Pretentii. Decizia nr. 2453/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2453/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 68619/3/2011
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2453
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 03.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - H. P.
JUDECĂTOR - F. G. A.
JUDECĂTOR - D. M. B.
GREFIER - ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurentul-pârât G. României – Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și de recurenta-reclamantă C. F., împotriva sentinței civile nr. 3754/09.10.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, a răspuns recurenta-reclamantă C. F., reprezentată de avocat C. G., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurentul-pârât G. României – Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Apicarea Legii nr. 9/1998.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul convențional al recurentei-reclamante depune la dosar întâmpinare, în două exemplare, la recursul formulat de către recurentul-pârât.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori noi probatorii de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de recurs, precum și pe incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 10/2013.
Reprezentantul convențional al recurentei-reclamante, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată, inclusiv în ceea ce privește actualizarea cu rata dobânzii. În continuare, arată că s-a reținut de către instanța de fond că dobânda și actualizarea are natură juridică diferită. Totodată, arată că, deși în legea specială nu se prevede în mod expres existența unei posibilității de acordare de actualizare a dobânzii, aceasta rezultă din interpretarea art. 1088 din Codul civil, precum și din faptul că se află în fața obligației de neexecutare de autoritatea competentă. P. această neexecutare, precizează că în acest sens s-a produs o pagubă a cărei reparație consideră că se face prin acordarea dobânzii de la momentul la care suma respectivă trebuia achitată recurentei-reclamante.
În ceea ce privește recursul formulată de către recurenta-intimată, solicită respingerea acestuia, având în vedere că cererea recurentei-reclamante a fost formulată în anul 1998, și a avut nr. 1201/21.07.1998, cerere care a fost soluționată în anul 2001. De asemenea, arată că între anii 2001-2013 nu a fost achitată suma stabilită ca atare. Deși exista dreptul recunoscut, nu se poate vorbi vorba de o situația în care ar fi un număr mai mare de dosare aflate pe rolul autorității publice, chir prin recursul formulat Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților arată că a soluționat până la acest moment un număr de 4000 de dosare, însă cererea recurentei-reclamante avea nr. 1201.
Totodată, arată că solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar, în original, chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat, pentru cheltuieli din recurs, însă solicită și admiterea cererii de cheltuieli de la instanța de fond.
Cu privire la incidența dispozițiilor O.U.G. nr. 10/2013 arată că acest act nu este aplicabil, întrucât actul autorității este emis în baza unei hotărâri judecătorești, nepusă în aplicare la momentul anterior emiterii acestei ordonanțe. De asemenea, mai arată că acțiunea de față este anterior pornită și nu se află în faza plății voluntare, ci a unui refuz de a executa o hotărâre judecătorească pronunțată în anul 2006.
Curtea declara dezbaterile închise și reține recursurile spre soluționare.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față, constată că, prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a la data de 19.01.2011, reclamanta C. F. a chemat în judecată pe pârâta G. ROMÂNIEI – AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 156.455,32 lei acordată cu titlu de compensații prin Decizia nr.2327/19.11.2008 emisă de ANRP în temeiul Hotărârii Comisiei Municipiului București nr.1022/2001 și a sentinței civile nr.593/23.01.2007 a Tribunalului București, obligarea pârâtei la plata diferenței pozitive rezultate din actualizarea sumei datorate, până la data plății efective, în raport de dispozițiile art.8 al.2 din HG nr.753/1998, precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale de la data emiterii deciziei de validare nr.2327/19.11.2008 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
P. sentința civilă nr.3754/09.10.2012, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București, Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, a fost admisă în parte acțiunea și obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 156.455,32 lei reprezentând compensații acordate conform Deciziei A.N.R.P. nr.2327/19.11.2008, actualizată cu indicele de creștere a prețurilor de consum începând cu data de 1.01.2009 și până la data plății efective.
De asemenea, au fost respinse ca neîntemeiate capetele de cerere privind plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut în esență că, prin Hotărârea nr.1022/11.09.2001 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea legii nr.9/1998, validată prin Ordinul nr.4885/27.07.2006 al CPM, s-au acordat reclamantei compensații de_ lei vechi pentru bunurile abandonate de autorul acesteia pe teritoriul statului bulgar.
P. decizia civilă nr.1043/11.06.2007 a C. s-a anulat ordinul nr.4885/27.07.2006 și s-a dispus emiterea unui nou ordin prin care suma stabilită cu titlu de compensații să fie reactualizată la data emiterii ordinului.
P. decizia nr.2327/19.11.2008 a ANRP s-a dispus plata către reclamantă a sumei de 156.455,32 lei reprezentând compensații actualizate.
În raport de dispozițiile art.38 alin.5 din HG nr.753/1998, Tribunalul a apreciat că pârâta nu a respectat obligația de a plăti cele două tranșe în curs de doi ani consecutivi, iar pârâta nu poate invoca în apărarea sa faptul că plata se face în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, așa cum a arătat prin adresele expediate reclamantei, pe de o parte, pentru că nu s-a dovedit faptul că în bugetul alocat în acest scop nu a existat disponibilul necesar pentru a achita suma conform dispozițiilor legale, iar pe de altă parte nu se poate crea instituțiilor publice debitoare o situație mai favorabilă altor debitori.
Tribunalul a respinsă însă cererea reclamantei privind plata dobânzii legale, întrucât legea specială prevede pentru neplata compensațiilor actualizarea în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, precum și cererea privind cheltuielile de judecată, în condițiile în care nu s-a depus la dosar vreo dovadă a suportării unor astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său recurenta-reclamantă, în ceea ce privește soluționarea capetelor de cerere privind dobânda legală și de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, arătând că nu are importanță faptul că în legea specială nu s-a prevăzut pe lângă actualizarea cu indicele de inflație a sumei și plata dobânzii legale, întrucât, în condițiile în care legea specială nu interzice, se aplică dreptul comun.
Actualizarea are un efect compensatoriu, pe când dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință, actualizarea urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești, pe când dobânda legală este suma pe care trebuie să o plătească debitorul pentru neexecutarea la timp a obligației de plată.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, recurenta susține că în mod greșit nu s-au acordat aceste cheltuieli, depunând chitanța prin care au fost achitate aceste cheltuieli, emisă anterior formulării acțiunii.
În recursul său, ANRP critică sentința recurată, arătând în esență că, făcând o greșită aplicare a legii, instanța de fond a dispus admiterea acțiunii, fără să țină cont de prevederile art.18 alin.4 și 5 din HG nr.1120/2006, care condiționează plata despăgubirilor de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobată anual cu această destinație, or, în absența disponibilităților bănești ale statului, raportat la dificultățile prin care trece economia țării, o obligație imposibil de realizat este de natură să încalce principiul egalității de tratament.
P. întâmpinare, intimata-recurentă-reclamantă a solicitat respingerea recursului formulat de ANRP, ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prim prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr .civ., Curtea a reținut următoarele:
Instanța de recurs constată că, prin nematerializarea dreptului recunoscut se ajunge la a se afirma existența unui drept eventual, pentru că nu se poate stabili dacă vreodată sumele aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat vor fi suficiente, menținându-se o stare de incertitudine cu privire la drepturile reclamanților.
Potrivit art.8 alin. (2) din Legea nr.9/1998, în termen de 60 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la art. 4 alin. (1), în funcție de volumul compensațiilor ce urmează să se acorde, prin hotărâre a Guvernului se va stabili modalitatea de eșalonare a acordării compensațiilor. În cazul în care compensațiile se plătesc în anul în care au fost stabilite, acestea se acordă la nivelul la care au fost validate de comisia centrală, iar în situația în care se achită în anul următor, direcțiile generale ale finanțelor publice le actualizează în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care a fost publicat de către Institutul Național de S. înaintea plății, față de luna decembrie a anului anterior. Eșalonarea plăților nu poate depăși 2 ani consecutivi.
De asemenea, potrivit art.38 alin.5 lit. c din HG nr.753/1998, cu modificările și completările ulterioare, compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel:(…) c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei.
În speță se constată că, deși suma a fost validată la data de 27.07.2006, pârâta nu a achitat nici o tranșă, astfel încât se constată un refuz nejustificat al pârâtei de plată a acestor sume, acțiunea reclamantei fiind întemeiată.
Pe de altă parte, pârâta nu face nici o dovadă asupra lipsei disponibilităților bănești, în ceea ce privește punerea în executare a Hotărârii nr.1022/11.09.2001, emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/2008 și validată prin Decizia ANRP nr.4885/27.07.2006, în contextul în care sumele acordate cu acest titlu sunt aprobate anual în bugetul de stat.
În mod cert, autoritățile publice au obligația de a soluționa cererile formulate de cetățeni în termenele și condițiile prevăzute de lege, iar în contextul în care legea condiționează plata drepturilor de disponibilitățile bănești ale direcțiilor, nu înseamnă că autoritățile nu trebuie să aibă în vedere soluționarea cererilor într-un termen rezonabil, prin găsirea disponibilităților bănești în acel exercițiu bugetar sau cel mult în exercițiul bugetar următor.
În speță, durata de aproape 13 ani de la data emiterii hotărârii de aprobare a compensațiilor, fără ca pârâta să achite compensațiile, nu reprezintă în nici un caz un termen rezonabil, fiind de natură să veteme în drepturile sale pe reclamantă, drepturi legate de aplicarea dispozițiilor legale privind plata despăgubirilor stabilite, potrivit procedurilor administrative.
În raport cu principiul reparării integrale a prejudiciului, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantelor suma rezultând din actualizarea despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.1022/11.09.2001, emisă de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/2008 și validată prin Decizia ANRP nr.4885/27.07.2006.
Curtea, va admite însă recursul ANRP, în ceea ce privește incidența condițiilor și termenelor prevăzute de OUG nr. 10/2013, act normativ care a prevăzut că plata sumelor se face în tranșe anuale egale, eșalonat pe o perioadă de 10 ani, începând cu anul următor datei emiterii titlului de plată, cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 20.000 lei, plata tranșelor urmând a se face începând cu 1 ianuarie 2014.
De asemenea, Curtea reține că instanța de fond, în mod corect a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, întrucât legea specială prevede pentru neplata compensațiilor actualizarea în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum, actualizarea cu indicele de inflație a prețurilor de consum acoperind c/v lipsei de folosință, urmărind păstrarea valorii reale a obligațiilor bănești.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în mod corect recurenta susține că în mod greșit nu s-au acordat aceste cheltuieli, întrucât din cuprinsul chitanței prin care au fost achitate aceste cheltuieli, emisă anterior formulării acțiunii, rezultă că, într-adevăr reclamanta a achitat onorariul de avocat la data de 22.10.2010.
P. urmare, se va admite recursul recurentei-reclamante pentru acest motiv, Curtea urmând a micșora cuantumul onorariului la suma de 3000 lei, apreciind că onorariul de 5.347,63 lei este nepotrivit de mare, în raport de complexitatea pricinii și munca depusă de avocat, care a redactat acțiunea și o cerere de preschimbare a termenului de judecată și s-a prezentat la un singur termen de judecată, în fața Curții de Apel București, când s-a pus în discuție excepția de necompetentă materială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurentul-pârât G. României – Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 și de recurenta-reclamantă C. F., împotriva sentinței civile nr. 3754/09.10.2012, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că:
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 156.455,32 lei reprezentând compensații acordate conform Deciziei ANRP nr. 2327/19.11.2008, actualizată cu indicele de inflație a prețurilor de consum începând cu data de 01.01.2009 și până la data plății efective, în condițiile și termenele prevăzute de OUG nr. 10/2013.
Obligă petenta ANRP la plata către recurenta-reclamantă a sumei de 3000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține dispoziția instanței privind respingerea capătului de cerere privind dobânda legală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de azi, 03 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, H. P. F. G. A. D. M. B.
GREFIER, Anișoara N.
Red. Jud. H.P/2ex
Jud. Fond: R. E. M.
Tribunalul București, Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3211/2013. Curtea de... | Pretentii. Sentința nr. 3530/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
