Asigurare dovezi. Decizia nr. 853/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 853/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-02-2013 în dosarul nr. 22241/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 853
Ședința publică de la 25.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. P.
JUDECĂTOR - D. M. D.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - M. - C. I.
Pe rol se află soluționarea recursului de contencios administrativ formulat de recurentul – reclamant N. G. E., împotriva Încheierii de ședință din data de 07.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul_, în contradictoriu cu intimatele – pârâte AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN ARGEȘ, având ca obiect – „asigurare dovezi”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, pe lista de amânări fără discuții, s-a prezentat recurentul – reclamant personal, lipsind intimatele – pârâte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, prin serviciul registratură, la data de 20.02.2013, intimata – pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, după care:
Recurentul – reclamant depune în ședință publică excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 238 alin. 2 Cod de procedură civilă, în trei exemplare, și arată că sunt mai multe motive de amânare a cauzei.
De asemenea, susține că procedura de citare nu este legal îndeplinită deoarece nu a fost citat la domiciliul ales și a luat cunoștință întâmplător de prezentul termen de judecată consultând portalul instanței.
Curtea constată acoperit viciul de procedură cu recurentul – reclamant, având în vedere că este prezent personal la acest termen de judecată.
Curtea pune în vedere recurentului – reclamant că nu este o amânare fără discuții, având în vedere faptul că la acest termen a depus o excepție de neconstituționalitate și dispune lăsarea dosarului la ordine.
La reluarea cauzei, la ordine după lista de amânări, s-a prezentat recurentul – reclamant personal, lipsind celelalte părți.
Curtea comunică recurentului – reclamant un exemplar de pe întâmpinarea formulată de intimata – pârâtă A.P.I.A. pentru acest termen de judecată. Totodată, invocă, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, având în vedere că recursul formulat de recurentul – reclamant are ca obiect o încheiere care potrivit Codului de procedură civilă poate fi atacată odată cu fondul.
Recurentul – reclamant arată că a invocat, în scris, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 238, alin. 2 Cod de procedură civilă, susținând că procedura asigurării dovezilor presupune celeritate. În al doilea rând, consideră că, în cazul de față, instanța de fond, respectiv Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal nu era instanța competentă iar cererea ar fi trebuit trimisă la Judecătoria Câmpulung care era instanța competentă.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității formulării recursului, invocată de instanță din oficiu, solicită respingerea acesteia, apreciind că recursul este admisibil și că prevederea potrivit căreia încheierea se atacă odată cu fondul este neconstituțională.
Curtea pune în discuție excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul – reclamant la acest termen de judecată.
Recurentul – reclamant învederează faptul că, respectivul text de lege, art. 238, alin. 2 Cod de procedură civilă este în vigoare, ținând cont de art. 24 și 25, alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, consideră că din acest punct de vedere excepția de neconstituționalitate este admisibilă.
Curtea reține cauza în pronunțare atât asupra excepției inadmisibilității formulării recursului, cât și asupra excepției de neconstituționalitate cu privire la art. 238, alin. 2 Cod de procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22.11.2012, revizuentul N. G. E. a formulat, în cadrul cererii de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, cerere pentru asigurarea dovezilor, solicitând constatarea cu maximă urgență a stării de fapt a vegetației existente în blocurile fizice_-728,_-732 și_-733 (numerotare APIA 2007, 2008 și 2009) sau_-728 și_-739 (numerotare actuală), blocuri fizice ce cuprind partea estică a muntelui Găinațul M. și partea vestică a munților B., Măra M., Măra M. și Țefeleica.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că starea de fapt cu privire la vegetația existentă în blocurile fizice mai sus menționate este în primejdie de a se modifica, ceea ce influențează hotărâtor susținerile reclamantului referitoare la nevinovăția sa cu privire la supradeclararea ariei pentru care a solicitat subvenție în anul 2007. A mai arătat că proprietarul terenului ce include vegetația forestieră din blocul fizic_-728 a început tăierea respectivei vegetații, iar posibila înrăutățire a vremii ar face imposibilă luarea unor fotografii de la fața locului.
În drept, au fost invocate prevederile art.235-241 Cod proc.civ.
Prin Încheierea din data de 07.12.2012, Tribunalul București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de asigurare dovezi.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în conformitate cu art. 235 și 239 alin. (1) C., instituția asigurării dovezilor este un mijloc procesual care are drept scop administrarea unei probe în contradictoriu cu cei față de care aceasta urmează a fi folosită, pentru a se evita dispariția sau greutatea administrării dovezii în viitor, reprezentând o excepție de la procedura comună de administrare a probelor.
S-a reținut că obiectul dosarului îl reprezintă revizuirea sentinței civile nr. 220/20.01.2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._./3/2008, fiind invocate prevederile art. 322 alin.1 pct.5, respectiv descoperirea unor înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică.
Tribunalul a constatat că nu este îndeplinită în cauză condiția urgenței, prevăzută de textele legale menționate, susținerile revizuentului privind tăierea vegetației forestiere și posibila înrăutățire a vremii nefiind de natură a justifica urgența. Administrarea probelor pe calea procedurii prevăzute de art. 235 - 239 C., reprezintă o situație de excepție, regula fiind administrarea probelor în cursul dezbaterilor judiciare. În cauză, față de împrejurarea că litigiul dintre părți vizează în esență o situație de fapt și de drept din anul 2007, reclamantul solicitând prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr._/3/2008, obligarea pârâtelor să constate dreptul reclamantului de a primi subvenția pe anul 2007 pentru suprafața de pășune utilizată, instanța de fond a reținut lipsa unor circumstanțe deosebite, care să justifice administrarea probei în regim de urgență.
Mai mult, litigiul are ca obiect revizuire, iar proba solicitată ar urma să fie folosită în cazul rejudecării fondului și nu pentru soluționarea cererii de revizuire. Este adevărat că cererea de asigurare dovezi poate fi făcută chiar și înainte de declanșarea procesului asupra fondului, însă în cauză a existat o judecată asupra fondului, iar o rejudecare a acestuia presupune mai întâi discutarea admisibilității cererii de revizuire conform 326 Cod procedură civilă și nu mai depinde de voința părților.
Împotriva acestei încheieri de ședință a formulat recurs reclamantul N. G. E..
În motivarea recursului, recurentul a susținut necompetența materială a Tribunalului București, arătând că, în conformitate cu art. 239 alin. 1 C. instanța competentă material și teritorial "să constate de urgență o anumită stare de fapt care ar putea să se schimbe" este "instanța în circumscripția căreia urmează să se facă constatarea". În speța de față, având în vedere că se cere constatarea unei stări de fapt din cuprinsul localităților Rucăr și Valea M.-P., jud. Argeș, apreciază că instanța competentă este Judecătoria Câmpulung, jud. Argeș.
Un alt motiv de recurs constă în greșita apreciere a lipsei condiției urgentei administrării probei, considerând că motivul de recurs este greșita apreciere a stării de fapt, motiv ce se circumscrie art. 3041 C..
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 101-108, 129, 1591, 235-241, 299-316 C..
Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.
La primul termen de judecată, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În motivarea excepției de neconstituționalitate, recurentul a arătat că procedura de asigurare a dovezilor este o procedură de urgență, orice întârziere în asigurarea dovezilor putând să piveze partea de anumite dovezi în apărarea sa sau în dovedirea susținerilor sale.
Cum dreptul la apărare al justițiabilului este garantat de art. 24 din Constituție, procedura trebuie să fie una efectivă care să se desfășoare cu celeritate, orice întârziere putând să o facă inefectivă, în condițiile în care dovezile pot să piară până la parcurgerea întregului ciclu procesual.
A susținut că recursul prin care s-ar urmări contestarea respingerii unei cereri de asigurarea a dovezilor ar putea să rămână fără obiect până la soluționarea acestuia, având în vedere timpul destul de lung necesar exercitării căii de atac a recursului.
Recurentul a mai arătat că, având în vedere dispozițiile art. 21 din Constituție, consideră că art. 238 alin. (2) din codul de procedură civilă nu îndeplinește aceste rigori, fiind mult mai rezonabil să se aplice art. 238 alin. (1), soluție care s-ar impune în cazul constatării neconstituționalității.
S-a susținut că noul Cod de procedură civilă prevede ca termen pentru atacarea încheierii de respingere a cererii de asigurare dovezi, 5 zile, indiferent de instanța competentă.
Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. (1) din codul de procedură civilă, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Calea de atac împotriva încheierii prin care se soluționează cererea de asigurare dovezi este reglementată de art. 238 din Codul de procedură civilă, care prevede următoarele:
„(1) Încheierea instanței este executorie și poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.
(2) Încheierea dată în timpul judecării unei pricini nu poate fi atacată decât odată cu fondul.”
Textul legal citat reglementează două ipoteze distincte, prevăzând că, în cazul în care cererea de asigurare dovezi se formulează pe cale separată, încheierea prin care se soluționează poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, respectiv de la comunicare iar în cazul în care cererea se formulează în timpul judecării unui proces, încheierea prin care se soluționează poate fi atacată cu recurs numai odată cu fondul.
În speță, Curtea constată că ne aflăm în cea de-a doua ipoteză, întrucât cererea de asigurare dovezi a fost formulată de recurentul-reclamant în timpul judecării cererii de revizuire ce formează obiectul dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, fiind așadar incidente dispozițiile art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în sensul că Încheierea pronunțată în ședința din data de 07.12.2012 poate fi atacată cu recurs numai odată cu fondul.
Curtea reține că, principiul legalității căii de atac, principiu care guvernează regimul juridic al căilor de atac, presupune că hotărârea judecătorească (în sens larg, implicit încheierea de ședință) este supusă căilor de atac prevăzute de lege, prin cale de atac înțelegându-se nu numai denumirea acesteia, ci întreaga reglementare, inclusiv motive și termene.
Prin urmare, având în vedere că Încheierea prin care s-a respins cererea de asigurare dovezi, pronunțată în ședința din data de 07.12.2012, poate fi atacată cu recurs numai odată cu fondul, este inadmisibil prezentul recurs exercitat, pe cale separată, împotriva acesteia.
Din aceste considerente, Curtea va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, va respinge recursul ca inadmisibil.
Examinând cererea recurentului de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că este admisibilă, fiind îndeplinite cerințele obligatorii prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, întrucât excepția vizează o dispoziție legală de procedură în vigoare (având în vedere că dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă se aplică în continuare proceselor începute la data la care era în vigoare) de care depinde admisibilitatea prezentului recurs.
În ceea ce privește opinia instanței de recurs asupra excepției, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu contravin art. 21 și 24 din Constituția României.
Astfel, posibilitatea exercitării căii de atac a recursului numai odată cu fondul împotriva încheierii prin care se soluționează cererea de asigurare dovezi, în ipoteza în care această cerere este formulată pe cale incidentală, are în vedere tocmai respectarea exigenței judecății cauzei cu celeritate, prin neîntreruperea cursului judecății prin formularea pe cale separată a căii de atac.
Curtea are în vedere că soluționarea cu celeritate și într-un termen rezonabil este un principiu constituțional care guvernează procesul în cadrul căruia, pe cale incidentală, s-a formulat o cerere de asigurare dovezi. Or, recunoașterea dreptului de a exercita pe cale separată o cale de atac împotriva încheierii prin care s-a soluționat această cerere incidentală, ar fi de natură să tergiverseze judecarea cererii principale care formează obiectul cauzei, prin întreruperea cursului judecății.
În aceste condiții, Curtea apreciază că textul art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă nu contravine prevederilor art. 21 din Constituție.
Referitor la aspectele referitoare la timpul îndelungat necesar soluționării recursului împotriva încheierii pronunțate asupra unei cereri de asigurare a dovezilor, acestea nu pot constitui argumente valabile în susținerea neconstituționalității art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă, întrucât, atât în ipoteza în care recursul se formulează pe cale separată, cât și în ipoteza în care se formulează odată cu fondul, există riscul pieirii dovezilor până la data soluționării căii de atac, procedura de soluționare a recursului implicând, în ambele cazuri, parcurgerea unui interval de timp de cel puțin câteva luni.
Din aceleași considerente, Curtea reține că textul legal criticat de recurent nu este în contradicție nici cu prevederile art. 24 din Legea fundamentală care consacră dreptul la apărare.
În concluzie, constatând îndeplinite cerințele obligatorii prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, instanța de recurs va sesiza Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 238, alin. (2) din Codul procedură civilă, invocată de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – reclamant N. G. E., cu domiciliul procesual ales în sector 1, București, .. 102 - 108, ., ., având adresa de corespondență la Câmpulung Mușcel, Calea Pietroasa, nr. 1 A, jud. Argeș, împotriva Încheierii de ședință din data de 07.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul_, în contradictoriu cu intimatele – pârâte AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ cu sediul în sector 2, București, B-ul C. I, nr. 17 și AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN ARGEȘ, cu sediul în Pitești, .. 44, jud. Argeș, ca inadmisibil.
Sesizează Curtea Constituțională în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 238, alin. 2 Cod procedură civilă invocată de recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. D. M. D. M. B.
GREFIER,
M. - C. I.
Red.jud.C.P.
Tehnored.C.I./2ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3437/2013. Curtea de... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1656/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
