Obligaţia de a face. Decizia nr. 423/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 57885/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 423
Ședința publică de la 31.01.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – V. E. C.
JUDECĂTOR - N. M.
JUDECĂTOR - PATRAȘ B. L.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 967/7.03.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. A. și intimata-pârâtă C. DE P. A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul-reclamant S. A., personal, lipsind recurenta CPMB și intimata-pârâtă C. de P. a Sectorului 2 București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură, o precizare din partea Casei de P. a mun. București prin care arată că a înțeles să declare recurs în nume propriu, solicitând judecarea cauzei și în lipsa sa.
Curtea, după deliberare, socotește recursul declarat de către CPMB, în funcție de motivele invocate, ca fiind declarat în numele și pentru pârâta C. Locală de P. Sector 2, instituție fără personalitate juridică aflată în subordinea CPMB .
Intimatul-reclamant S. A. arată că nu mai are cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe cererea de recurs.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant S. A. solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 967/7.03.2012, Tribunalul București a respins exceptiile necompetentei functionale și lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei ca neintemeiate și a admis cererea formulată de reclamantul S. A., în contradictoriu cu pârâta C. de P. a Sectorului 2 București, obligând parata la calcularea si retinerea contributiei individuale de asigurari sociale de sanatate prin aplicarea cotei legale numai asupra partii din pensia reclamantului ce depaseste suma de 740 lei, precum și la restituirea catre reclamant a diferentei dintre CASS-ul retinut si cel calculat potrivit mențiunilor anterioare, pe perioada 01.01.2011-la zi.
Asupra exceptiei necompetentei functionale a sectiei de contencios administrativ, Tribunalul a reținut că potrivit Titlului IX ind.2 C.fiscal, introdus prin OUG nr.117/2010, art.296 ind.2, raportat la art.2, alin.2 din acelasi act normativ, contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate și contribuția datorată de angajator la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate reprezinta contributii sociale obligatorii si fac obiect de reglementare al Codului fiscal.
Potrivit art.2, alin.2 C.pr.fiscala, acest act normativ se aplica “și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, …., ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel”.
Cum nici prin Legea nr.95/2006, nici prin C.fiscal, nici prin OUG nr.117/2010 si nici prin Legea nr.263/2010 nu se prevede altfel, rezulta ca raporturile juridice nascute din instituirea prin lege a obligatiei de plata a contributiei de asigurari sociale de sanatate vor fi guvernate de C.pr.fiscala.
Potrivit art.21 C.pr.fiscala, dreptul la perceperea contributiilor reprezinta o creanta fiscala, iar potrivit art.22, lit.e din acelasi act normative obligația de a calcula, de a reține și de a înregistra în evidențele contabile și de plată, la termenele legale, impozitele și contribuțiile care se realizează prin stopaj la sursă reprezinta o obligatie fiscala.
Rezulta deci ca operatiunea de calculare si virare a CASS-ului realizata de parata cu ocazia platii pensiilor nu este realizata in executarea unei obligatii de asigurari sociale si nu deriva dintr-un astfel de raport juridic, ci in executarea unei obligatii fiscale derivand deci dintr-un raport juridic de drept fiscal.
Or, solutionarea litigiilor izvorate din raporturile juridice de drept fiscal este de competenta instantelor de contencios administrativ potrivit art.10 din Legea nr.554/2004.
In consecinta, prima instantă a respins exceptia ca neintemeiata.
Asupra exceptiei lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei, Tribunalul a reținut că este adevarat ca numai C. de P. a Municipiului Bucuresti are personalitate juridica, nu si casele locale de sector, insa in litigiile de contencios administrativ, acest aspect este nerelavant, pentru urmatoarele motive:
Capacitatea de folosinta din dreptul procesual civil este diferita de cea din contenciosul administrativ.
In aceasta ultima ramura de drept procesual, au capacitate procesuala nu numai institutiile publice cu personalitate juridica, ci si autoritatile publice sau structurile administrative fara personalitate juridica, dar carora actul de infiintare si functionare le confera atributii administrative si dreptul de a exercita autoritatea de stat.
De altfel, art.2, alin.1, lit.f din Legea nr.554/2004 defineste contenciosul administrativ ca fiind, printre altele, solutionarea conflictului in care cel putin o parte este o autoritate publica, iar lit.b a aceluiasi articol defineste autoritatea publica, printre altele, drept orice organ al statului.
Or, casele locale de pensii sunt investite cu dreptul de a calcula si plati pensiile, de a emite decizii obligatorii etc., avand deci atributii specifice, in realizarea carora au drepturi si obligatii, beneficiind astfel de capacitate de folosinta atat de drep substantial, cat si de drept procesual, putand sta in judecata in calitate de parte.
In consecinta, prima instantă a respins exceptia ca neintemeiata.
În ceea ce priveste fondul cauzei, Tribunalul a reținut că reclamantul este pensionat din anul 2009 prin decizia nr._/25.02.2010.
Incepand cu data de 01.01.2011, in aplicarea OUG nr.117/2010, parata a retinut din pensia reclamantului o contributie individuala de asigurari sociale de sanatate prin aplicarea cotei legale de 5,5% la intreaga pensie si nu doar asupra partii ce depaseste suma de 740 lei.
Reclamantul a solicitat paratei restituirea CASS-ul si calcularea lui corecta pe viitor prin cererea inregistrata sub nr._/23.05.2011, primind insa un raspuns negativ prin adresa nr.3541/04.08.2011.
Potrivit art.296 ind.9, alin.1 C.fiscal, pentru persoanele cu venituri din pensii care depasesc 740 lei, baza lunara de calcul al contributiei de asigurari sociale de sanatate datorate bugetului Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate o reprezinta intregul venit, cu conditia ca pensia neta sa nu fie mai mica de 740 lei.
In ceea ce priveste conformitatea acestui text cu Constitutia Romaniei si cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului, trebuie facuta distinctie intre doua perioade.
Astfel, pentru perioada 18.04.2012-zi, problema este transata de Decizia nr.223/13.03.2012 prin care Curtea Constitutionala a retinut ca acesta dispozitii sunt constitutionale numai in masura in care se interpreteaza in sensul ca procentul de 5,5 se aplica numai asupra veniturilor din pensii care depasesc 740 de lei.
Este adevarat ca decizia Curtii Constitutionale se refera la art.259, alin.2 din Legea nr.95/2006, insa ea se aplica si in privinta art.296 ind.9 C.fiscal, cele doua texte legale avand practic acelasi continut.
Cu alte cuvinte, in baza acestei decizii, parata va avea obligatia de a efectua aplicarea cotei legale numai asupra partii din pensia reclamantului ce depaseste suma de 740 lei.
Pentru perioada 01.01._12, problema urmeaza a fi analizata nu prin raprt la Constitutia Romaniei, ci prin raportare la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, mai exact la art.14 referitor la interzicerea discriminării.
Potrivit art.14 C.E.D.O. exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție (printre care si dreptul de proprietate asupra pensiei, potrivit art.1 din Protocolul nr.1 la Conventie) trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.
Este adevarat ca potrivit art.1, ultimul alineat din Protocolul nr.1 la Conventie, se recunoaste dreptul Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a contributiilor.
Insa dreptul de mai sus nu poate fi exercitat discretionar si arbitrar, statul putand adopta orice legislatie considera necesara, cu conditia, printre altele (ca de exemplu, ca sarcinile fiscale sa nu fie excesiv de impovaratoare incat sa aduca atingere unui anumit nivel de trai), insa ca ea sa se aplice nediscrimatoriu.
Instanta a constatat ca, in materie fiscala, impozitele si contributiile se stabilesc pe criterii obiective, pe categorii de venituri, de bunuri, de operatiuni etc. si nu in functie de persoane sau de averea acestora.
Cu alte cuvinte, un venit sau o categorie de venit trebuie supusa aceleasi sarcini fiscale indiferent de persoana care il incaseaza si de averea generala a acesteia.
In cazul de fata, primii 740 lei proveniti din pensia oricarei persoane trebuie supusi aceluiasi tratament fiscal, indiferent daca persoana care ii obtine mai realizeaza sau nu si alte venituri din pensie, eventualul tratament diferit putand viza numai sumele suplimentare.
Mai exact, primii 740 lei din pensie vor trebui scutiti de plata C.A.S.S., urmand ca sumele suplimentare sa fie supuse oricarei sarcini fiscale se doreste de catre stat.
De altfel, in esenta, aceasta este si una din motivarile retinute de Curtea Constitutionala in decizia nr.223/2012 (pe langa unele argumente, discutabile de altfel, legate de o gresita interpretare a textului legal de catre autoritatile administrative-textul legal fiind in opinia instantei foarte clar si prevazand ca baza de calcul o constituie intregul venit si nu doar suplimentul de peste 740 lei).
Trebuie remarcat ca in cuprinsul deciziei nu se face nicio referire la C.E.D.O. si la incalcarea unora din prevederile ei, Curtea Constitutionala retinand insa unele principii desprinse din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca de exemplu, echitatea, nivelul de trai decent al pensionarilor, protejarea categoriilor defavorizate etc., alaturi de invocarea unora din propriile sale decizii anterioare.
In lipsa unei analize de catre Curtea Constituionala a conformitatii art.259, alin.2 din Legea nr.95/2006 si art.296 ind.9 C.fiscal cu C.E.D.O., apare cu atat mai necesara o astfel de analiza de catre instanta (analiza ce ar fi putut fi facuta chiar si peste eventualele decizii ale Curtii Constitutionale).
F. de incalcarea art.14 din C.E.D.O., instanta constata ca parata avea obligatia calcularii CASS numai asupra partii din pensia reclamantului ce depaseste suma de 740 lei si pentru perioada 01.01._12.
In consecinta, tribunalul a admis actiunea, obligând parata sa aplice acest mod de calcul si pentru viitor.
Totodata, tribunalul a obligat parata la restituirea catre reclamant a diferentei dintre CASS-ul retinut si cel calculat potrivit alineatului precedent pe perioada 01.01.2011-zi.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘETI, solicitând, în principal, casarea sentinței pe temeiul excepției necompetenței funcționale a primei instanțe, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect.
În motivare arată că, potrivit art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 153 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cererii în primă instanță revenea Secției de conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului București, având în vedere obiectul cererii care privește obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate care afectează drepturile de pensie ale intimatului-reclamant.
O a doua excepție pe care a invocat-o în fața instanței de fond este cea a lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei C. Locală de P. Sector 2, care este o instituție fără personalitate juridică, funcționând sub conducerea și controlul CPMB, conform art. 2 din Hotărârea nr. 13/2004 privind aprobarea statutului CNPAS. Conform prev. art. 139 alin. 1 lit. l) din Legea nr. 263/2010, casele teritoriale de pensii îndeplinesc atribuția de a asigura reprezentarea în fața instanțelor în litigiile în care sunt parte.
Sunt citate și prevederile art. 1 și art. 2 alin. 1 din OUG nr. 17/2012, în susținerea excepției rămânerii fără obiect a cererii.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în privința competenței funcționale a primei instanțe, în mod judicios s-a reținut de către aceasta că CASS reprezintă o creanță fiscală, instanța de contencios administrativ și fiscal fiind competentă să rezolve cererea.
Temeiurile de drept invocate de recurentă nu au relevanță asupra competenței de soluționare a cererii reclamantului.
Se arată că este legală și temeinică și soluția pronunțată de prima instanță asupra excepției lipsei capacității procesuale pasive a pârâtei C. de P. a Sectorului 2 București.
Curtea constată, mai întâi, că recursul este declarat de C. de P. a mun. București în numele și în reprezentarea pârâtei chemate în judecată – C. de P. a Sectorului 2 București, CPMB formulând și în fața instanței de fond întâmpinare, tot în numele și în reprezentarea aceleiași pârâte, prin care a invocat excepțiile reiterate pe calea recursului, excepții analizate de prima instanță și respinse ca neîntemeiate.
Analizând recursul declarat prin prisma criticilor privitoare la soluționarea excepției necompetenței funcționale a primei instanțe (echivalentă cu nelegala compunere a primei instante), Curtea retine că, in conformitate cu art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004, in cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate atat pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, cat si pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
In conformitate cu art. 152 si 153 din Legea nr. 263/2010, jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel, organizate pe secții de asigurări sociale sau, după caz, complete specializate pentru asigurări sociale.
În cauza de față, cererea reclamantului priveste reținerea din pensie a contribuției pentru asigurări sociale de sănătate, solutionarea in primă instantă revenind secției specializate în litigii de asigurări sociale din cadrul Tribunalului București, iar nu celei specializate în contencios administrativ.
Chiar dacă contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate face obiectul de reglementare al Codului fiscal, fiind, în sens larg, o creanță fiscală (ca și contribuția individuală de asigurări sociale sau contribuția individuală la bugetul asigurărilor sociale pentru șomaj), raporturile juridice născute din obligația de plată a acestei contribuții sunt, în special, raporturi juridice de asigurări sociale, litigiile izvorâte din operațiunile de calculare și virare a acestei contribuții fiind litigii de asigurări sociale, care sunt date în competența instanțelor specializate.
F. de aceste considerente, Curtea, in temeiul art. 304 pc. 1 si 312 alin. 3 C.pr.civ., va admite recursul, va casa sentința recurata și va trimite cauza spre soluționare în primă instanță Tribunalului București – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta C. DE P. A MUNICIPIULUI BUCUREȘETI, împotriva sentinței civile nr. 967/7.03.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. A. și intimata-pârâtă C. DE P. A SECTORULUI 2 BUCUREȘTI.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului București – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. E. C. N. M. Patraș B. L.
GREFIER
S. I.
Red.VEC/tehnored. SI
Jud. fond – J. A.
| ← Sancţiune pentru neexecutare hotărâre. Decizia nr. 2862/2013.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1984/2013. Curtea de... → |
|---|
