Anulare act administrativ. Sentința nr. 3732/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3732/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 2226/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 3732
Ședința publică de la 27.11.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantul I. C. G. în contradictoriu cu pârâta UNITATEA MILITARĂ_ BUCUREȘTI, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul, personal, și pârâta reprezentată prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, prezent personal, solicită admiterea acțiunii și anularea deciziei administrativ – jurisdicționale nr. 156/CJ 926/2012 ca fiind netemeinică și nelegală. Solicită să se aibă în vedere că decizia de imputare nr. A173/2012 a fost anulată de către Comisia de jurisdicție a imputaților datorită viciilor conform art. 25 aln.5 OG nr. 121/1998 și art. 51 din OG nr. 121/1998 coroborat cu art.105 alin.2 Cod proc.civ. Mai arată reclamantul că revizuirea acestei decizii a fost respinsă de Comisie ca inadmisibilă. În speță, arată reclamantul nu există motive pentru a formula cererea de repunere în termen iar decizia atacată este emisă fără îndeplinirea condițiilor legale. Solicită admiterea cererii pentru toate motivele arătate și depune concluzii scrise la dosar.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată având în vedere că este atacată în speță o decizie de repunere în termen.
Pârâta mai arată că decizia privește un act din cadrul procedurii iar unul din efectele nulității acestuia este refacerea lui. Solicită să se constate, față de actele depuse, că Comisia a fost îndreptățită să facă acest lucru.
În subsidiar, pârâta solicită să ca față de înscrisurile depuse să se constate că cercetările au fost reluate și s-au depus toate diligențele iar răspunderea materială a militarilor este o formă a răspunderii patrimoniale, în speță urmărindu-se repararea prejudiciului.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la 22.03.2013 sub nr. dosar_ reclamantul I. C. G. în contradictoriu cu pârâta UNITATEA MILITARĂ_ BUCUREȘTI a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei administrativ jurisdicționale nr. 156/CJ 926/2012 emisă la 12.12.2012 ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a urmat cursurile Academiei tehnice militare in perioada 24.09._05. In data de 15.11.2010, am trecut in rezerva ca urmare a demisiei, din motive obiective. Astfel, comandantul UM_ București a dispus efectuarea cercetării administrative in urma căreia a fost emisa Decizia de Imputare nr. 508/11.03.2011 stabilindu-se, in sarcina acestuia răspunderea materiala pentru suma de 18.303 lei. A atacat aceasta decizie de imputare prin contestația nr. A.864 / 04.05.2011, astfel incat a fost emisa Decizia de imputare nr. A.865/04.05.2011 prin care s-a stabilit o noua valoare a pagubei, si anume 18.232 lei.
A arătat că a atacat și aceasta ultima decizie de imputare prin plângere la Comisia de jurisdicție a imputatiilor, care a fost admisa in parte prin Decizia 58/CJ 365/2011 din data de 23.06.2011, respectiv pe capătul de cerere privind reducerea numărului de zile de școlarizare aferente anului V. In consecința, comandantul UM_ București a solicitat repunerea in termen pentru a reface procedura de calcul. Cererea de repunere in termen a fost admisa prin Decizia administrativ-jurisdictionala nr. 103/CJ 614/2011. Refacerea cercetării a fost finalizata prin emiterea Deciziei de imputare nr. A.173/19.01.2012 prin care s-a stabilit, in sarcina sa, răspunderea materiala de 17.559 lei.
Arată reclamantul că a atacat Decizia de imputare nr. A.173/19.01.2012 prin contestația nr. CR. 100/15.02.2012. Contestația a fost soluționata prin Procesul-verbal nr. A.401/24.02.2012, stabilindu-se menținerea răspunderii materiale asa cum a fost stabilita prin Decizia de Imputare nr. A.173/19.01.2012.
Precizează că, ulterior, a formulat plângerea nr. CR 212/21.03.2012 la Comisia de jurisdicție a imputatiilor. Prin Decizia administrativ-jurisdictionala nr. 53/CJ 271/2012 din 16.05.2012, Comisia, in unanimitate de voturi, a admis excepția nulității absolute a deciziei de imputare si a anulat-o, conform art. 25 alin. (5) din OG 121/1998 si a art. 51 din OG 121/1998, coroborat cu art. 105 alin. (2) Cod procedura civila, constatând vicii in întocmirea acesteia.
Comandantul UM_ București a formulat cerere de revizuire a hotărârii date, constituindu-se Dosarul nr. 126/CJ 702/2012. Completul de judecata a reținut ca decizia atacata este o hotărâre pronunțata pe o excepție de ordine publica si ca nu soluționează fondul cauzei. In consecința, prin Decizia administrativ-jurisdictionala nr. 126/CJ 702/2012 din data de 26.09.2012, completul de jurisdicție, in unanimitate de voturi, a respins cererea de revizuire ca inadminisibila, conform art. 322 Cod procedura civila.
A mai arătat că în data de 06.11.2012, comandantul UM_ București a formulat cerere de repunere in termen a cercetării administrative, argumentând faptul ca „prejudiciul in valoare de 17.559 lei exista ca debit nerecuperat, in UM_ București".
In baza art. 33 alin. (1) si (2) din OG 121/1998, completul de jurisdicție a admis cererea de repunere in termen, desi s-a efectuat cercetarea administrativa si s-a emis decizia de imputare.
Având in vedere ca art. 33 alin. (1) si (2) din OG 121/1998 si art. 103 Cod procedura civila prevăd cazurile de repunere in termen, in primul rand, întrucât argumentul adus de către UM_ București in cererea sa nu se incadreaza pe nici unul dintre textele de lege menționate, iar in al doilea rand, intrucat cererea nu a fost formulata in termenul procedural, pe cale de consecința, solicită anularea Deciziei administrativ-jurisdictionala nr. 156/CJ 926/2012 din data de 12.12.2012 ca neîntemeiata.
In drept: art. 7 Legea 554/2004. art. 33 alin. (1) si (2) OG 121/1998, art. 43 OG 121/1998, art. 51 OG 121/1998 si art. 103 Cod Procedura Civ.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă arătând că la momentul de față dreptul la acțiune al reclamantului nu este încă născut iar prin decizia contestată nu s-a soluționat fondul cauzei.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din data de 18.09.2013 Curtea a respins cererea completatoare de suspendare executare a actului administrativ.
A fost admisă și administrată proba cu înscrisuri.
Curtea, în temeiul art. 137 Cod proc.civ., având a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și de fond invocate de pârâtul minister și care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, reține următoarele:
Potrivit disp.art. 7 alin.1 din Legea nr. 554/2004 „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
Ori prin cererea completatoare, solicită instanței de judecată anularea Hotărârii de soluționare a contestației nr. 823/17.04.2011, fără a fi îndeplinit procedura prealabilă privind contestarea acesteia pe cale administrativă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004 și ale OG nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, care constituie norma legală specială în ceea ce privește răspunderea materială a militarilor.
Potrivit legii speciale în materie (art.30 și urm. din OG nr. 121/1998), reclamantul avea la dispoziție calea de atac a contestației, împotriva deciziei de imputare nr. A.417/22.02.2013 și a hotărârii de soluționare a contestației nr. 823/17.02.2011 emise de pârât.
Reține C. că, în speță, chiar dacă ar fi ipoteza prevederilor art. 6 alin.2 Legea nr. 554/2004, când partea înțelege să renunțe la jurisdicția administrativă, tot ar fi fost obligat la îndeplinirea procedurii prealabile. „Actele administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicțională.”
Ori, reclamantul înțelege să formuleze aceste cereri către instanță, în timpul parcurgerii procedurii administrative prealabile, fără a notifica pârâta prin comisia de jurisdicție a imputațiilor, încălcând dispozițiile art. 6 alin.4 Legea nr. 554/2004.
Prevederile legii speciale și ale normelor de procedură civilă sunt interpretate în mod eronat, de către reclamant.
Pentru toate aceste considerente, Curtea urmează să admită excepția inadmisibilității invocată de pârât și să respingă acțiunea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția inadmisibilității invocată de pârât.
Respinge ca inadmisibilă cererea completatoare de chemare în judecată formulată de reclamantul I. C. G. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în București, sect. 3, .. 12, ., . cu pârâta M. A. NAȚIONALE cu sediul în București, sect. 5, ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică la 27.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./4ex.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 187/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 20/2013. Curtea de... → |
|---|
