fost repartizat aleatoriu către completul CC-CA9, formându-se dosarul nr._ cu prim termen de judecată la data de 26.02.2010.
Judecarea cauzei a fost suspendată ca urmare a formulării de către reclamant a cererii de strămutare a cauzei, pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție (f.162).
Tribunalul a luat act de precizarea reclamantului privind cadrul procesual pasiv și obiectul acțiunii, în sensul că a înțeles să se judece și în contradictoriu cu persoana fizică D. O. C., în calitate de conducător al autorității publice pârâte, iar obiectul acțiunii vizează obligarea B. D. O. C. la eliberarea către reclamant a duplicatelor solicitate și comunicarea numărului dosarului de executare, conform dispozitivului sentinței nr. 4429/10.10.2006 pronunțate de Tribunalului București (f. 13).
A fost administrată proba cu înscrisuri, în cadrul căreia s-au depus acte medicale, înscrisuri emise de P. de pe lângă Curtea de Apel București, Ordonanța nr.3053/P/2004 din 26.11.2004, Rezoluția nr.1399/P/2005 din 03.10.2006 (f.25-32), încheierea din 18.03.2003 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr.1661/2003 (133), înscrisuri emise de B. E. Judecătoresc C. R. (134, 58 ), adrese emise de Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel București (f.35, 94), adrese emise de reclamant către pârâtul B. D. O. (f.36, 84-86), încheierea din 23.09.2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr.6349/2005 (f.38), decizia civilă nr.1337R/26.09.2007 a Tribunalului București în dosar nr._ (f.39-41), certificat de grefă emis de Judecătoria B. în dosar nr.7769/2005 (157), înscrisuri din dosarul nr._ al Tribunalului București (f.59-60, 80-81), înscrisuri emise de B. E. Judecătoresc I. V. (f.64-66), adresa f.n. din 22.03.2002 emisă de Poliția Oraș B. (f.67), înscrisuri din dosarul nr._ al Curții de Apel București (f. 72-73), adresa reclamantului înregistrată la Poliția Orașului B. sub nr._/2004 (174), adresa nr._/31.08.2005 emisă de Poliția Oraș B. (175), adresa nr._/29.05.2008 emisă de Poliția Oraș B. (f.77), înscrisuri emise de pârâtul B. D. O. (f.52, 78, 79, 83), înscrisuri din dosarul nr.8977/2005 al Judecătoriei B. (f.87-89), sentința civilă nr. 1747/30.03.2007 a Judecătoriei B. (f.90), adresa nr. 3975/28.03.2008 a Primăriei Orașului B. (f.91), înscrisuri emise de B. B. M. E. (f.92 ) și B. B. C. și V. M. (193).
A fost administrată și proba cu interogatoriul pârâtei D. O. C. (f.45-48).
Reclamantul a depus note scrise (f. 18-20, 114-116), pârâții au depus concluzii scrise (f. 108-113). H
Analizându-se cauza cu prioritate prin prisma admisibilității capătului de cerere privind stabilirea prin dispozitiv a unui termen de executare a sentinței nr. 4429/10.10.2006 a Tribunalului București, se reține că pe calea procesuală instituită de art.24 și urm. din Legea nr.554/2004 în fața instanței de contencios administrativ nu se poate tinde decât la executarea obligației de natură administrativă impuse autorității publice printr-o hotărâre irevocabilă pronunțată în materia contenciosului administrativ, în limitele consacrate de art.24 alin.(1) din Lege.
Astfel, potrivit textului legal, dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar potrivit art.25 alin.(1), „Sancțiunea și despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanța de executare, la cererea reclamantului."
Așadar, instanța de contencios administrativ constituie instanță de executare în sensul art.2 alin.(1) lit.t din Legea nr.554/2004, ca instanță care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ numai pentru aplicarea mijloacelor de constrângere și acordarea despăgubirilor de întârziere recunoscute de lege în scopul executării obligaților impuse în sarcina autorității administrative pârâte în legătură cu atribuțiile acesteia potrivit competențelor sale legale, sens în care, în limitele prevăzute de lege, instanța de executare nu poate dispune acordarea unui alt termen pentru executarea obligației impuse în sarcina autorității publice pârâte, sub acest aspect acțiunea fiind așadar inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, analizând cererea dedusă judecății, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente, Tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea, astfel cum a fost precizată, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 4429/10.10.2006 a Tribunalului București - Secția a Vlll-a pronunțată în dosarul nr._ (7.2-4 dosar nr._ ), irevocabilă prin decizia civilă nr. 1871/15.09.2008 a Curții de Apel București -Secția a Vlll-a (1.4-6 dosar nr._ ) s-a dispus obligarea pârâților B. E. Judecătoresc D. O. C. și D. O. C. la eliberarea duplicatelor solicitate și comunicarea numărului dosarului de executare privind executarea silită din data de 28.05.2003, îndreptată împotriva reclamantului.
A reținut instanța de judecată că reclamantul solicitase comunicarea a 2 duplicate ale actelor întocmite de executorul judecătoresc în dosarul în care acesta avea calitate de debitor, iar ca temei juridic, a reținut prevederile art.55 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești.
Reclamantul își fundamentase solicitările în fața instanței de fond pe adresa nr. adresa nr._/31.08.2005 emisă de Poliția Oraș B. (1.75), prin care se comunicase reclamantului că executorul judecătoresc care la data de 28.05.2003 a pus în executare sentința de evacuare a reclamantului din ., . B., pe Bld. M. E., a fost D. O. C., care are birou în orașul B..
Anterior, reclamantul s-a aflat în procedura de executare silită începută de B. C. R. pentru creditorul M. I. (1.34) și continuată de pârâtul B. D. O., înregistrat la acesta din urmă sub nr. 12/2003 (1.35), în cadrul căruia s-a procedat la data de 20.05.2003 la evacuarea acestuia din imobilul situat în B., ., ., ., județul Ifov, ocazie cu care a fost încheiat de către executorul judecătoresc procesul-verbal (1.37) în care s-a consemnat concursul efectiv la evacuare al Ag. Șef B. G. din cadrul Poliției B., precum și refuzul debitorului de a asista la procedura de evacuare.
Reclamantul a solicitat Ministerului Administrației și Internelor ca Poliția Orașului B. să-i comunice datele de identificare și funcția persoanelor care la data de 28.05.2003 ar fi procedat la spargerea apartamentului, din care ar fi fost sustrasă și o sumă de bani, acte originale, bunuri mobile etc. (f.74), însă ulterior, prin adresa nr._/29.05.2008 emisă de Poliția Oraș B. (f.77), s-a comunicat reclamantului faptul că din verificările efectuate în evidențele Poliției Orașului B., a rezultat că nu există date referitoare la evacuarea sa din data de 28.05.2003, rezultând din adresa B. D. O. C. că singura executare silită la care a participat față de reclamant, a fost în data de 20.05.2003, obiectul constituindu-l apartamentul din B., ., ., ., județul Ilfov.
în mod constant reclamantul a susținut că pe rolul biroului executorului D. O. C. s-a aflat un dosar de executare privind evacuarea sa din imobilul de domiciliu, situat în B., Bld. M. E. nr.1, ., . invocat dispariția înscrisurilor din respectivul dosar de executare, însă din întregul probatoriu administrat în cauză se constată că unicul dosar de executare pe rolul pârâtului B. D. O. C. în care figurează reclamantul în calitate de parte este dosarul nr.12/2003, având ca obiect evacuarea reclamantului la data de 20.05.2003, în calitate de debitor (1.72).
Reclamantul nu a putut proba astfel caracterul nelegal al conduitei autorității publice obligate prin actul jurisdicțional emis de Tribunalul București - Secția a Vlll-a în dosarul nr._, sub forma refuzului de a pune în executare dispozitivul respectivului act jurisdicțional, în condițiile în care nici un element probatoriu nu se coroborează cu susținerile reclamantului, demersurile judiciare efectuate de acesta în fața organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată nefiind apte să probeze nici preexistenta unui dosar de executare pe numele reclamantului pe rolul pârâtului, și pe cale de consecință, nici existența unor acte procedurale efectuate într-un astfel de dosar, care să poată face obiectul comunicării în duplicat, către reclamant.
Reținând elementele ce preced, Tribunalul constată că obligația stabilită prin sentința pronunțată de instanța de contencios administrativ este imposibil de executat, actele de pe care se solicită duplicate și dosarul de executare finalizat în 28.05.2003 neexistând, situație în care nu li se poate imputa pârâților refuzul de îndeplinire a obligației impuse de instanță și nici aplicarea față de conducătorul pârâtului a sancțiunii amenzii prevăzute de art.24 din Legea nr.554/2004, cererea reclamantului creditor fiind neîntemeiată.
în mod evident instanța de executare nu se poate substitui instanței de contencios administrativ care a soluționat pe fond raportul de drept administrativ dedus judecății, însă, pe de altă parte, în cadrul procedurii execuționale, are obligația de a analiza motivele invocate de autoritatea publică debitoare în justificarea neexecutării obligației impuse prin hotărârea judecătorească. Or, câtă vreme în limine litis, pârâtul a probat inexistența materială a obiectului obligației sale, instanța de executare trebuie să dea eficiență principiului bunei-credințe în exercitarea puterii publice.
Deși executarea unei hotărâri judecătorești trebuie considerată ca făcând parte integrant din „proces" în sensul art. 6 din Convenția EDO, CEDO a admis că exista circumstanțe care justifică neexecutarea în natură a unei obligații impuse de o hotărâre judecătorească definitivă fără ca neexecutarea să constituie încălcarea art.6, reținând că statul nu se poate prevala de o atare justificare fără să fi informat în prealabil reclamantul, prin intermediul unei hotărâri judecătorești, asupra imposibilității de a executa ca atare obligația inițială, mai ales când acționează în dubla calitate, de deținător al forței publice și de debitor al obligației {Hotărârea CEDO din 12 iulie 2007 în cauza S.C. R. Trading SRL împotriva României, par.57)
în același sens, CEDO a reținut că dreptul la un tribunal nu poate obliga un stat să execute fiecare sentință cu caracter civil oricare ar fi și oricare ar fi împrejurările (Hotărârea CEDO din 27 mai 2003 în cauza Sanglier împotriva Franței, par. 39), or, în cauza pendinte, se poate aprecia în mod rezonabil că imposibilitatea de executare invocată de autoritatea publică pârâtă este obiectivă, fiind datorată faptului ca obiectul obligației impuse prin sentința din 10.10.2006 a Tribunalului București nu există în realitate, neexistând niciodată în materialitatea sa un dosar de executare al pârâtului cu privire la imobilul menționat de reclamant.
în mod analog, este neîntemeiat și cap|tul de cerere vizând acordarea de despăgubiri pentru neexecutarea sentinței nr. 4429/10.10.2006 a Tribunalului București, neputând fi acordată o reparație patrimonială în cadrul procedurii execuționale reglementate de legea contenciosului administrativ pentru creditorul unei obligații imposibil de executat.
Pentru toate aceste considerente din precedent, Tribunalul nu a putut reține îndeplinirea exigențelor art.25 alin.(1) din Legea nr.554/2004, respingând acțiunea ca neîntemeiată.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal și motivat reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând în esență următoarele:
Motivele de recurs sunt cele prevăzute in art.304. punctele 6, 7. 8 si 9 Cod procedură civilă:
Deși a solicitat conform dispozițiilor legale ca instanța de executare sa pună in aplicare dispozitivul s.c.4429/10.10.2006 ce aparține aceleiași instanțe de contencios - in sensul de a stabili un termen de executare neprevăzut in cuprinsul titlului dar nici executat de buna-voie de către intimații-parați in termenul legal de 30 de zile - instanța nu i-a acordat ceea ce a solicitat, dimpotrivă a respins ca „inadmisibil" acest capăt de cerere, iar fondul a fost găsit „neîntemeiat".
Or, câta vreme exista un titlu de obligare a intimatelor la comunicarea p.v. de evacuare din 28.05.2003 si la plata daunelor morale si însăși paratele au intenționat sa-i achite suma de 1000 roni cu titlu de „daune" - astfel cum rezulta din adresa intimatelor, înseamnă ca au recunoscut mai întâi toate aspectele cuprinse in hotărârea devenita titlu, pentru ca ulterior sa revină si sa facă „dispărute"- dar dupa trecerea a 3 ani de zile. Abaw anul 2008- toate actele ce priveau aceasta evacuare, in special p.v. cu anexa tuturor bunurilor găsite in locuința si care erau esențiale in vederea declanșării „contestației la executare"si obținerea „întoarcerii executării silite prin repunerea tuturor pârtilor in situația anterioara evacuării din 28.05.2003.
Nici cu ocazia judecării cauzei 4429/2006 devenita titlu nu au depus întâmpinare si nu au contestat adresa politiei B. nr. 133.916/31.08.2005 achiesând tot timpul procesului la cererea sa de chemare in judecata, la aceasta adresa a politiei care arata in mod expres numele executorului si biroul care au procedat la evacuare, pentru ca abia după 3 ani, in 2008 sa revină si sa nu mai recunoască decât evacuarea din 20.05.2003 pe care au instrumentat-o cu sprijinul sectoristului B. G..
2. De altfel, si instanța de executare își motivează sentința atacata cu precizarea ca hotărârea devenita titlu este „imposibil de executat" reținând - si acordând credibilitate -numai susținerilor intimaților si anume ca din adresa B. D. O. C...." rezulta ca singura executare silita la care a participat fata de reclamanta fost in data de 20 05.2003 dintr-un alt apartament.
Cu alte cuvinte, așa cum rezultă, in esența - din penultimul aliniat al pag.a 7-a din sentința atacata, singura proba pe care se bazează instanța când apreciază ca titlul este imposibil de executat, o reprezintă susținerile din adresa nr._/29.05.2008 - dar susțineri ce au la baza tot susținerile si reaua-credinta a intimaților - in sensul ca singura evacuare instrumentata este cea din 20.05.2003 in dosarul execuțional nr. 12/2003 - si nicidecum susținerile politiei nu se bazează pe cercetări si verificări la sediul biroului executorului judecătoresc cum era corect si legal.
3.Instanța de executare ignorând complet adresa esențiala a aceluiași organ de politie nr. 133.916/31.08.2005 care exprima adevărul si in baza căreia s-a admis acțiunea la fond, recunoscuta si de intimat prin neformularea „întâmpinării" legale, prin neparticiparea la proces, etc,
Venind abia in anul 2008 sa susțină atât politia cat si intimații ca de fapt nu mai este adevărata adresa din 2005 - când la conducerea politiei se afla alta persoana - I. L. care l-a delegat pe sectoristul D. D. sa însoțească executorul - ci adevărata este adresa din 2008 când la conducerea politiei se afla cu totul alta persoana ce nu știa ce s-a întâmplat in 2003, ascunzând la înțelegere cu executorul p.v de evacuare din 28.05.2003 instrumentata in același dosar nr. 12/2003 in care a fost instrumentata cu numai o săptămâna înainte evacuarea din 20.05.2003.
4. Sentința atacata a fost judecata cu rea-credinta fiind evidente recuzările multiple din dosar datorita faptului ca nu au fost administrate corect probele impuse chiar de instanța superioara- C.- care a casat cu trimitere spre rejudecare tocmai pentru administrarea de probe clare -in acest sens luan-du-se executoarei un interogatoriu superficial.
5. Judecatoarea fondului fiind cea care deși a formulat cerere de abținere, nu s-a luat măsura înlocuirii tocmai pentru a i se garanta imparțialitatea in acest proces, iar audierea a 2 martori solicitați si inclusiv a polițistului D. D. - care a asigurat sprijin efectiv executoarei D. O. - lămurea întreaga cauza sub aspectul imposibilității" executării titlului - in acest proces fiind grav încălcata inclusiv autoritatea de lucru judecat si dispoziția unei instanțe de judecata dintr-o hotărâre irevocabila.
Legal citați, intimații au depus concluzii scrise la dosar, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență următoarele: a
1.Referitor la primul motiv de recurs s-a solicitat a fi respins. în mod temeinic si legal
instanța a considerat ca e inadmisibil capătul de cerere care viza stabilirea prin dispozitiv a
unui termen de executare a sentinței nr. 4429/10.10.2006 pronunțate de Tribunalul
București, Secția a IX a C. Administrativ si Fiscal.
Sentința civila nr. 4429/10.10.2006 pronunțata de Tribunalul București, Secția a VIII-a Conflicte de Munca, Asigurări Sociale, C. Administrativ si Fiscal a obligat subscrisele la „eliberarea duplicatelor solicitate prin acțiune si comunicarea numărului dosarului de executare privind executarea silita din data de 28.05.2003 îndreptata împotriva reclamantului".
Aceasta Sentința nu cuprinde un termen de executare, prin urmare in speța se aplica teza finala a art. 23 din Legea nr. 554/2006, respectiv „ executarea hotărârii definitive si irevocabile se face in termenul prevăzut, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
2.Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, s-a solicitat respingerea ca nefondat. S-a stabilit de către o instanța penala faptul ca in data de 28.05.2003. (data cu
privire la care intimatul afirma ca ar fi procedat la evacuarea sa din imobilul respectiv), creditorul dintr-un alt dosar de executare, aflat pe rolul altui executor judecătoresc a pătruns in imobilul ocupat de lonita llie situat in .. 1, .. ., jud Ilfov.
In temeiul art. 22 C. pr. P.. hotărârea definitiva a instanței penale are autoritate de lucru judecat in fata instanței civile cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovăției acesteia.
3.Referitor la cel de-al treilea motiv de recurs, s-a solicitat a fi respins ca nefondat Instanța de fond a avut in vederea înscrisul la care face referire recurentul, insa din
coroborarea tuturor celorlalte probe a ajuns la concluzia fireasca ca aceasta trebuie înlăturat întrucât nu este susținut de nici o alta proba.
4.In ceea ce privește cel de-al patrulea si al cincilea motive de recurs s-a solicitat
respingerea acestora, întrucât prin simpla cerere de recuzare si strămutare, de altfel
respinse, nu se dovedește părtinirea invocata de recurent, acesta nefiind in stare la nici
una din cererile formulate sa faca dovada acelei părtiniri pe care o susține.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod pr. civ., Curtea a reținut următoarele:
prin sentința civilă nr. 4429 din 10.10.2006, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul loniță llie, în contradictoriu cu pârâții B. E. Judecătoresc D. O. C. și D. O. C.. Au fost obligați pârâții D. O. C. și B. E. Judecătoresc D. O. C. la eliberarea duplicatelor solicitate și comunicarea numărului dosarului de executare privind executarea silită din data de 28.05.2003 îndreptată împotriva reclamantului. Au fost obligați pârâții la plata către reclamant a sumei de 1000 RON, cu titlu de daune morale. Au fost respinse celelalte pretenții, ca neîntemeiate.
Această sentință a rămas irevocabilă la data de 15.09.2008, când prin decizia civilă nr. 1871, pronunțată în dosarul nr._ al Curții de Apel București a fost respins, ca nefondat, recursul formulat de recurenții pârâți B. E. Judecătoresc D. O. C. și D. O. C., împotriva sentinței civile nr. 4429/10.10.2006 pronunțată de
Tribunalul București- Secția a Vlll-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant loniță llie.
Potrivit art. 24 (1) din Legea nr. 554/2004: dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalități, în condițiile art. 894 din Codul de procedură civilă.
Reclamantul a făcut demersuri pentru punerea în executare a hotărârii, solicitând pârâtei emiterea actelor conform sentinței, la data de 30.10.2008, după cum reiese din confirmarea de primire aflată la fila 7 din dosarul nr._ al Tribunalului București.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Curtea constată că în mod nejustificat nu s-a executat dispozitivul unei sentințe pronunțate de o instanță de contencios administrativ, astfel că se reține că recursul este fondat.
în baza art. 312 Cod pr. civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată în sensul că: va admite în parte acțiunea și va aplica conducătorului B. "D. O. C.", respectiv pârâtei D. O. C. amendă, prevăzută de art.24 din Legea nr.554/2004 începând cu data pronunțării și până la executarea sentinței civile nr.4429/10.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate: în ceea ce privește respingerea acțiunii cu privire la capătul de cerere de acordare a despăgubirilor ca neîntemeiată, însă cu altă motivare: recurentul reclamant nu a dovedit suportarea unui prejudiciu provocat de întârzierea în executarea dispozitivului sentinței, și a pagubelor suportate, acestea neputând fi prezumate.
în ceea ce privește capătul de cerere privind stabilirea prin dispozitiv a unui termen de executare a sentinței nr. 4429/10.10.2006 a Tribunalului București, se reține că, în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității acestuia, cu motivarea, că pe calea procesuală instituită de art.24 și urm. din Legea nr.554/2004 în fața instanței de contencios administrativ nu se poate tinde decât la executarea obligației de natură administrativă impuse autorității publice printr-o hotărâre irevocabilă pronunțată în materia contenciosului administrativ, în limitele consacrate de art.24 alin.(1) din Lege.
Așadar, instanța de contencios administrativ constituie instanță de executare în sensul art.2 alin.(1) lit.t din Legea nr.554/2004, ca instanță care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ numai pentru aplicarea mijloacelor de constrângere și acordarea despăgubirilor de întârziere recunoscute de lege în scopul executării obligaților impuse în sarcina autorității administrative pârâte în legătură cu atribuțiile acesteia potrivit competențelor sale legale, sens în care, în limitele prevăzute de lege, instanța de executare nu poate dispune acordarea unui alt termen pentru executarea obligației impuse în sarcina autorității publice pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul reclamant loniță llie, împotriva sentinței civile nr. 1889/02.05.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații pârâți B. E. Judecătoresc D. O. C. și D. O. C..
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Aplică conducătorului B. "D. O. C.", respectiv pârâtei D. O. C. amendă, prevăzută de art.24 din Legea nr.554/2004 începând cu data pronunțării și până la executarea sentinței civile nr.4429/10.10.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.06.2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. DavidoiuAlina Ș. D. V.
GREFIER
C. A.
Red. DV /
Tehnored. CB/2 ex.
Tribunalul București -S.9
Judecător fond: L. M. B.
k
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2298/2013.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 423/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
