Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3137/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3137/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-08-2013 în dosarul nr. 296/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. A. ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3137
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14 august 2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: P. A.
JUDECĂTOR: J. A.
GREFIER: S. E.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți P. C. SOHATU – D. G. și U. A. TERITORIALĂ . împotriva sentinței civile nr. 876/09.05.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât P. F. AUTORIZATĂ MĂNĂLOIU V., având ca obiect litigiu achiziții publice.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 14 august 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 21 august 2013, când în aceeași compunere a pronunțat următoarele:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 31.01.2013 sub nr. de mai sus, reclamantul D. G., în calitate de Primar al C. Sohatu, jud. Călărași a chemat în judecată pe pârâtul PFA M. V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună în principal constatarea nulității absolute a contractului de servicii nr. 1409/10.12.2007 și,în subsidiar, constatarea nulității absolute a clauzei nr. 11.2 din contractul sus-menționat.
În motivare, reclamantul a arătat că la data de 10.12.2007 a fost încheiat contractul de servicii nr. 1409/10.12.2007 între Primăria C. Sohatu și pârât, având ca obiect efectuarea de servicii de cadastru constând în întocmirea proiectelor de parcelare pentru suprafața de 6353 ha teren arabil din extravilanul comunei Sohatu și întocmirea proceselor verbale de punere în posesie pentru persoanele cărora nu li s-a emis titlu de proprietate.
A arătat reclamantul că valoarea contractelor a fost convenită la 75.000 Euro plus TVA, ajungându-se în total la 89.250 Euro. În conformitate cu dispozițiile OUG nr. 34/2006, în cazul achizițiilor având o valoarea care nu depășește 75.000 Euro, se poate aplica procedura cererii de oferte și este necesară publicarea unei invitații de participare în SEAP.
Reclamantul a arătat că valoarea în lei a contractului nu este indicată în caietul de sarcini și nici în invitația de participare, precum nici în celelalte documente emanând de la Primăria Sohatu, fiind încălcate principiul transparenței, recunoscut de art. 2 și art. 26 din OUG nr.34/2006. De asemenea, au fost înlăturați în acest mod o . ofertanți care au ignorat cererea de ofertă, considerând că este vorba despre o valoare mult mai mică.
A mai precizat reclamantul că, deși nu a existat o estimare inițială a valorii contractului, acesta a fost încheiat pentru valoarea maximă legală pentru procedura cererii de ofertă, de 75.000 Euro plus TVA.
Reclamantul a invocat și nelegalitatea invitației de participare, care are omisiuni evidente, fiind încălcate dispozițiile art. 125 alin 2 din OUG nrt. 34/2006. Astfel aceasta nu conține date cu privire la data și ora deschiderii ofertelor, nu conține criteriile minime de calificare, nu este efectuată o scurtă descriere a obiectului contractului, nu este indicată suprafața pentru care trebuiau realizate măsurătorile, fiind astfel încălcat principiul transparenței. De asemenea, nu a fost indicată adresa completă la care trebuia realizată comunicarea ofertelor, nu s-a indicat tipul de contract, modalitatea de atribuire. Raportul procedurii de atribuire și adresa de comunicare a rezultatului procedurii către pârât au același număr de înregistrare, toate aceste aspecte fiind de natură a atrage nelegalitatea contractului.
În privința clauzei nr.11.2 din contract, reclamantul a arătat că aceasta este nelegală pentru aceea că stipulează penalități de întârziere calculate la întreaga valoare a contractului, în loc să fie calculată la suma neachitată/achitată cu întârziere, fiind astfel instituită o obligație contra bunelor moravuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 948 C.civ, OUG nr. 34/2006.
Pârâtul a formulat întâmpinare,prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și a invocat excepția tardivității cererii.
În susținerea excepției tardivității, pârâtul a arătat că toate actele a căror nulitate a fost solicitată privesc pe achizitor și nu pe pârât, emanând de la achizitor, fiind semnate și ștampilate de acesta, prin Primar. Actele contestate au intrat în circuitul civil, au produs efecte juridice, iar contractul s-a încheiat la data de 28.02.2010, conform adresei prin care i s-a eliberat garanția de bună execuție.
A mai arătat pârâtul că în conformitate cu dispozițiileart.1alin 6 din legea nr. 554/2004, autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate solicita instanței anularea în termen de un an de la data emiterii actului. În speță au trecut mai mult de 6 ani de la data încheierii contractului, care a și fost finalizat.
În ceea ce privește susținerile reclamantului referitoare la frauda la lege, datorată conivenței pârâtului cu angajații Primăriei de la momentul încheierii contractului, pârâtul a arătat că aceasta nu există, anterior semnării actului și-a dat demisia din funcția de specialist cadastru din cadrul Primăriei Sohatu și nu era în relații bune cu angajații de atunci.
În final, pârâtul a arătat că prin restituirea garanției de bună execuție, nu mai are nicio obligație față de reclamantă, acțiunea formulată fiind prescrisă.
La data de 11.04.2013 cadrul procesual a fost extins prin preluarea acțiunii, în calitate de reclamant, și de către U. A. Teritorială . solicitat prin cererea precizatoare depusă la dosar respingerea excepției tardivității/prescripției și admiterea în fond a acțiunii.
În susținerea cererii reclamanta a arătat, în susținerea conivenței dintre pârât și angajații primăriei, faptul că acesta a avut calitatea de specialist cadastru – persoană responsabilă cu urbanismul, astfel că avea cunoștință despre situația terenului agricol care necesita măsurare,încadrare și punere în posesie. Prin prezentarea demisiei de către pârât Primăria a rămas fără specialist,fiind necesară consultarea unui astfel de specialist pentru executarea lucrărilor de măsurare/ încadrare. Iar acest specialist a fost descoperit, ulterior demisiei, chiar în persoana fostului angajat. A mai arătat reclamanta că eliberarea garanției de către Primărie nu prezintă nicio relevanță în speță.
Prin încheierea din data de 18.04.2013,Tribunalul Călărași a respins excepțiile tardivității, a lipsei de obiect, puterii de lucru judecat, a inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 876/09.05.2013 a Tribunalului Călărași a fost respinsă acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
În motivare, instanța de fond a reținut că pârâtul a prestat servicii de cadastru în virtutea competențelor de specialitate topografică pe care le deține. Contractul face obiectul OUG nr.34/2006,autoritatea contractantă fiind chiar unitatea administrativ-teritorială reclamantă. A mai reținut prima instanță că pârâtul a respectat clauzele contractuale cu bună credință, care este prezumată, astfel că nu se poate reține nulitatea procedurii. Respectarea legii în derularea procedurilor de achiziție publică era responsabilitatea reclamanților și nu a pârâtului, astfel că poate fi invocată nulitatea tocmai de către reclamanți.
În privința clauzei 11.2din contract, Tribunalul a arătat că părțile au libertatea contractuală dată de art. 969 C.civil iar clauza nu este contrară legii prin ea însăși. Revine părților responsabilitatea de a stabili modul de calcul al penalităților. Invocarea propriei culpe în derularea unui contract de prestări servicii nu poate atrage anularea convenției pe care pârâtul a respectat-o.
La data de 07.06.2013 recurenții U. A. Teritorială . C. Sohatu au formulat recurs, prin care au solicitat modificarea în tot a sentinței civile nr. 876/09.05.2013 în sensul admiterii acțiunii.
În motivare, reclamanții au arătat că hotărârea prin care s-a soluționat fondul potrivit disp. Art. 287/15 din OUG nr. 34/2006 trebuie pronunțată în 3 zile de la închiderea dezbaterilor și comunicată în cel mult 5 zile de la pronunțare. În speță hotărârea i-a fost comunicată după mai mult de 5 zile de la pronunțare, astfel că devin incidente dispozițiile art. 304 pct. 5 C. care atrag casarea sentinței.
Au mai arătat recurenții că instanța de fond a cenzurat contractul contestat doar prin prisma dispozițiilor OUG nr. 34/2006, nu și prin prisma normelor de drept comun, cu căror judecată a fost investită. Astfel, recurenții arată că prima instanță nu a făcut referire la frauda la lege, invocată prin cererea introductivă, făcând incidente dispozițiile art.304 pct. 5 C..
Recurenții au precizat că motivarea lacunară și confuză a hotărârii este echivalentă cu nemotivarea acesteia, noțiunea de proces echitabil presupunând ca o instanță internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi analizat în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse. Astfel, neidentificarea surselor de finanțare, înainte de publicarea anunțului în SEAP, inexistența oricărei estimări a valorii contractului de achiziție publică, lipsa mențiunilor privitoare la cuprinsul invitației, lipsa criteriilor minime de calificare, lipsa valorii estimate a lucrărilor coroborată cu lipsa unei minime descriere a acestora au încălcat principiul transparenței garantat de art. 2 din OUG nr. 34/_.
Au mai precizat recurenții că invitația de participare la licitație nu încalcă doar normele imperativ prevăzute de OUG nr. 34/2006 ci și normele de drept comun, fiind vorba despre un act administrativ unilateral care are o cauză ilicită și imorală.
Atât oferta materializată prin invitația de participare cât și acceptarea sa prin depunerea documentelor de participare reprezintă manifestări de voință făcute cu intenția de a eluda normele imperative ale OUG nr.34/2006 privind procedura de atribuire. Astfel, contractul încheiat de părți în urma procedurii de achiziție publică este fondat pe o cauză falsă, ambele părți fiind de rea-credință, ceea ce-l afectează de nulitate absolută.
Mai arată recurenții că la momentul atribuirii contractului au fost ignorate și dispozițiile art.213 alin 1 din OUG nr. 34/2006, privind documentele din dosarul de achiziție, precum și normele privitoare la componența comisiei de evaluare.
În continuare, recurenții au invocat incidența prevederilor art.304 pct. 9 C., reținând că hotărârea a fost dată cu greșita interpretare și aplicare a legii.
Astfel,instanța de fond a respins solicitarea de probatoriu a reclamanților în dovedirea fraudei la lege și a cauzei ilicite, cazuri în care se impunea audierea de martori și administrarea probei cu interogatoriu.
Tot prin cererea de recurs s-a arătat că în mod greșit prima instanță a apreciat că în mod greșit instanța a apreciat ca UAT corn. Sohatu ne-am invoca propria culpa, întrucât respectarea normelor imperative din legea speciala era exclusiv in sarcina noastră.
Au arătat recurenții că aceasta eroare a instanței de fond se datorează faptului ca nu a mai analizat incidența fraudei la lege, a coniventei la frauda, a cauzei ilicite si a aplicabilității principiului fraus omnia corrumpit, de natura a înlătura aplicarea principiului privind inadmisibilitatea invocării propriei turpitudinii. Fraudarea legii în materie contractuală constituie acea operațiune juridică prin care anumite persoane, aflate în conivență, încheie un contract nu pentru a-și exercita drepturile ce ar rezulta din acesta potrivit naturii sale, ci exclusiv pentru a dobândi o situație juridică ce atrage incidența unor dispoziții legale favorabile de care nu ar fi putut să beneficieze pe o altă cale. Domeniul de aplicare a acestei cauze de ineficacitate se conturează în raport cu dispozițiile legale cu caracter favorabil, condiționate, în ce privește incidența lor, de o situație juridică ce poate să rezulte din încheierea unui contract; desigur, acest contract, numit sau nenumit, are, în toate cazurile, rațiuni economice proprii, independente de situația juridică pe care, în mod particular o creează, însă părțile îl perfectează exclusiv în considerarea acesteia din urmă
In mod evident, o eventuala admitere pe fond a acțiunii nu ar fi de natura sa determine repunerea pârtilor in situația anterioara in totalitate, adică prin restituirea tuturor sumelor încasate de parat in baza contractului si pentru lucrările executate in mod corespunzător ci doar sa egalizeze prestațiile reciproce ale părtilor în sensul de a nu mai fi obligați recurenții la plata unor penalități disporoportionate .
În continuare, recurenții au arătat că în mod greșit prima instanța a apreciat ca paratul si-a executat in întregime, in mod corespunzător si în conformitate cu clauzele convenției, in cauza nefiind administrate alte probe în afara înscrisurilor. Instanța de fond nu explica, in cuprinsul considerentelor, care sunt elementele care i-au format aceasta convingere, hotărârea fiind nemotivata sub acest aspect.
Totodată instanța nu explica motivele pentru care nu dorește sa retina chestiunile invocate drept prezumții de complicitate ale paratului la frauda, de natura a răsturna prezumția bunei credințe, ceea ce constituie un nou motiv de nelegalitate al hotărârii care, si din aceasta perspectiva, a fost pronunțata cu încălcarea esențiala a art. 261 pct. 5 C.p.c. aspect ce determina incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.p.c, vătămarea fiind implicita si decurgând din neobservarea susținerilor părților.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare la data de 11.07.2013, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și, pe de altă parte, ca nefondat.
În apărare, intimatul a arătat că prin introducerea recursului se solicită anularea unor acte administrative unilaterale, cum ar fi invitația de participare la licitație, acceptarea ofertei, etc, ceea ce înseamnă că s-au formulat cereri noi, care nu sunt admisibile în recurs.
În legătură cu vătămarea produsă prin necomunicarea sentinței în termen de 5 zile, intimatul a arătat că recurenții nu fac dovada interesului în invocarea unui astfel de motiv, atâta timp cât nu au suferit nicio vătămare.
În privința motivelor de nulitate invocate, intimatul a arătat că prima instanță a motivat respingerea acțiunii prin raportare și la frauda la lege. În fond, a invocat intimatul, nu se poate reține frauda la lege atâta timp cât prețul pentru care a fost încheiat contractul era sub baremul prevăzut de lege pentru procedura urmată.
Referitor la invitația de participare la licitație, a arătat intimatul că nepublicarea acesteia atrage nulitatea procedurii și nu viciile de formă, iar celelalte motive invocate ar putea atrage cel mult nulitatea relativă
În privința încălcării Ordinului 634/2006, acesta nu a fost invocat la fond și el se aplică pentru documente cadastrale privind înscrierea în cartea funciară, nu pentru tipul de documente pe care le reglementează art. 34 alin 1 din HGR 890/2005.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a normelor incidente, Curtea va constata următoarele:
1/ În privința primului capăt de cerere, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului
În fapt, așa cum a reținut și Tribunalul, între părți a fost încheiat la data de 10.12.2007 contractul de prestări servicii nr.1409, ca urmare a derulării unei proceduri de achiziție publică prin metoda prevăzută de Secțiunea a 7-a din OUG nr.34/2006 (forma în vigoare la data publicării invitației – 16.11.2007.), respectiv prin metoda cererii de ofertă.
Având în vedere că este vorba despre un contract de prestări servicii atribuit intimatului în procedura prevăzută de OUG nr. 34/2006, Curtea va constata că în analiza valabilității acestuia se vor avea în vedere normele speciale prevăzute de OUG nr. 34 și nu normele de drept comun în materia nulităților.
În acest sens se vor menționa prevederile OUG nr. 34/2006, respectiv ale art. 297 conform cărora „în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu prevede altfel, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun”.
Curtea va reține că, deși prin cererea de chemare în judecată reclamanții recurenți au solicitat constatarea nulității absolute a contractului, marea parte a motivării acesteia, ca și a cererii de recurs, s-a raportat la momentele premergătoare încheierii contractului, respectiv la procedura de atribuire.
Însă Curtea va constata că, deși în legătură cu cauzele de nulitate a contractului legea specială nu dispune, în legătură cu procedura de atribuire OUG nr. 34/2006 dispune asupra sancțiunilor ce trebuie aplicate, derogatorii de la dreptul comun.
Acesta este motivul pentru care, instanța de fond, în mod corect, nu s-a putut raporta la normele de drept comun referitoare la frauda la lege ori cauza ilicită în privința modalității în care a fost atribuit contractul ci, exclusiv, la prevederile OUG nr. 34/2004.
Astfel, Curtea va constata că în fața Tribunalului și prin cererea de recurs s-au invocat vicii cu privire la invitația de participare emisă de autoritatea contractantă, cu privire la valoarea contractului, a constituirii dosarului de achiziție publică, aspecte în legătură care OUG nr. 34/2006 (în forma în vigoare la momentul procedurii) nu prevede sancțiunea nulității.
Mai mult, art. 255 alin 1și 2 din OUG nr. 34/2006 prevede că „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act al autorității contractante, cu încălcarea dispozițiilor legale în materia achizițiilor publice, are dreptul de a contesta actul respectiv pe cale administrativ-jurisdicțională, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, sau în justiție, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. (2) Despăgubirile se solicită numai prin acțiune în justiție, în conformitate cu dispozițiile legii contenciosului-administrativ” .
Procedura de contestare a actelor premergătoare și termenele în care acestea pot fi contestate sunt stabilite expres de dispozițiile art.272 din OUG nr. 34/2006.
Coroborând cele două texte de lege, Curtea va constata că nu se pot aduce critici privind derularea procedurii speciale prevăzută de OUG nr. 34/2006 oricând, ci exclusiv cu urmarea pașilor și termenelor prevăzute de acest act normativ cu caracter special. Chiar și în ipoteza în care textul special prevede că constituie motiv de nulitate absolută un anume viciu al procedurii de atribuire, atâta timp cât acest viciu nu a fost invocat în termenele prevăzute de OUG nr. 34/2004, el nu mai poate fi pus în discuție ulterior.
Altfel spus, nu se pot aplica termenele de drept comun – de exemplu imprescriptibilitatea acțiunii în constatarea nulității actului – unei sancțiuni cu nulitatea absolută dispusă printr-o normă specială dar care, totodată, prevede o altă procedură și un alt termen de invocare.
Pe cale de consecință, nefiind invocate în cadrul procedurii de atribuire, motivele susținute de recurenți cu privire la modalitatea în care s-a derulat această procedură nu mai pot face obiectul analizei instanței de judecată, Curtea reținând că în mod corect instanța de fond nu a mai înțeles să le analizeze.
Mai mult, se constată că în mod corect instanța de fond a reținut prin considerente că actele premergătoare încheierii contractului emanau de la recurenții reclamanți, astfel că aceștia nu pot invoca încălcarea propriilor obligații legale drept motiv de nulitate a contractului încheiat în urma finalizării procedurilor.
Astfel, Curtea va avea în vedere că singura posibilitatea oferită de legiuitor autorității contractante este de a intra în legalitate este cea prevăzută de art. 209 din OUG nr. 34/2006, conform căruia autoritatea contractantă are dreptul de a anula aplicarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publică, dacă ia această decizie, de regulă, înainte de data transmiterii comunicării privind rezultatul aplicării procedurii de atribuire și, oricum, înainte de data încheierii contractului, numai în următoarele cazuri: a) nu a fost posibilă asigurarea unui nivel satisfăcător al concurenței, respectiv numărul de operatori economici este mai mic decât cel minim prevăzut, pentru fiecare procedură, de prezenta ordonanță de urgență;b) au fost depuse numai oferte inacceptabile și/sau neconforme;c) nu a fost depusă nicio ofertă sau au fost depuse oferte care, deși pot fi luate în considerare, nu pot fi comparate datorită modului neuniform de abordare a soluțiilor tehnice și/sau financiare;d) abateri grave de la prevederile legislative afectează procedura de atribuire sau este imposibilă încheierea contractului. (2) În sensul prevederilor alin. (1) lit. d), procedura de atribuire se consideră afectată în cazul în care se îndeplinesc, în mod cumulativ, următoarele condiții:a) în cadrul documentației de atribuire și/sau în modul de aplicare a procedurii de atribuire se constată erori sau omisiuni care au ca efect încălcarea principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) - f);b) autoritatea contractantă se află în imposibilitatea de a adopta măsuri corective fără ca acestea să conducă, la rândul lor, la încălcarea principiilor prevăzute la art. 2 alin. (2) lit. a) - f)”.
Ori, atâta timp cât recurenții nu au apelat la remediile conferite textele menționate, Curtea va constata că acestora nu le mai este deschisă calea contestării, pe calea dreptului comun, a modalității în care s-a derulat procedura de achiziție publică.
În ceea ce privește contractul de prestări servicii încheiat de autoritatea contractantă Primăria Sohatu cu intimatul pârât, Curtea va remarca faptul că norma specială nu face referire la cauzele de nulitate ale acestuia, motiv pentru care așa cum s-a menționat anterior aplicabile sunt dispozițiile de drept comun, care completează OUG nr. 34/2006, conform art. 297.
Au invocat recurenții faptul că instanța de fond nu a motivat hotărârea, prin aceea că nu a analizat frauda la lege și cauza ilicită și imorală la încheierea contractului.
Curtea va constata că, într-adevăr, aceste cauze de nulitate nu au fost analizate în amănunt de prima instanță, dar ele au fost înlăturate în mod implicit atunci când, prin considerente, instanța de fond a reținut că recurenții își invocă propria culpă, considerând că în această situație nu prezintă relevanță dacă există sau nu cauzele de nulitate.
Raportându-se la momentul încheierii contractului de prestări servicii, care este singurul moment care interesează prin prisma analizei cauzelor de nulitate, Curtea va aprecia că, pentru a exista fraudă la lege, este necesar ca „anumite norme legale să fie folosite nu în scopul în care au fost edictate ci pentru eludarea altor norme legale imperative, cu alte cuvinte să existe o nesocotire oculta a legii, prin abaterea unor dispozitii legale de la sensul si spiritul lor”.
Ori, în speță, Curtea va constata că recurenții nu au arătat în ce a constat fraudarea legii la momentul încheierii contractului, ci au invocat nesocotirea legii la momentele anterioare, în procedura de atribuire, aspecte care așa cum s-a consemnat anterior nu mai pot fi analizate, fiind invocate cu mult după finalizarea procedurii.
De asemenea, Curtea va mai constata și faptul că actul contestat a fost încheiat în urma unei proceduri necontestate, iar în cauză nu s-au identificat deturnări ale legii de la scopul urmărit.
În aceste condiții, Curtea va constata că recurenții reclamanți nu au făcut dovada fraudei la lege, încă o dată menționându-se că aspectele în legătură cu o eventuală încălcare a legii la momentul derulării procedurii de achiziție publică nu prezintă relevanță din perspectiva întrunirii acordului de voință la încheierea contractului.
În ceea ce privește cauza ilicită/ imorală a contractului de prestări servicii, Curtea va constata că în conformitate cu dispozițiile art. 968 C.civil „cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrară bunelor moravuri și ordinii publice”
Cauza contractului reprezintă obiectivul urmărit la încheierea acestuia.
Așa cum rezultă din actele dosarului, cauza contractului părților a fost reprezentată de prestarea, de către pârât a unor servicii în beneficiul reclamantului, servicii care au și fost pe deplin executate, în schimbul unui preț.
Curtea va constata că niciunul dintre argumentele invocate de recurenții reclamanți nu este de natură a crea suspiciuni cu privire la existența unei cauze ilicite sau imorale.
Mai mult, posibilitatea de a încheia un contract de prestări servicii, după urmarea unei proceduri prealabile prevăzute de OUG nr. 34/2004, este nu doar recunoscută ci și impusă de lege.
Toate aspectele invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată și reluate mai apoi în cererea de recurs fac referire la conivența la fraudarea legii dintre reprezentantul legal al autorității contractante și pârâtul din prezenta cauză cu ocazia derulării procedurilor de atribuire a contractului.
Cu toate acestea, recurenții nu au susținut că lucrările nu ar fi fost necesare, ori că acestea nu ar fi fost efectiv prestate de către pârât și că ar fi existat în acest sens o prealabilă înțelegere între cărți cu privire la încheierea unui contract fictiv, ori contra legii.
Pe cale de consecință, atâta timp cât lucrările au fost necesare și au fost efectiv executate de pârât, așa cum a reținut în mod corect și instanța de fond, Curtea nu va putea constata incidența în speță a dispozițiilor art. 968 Cod civil.
În ceea ce privește faptul că instanța de fond a constatat că invocarea propriei culpe nu este de natură a atrage nulitatea contractului, Curtea va aprecia că, într-adevăr, principiul răspunderii civile delictuale nu este aplicabil în speță.
În legislația română în vigoare la momentul încheierii contractului, principiul enunțat era aplicabil doar în ceea ce privește cazul minorului, precum și, în cazul convențiilor, atunci când se invocă motive de nulitate relativă.
Acest principiu nu se opune însă constatării nulității ca urmare a fraudării legii și nici ca urmare a nevalabilității cauzei, respectiv cauzelor de nulitate absolută care sunt de ordine publică și nu de ordine privată.
Cu toate acestea, eronata aplicare a principiului de către instanța de fond nu este de natură a atrage o altă soluție pe fondul primului capăt de cerere cu privire la care Curtea, prin raportare și la celelalte motive expuse anterior, va aprecia că în mod corect s-a dispus respingerea ca neîntemeiat.
Curtea va respinge și motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct. 5 și pct. 7 C., pentru următoarele considerente:
În legătură cu motivarea hotărârii, Curtea va aprecia că sentința nr._, deși sumară, a fost totuși motivată, din considerente putându-se extrage concluziile care au stat la baza pronunțării dispozitivului.
În ceea ce privește faptul că sentința nu a fost comunicată în termenul de 5 zile prevăzut de OUG nr.34/2006, Curtea va constata că termenul menționat nu este unul procedural, de natură a atrage aplicarea dispozițiilorart.304 pct. 5 C. ci este un termen de recomandare, a cărui nerespectare nu conduce la nulitatea hotărârii.
2/ Referitor la capătul al doilea al cererii de chemare în judecată, Curtea va aprecia că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. și va dispune modificarea hotărârii în sensul admiterii în parte a acestui capăt, pentru următoarele considerente:
Recurenții reclamanți au solicitat constatarea nulității absolute a clauzei nr. 11.2 din contract, privind plata penalităților de întârziere, invocând ca motive de nulitate lipsa cauzei și cauza ilicită/ imorală.
Clauza nr. 11.2 din contractul de prestări servicii are următorul conținut:
„În cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta are obligația de a plăti ca penalități o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,1% din prețul contractului pentru fiecare zi de întârziere”.
Se constată așadar că în contract a fost inserată o clauză penală determinabilă prin raportare nu la obligația de plată neexecutată la termen, ci la întreaga valoare a contractului, care poate include și obligații de plată anterioare care au fost deja executate, sau obligații viitoare care ar putea fi executate la termen.
Lipsa cauzei, în contractele sinalagmatice, echivalează cu lipsa contraprestației, iar cauza ilicită reprezintă acea cauză prohibită de legi ori care este contrară bunelor moravuri și ordinii publice.
Ori, așa cum a fost redactată clauza nr.11.2 din contract, aceasta este, cel puțin parțial, lipsită de cauză atâta timp cât se pretind penalități de întârziere asupra întregii valori a contractului și nu doar asupra prestației neexecutate la termen. Există astfel posibilitatea ca, deși unele obligații au fost deja îndeplinite la termen, ori unele urmează a fi îndeplinite, penalitatea să se raporteze și la valoarea acestora, deși perceperea daunelor moratorii pentru acestea este lipsită de cauză.
În speță este așadar incident motivul de nulitate invocat de recurenții- reclamanți, respectiv lipsa cauzei, dar exclusiv cu privire la aplicarea penalităților asupra a ceea ce excede obligației neexecutate la termen. Strict prin raportare la obligațiile de plată neexecutate la termen, în mod evident, cauza există, este licită iar argumentele prezentate anterior nu sunt aplicabile.
Curtea mai reține și faptul că principiul neinvocării propriei turpitudini nu se opune constatării cauzei ilicite ori lipsei cauzei ca motiv de nulitate absolută, astfel că, din acest punct de vedere, va considera neîntemeiate considerentele instanței de fond cu privire la capătul al doilea de cerere, urmând a le înlătura.
Pe cale de consecință, prin raportare la dispozițiile art.304 pct. 9 C., ale art. 964, 968 cod civil și ale OUG nr. 34/2004, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă nr. 876/2013 în sensul că va admite în parte acțiunea și va constata nulitatea absolută parțială a clauzei nr. 11.2 din contractul de prestări servicii nr. 1409/10.12.2007, în privința penalității de 0,1% aplicată asupra prețului plătit în termen al contractului. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți P. C. SOHATU – D. G. cu sediul ales la av. Tinta - V. E. – în București, ., ., .> 3 și U. A. TERITORIALĂ . cu sediul în . împotriva sentinței civile nr. 876/09.05.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-pârât P. F. AUTORIZATĂ MĂNĂLOIU V. cu sediul în sector 4, București, ., ..
Modifică în parte sentința civilă recurată, în sensul că admite cererea, în parte.
Constată nulitatea doar parțială a clauzei nr. 11.2 din contractul de servicii nr.1409/10.12.2007 în privința penalităților de 0,1% din prețul plătit în termen al contractului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.08.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V.P. A.J. A.
GREFIER
S. E.
Red. .>
31.08.2013
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Pretentii. Decizia nr. 2015/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
