Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001. Decizia nr. 2812/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2812/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 62793/3/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2812
Ședința publică din data de 17 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de recurentul-pârât P. M. AL ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 5090/11.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. M., având ca obiect comunicare informații de interes public.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la următoarea strigare în eventualitatea prezentării părților.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus prin serviciul registratură, la data de 13.02.2013, întâmpinare în 2 exemplare, precum și faptul că în cauză s-a solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 242 alin. 2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 04.06.2010 sub nr._/299/2010, reclamantul R. M. a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtul P. M., obligarea pârâtului la comunicarea în scris a informațiilor de interes public solicitate prin petiția nr.373/17.02.2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în esență că a formulat o petiție ce a fost înregistrată sub nr. 373 /17.02.2010 prin care a solicitat să i se comunice în scris dacă s-au făcut despăgubiri în baza art. 13 din Legea nr.44/1994, altele decât cele în baza H.G. 1301 /2004. Cu scrisoarea nr.15C/35/RP/12.02.2010, pârâtul l-a informat pe reclamant că solicitarea sa a fost retransmisă Ministerului Apărării Naționale.
Întrucât nici această instituție nu a oferit informațiile de interes public solicitate, a depus o reclamație potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 544 /2001, care a fost înregistrată sub nr.1421/07.05.2010. Reclamantul consideră că scrisoarea nr.15C/1421/p/14..05.2010 reprezintă un refuz nejustificat de a oferi informațiile de interes public solicitate prin petiția nr.373/17.02.2010.
În drept, petentul a indicat prevederile art.22 din Legea nr.544/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.11 și art.148 alin.2 și 4 din Constituție, art.25 și art.90 din Tratatul CE.
Reclamantul a solicitat proba cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei în baza art.112 C.pr.civ.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare prin intermediul căreia a solicitat respingerea cererii reclamantului ca neîntemeiată, arătând în esență că reclamantul a primit răspuns la toate petițiile adresate primului ministru, acestea fiind redirecționate către Ministerul Apărării Naționale, respectiv către Ministerul Administrației și Internelor.
Prin sentința civilă nr._/26.11.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2010, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
La termenul de judecată din data de 31.01.2012, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 408/31.01.2012 Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 2467 /05.04.2012 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, a constatat existența conflictului negativ de competență și a înainta dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Prin decizia civilă nr. 3698/21.09.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr. _ .
Prin sentința civilă nr. 5090 /11.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea; a fost obligat pârâtul să comunice răspuns informațiilor de interes public cuprinse în cererea nr. 373 /17.02.2010 cu excepția informațiilor privind numele, prenumele beneficiarului despăgubirilor acordate în baza art. 13 din Legea nr. 44 /1994, altele decât cele acordate în baza HG nr. 1301 /2004; au fost respinse capetele de cerere privind obligarea pârâtului la plata de daune morale și la plata unei sume de 100 lei pe zi de întârziere.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Reclamantul s-a adresat pârâtului cu o petiție înregistrată sub nr. 373/17.02.2010 prin care a solicitat să i se comunice în scris dacă s-au făcut despăgubiri în baza art.13 din Legea nr.44/1994, altele decât cele în baza H.G. 1301/2004 iar în situația unui răspuns afirmativ să se indice numele și prenumele beneficiarului, localitatea, cuantumul despăgubirilor oferite, obiectul acesteia. Cu scrisoarea nr.15C/35/rp/12.02.2010, pârâtul l-a informat pe reclamant că solicitarea sa a fost retransmisă Ministerului Apărării Naționale însă datorită refuzului de a i se comunica informațiile de interes public solicitate, petentul a depus o reclamație potrivit prevederilor art.21 din Legea nr.544/2001, care a fost înregistrată sub nr.1421/07.05.2010.
Conform art.2 lit. b din Legea 544/2001 ” prin informație de interes public se înțelege orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației.”
Dacă în categoria datelor solicitate de reclamant se regăseau și informații exceptate de la accesul liber al cetățenilor potrivit art.12 din Legea 544/2001, pârâtul era obligat să facă mențiune în acest sens în răspunsul comunicat acestuia și menționarea temeiului legal în baza căruia informațiile solicitate sunt secrete.
Numai în cazul în care informațiile solicitate de reclamant intrau în categoria celor exceptate de lege de la accesul publicului, pârâtul putea refuza motivat comunicarea acestora.
De asemenea informațiile solicitate de reclamant se referă la comunicarea împrejurării dacă s-au făcut despăgubiri în baza art. 13 din Legea nr.44/1994, altele decât cele în baza H.G. 1301/2004, iar aceste informații nu sunt exceptate de la accesul liber al cetățenilor.
Prin răspunsul comunicat reclamantului ca urmare a transmiterii de către pârât a petiției formulate către petent, Ministerului Apărării Naționale, cererea acestuia de comunicare de informații publice nu a fost soluționată, această instituie dând un răspuns evaziv și necorespunzător informațiilor solicitate.
În ceea ce privește solicitarea din cererea nr. 3763/17.02.2010 privind comunicarea de către pârât a numelui, prenumelui beneficiarului despăgubirilor, localitatea, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 12 alin. 1 lit.d) din Legea nr. 544/2001, acestea sunt informații exceptate de la accesul liber al cetățenilor, pârâtul neputând fi obligat a comunica aceste date.
Referitor la cererea privind obligarea pârâtului la plata de daune morale și la plata unei sume de 100 lei pe zi de întârziere, instanța constată că reclamantul nu face dovada unui prejudiciu cauzat prin necomunicarea informațiilor care să-i lezeze onoarea sau demnitatea, simpla necomunicare a unor informații solicitate potrivit Legii 544/2001 neîndreptățindu-l la acordarea de daune morale ori la plata unei sume de 100 lei pe zi de întârziere.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul P. M. AL ROMÂNIEI, solicitând admiterea acestuia și respingerea acțiunii reclamantului.
În motivarea cererii de recurs, se arată următoarele:
Sentința civilă este greșită, deoarece nu poate fi stabilită în sarcina pârâtului obligația de a furniza informații de interes public în temeiul legii nr. 544/2001. Guvernul României, potrivit prevederilor constituționale și celor ale legii speciale de organizare și funcționare, este un organ colegial, fără personalitate juridică civilă, care asigură realizarea politicii interne și externe a țării. Asimilarea calității de demnitar, membru al Guvernului, cu calitatea de funcționar responsabil cu difuzarea informațiilor publice, în sensul prevederilor Legii nr. 544/ 2001, este inadmisibilă.
În al doilea rând, se arată că în conformitate cu art. 6 indice 1 din OG nr. 27/ 2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, petiția reclamantului a fost transmisă spre soluționare Ministerului Apărării Naționale, urmând ca această instituție să comunice Secretariatului General al Guvernului și reclamantului soluția adoptată. Despre acest fapt a fost înștiințat și intimatul-reclamant, prin adresa cu nr. 15C/35/rp din data de 22.02.2010. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut în mod corect faptul că M. a răspuns solicitării petentului.
La data de 6.04.2010 a fost formulată o nouă cerere, prin care a fost solicitată redirecționarea cererii sale către MAI, petiția fiind transmisă către MAI așa cum reiese din adresa nr. 15C/1103/p/2010.
La data de 7.05.2010, reclamantul a revenit cu o nouă petiție nr. 1421, prin care solicita comunicarea acelorași informații.
Se arată că se face pe deplin dovada că reclamantul a primit răspuns la toate petițiile adresate recurentului.
Referitor la daunele morale, consideră corecte concluziile instanței de fond, în sensul că intimatul-reclamant nu face dovada existenței unui prejudiciu cauzat prin necomunicarea informațiilor.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa sa.
Intimatul-reclamant R. M. a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea recursului, ca urmare a faptului că la dosar nu se află împuternicire din partea pârâtului pentru semnatarul recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.
Asupra excepției inadmisibilității, Curtea constată următoarele:
În motivarea excepției inadmisibilității, intimatul a arătat că la dosar nu se află împuternicire din partea pârâtului pentru semnatarul recursului.
Curtea constată că prin inadmisibilitate se înțelege acea situație în care petentul fie folosește un mijloc procedural nepermis de lege, fie folosește un mijloc procedural permis, dar într-un alt scop decât cel avut în vedere de legiuitor la edictarea normei.
Câtă vreme posibilitatea de a exercita recurs este reglementată expres de art. 22 alin. 3 din Legea nr. 544/ 2001 privind comunicarea informațiilor de interes public, nu se poate reține că există o inadmisibilitate a formulării recursului.
În plus, cererea de recurs este semnată de Secretarul General al Guvernului, or, potrivit prev. art. 22 alin. 2 din Legea nr. 90/ 2001 privind organizarea și funcționarea Guvernului României și a ministerelor, „Secretariatul General face parte din aparatul de lucru al Guvernului și asigură derularea operațiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice și tehnice ale activității Guvernului, precum și reprezentarea Guvernului în fața instanțelor judecătorești.”
Astfel, excepția inadmisibilității recursului va fi respinsă ca nefondată.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată următoarele:
Curtea nu poate reține ca fiind fondat primul motiv de recurs invocat de recurentul-pârât, respectiv cel legat de faptul că, de plano, nu poate fi stabilită în sarcina pârâtului obligația de a furniza informații de interes public în temeiul legii nr. 544 /2001. Argumentele legate de faptul că Guvernul României, potrivit prevederilor constituționale și celor ale legii speciale de organizare și funcționare, este un organ colegial, fără personalitate juridică civilă, care asigură realizarea politicii interne și externe a țării, nu au relevanță din punct de vedere al aplicabilității sau inaplicabilității dispozițiilor Legii nr. 544/2001 privind comunicarea informațiilor de interes public.
Câtă vreme art. 2 lit. a din Legea nr. 544/2001 definește noțiunea de autoritate sau instituție publică ca fiind orice autoritate ori instituție publică ce utilizează sau administrează resurse financiare publice, orice regie autonomă, companie națională, precum și orice societate comercială aflată sub autoritatea unei autorități publice centrale ori locale și la care statul român sau, după caz, o unitate administrativ-teritorială este acționar unic ori majoritar,rezultă că în mod evident și fără dubii, recurentul-pârât se încadrează în această definiție, neputându-se reține că acesta de plano nu poate fi subiect pasiv al unei cereri de comunicare a informațiilor de interes public; de altfel, implicit, chiar și recurentul contrazice această susținere, prin faptul că a răspuns petentului prin adresele menționate în cererea de recurs.
Curtea găsește însă fondat următorul motiv de recurs, legat de faptul că în circumstanțele speciale din cauza de față, recurentul nu avea obligația de a comunica informații de interes public.
Astfel, din împrejurarea că recurenta a transmis cererea de comunicare a informațiilor de interes public formulată de reclamant către M., iar M. a răspuns acestuia prin adresa nr. 946 din 22.03.2010 aflată la fila 7 din dosarul inițial, rezultă că nu recurentul-pârât avea obligația de a comunica aceste informații, nefiind în posesia lor prin natura atribuțiilor ce îi revin; această competență revenea M., care a și răspuns, de altfel.
Prin urmare, în mod eronat a fost obligat recurentul-pârât să comunice aceste informații solicitate de reclamant, câtă vreme art. 2 lit. b din Legea nr. 554/ 2001 definește informația de interes public ca fiind orice informație care privește activitățile sau rezultă din activitățile unei autorități publice sau instituții publice, indiferent de suportul ori de forma sau de modul de exprimare a informației. Din moment ce a existat o trimitere a adresei către M., trimitere aceeptată de destinatar și soldată cu emiterea răspunsului la cererea de informații, este evident că informațiile solicitate nu priveau și nu rezultau din activitățile recurentei-pârâte.
Motivul de recurs legat de daunele morale este lipsit de interes, câtă vreme prima instanță a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă și art. 2 din Legea nr. 544/ 2001, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității cererii de recurs, invocată de intimat, ca nefondată.
Admite recursul promovat de recurentul-pârât P. M. AL ROMÂNIEI, cu sediul în București, Piața Victoriei, nr. 1, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 5090 /11.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. M., domiciliat în București, .-41, ., ..
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Judecător fond: S. V.
sentința civilă nr. 5090 /11.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._
2 ex
Red. Jud. AV
Th. ES
data red. 3 iulie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 2015/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2557/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
