Pretentii. Decizia nr. 3451/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3451/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 4605/87/2012
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3451
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.09.2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: G. A. F.
JUDECĂTOR: D. M. B.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ROȘIORII DE V., împotriva sentinței civile nr. 1229/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. I. S. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că nu au fost comunicate motivele de recurs către intimata-chemată în garanței, recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, conform art. 242 alin. 2 C.p.c., iar la data de 23.07.2013, prin serviciul registratură, intimatul-reclamant a depus, în 2 exemplare, întâmpinare prin care a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea dispune rectificarea denumirii recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V. în Serviciul Fiscal Municipal Roșiorii de V..
Totodată, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1229/13.12.2012, Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și C. Administrativ și Fiscal a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de V..
De asemenea, a admis acțiunea formulată de reclamantul H. I. S. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ROȘIORII DE V. și, în consecință, a obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de V. să restituie reclamantului suma de 5054 lei, reprezentând contravaloare taxă de poluare achitată prin chitanța . numărul_ din data de 12 decembrie 2008, cu dobânzi legale, conform Codului de procedură fiscală, în favoarea reclamantului, și suma de 2663 lei, reprezentând contravaloare taxă de poluare achitată prin chitanța . numărul_ din data de 15 februarie 2010, cu dobânzi legale conform Codului de procedură fiscală, în favoarea reclamantului.
Totodată, a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiorii de V. și, în consecință, a obligat chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. DE MEDIU la plata sumei de 5054 lei și a sumei de 2663 lei, cu dobânzile legale conform Codului de procedură fiscală, în favoarea pârâtei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:
„Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestui Tribunal la data de 16.10.2012 sub nr._, reclamantul H. I. S. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Roșiori de V.,solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 5054 lei plătită cu titlu de taxă de poluare prin chitanța . A nr._/12.12.2008 și dobânda legală aferentă calculată până la data restituirii efective și la restituirea sumei de 2663 achitată cu titlu de taxă de poluare cu chitanța . nr._/15.02.2010 și dobânda legală aferentă..
Motivând în fapt acțiunea, reclamantul a arătat în esență că la data de 27.11.2008 a cumpărat autoturismul marca Mercedes Benz ,înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al Uniunii Europene ,iar pentru a-l înmatricula în România a fost obligat să plătească taxa de poluare, în cuantum de 5045 lei ,taxă achitată în contul Trezoreriei orașului Roșiori de V..
De asemenea ,la data de 04.02.2010 a mai achiziționat autoturismul marca BMW ,pentru înmatricularea căruia a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 2663 lei.
Susține reclamantul că dispozițiile în baza cărora a fost obligat să achite taxa de poluare contravin prevederilor art. 110 din Tratatul CE care interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, în condițiile în care pentru mașinile achiziționate din România, chiar și la mâna a doua, nu se percepe nici – un fel de taxă dacă sunt deja înmatriculate .
De asemenea, a arătat reclamantul că, în astfel de situații, conform jurisprudenței CJCE, judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, obligație care rezultă și din dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României precum și din Legea nr. 157/2006 de ratificare a Tratatului de Aderare a României la U.E., prin care statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității Europene înainte de aderare .
Prin urmare, reclamantul a concluzionat că taxa achitată pentru reînmatricularea în România a autoturismului a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art. 110 din Tratatul Comunității Europene.
De asemenea, a arătat că jurisprudența Curții europene este în sensul că ,obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență ,prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre ,rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.
La fel, a precizat reclamantul că regimul juridic instituit pentru autovehiculele importate și înmatriculate în România din Comunitatea Europeană este discriminatoriu de vreme ce acestea au fost deja înmatriculate în țările membre .
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 148 din Constituția României ,110 din Tratatul CE art. 117 lit.d din Codul de proc. fiscală. În susținerea acțiunii s-au depus înscrisurile de la filele 8-25 .
Prin întâmpinarea formulată la data de 14.11.2012 ,pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. Roșiori de V. a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca inadmisibilă susținând că nu este vorba de o plată efectuată ca urmare a aplicării eronată a prevederilor legale.
Pe fond, AFP a mun. Roșiori de V. a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată, susținând că reclamanta nu se află în vreun caz expres prevăzut de lege pentru a fi exonerat de plata taxei auto ,taxa colectată în temeiul OUG nr. 50/2008 fiind efectul cererii unilaterale a contribuabilului reclamant .
La data de 14.11.2012, pârâta AFP Roșiori de V. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru mediu ,susținând că taxa încasată de la reclamant nu este venit la bugetul consolidat al statului ci este o taxă încasată și administrată de Administrația F. pentru Mediu,astfel că sumele urmează a se restitui din contul Administrației F. pentru Mediu ce este deschis la unitățile de Trezorerie din cadrul DGFP.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii,Tribunalul reține că această excepție este nefondată din următoarele considerente ;
Prin decizia de calcul al taxei de poluare provenite de la autovehicule reclamantului i-a fost calculată o taxă de poluare de 5054 lei pentru autoturismul second –hand marca Mercedes Benz achiziționat în anul 2008 și o taxă de poluare de 2663 lei pentru autoturismul marca BMV achiziționat în anul 2010.
Plata acestor taxe era necesară reclamantului pentru a putea înmatricula autoturismele în România.
Potrivit art.117 alin.1 lit.d din Codul de procedură fiscală, se poate restitui, la cerere, debitorului fiscal suma plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale.
Potrivit art.135 din Codul de procedură fiscală „Dreptul contribuabilului de a cere compensarea sau restituirea creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 iunie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul de compensare sau restituire”.
In acest sens a fost pronunțata si Decizia nr. 24 din 14.11.2011 a ICCJ in soluționarea recursului in interesul legii promovat de Procurorul General al României
Cu privire la fondul cauzei ,examinând actele și lucrările dosarului instanța constată că reclamantul, în anul 2008 a achiziționat din Spania un autoturism second hand ,marca Merces Benz, înmatriculat în Spania în anul 2008, și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să plătească taxa de poluare, în cuantum de 5054 lei ,taxă achitată conf. chitanței . 3A nr._ din 12.12.2008, în contul Trezoreriei orașului Roșiori de V..
De asemenea, în anul 2010 a achiziționat autoturismul second hand ,marca BMW, înmatriculat în Germania în anul 2007, și pentru înmatricularea căruia în România a fost obligat să plătească taxa de poluare, în cuantum de 2663 lei ,taxă achitată conf. chitanței . 6 nr._ din 15.02.2008, în contul Trezoreriei orașului Roșiori de V..
Taxa de poluare a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008 și se percepe, potrivit dispozițiilor acesteia, doar pentru autoturismele produse în țară sau în alt stat membru U.E., dacă sunt înmatriculate pentru prima dată în România .
Actul normativ menționat exceptează de la plata taxei de poluare, autoturismele produse în România sau în alte state membre UE, dacă au fost anterior înmatriculate tot în România .
Reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, cum este și autoturismul reclamantului pentru care s-a achitat taxa de poluare, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second – hand deja înmatriculate în România și după adoptarea OUG nr. 218/2008, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
Ori, art. 110 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, interzice statelor membre de a aplica direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare .
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 90 din Tratatul CE este evidentă.
În această situație, față de scopul urmărit prin adoptarea OUG 50/2008, potrivit principiului „ poluatorul plătește, o astfel de taxă de poluare trebuia instituită pentru toate autoturismele aflate în trafic și nu doar pentru cele înmatriculate după data de 1 iulie 2008.
Însă, față de împrejurarea că taxele au fost achitată de reclamant la în anul 2010, compatibilitatea OUG 50/2008 cu prevederile comunitare incidente, trebuie examinată prin raportare la modificările aduse prin OUG nr. 218/2008.
Astfel, prin OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa de poluare pentru autoturismele noi, Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm 3 care se înmatriculează pentru prima dată în România, în perioada 15.12.2008 – 31.12.2008, așa încât consumatorii sunt direcționați fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism deja înmatriculat în România .
Mai mult, prin aceste prevederi, se protejează producția internă, împrejurare ce rezultă și din preambulului OUG 218/2008 în care se relevă scopul urmărit de Guvernul României la adoptarea acestei ordonanțe de urgență, respectiv luarea măsurilor care să asigure păstrarea locurilor de muncă în economia românească.
Prin urmare, apreciază instanța că prin aceste modificări aduse OUG nr. 50/2008, taxa de poluare încalcă prevederile art. 110 din Tratatul CE, întrucât instituie atât o discriminare între autoturismele second – hand înmatriculate deja într-un stat membru al uniunii europene și care se înmatriculează în România și autoturismele second – hand deja înmatriculate în România și, mai mult, există și o discriminare între o anumită categorie de autoturisme noi,, cu caracteristicile celor produse în România și restul autoturismelor noi.
Ori, este evident că această discriminare a fost introdusă de către legiuitor cu intenția declarată de protejare a industriei interne, ceea ce denotă incompatibilitatea acestei forme a taxei de poluare cu dreptul comunitar.
În consecință, constatând că taxa achitată de reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratat CE precum și faptul că începând cu data de 1.01.2007, data la care România a aderat la Uniunea Europeană, reglementările comunitare sunt direct aplicabile în ordinea juridică internă, având prioritate față de dispozițiile interne, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 11 alin. 1 și 2, art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție și din prevederile Legii 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, instanța apreciază acțiunea întemeiată, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, forței de muncă și capitalului.
De asemenea, OUG nr.50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin. 4 prevede că „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu”.
Totodată Normele Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008 aprobate prin HG nr.686/24.06.2008 dispun în art.3 alin.6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu” deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art.3 alin.1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent dar se virează în contul Administrației F. pentru Mediu.
În consecință, Administrația F. pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
În raport de cele expuse, Tribunalul constatând că taxa de poluare achitată de reclamant pentru înmatricularea celor două autovehicule în țară a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 110(fost 90 ) din Tratat, urmează să admită acțiunea reclamantului, și să dispună obligarea pârâtei Administrația Finanțelor publice Roșiori de V. la restituirea taxei de poluare în cuantum de 5054 lei încasată cu chitanța . 3A nr._/12.12.2008 și a taxei de poluare în cuantum de 2663 lei achitată cu chitanța . nr._/15.02.2010 cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală în favoarea reclamantei.
De asemenea, va fi admisă, în temeiul prevederilor art.63 Cod procedură civilă, cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiori de V. și obligată chemata în garanție, să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Roșiori de V. suma de 5045 lei și a sumei de 2663 lei cu dobânzi legale conform codului de procedură fiscală în favoarea pârâtei reprezentând contravaloarea taxei de poluare, cu motivarea că, taxa de poluare nu se face venit la bugetul de stat, ci constituie venit la Fondul de Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.”
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Finanțelor Publice Roșiorii de V. a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și fiscal la data de 29.01.2012, sub nr._, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată..
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea pronunțată în cauză este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă).
Astfel, în mod greșit și cu aplicarea eronată a art. 25 și 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța a admis acțiunea intimatului-reclamant, deoarece taxa de poluare instituită de dispozițiile OUG 50/2008 nu poate fi asimilată impozitelor interne, această taxă fiind percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme, care, prin înmatricularea acestora în România, înțeleg să le utilizeze pe teritoriul României, contribuind astfel la poluarea mediului.
A mai arătat recurenta-pârâtă că această taxă nu este percepută doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze în România autoturisme second-hand, importante din Uniunea Europeană, ci tuturor persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România și Comisia Europeană, astfel încât nu se poate aprecia că ar contraveni legislației comunitare.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299-316 Codul de procedură civilă.
La data de 23.07.2013, intimatul-reclamant H. I. S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, ca legală și temeinică, susținând că acțiunile având ca obiect restituirea taxei de poluare sunt admisibile dacă au fost formulate în interiorul termenului de prescripție prevăzut de Codul de procedură fiscală, după îndeplinirea procedurii administrative prealabile, respectiv formularea unei cereri de restituire a taxei de poluare, care să ofere administrației fiscale posibilitatea de a evita litigiul fiscal, iar atâta timp cât contribuabilul se afla în posesia refuzului explicit al organului fiscal de a restitui o taxă prelevată cu încălcarea dreptului european, acțiunea în contencios fiscal este admisibilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a achitat taxe de poluare prin chitanța . nr._/12.12.2008 și prin chitanța . nr._/15.02.2010, în baza Deciziei de calcul emisă de AFP Roșiorii de V.. Reclamantul nu a contestat această taxă și prin urmare nu se impunea parcurgerea procedurii de contestare prevăzută de art.205 respectiv 209 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, ci a solicitat restituirea taxei, la data de 16.10.2012.
În ceea ce privește fondul pretențiilor deduse prin cererea de chemare în judecată, Curtea constată că în mod întemeiat a apreciat instanța de fond că dispozițiile art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 sunt contrare prevederilor art. 117 din T.F.U.E., astfel că se impune restituirea taxei de poluare achitate de intimatul reclamant în baza acestor dispoziții.
Sub acest aspect, este de subliniat că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Curtea reține că dispozițiile art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, reluate în cuprinsul dispozițiilor art. 110 TFUE, interzic statelor membre să aplice direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Se observă că obligația de plată a taxei de poluare este datorată, astfel cum prevede art. 4 din O.U.G. nr.50/2008, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire în art. 3 și 9.
Dacă în privința autoturismelor noi O.U.G. nr.50/2008 nu instituie un tratament juridic diferențiat, se observă că în privința autoturismelor vechi, care au fost înmatriculate anterior într-unul din statele membre U.E., cu excepția României, legiuitorul a înțeles să condiționeze circulația autoturismului de plata unei contribuții pecuniare substanțiale, intitulată taxă de poluare. Este evident în atare context că măsura impusă descurajează libera circulație a acestor bunuri în spațiul comunitar.
Sub acest aspect curtea ia act că prin hotărârea pronunțată la 29.03.2012, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Împrejurarea că reclamantul s-a prezentat de bună voie și a achitat taxa nu conduce la inaplicarea dispozițiilor art.124 din OG nr.92/2003, potrivit cărora:“1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege.
Pe de altă parte, având în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, dobânda legală curge de drept, întrucât, având în vedere obiectul cauzei, refuzul nejustificat de soluționare a cererii de restituire, nu este necesară emiterea unei decizii privind stabilirea accesoriilor.
Pentru aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea, va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.p.c., va obliga recurenta-pârâtă la 400 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant, reprezentând c/v onorariu avocat, potrivit chitanței nr.504/03.07.2013 depusă la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-pârât SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL ROȘIORII DE V., cu sediul în Roșiorii de V., jud. Teleorman, împotriva sentinței civile nr. 1229/13.12.2012, pronunțată de Tribunalul Teleorman, Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant H. I. S., cu domiciliul în Roșiorii de V., .. 69, jud. Teleorman și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, ca nefondat.
Obligă recurenta la 400 lei, cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
H. P. G. A. F. D. M. B.
Grefier,
E. S. M.
Red. și dact. jud. H.P./gref. E.S.M.
2 ex./
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2557/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 2359/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
