Anulare act administrativ. Sentința nr. 3211/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3211/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 4124/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3211
Ședința publică din 23.10.2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: M. I.
GREFIER: B. ANIȘOARA
********************
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta AGENȚIA P. DEZVOLTARE REGIONALĂ SUD MUNTENIA în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 396 alin.1 Cod procedură civilă, republicat, a amânat pronunțarea la data de 23.10.2013, când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamanta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 7/14.01.2013 emisă de pârât, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de reclamantă împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-_/01.11.2012, cu consecința anulării acestei Notei de constatare.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat, în esență, că în desfășurarea procedurilor de achiziție realizate în cadrul Proiectului COD SMIS_ – „Sprijin acordat Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, Direcția Organism Intermediar pentru activitățile de informare si publicitate ale Programului Operațional Regional în anii 2011-2012", au fost respectate prevederile O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006.
Astfel, prevederile art. 9 lit. a din H.G. nr. 925/2006 nu impun un număr minim sau maxim de contracte ce vor fi luate în calcul la experiența similară, iar cerința ADR Sud Muntenia nu poate fi încadrată în dispozițiile de excepție ale articolului menționat.
Reclamanta mai susține că achiziția în discuție s-a desfășurat în luna iulie 2011, anterior intrării în vigoare a Ordinului președintelui ANRMAP nr. 509/2011, respectiv data de 28 septembrie 2011, ordin care explicitează semnificația termenului de „prevederi restrictive”, indicându-se, în același timp și abaterile de la prevederile art.188 din O.U.G. nr. 34/2006.
Prin urmare, raportat la prevederile constituționale referitoare la neretroactivitatea legii civile, este evident că nu pot fi opuse, pentru o procedură desfășurată în luna iunie 2011, prevederile unui act normativ intrat în vigoare ulterior, respectiv în luna septembrie 2011. Aceasta este și poziția autorității naționale în materia achizițiilor publice, poziție exprimată explicit prin adresa ANRMAP nr. 19.543/21.11.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 și 8 din Legea nr. 554/2004, art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. CA-_/01.11.2012, M. D. Regionale și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire Nereguli Fonduri Europene, a aplicat reclamantei o corecție financiară de 10% pentru nerespectarea dispozițiilor art. 188 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 34/2006, în sensul că prin impunerea cerinței referitoare la dovedirea experienței similare s-a restricționat accesul la procedura de atribuire a multor ofertanți.
Reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva Notei de constatare menționată, respinsă ca nefondată prin Decizia nr. 7/14.01.2013 emisă de pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, soluție pe care Curtea o apreciază ca fiind legală și temeinică, pentru argumentele ce vor expuse în continuare.
Reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a lansat achiziția prin cerere de ofertă pentru atribuirea contractului de furnizare bunuri aferent proiectului cod SMIS_ – „Sprijin pentru ADR Sud Muntenia/Direcția Organism Intermediar pentru activitățile de informare și publicitate ale Programului Operațional Regional 2011 – 2012”.
La atribuirea contractului de furnizare bunuri nr. 9829/05.08.2011, încheiat cu S.C. Dual Promo S.R.L., reclamanta a impus în fișa de date a achiziției, drept cerință minimă de calificare, respectiv la Secțiunea V.4.2) Capacitatea tehnică și/sau profesională - Lista de experiență similară: „Realizarea unui contract de furnizare produse de natura și complexitatea celor ofertate de minim: 200.000 lei (experiența în furnizarea și inscripționarea de materiale promoționale). (...) Experiența similară se poate demonstra prin prezentarea unui singur contract a cărui valoare să fie de minim cuantumul cerinței din fișa de date a achiziției. Nu se acceptă prezentarea mai multor contracte iar demonstrarea experienței similare să se realizeze prin cumularea acestora”.
Curtea reține că prin cerința impusă de reclamantă, au fost încălcate dispozițiile art. 188 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 134/2006, în vigoare la momentul derulării procedurii de achiziție în cauză.
Conform art. 188 alin. 1 lit. a din O.U.G. nr. 134/2006, „(1) În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de furnizare, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de cantitatea și de complexitatea produselor ce urmează să fie furnizate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: a) o listă a principalelor livrări de produse efectuate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de livrare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați. Livrările de produse se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul beneficiar./…/.”
A.. 2 lit. a al articolului menționat stabilește: „(2) În cazul aplicării unei proceduri pentru atribuirea unui contract de servicii, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților, autoritatea contractantă are dreptul de a le solicita acestora, în funcție de specificul, de volumul și de complexitatea serviciilor ce urmează să fie prestate și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, următoarele: a) o listă a principalelor servicii prestate în ultimii 3 ani, conținând valori, perioade de prestare, beneficiari, indiferent dacă aceștia din urmă sunt autorități contractante sau clienți privați. Prestările de servicii se confirmă prin prezentarea unor certificate/documente emise sau contrasemnate de o autoritate ori de către clientul privat beneficiar./…/.”
În conformitate cu prevederile legale menționate, autoritatea contractantă are dreptul de a solicita ofertanților/candidaților, în scopul verificării capacității tehnice și/sau profesionale a ofertanților/candidaților și numai în măsura în care aceste informații sunt relevante pentru îndeplinirea contractului, o listă a principalelor livrări de produse efectuate, într-un anumit interval de timp, respectiv, în ultimii 3 ani. Prin urmare, prin solicitarea unei liste a principalelor livrări de produse, nu se distinge între un contract de furnizare/livrare sau mai multe contracte de acest tip.
În cauză, prin cerința impusă ofertantului, de a face dovada experienței sale prin prezentarea unui singur contract de furnizare/livrare, reclamanta a stabilit că o listă a principalelor livrări de produse să fie compusă dintr-un singur contract.
Legislația în domeniul achizițiilor publice prevede că autoritatea contractantă ar fi putut impune o astfel de cerință numai în condițiile arătate de art. 8 alin. 2 din H.G. nr. 925/2006, respectiv, atunci când se impun cerințe minime de calificare, cu condiția de a fi motivată introducerea acestei cerințe prin elaborarea unei note justificative care să cuprindă motivele care au stat la baza impunerii acestor cerințe minime.
În speță, Nota justificativă nr. 7341/17.06.2011 privind stabilirea cerințelor minime de calificare pentru contractul de furnizare bunuri, nu cuprinde detalierea motivelor avute în vedere la impunerea cerințelor minime.
Prin urmare, demonstrarea experienței similare prin realizarea unui singur contract de livrare/furnizare, restricționează participarea la procedura de achiziție a ofertanților care ar fi putut demonstra experiența similară în activitatea furnizare/livrare de produse, prin prezentarea unor dovezi privind furnizarea/livrarea de produse/bunuri aferentă unuia sau mai multor contracte, sau prin prezentarea unei liste cu principalele livrări de produse/bunuri.
Mai mult, potrivit art. 9 lit. a din H.G. nr. 925/2006, aplicabil la momentul derulării procedurii de achiziție, „În sensul prevederilor art. 8 alin. (1), se prezumă că cerințele minime de calificare sunt disproporționate în raport cu natura și complexitatea contractului de achiziție publică ce urmează să fie atribuit, dacă se impune îndeplinirea unor condiții cum ar fi: a) suma valorilor/cantităților de produse furnizate, servicii prestate și lucrări executate, incluse în contractul/contractele prezentat/prezentate de către operatorul economic ca dovadă a experienței lui similare, să fie mai mare decât valoarea/cantitatea de produse/servicii/lucrări ce vor fi furnizate/prestate/executate în baza contractului care urmează să fie atribuit;”.
În cauză, prin modul de formulare a cerinței impuse pentru dovedirea experienței similare, respectiv prin „realizarea unui contract de furnizare produse de natura și complexitatea celor ofertate de minim: 200.000 lei (experiența în furnizarea și inscripționarea de materiale promoționale)”, se poate considera, contrar prevederilor legale anterior enunțate, care se referă la experiența similară a operatorului economic, că se solicită o experiență identică și nu similară cu obiectul procedurii de atribuire.
Prin urmare, în dovedirea experienței similare, operatorii economici ar fi trebuit să aibă posibilitatea de a prezenta atât contracte distincte de furnizare, cât și contracte de inscripționare de materiale promoționale, similare cu obiectul procedurii de atribuire.
Curtea nu poate primi nici susținerile reclamantei vizând Ordinul președintelui ANRMAP nr. 509/2011, întrucât după cum rezultă din cuprinsul Notei de constatare nr. CA-_/01.11.2012, temeiul legal al abaterii reținute în sarcina reclamantei îl reprezintă dispozițiile art. 188 alin. 1 lit. a și alin. 2 lit. a din O.U.G. nr. 134/2006, și nu ale ordinului menționat.
P. considerentele expuse, reținând legalitatea și temeinicia Deciziei nr. 7/14.01.2013 și a Notei de constatare nr. CA-_/01.11.2012, Curtea va respinge acțiunea ca neîntemeiată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA P. DEZVOLTARE REGIONALĂ SUD MUNTENIA, cu sediul în Călărași, ., nr. 7A, Județul Călărași, în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, cu sediul în București, ., nr. 17, sector 5, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. B. ANIȘOARA
Red. M.I./18.11.2013
Tehnored. B.A./4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4791/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2453/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
