Anulare act administrativ. Decizia nr. 2557/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2557/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 2188/98/2012
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2557
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 06.06.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – ȘURCULESCU F.
JUDECĂTOR – J. A.
JUDECĂTOR – C. – N. L.
GREFIER – N. ANIȘOARA
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurentele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și Administrația Finanțelor Publice S., împotriva sentinței civile nr. 3511/22.11.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, în cauza având ca obiect anulare act administrativ-pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, părțile au lipsit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori noi probatorii de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține recursurile declarate spre soluționare.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 13.06.2012, sub nr._, reclamanta .., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița - Administrația Finanțelor Publice S., a solicitat obligarea acesteia la anularea deciziei nr. 183/14.05.2012, a deciziei de calcul a taxei de poluare nr._/21.02.2012 și la restituirea sumei de 11.301 lei, reprezentând contravaloare taxă poluare pentru autovehicul, încasată necuvenit, achitată cu chitanța TS4A nr._/21.03.2012 cu dobânda legală de la data achitării sumei și până la data restituirii efective.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că a achiziționat un autovehicul second - hand dintr-un stat comunitar, și că, pentru a fi înmatriculat în România i s-a calculat și perceput taxa auto de poluare în sumă totală de 11.301 lei, potrivit deciziei emisă de pârâta A.F.P. S., taxă achitată cu documentul susmenționat.
Procedând astfel, consideră reclamanta, se încalcă Tratatul Comunității Europene, care interzice instituirea unor taxe discriminatorii asupra unor mărfuri aparținând unor state ale comunității europene fără ca aceste taxe să fie aplicate și mărfurilor naționale, situație în raport de care norma europeană, fiind prioritară față de norma națională potrivit art.148 alin. 2 din Constituția României, urmează a fi aplicată cu consecința constatării nelegalității taxei percepute..
În drept, și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, dispozițiile Codului Fiscal, ale Codului civil, Dec. 24/2011 a I.C.C.J. și Tratatului de aderare a României la U.E.
Parata A.F.P. S. a depus intampinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, nelegală și netemeinică, susținând că dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, modificate prin O.U.G. nr.117/2009 sunt în concordanță cu dreptul comunitar, lucru recunoscut de Uniunea Europeană, potrivit Comunicatului transmis de Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European cât și de jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene.
Parata a chemat în garanție Administrația F. pentru Mediu motivat de faptul că taxa de poluare se face venit la bugetul fondului pentru mediu gestionat de această instituție.
Chematul în garanție nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 3511/22.11.2012, Tribunalul Ialomița, Secția civilă, a admis cererea formulată de către reclamanta .., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice S. și Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu, a anulat Decizia nr. 183/14.05.2012, emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița-Biroul de Soluționare a Contestațiilor și Decizia de calcul a taxei de poluare nr._/21.02.2012 emisă de pârâta Administrația Finanțelor Publice S., a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice S. la plata către reclamantă a sumei de_ lei, achitată cu chitanța TS4A nr._/21.03.2012, precum și la plata dobânzii aferente sumei plătită nelegal, pentru perioada cuprinsă între data plății și data restituirii efective, și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să vireze în contul pârâtei suma datorată, precum și a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 839,30 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanță a reținut următoarele:
„Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamanta a achiziționat dintr-un stat comunitar, Germania, un autovehicul second hand marca Mercedes-Benz, tip 950.20/ACTROS 2535, nr. omologare B3MF231B11B32R2, nr. identificare - . WDB9502031K363800, an fabricație 1998, pentru care a fost condiționat să achite suma de 11.301 lei, potrivit chitanței TS4a nr._/21.03.2012, cu titlul de taxă pentru emisii poluante, suma respectivă fiind calculată și percepută potrivit deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule emise de pârâtă.
Instanța constată că prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2012, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă.
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./Enel (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza Simmenthal (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 este contrară art.110 din T.F.U.E, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 încalcă sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., când pronunțând o hotărâre preliminară a statuat prin hotărârea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucât regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așa fiind, cum din cele arătate pană aici rezultă că perceperea taxei de emisii poluante, potrivit Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, este contrară dispozițiilor cuprinse în T.F.U.E. și cum aceste ultime dispoziții au prioritate de aplicare față de dispozițiile interne, refuzul paratei de a restitui suma încasată cu titlul de taxă polare este un refuz nejustificat, exercitat cu exces de putere.
Trebuie arătat în același timp că însăși Î.C.C.J., prin plenul ei, a pronunțat decizia nr.24/17 noiembrie 2011, prin care a stabilit că astfel de acțiuni sunt admisibile, decizie obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 Cod procedură civilă.
Fiind vorba de restituirea unor sume de la buget, sancțiunea încasării necuvenite a acestor sume și repararea integrală a prejudiciului astfel suferit de reclamantă o reprezintă acordarea dobânzii fiscale, calculată potrivit art. 124 și următoarele Cod procedură fiscală, motiv pentru care suma totală va fi actualizată cu această dobândă legală calculată de la data achitării fiecărei sume și până la data plății efective .
Potrivit art. 60 Cod procedură civilă, partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte în cazul în care ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubire. Așa cum rezultă din aceste prevederi legale, soluția care se va da asupra cererii de chemare în garanție depinde de soluția care se va pronunța cu privire la cererea principală”.
RECURSUL
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs paratele Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și Administrația Finanțelor Publice Ialomița, ambele înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 21.01.2013.
În motivarea recursului, Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița a sustinut ca hotărârea instanței de fond a fost data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.9.
Recurenta a afirmat ca potrivit Legii nr.9/2012, nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generala standard reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului "poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Recurenta a mai aratat ca instituirea taxei pentru emisiile poluante pentru autovehicule reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art. 13 din OG nr. 92 / 2003 privind Codul de procedura fiscala cu modificările și completările ulterioare, conform cărui "interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului așa cum este exprimata in lege".
Recurenta a mai sustinut ca nu sunt întrunite condițiile privind obligarea paratei A. S. la plata cheltuielilor de judecata si ca nu sunt intrunite nici conditiile prevazute de art.124, pentru acordarea dobânzii legale.
În motivarea recursului, Administrația Finanțelor Publice S., a arătat că taxa achitata de reclamanta s-a efectuat in baza dispozițiilor Legii nr.9/2012, care abroga prevederile OUG nr.50/2008.
În aceste condiții, precizarea vis a vis de practica Uniunii Europene, potrivit căreia prevederile OUG nr.50/2008 sunt neconforme cu legislația europeana, nu are suport, deoarece, acest act normativ a fost abrogat anterior emiterii Deciziei de calcul al taxei depoluare, iar întemeierea unei acțiuni pe, acte normative abrogate apare ca neîntemeiata.
Referitor la fondul cauzei a făcut următoarele precizări: din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
În relație cu art.90 din Tratatul CE, se observa ca un stat membru are voie sa perceapă o taxa de prima înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa sa fie conforma cu art.90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual și starea generala standard și reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului poluatorul plătește principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decât atât, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art.13 din O.G. Nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala conform căruia: "interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului așa cum este exprimata in lege".
In concluzie, fata de cele prezentate a solicitat instanței sa admită recursul așa cum a fost formulat, sa dispună anularea Sentinței civile nr.3511 F/22.11.2012 pronunțata de Tribunalul Ialomița și pe cale de consecința sa dispună respingerea acțiunii formulate de reclamanta . ca neîntemeiată.
Intimata-reclamanta nu a depus intampinare.
Chemata in garantie nu a depus intampinare.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate noi probatorii.
CURTEA DE APEL
Autovehiculul achizitionat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 01.12.1998.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamantul a fost nevoit sa plateasca taxa de poluare prevazuta de Legea nr.9/2012, in cuantum de 11.301 lei, astfel cum a fost stabilita de parata Administratia Finantelor Publice S. prin decizia nr._/21.03.2012.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de Legea nr.9/2012 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.Fiscal.
Sustinerea in sensul daca taxa platita de reclamant este egala cu valoarea reziduala a taxei pentru un autoturism identic, scos din parcul national auto in aceeasi zi in care reclamantul a solicitat prima inmatriculare, atunci se respecta prevederile Tratatului, este adevarata, insa in speta autovehiculul reclamantului trebuie comparat cu un autoturism second hand identic ca vechime, adica inmatriculat in Romania in data de 01.12.2008 cand a avut loc prima inmatriculare in Uniunea Europeana a masinii reclamantului si care circula deja pe piata interna la data inmatricularii in Romania adica 21.03.2012.
Or, in data de 01.12.1998, in Romania nu exista taxa de prima inmatriculare prevazuta de art.214 1 C.Fiscal, de OUG nr.50/2008 sau de Legea nr.9/2012, ci o taxa modica de inmatriculare, careia nu i se aplica notiunea de „valoare reziduala” cu ocazia revanzarii sau scoaterii din parcul national auto.
Aceasta inseamna ca autovehiculul second-hand aflat deja pe piata interna din Romania la data de 21.03.2012, desi avea aceeasi vechime cu cea a masinii reclamantului (prin ipoteza, ambele fiind inmatriculate in aceeasi zi, 01.12.1998-unul in Romania, iar celalalt in Uniunea Europeana) beneficiaza de un avantaj la o eventuala vanzare, in sensul ca se va vinde mai usor, cu un cost final mai mic (deoarece inmatricularea lui s-a realizat pentru o taxa modica, astfel incat vanzatorul nu a inclus aceasta taxa in pretul de vanzare), in timp ce autovehiculul second-hand adus din Uniunea Europeana se va vinde mai greu, deoarece pe langa pretul lui de vanzare care ar putea fi identic cu cel al vehiculului din Romania, cumparatorul va trebui sa plateasca suplimentar si o taxa semnificativa de inmatriculare/poluare/emisii poluante, ceea ce face ca in final costul total al achizitiei sa fie mai mare.
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum taxa de inmatriculare platibila in Romania in data de 01.12.1998, este evident mai mica decat taxa de 11.301 lei platita de reclamantq, rezulta ca in speta este incalcat Tratatul.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.Fiscal/OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamanta a sumei de 11.301 lei achitata cu titlu de taxa.
Potrivit art.124, alin.1 C.pr.fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 70, adica dupa trecerea unui termen de 45 de zile de la data inregistrarii cererii de restituire a sumei.
Facand aplicarea acestui text legal, in mod corect prima instanta a obligat parata la plata catre reclamanta a dobanzilor prevazute de C.pr.fiscala.
Desi au sustinut ca nu ar fi indeplinite conditiile legale pentru acordarea dobanzilor, recurentele nu au indicat in concret ce conditie nu ar fi indeplinita, cu exceptia sustinerilor referitoare la faptul ca nu datoreaza debitul principal.
Ca urmare a admiterii actiunii principale, se constata, ca in mod legal, prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 C.pr.civila, obligand parata la plata cheltuielilor de judecata.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursurile ca neintemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentele-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Ialomița și Administrația Finanțelor Publice S., împotriva sentinței civile nr. 3511/22.11.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița-secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .. B. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Șurculescu F. J. A. C. – N. L.
GREFIER
N. Anișoara
Red. Jud.J.A../2ex
Jud. Fond:D. I.
Tribunalul Ialomița – Secția civilă
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Pretentii. Decizia nr. 3451/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
