Anulare act administrativ. Încheierea nr. 20/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 20/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 686/2/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 20.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. I.
GREFIER - I. C. D.
**************
Pe rol se află soluționarea cererii de contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. O. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect "anulare act".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta S.C. O. ROMÂNIA S.A., reprezentată de avocat C. D., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar – fila 8, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 11.02.2013 d-na expert contabil P. A. M. a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile raportului de expertiză, în 3 exemplare, după care,
Curtea îi comunică apărătorului reclamantei un exemplar al răspunsului expertului cu privire la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză, apreciind că nu este necesară comunicarea unui exemplar către pârâtă având în vedere data depunerii sale la dosar, respectiv 11.02.2013, pârâta având posibilitatea de a lua cunoștință de conținutul acestuia de la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Având cuvântul, reclamanta S.C. O. ROMÂNIA S.A., prin avocat, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și anularea în parte a deciziei nr. 103/25.11.2009 emisă de Administrația F. pentru Mediu, arătând că perioada de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate pârâtei ar trebui să înceapă de la data de 14.06.2006 și nu de la 1.06.2004, întrucât Normele metodologice de calcul cuprinse în Ordinul nr. 578/06.06.2006 au fost publicate în Monitorul Oficial la acea dată și nu cu doi ani mai devreme. Învederează că pârâta a efectuat calculul contribuțiilor și taxelor datorate în anul 2009, însă în lipsa unor norme exprese nu putea retroactiva acest calcul de la data de 1.06.2004. Prin răspunsul la obiecțiuni expertul a efectuat calculul cu privire și la materiale reciclate, solicitând a fi avute în vedere de către instanță motivat de faptul că, în prima parte a expertizei expertul s-a referit numai la materialele colectate, fără a le avea în vedere și pe cele reciclate. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată constând în contravaloarea taxelor de timbru și onorariu avocat, sens în care depune în copie conformă cu originalul factura nr. 0066/18.01.2010, două extrase de cont nr. 1 din data de 12.01.2011 cuprinzând perioada 01.01._10, factura . nr. 243/19.02.2013 și chitanța . nr. 160/19.02.2013.
Curtea, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a le da posibilitatea părților de a depune la dosar concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor 146 Cod procedură civilă,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 27.02.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. C. D.
Încheiere
Ședința din 27.02.2013
Curtea, în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 6.03.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.02.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. C. D.
Încheiere
Ședința din 6.03.2013
Curtea, în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 11.03.2013.
Pronunțată în ședință publică azi, 6.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. C. D.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 966
Ședința publică din data de 11.03.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. I.
GREFIER - I. C. D.
*************
Pe rol se află soluționarea cererii de contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. O. ROMÂNIA S.A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect "anulare act".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.02.2013, fiind consemnate prin încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.02.2013, la 6.03.2013 și apoi la 11.03.2013, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ 010, reclamanta S.C. O. România S.A. în contradictoriu cu pârâta Administrația F. pentru Mediu, a solicitat anularea în parte a Deciziei nr. 103/25.11.2009 și a Deciziei de impunere nr. 206/_/16.09.2009 emise de pârâtă, precum și a titlului executoriu nr. 1157/28.07.2009, în ceea ce privește cuantumul obligațiilor greșit stabilit in sarcina societății, cu consecința obligării pârâtei să emită o nouă decizie de impunere în care cuantumul obligațiilor să fie corect determinat, cu plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a mai solicitat suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 206/_/16.09.2009 până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni, în temeiul art. 15 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că prin decizia menționată, pârâta a respins contestația pe care a formulat-o împotriva Deciziei de impunere nr. 206/_/16.09.2009 privind obligații la Fondul pentru Mediu, constatate în Raportul de inspecție nr. 231/_/16.09.2009, prin care au fost stabilite in sarcina societății obligații la Fondul pentru Mediu, constituite din debite si accesorii, în sumă totală de 591.359 lei.
Reclamanta învederează că argumentele sale nu susțin lipsa in totalitate a unei obligații de plată la Fondul pentru Mediu, ci susțin calculul greșit al acesteia, criticile aduse deciziei contestate privind următoarele:
1. Cu privire la perioada de calcul care trebuia să fie 14.06._08, și nu 01.01._08, cum eronat s-a consemnat in decizia contestată.
Metodologia de calcul a contribuțiilor si taxelor datorate F. pentru Mediu, a fost publicată in Monitorul Oficial al României la data de 14.06.2006, dată la care acest ordin cu caracter normativ a devenit opozabil erga omnes.
Controlul Administrației F. pentru Mediu se bazează pe această metodologie de calcul, fapt consemnat expres in Raportul de Inspecție si necontestat de către parata.
Susținerea potrivit căreia, aplicarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată, cu completările ulterioare, a O.U.G. nr. 196/2005, „/.../ nu este condiționată de aprobarea ulterioară, prin ordin de ministru, a metodologiei de calcul a contribuțiilor” este neîntemeiată, in condițiile in care, prin elaborarea normelor metodologice de aplicare se stabilește procedura de punere in practică a legii si nu „aprobarea ulterioară”, cum eronat susține pârâta.
Cu titlu general, orice lege este aprobată de forul legislativ si poate fi modificată de același for sau prin ordonanță emisă de forul executiv, dar care urmează sa fie supusă aprobării forului legislativ.
Normele metodologice de aplicare ale oricărei legi sunt emise de către ministerul de resort (ca organ executiv) si aprobate prin ordin al ministrului (aspect firesc, acesta fiind singurul in măsura să cunoască procedura de punere in aplicare a legii incidente domeniului de activitate al ministerului).
Prin emiterea normelor metodologice ale unei legi, nu se produce un amestec de competențe intre legislativ si executiv, după cum nu se realizează o continuare a procesului legislativ de „aprobare ulterioară” a unei legi de către ministerul de resort, așa cum eronat susține pârâta, cele două foruri având competențe diferite si bine definite.
Textul de lege citat de pârâtă in decizie nu prevede că acest ordin (in cazul de față, de aprobare a unor norme metodologice) retroactivează datei publicării in Monitorul Oficial al României, când abia atunci devine opozabil erga omnes. Când exista o astfel de excepție, aceasta trebuie menționată expres in lege.
În concluzie, obligațiile de mediu ce trebuie reținute in sarcina societății trebuie să aibă in vedere perioada 15.06._08, respectiv după data publicării normelor de aplicare a legii, după metodologia în baza cărora se calculează obligațiile la Fondul pentru Mediu.
2. Reținerea eronată in raportul de inspecție a cantităților de ambalaje pentru anii 2007 si 2008, in anii 2008 si 2009.
Deși s-a dovedit cu avizele de însoțire a mărfii că, in cursul anului 2007 cantitatea de 45.000 kg de deșeuri a fost colectată de către S.C. C. Comexim SRL in perioada 28.12._07, s-a reținut eronat ca fiind colectată pentru anul 2008.
Aceeași situație există pentru anul 2008, in care cantitatea de 18.950 kg de deșeuri a fost reținută ca fiind colectată in anul 2009.
Pârâta nu a avut in vedere la pronunțarea deciziei contestate avizele de însoțire a mărfii semnate si stampilate de către reprezentantul S.C. C. Comexim S.R.L. si nici împrejurarea că, deșeurile de hârtie si carton, au fost ridicate atât pentru valorificare cât si pentru reciclare, deși a fost atașată contestației si adresa primită in data de 14.10.2009 de la agentul economic valorificator, prin care confirmă faptul că pentru anul 2007, o cantitate de minim 40% a fost reciclată, iar pentru anul 2008 o cantitate de minim 70% a fost reciclată în scopul îndeplinirii obiectivului minim de reciclare pentru materialul hârtie si carton al S.C. O. România S.A.
Motivele invocate de către pârâtă in decizia de respingere, se raportează la data emiterii facturii privind predarea deșeurilor si nu la data emiterii avizelor de însoțire a mărfii, invocându-se prevederile Codului Fiscal.
Pârâta nu are nici o obiecțiune cu privire la realitatea operațiunilor de predare a deșeurilor in anii 2007 si 2008, necontestând faptul predării efective a deșeurilor către agentul valorificator.
În mod greșit s-a constatat neîndeplinirea obligației de predare a deșeurilor pentru anul 2007, respectiv anul 2008, deși operațiunea a fost reală.
Astfel, sunt aplicate măsuri cu caracter patrimonial de către Administrația F. pentru Mediu pentru nerespectarea Codului Fiscal, atribuție ce nu intră in competența acesteia.
Totodată, a fost respinsă cu o argumentație in plan legislativ, susținerea potrivit căreia pentru un import dintr-o lună nu se poate colecta si recicla materialul de ambalare din aceeași lună.
Oricărui lot de marfă, pentru a fi introdus pe piață si valorificat (vândut către clientul final), îi sunt necesare in medie 90 de zile.
Din acest motiv, unui import din luna decembrie i-ar fi necesară raportarea până la finele lunii martie a anului următor.
În cazul de față, pentru anul 2005, echipa de control a calculat greșit atât taxa pentru colectare, cât si pentru reciclare.
Argumentele pârâtei întăresc susținerile conform cărora introducerea pe piață nu este reprezentată de data importului, ci de data vânzării produselor ambalate către consumatorul final, operațiune care se desfășoară in medie după aproximativ 90 de zile de la efectuarea importului.
Luând în calcul cele menționate mai sus, rezultă că obligația de plată a S.C. O. România S.A. către AFM este în cuantum de 54.244 lei iar penalitățile de întârziere sunt în sumă de 46.559 lei, în total suma de plată fiind de 100.803 lei.
3. Infrastructura precară in gestiunea, colectarea si reciclarea ambalajelor.
Începând cu anul 2006, de când a fost publicată si metodologia de calcul a contribuțiilor, s-a încercat colaborarea cu un operator economic, privind transferarea responsabilității, in vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deșeurilor de ambalaje.
La data de 28.12.2007, S.C. O. România S.A. a încheiat cu S.C. C. Comexim S.R.L. un contract de vânzare cumpărare pentru predarea întregii cantități strânse pe parcursul anului 2007. Contractul a fost continuat si în anii 2008 si 2009.
Prin insuficiența infrastructurii si a personalului din Administrația F. pentru Mediu se aduce o gravă atingere concurenței din domeniu, in sensul că legislația in domeniu nu a fost aplicată pentru societățile din domeniul producției si distribuției de electronice iar acum, in primul rând datorita lipsei de personal, se aplică la o mică parte din societăți.
Având în vedere situația financiară mondială, când societățile au făcut reduceri masive de cheltuieli, pentru cele rămase pe piață, orice plată neprevăzută, cum e cazul si celei din raportul de inspecție fiscală, trimite societatea, ireversibil, în faliment.
4. Calculul eronat al penalităților si dobânzilor.
Pentru anul 2007, dobânzile si penalitățile au fost eronat calculate semestrial si nu de la data de 25 ianuarie a anului următor, conform metodologiei de calcul a contribuțiilor si taxelor datorate la Fondul pentru Mediu.
Cu privire la cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. 206/16.09.2009, reclamanta învederează că noțiunea de „pagubă” trebuie interpretată în sens larg, respectiv, diminuarea patrimoniului societății în situația lipsei disponibilităților bănești generate de actuala criză economică a pieței vânzării de electrocasnice, ce reprezintă domeniul de activitate al societății.
Arată că în condițiile în care pârâta a respins în două rânduri cererea societății de eșalonare a plăților obligației care există, chiar dacă nu a fost corect calculată, este evidentă intenția acesteia de a pune in executare întreaga sumă de 591.359 lei.
O asemenea măsura, in condițiile in care nu s-a stabilit in mod definitiv întinderea obligației, ar periclita grav situația economică a societății, conducând inevitabil la faliment.
În drept, acțiunea este întemeiată pe dispozițiile art. 1, 8, 11, 15 si 18 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Organele de control au încadrat corespunzător predarea deșeurilor de ambalaje la data emiterii facturii si nu la data emiterii avizelor de expediție, deoarece societatea nu a respectat prevederile art. 155 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal cu modificările si completările ulterioare. Mai mult, societatea nu deținea la momentul verificării somația eliberată de către operatorul economic valorificator (S.C. C. Comexim S.R.L.), prin care să se evidențieze distinct cantitățile de deșeuri de ambalaje valorificate, pe tip de material, precum si metoda de valorificare, nefiind respectate prevederile art. 33 si art. 34 Ordinul M.M.G.A. nr. 578/06 iunie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu.
Pentru perioada 2004-2005, obligația la Fondul pentru mediu aferentă ambalajelor introduse pe piața națională era reglementată de următoarele acte normative:
Potrivit pct. 13 lit. d) din O.U.G. nr. 86/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, pentru perioada 03.10._04, se constituie venit la Fondul pentru mediu „o sumă de 10.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața naționala de producătorii si importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente".
Pentru perioada 30.07._05, in conformitate cu pct. 1 lit. d din Legea nr. 333/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 86/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, se constituie venit la Fondul pentru mediu „o sumă de 5.000 lei/kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională de producătorii si importatorii de bunuri ambalate, cu excepția celor utilizate pentru medicamente".
În perioada menționată, Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformității produselor definea la art. 4 lit. o termenul de „introducere pe piață a unui produs” ca fiind „acțiunea de a face disponibil, pentru prima dată, contra cost sau gratuit, un produs din domeniul reglementat, în vederea distribuirii și/sau utilizării”.
Sumele prevăzute mai sus se vor plăti numai în cazul neîndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare si reciclare a deșeurilor de ambalaje, plata făcându-se pe diferența dintre obiectivele anuale si obiectivele realizate efectiv de agenții economici care introduc pe piața națională bunuri ambalate (conform H.G. nr. 349/2002, H G. nr. 899/10.06.2004 pentru modificarea si completarea H.G. nr. 349/2002 privind gestionarea ambalajelor deșeurilor de ambalaje, abrogate prin H.G. 621/23.06.2005 privind gestionarea ambalajelor si a deșeurilor de ambalaje). Procentele de valorificare si reciclare se aplică pentru cantitatea ambalajelor introduse pe piață odată cu vânzarea bunurilor ambalate, indiferent ce se întâmplă cu bunurile după efectuarea vânzării, sau de situatia societății de la care s-au achiziționat ambalajele in care au fost vândute bunurile.
Calculele de obligații si de accesorii in sarcina contestatoarei au fost efectuate de inspectorii Administrației F. pentru Mediu cu respectarea tuturor prevederilor legale menționate.
În cazul tuturor obligațiilor la Fondul pentru mediu născute in anii 2004 – 2005, majorările de întârziere (dobânzi si penalităti de întârziere) s-au calculat începând cu ziua imediat următoare scadentei, care este 25 ale lunii, conform prevederilor art. 9 din O.U.G. nr. 86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000, și art. I pct. 16 din Legea nr. 333/2004 privind aprobarea O.U.G. nr. 86/2003 pentru modificarea și completarea Legii nr. 73/2000.
Din actele normative mentionate rezultă că in cazul tuturor contributiilor/taxelor la Fondul pentru mediu născute in perioada 2004-2005, scadența intervenea in data de 25 a lunii următoare celei iu care s-a desfăsurat activitatea generatoare de obligații. Coroborat cu prevederile art. 115 (devenit 119 in urma republicării) din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările si completările ulterioare, orice plată efectuată cu întârziere ulterior datei de 25 ale lunii generează majorări de întârziere in sarcina debitorului.
Pentru obligația aferentă ambalajelor introduse pe piață in perioada 2006 -2008, calculul majorărilor s-a efectuat incepând cu ziua imediat următoare scadentei, respectiv de la data de 25 ianuarie a anului următor celui in care s-a desfăsurat activitatea generatoare de obligații la Fondul pentru mediu, conform prevederilor art. 10 alin. 3 din O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu și pct. 7 din Legea nr. 105/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.
Se constată că începând cu data de 01.01.2006 pentru: taxa pentru utilizarea de noi terenuri pentru depozitarea deșeurilor valorificabile; taxa aferentă ambalajelor introduse pe piață de producătorii si importatorii de bunuri ambalate si ambalaje de desfacere; taxa pentru anvelopele noi si/sau uzate destinate reutilizării introduse pe piața de producători si importatori; contributia din sumele plătite anual pentru gestionarea fondurilor de vânătoare; se va efectua plata si se va depune declarația privind valoarea obligației la Fondul pentru mediu anual până pe data de 25 ianuarie a anului următor.
Pentru celelalte categorii de taxe si contribuții la Fondul pentru mediu, plata si declararea se face lunar până pe data de 25 a lunii următoare celei in care s-a desfăsurat activitatea, cu excepția taxelor pentru emisiile de poluanți în atmosferă, provenite de la sursele mobile care se declară și se plătesc semestrial, până la data de 25 a primei luni din semestrul următor pentru semestrul precedent.
Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 206/2009, pârâta a solicitat respingerea acestuia, arătând, în esență, că simpla susținere a reclamantei în sensul că prin cuantumul ridicat al sumei, executarea actelor fiscale atacate ar perturba grav activitatea economică a societății, nu este de natură a satisface cerințele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ fiscal.
Susține că reclamanta nu a anexat la documentația transmisă instanței nici un act doveditor din care să reiasă că plata obligației stabilită prin actul atacat i-ar produce o pagubă sau ar afecta bunul mers al activității sale, nefiind depuse bilanțuri contabile care să menționeze contul de profit și pierderi, din care să reiasă clar disponibilitățile financiare ale acesteia, resursele din care va plăti suma stabilită ca obligație către Fondul pentru mediu, costuri cu energia electrică, costuri salariale, orice element care poate conduce la concluzia că, în balanța de venituri și cheltuieli a firmei, plata obligațiilor din Decizia de impunere nr. 206/2009 duce la o agravare reală a situației economice a societății.
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 09.06.2010, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de suspendare a executării Deciziei de impunere nr. 206/_/16.09.2009.
În cauză, instanța a încuviințat solicitarea reclamantei de efectuare a unei expertize tehnice specialitatea contabilitate, având drept obiectiv stabilirea sumelor datorate de către reclamantă Administrației F. pentru Mediu.
În urma expertizei efectuate, pe baza documentelor puse la dispoziție de către părți, expertul tehnic B. A. Eusebio a concluzionat că suma datorată de către reclamantă este în cuantum total de 575.153 lei, compusă din contribuție datorată în sumă de 317.440 lei, majorări de întârziere în sumă de 254.172 lei și penalități în sumă de 575.153 lei.
Urmare a încuviințării obiecțiunilor formulate de reclamantă la raportul de expertiză, vizând inexistența normelor metodologice de aplicare a legii pentru perioada 01.01._06 și verificarea modului de atingere a obiectivelor de către societate pentru perioada 01.07.2007 – 31.12.2008, expertul tehnic și-a menținut concluziile anterioare.
Prin încheierea de ședință din 13.06.2012, la solicitarea reclamantei, instanța a dispus efectuarea în cauză de către un alt expert tehnic a unei noi expertize tehnice specialitatea contabilitate, cu următorul obiectiv: calcularea sumelor rămase de plată după calcularea procentelor minime de 40% pentru anul 2007 și respectiv, 70% pentru anul 2008, aplicate la cantitatea colectată în numele S.C. O. România S.A. de către S.C. C. Comexim S.R.L.
Expertul tehnic Plesea A. M. a concluzionat că suma datorată de către reclamantă este în cuantum total de 487.879 lei, compusă din contribuție în sumă de 251.210 lei, majorări în sumă de 233.128 lei și peenalități în sumă de 487.879 lei.
La obiecțiunile formulate de reclamantă privind efectuarea de către expert a calculului aferent perioadei 2007-2008 numai pentru colectare, nu și pentru reciclare, expertul tehnic și-a menținut concluziile anterioare, arătând că a luat în calcul procentele minime de 40% pentru anul 2007 și respectiv, 70% pentru anul 2008, aplicate la cantitatea colectată în numele S.C. O. România S.A. de către S.C. C. Comexim S.R.L., ca fiind reciclate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiurile de drept incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
În perioada 27.07._09, inspectorii Administrației F. pentru Mediu au efectuat inspecție fiscală la sediul reclamantei S.C. O. România S.A., având ca obiect: verificarea modului de constituire și de întocmire a declarațiilor lunare privind obligațiile de plată la veniturile Fondul pentru Mediu, pe perioada 01.01.2004 – 31.12.2008; verificarea modului de calcul și de virare a veniturilor F. pentru Mediu pe perioada 01.01.2004 – 31.12.2008; verificarea modului de organizare și conducere a evidenței fiscale și contabile.
În urma controlului efectuat s-a constatat că în perioada 01.01.2004 – 31.12.2008, societatea a desfășurat activitate de comerț cu ridicata (import și achiziții intracomunitare) a aparatelor electrice de uz gospodăresc, a aparatelor de radio și televizoarelor, activitate ce generează obligații de plată la bugetul F. pentru Mediu pentru cantitățile de ambalaje aferente bunurilor ambalate introduse pe piața națională. De asemenea, s-a stabilit că în perioada verificată societatea datorează și contribuția pentru emisiile de poluanți în atmosferă pentru carburantul folosit de autovehiculele din dotare.
D. urmare, în baza raportului de inspecție fiscală nr. 231/_/16.09.2009, a fost întocmită Decizia de impunere nr. 206/_/16.09.2009, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei o obligație în cuantum total de 591.359 lei, compusă din obligații la Fondul pentru Mediu în sumă de 327.690 lei și majorări de întârziere în sumă de 263.669 lei.
Împotriva Deciziei de impunere nr. 206/_/16.09.2009, reclamanta a formulat contestație administrativă, înregistrată la pârâtă sub nr._/21.10.2009, prin care a solicitat desființarea în întregime a actului contestat și emiterea unei noi decizii de impunere cu o nouă bază de impozitare.
Prin Decizia nr. 103/24.11.2009 emisă de pârâtă a fost respinsă contestația ca neîntemeiată.
Curtea constată că sunt neîntemeiate susținerile reclamantei potrivit cărora obligațiile de mediu ce trebuie reținute în sarcina societății trebuie să aibă în vedere perioada 15.06._08, având în vedere data publicării normelor de aplicare a legii după metodologia cărora se calculează obligațiile la Fondul pentru Mediu,.
Conform art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, „Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului.”
Ordinul autorității publice centrale pentru protecția mediului prin care se aprobă metodologia de calcul a contribuțiilor la Fondul pentru mediu este dat în executarea unui act normativ în vigoare care își produce pe deplin efectele juridice.
Obligația plății pentru contribuțiile la Fondul pentru mediu există de la data reglementării acestora, ordinul care cuprinde metodologia de calcul fiind emis numai în executarea actelor normative care reglementează Fondul pentru mediu.
Rezultă astfel că aplicarea Legii nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu ori a O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, nu este condiționată de aprobarea ulterioară, prin ordin de ministru, a metodologiei de calcul a contribuțiilor, până la data emiterii ordinului în discuție existând obligația aplicării actelor normative în vigoare.
În ceea ce privește contribuția datorată de către reclamantă pentru cantitățile de ambalaje aferente bunurilor ambalate introduse pe piața națională, respectiv, ambalaje din hârtie-carton și plastic, Curtea constată că potrivit art. 14 din H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, republicată, forma în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, producătorii și importatorii de ambalaje au obligația de a realiza anual obiectivele de valorificare a deșeurilor de ambalaje introduse pe piața de națională, iar art. 16 alin. 2 din același act normativ prevede că „Obiectivele anuale de valorificare, respectiv de reciclare, a deșeurilor de ambalaje se pot realiza: a) individual, de către operatorii economici prevăzuți la alin. (1) lit. a) - c), prin gestionarea deșeurilor de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piață; b) prin transferarea responsabilității către un operator economic autorizat de Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor”.
Metodele de realizare a obiectivelor de valorificare sunt prezentate în Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu.
În conformitate cu art. 33 din Ordinul Ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor nr. 578/2006, (1) „Obiectivul anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje se realizează în mod individual, conform prevederilor art. 16 alin. 2 din HG nr. 621/2005, prin: a) valorificarea de către operatorii economici responsabili a deșeurilor de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piață; b) încredințarea de către operatorii economici responsabili a deșeurilor de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piață, în baza unui contract, unui operator economic valorificator.”
(2) Operatorii economici responsabili trebuie să facă dovada preluării/colectării de pe piață a propriilor ambalaje.
(3) Operatorii economici responsabili care au optat pentru realizarea obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje în mod individual trebuie să dovedească realizarea acestuia prin documente justificative din care să rezulte: a) situația privind deșeurile de ambalaje generate și a propriilor ambalaje preluate/colectate de pe piața națională pe tip de material; b) situația privind valorificarea deșeurilor de ambalaje/contractul încheiat cu un operator economic valorificator, în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje; c) situația eliberată de către operatorul economic valorificator, prin care să se evidențieze distinct cantitățile de deșeuri de ambalaje valorificate, pe tip de material, dintre cele preluate de la operatorii economici responsabili, precum și metoda de valorificare.
(4) Operatorii economici responsabili sunt obligați să menționeze în documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje dacă încredințarea spre valorificare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje.”
Art. 34 din Ordinul menționat prevede că „Operatorii economici responsabili, care au optat pentru realizarea în mod individual a obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005, sunt obligați: a) să stabilească lunar, pentru fiecare tip de material, cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională; b) să stabilească lunar, pentru fiecare tip de material, cantitățile de deșeuri de ambalaje generate, precum și cantitățile de ambalaje preluate/colectate de pe piața națională și încredințate spre valorificare, exclusiv deșeurile de producție; c) să declare lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea, diferența dintre obiectivul calculat utilizându-se procentajul stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 ca obiectiv de valorificare anual și obiectivul efectiv realizat; d) să declare și să plătească anual, până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor celui în care s-a desfășurat activitatea, suma datorată pentru neîndeplinirea obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje aferente bunurilor ambalate și/sau ambalajelor de desfacere introduse pe piața națională, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 621/2005.”
Potrivit art. 35 din același ordin, „Operatorii economici responsabili, care au optat pentru realizarea obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje prin transferul responsabilității, conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 621/2005, sunt obligați: a) să stabilească lunar, pentru fiecare tip de material, cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională; b) să obțină lunar de la operatorul economic căruia i-au transferat responsabilitatea pentru realizarea obiectivului anual de valorificare, pentru fiecare tip de material, situația cantităților de deșeuri de ambalaje valorificate în numele lui, precum și metoda de valorificare; c) să declare lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea, diferența dintre obiectivul calculat utilizându-se procentajul stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 621/2005 ca obiectiv de valorificare anual și obiectivul efectiv realizat; d) să declare și să plătească anual, până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor celui în care s-a desfășurat activitatea, suma datorată pentru neîndeplinirea obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje aferente bunurilor ambalate și/sau ambalajelor de desfacere introduse pe piața națională, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 621/2005.”
Din verificarea documentelor financiar contabile puse la dispoziție de către reclamantă a rezultat că pentru perioada ianuarie 2004-2006, societatea nu a constituit, declarat și virat obligațiile de plată la bugetul F. pentru Mediu, acestea nefiind condiționate de Ordinul nr. 578/2006.
În anul 2007, în acord cu constatările expertului tehnic B. A. Eusebio, Curtea reține că reclamanta a valorificat deșeuri de ambalaje din hârtie-carton, în mod individual prin predarea deșeurilor către S.C. C. Comexim S.R.L., societate autorizată numai pentru colectare, ținându-se cont de întreaga cantitate de ambalaje livrată, conform avizelor de expediere întocmite și evidențiate în contabilitate, dar nu și pentru reciclare, conform dispozițiilor legale în materie.
În anul 2008, reclamanta a livrat deșeuri de ambalaje către S.C. C. Comexim S.R.L. dar nu a îndeplinit obiectivul exclusiv de reciclare, fapt ce a determinat obligații de plată la bugetul F. pentru Mediu pentru întreaga cantitate de ambalaje introdusă de societate pe piața națională.
Astfel, reciclarea deșeurilor de ambalaje reprezintă operațiunea de reprelucrare într-un proces de producție a deșeurilor de ambalaje pentru a fi folosite în scopul inițial sau pentru alte scopuri, după cum rezultă din Anexa nr. 2 din H.G. nr. 621/2005.
La data de 19.11.2008, S.C. C. Comexim S.R.L. a încheiat S.C. Eco Rom Ambalaje S.A. un contract de prestări servicii pentru valorificarea și reciclarea deșeurilor de ambalaje rezultate din colectare, iar această societate s-a înregistrat cu cantitatea valorificată/reciclată preluată din colectări, astfel că S.C. C. Comexim S.R.L. nu a declarat cantitatea colectată ca reciclabilă.
Prin contractul încheiat cu S.C. C. Comexim S.R.L., în calitate de operator economic valorificator, și adresa primită la data de 14.10.2009 de la acesta, care confirmă cantitățile primite de deșeuri de carton colectate, transferate și vândute clienților angajați direct în producția de hârtie, inclusiv hârtie rezistentă folosită la carton, s-a efectuat trasabilitatea deșeurilor de ambalaje, de la operatorii economici care colectează deșeuri de ambalaje direct de la producătorii de deșeuri, până la operatorul economic valorificator sau la operatorul economic care deține o instalație de incinerare cu recuperare de energie, prevăzută de Ordinul nr. 1032/2011 privind modificarea Ordinului nr. 578/2006.
În aceste condiții, predarea deșeurilor de ambalaje la data livrării lor, conform avizelor de expediție emise, a fost încadrată în obiectivul pentru valorificare dar nu și în obiectivele anuale pentru reciclare pentru anii 2007 și 2008, fiind nerespectate cerințele pentru gestionarea ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, prevăzute de H.G. nr. 621/2005.
Comparativ cu obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei de către organele de inspecție, a rezultat un cuantum mai redus al contribuției datorate, întrucât cantitatea de ambalaje valorificată de reclamantă, luată în considerare pentru cantitatea de 45.000 kg livrată către S.C. C. Comexim S.R.L. în luna decembrie 2007 a diminuat contribuția datorată, conform avizelor de expediție pentru livrarea ambalajelor la finele lunii decembrie 2007, în urma inspecției efectuate, această cantitate fiind repartizată în anul 2008, fapt ce a condus la modificarea bazei de calcul.
Pentru anul 2008, a fost luată în calcul cantitatea de 18.950 kg livrată către S.C. C. Comexim S.R.L., care însă nu a influențat baza de calcul aferentă contribuției, având în vedere că obiectivul de realizat pentru acest an era exclusiv reciclare.
Rezultă astfel, conform concluziilor expertului tehnic, că obligațiile de plată datorate de către reclamantă la bugetul F. pentru Mediu sunt în sumă totală de 575.153 lei, compusă din contribuție datorată în cuantum de 317.440 lei și total accesorii în cuantum de 257.713 lei (compuse din majorări de întârziere de 254.172 lei și penalități de 3.541 lei).
Pentru considerentele expuse, constatând întemeiate în parte criticile formulate de reclamantă, în temeiul art. 1 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, Curtea va admite în parte acțiunea și anula în parte Decizia nr. 103/25.11.2009 și Decizia de impunere nr. 206/_/16.09.2009 emise de pârâtă, cu privire la suma de 575.153 lei, compusă din contribuție datorată în cuantum de 317.440 lei și total accesorii în cuantum de 257.713 lei, urmând a menține în rest deciziile contestate.
Capătul de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu va fi respins ca neîntemeiat, reținând că excede competenței instanței de contencios administrativ soluționarea contestațiilor la executare formulate împotriva titlurilor executorii fiscale.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va obliga pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4026,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariul de avocat, conform facturii nr. 0066/18.01.2010 emisă pe numele Cabinetului de Avocatură „C. D.”, cu împuternicire avocațială la fila 8 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. O. ROMÂNIA S.A., cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 319 C, sector 6, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, . 6.
Anulează în parte Decizia nr. 103/25.11.2009 și Decizia de impunere nr. 206/_/16.09.2009 cu privire la suma de 575.153 lei, compusă din contribuție datorată în cuantum de 317.440 lei și total accesorii în cuantum de 257.713 lei.
Menține în rest deciziile contestate.
Respinge capătul de cerere privind anularea titlului executoriu.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 4026,3 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.03.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. C. D.
Red. M.I./08.04.2013
Tehnodact. I.C.D./4 ex
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3732/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 538/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
