Pretentii. Decizia nr. 2359/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2359/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 2420/98/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2359
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Judecător D. C. V.
Judecător D. G. S.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S., împotriva sentinței civile nr. 3095/05.11.2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. S. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A FONDULUI PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, prin cererea de recurs formulată s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă iar la data de 16.05.2013, intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, într-un exemplar.
Reținând că în cauză s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și reține cererea de recurs spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea formulată la data de_ reclamantul S. S., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S., a solicitat obligarea acesteia la restituirea sumei de 3852 lei reprezentând contravaloare taxă poluare pentru autovehicul, încasată necuvenit, achitată cu chitanța nr._/10.01.2012, actualizată cu indicele de inflație de la data achitării sumei și până la data restituirii efective precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Prin sentința civilă nr. 3095/05.11.2012 Tribunalul Ialomița – Secția civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 3.852 lei, reprezentând taxă poluare auto, sumă actualizată cu indicele de inflație aferent începând cu data de 10.01.2012 și până la plata efectivă a debitului.
Totodată, a admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRATIEI FONDULUI PENTRU MEDIU, formulată de pârâta A. S. și a oblaigat chemata în garanție să plătească pârâtei suma la care aceasta din urmă a fost obligată către reclamant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat dintr-un stat comunitar, Germania, un autovehicul second hand marca WOLKSVAGEN, nr.identificare-. WV1ZZZDZXH026472 pentru care a fost condiționată să achite suma de 3.852 lei, potrivit chitanței nr._/10.01.2012, cu titlul de taxă pentru emisii poluante, suma respectivă fiind calculată și percepută potrivit deciziei de calcul al taxei pentru emisii poluante pentru autovehicule emise de pârâtă.
Instanța constată că prin Legea nr.9/2012, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2012, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .
Pârâta a declarat recurs împotriva sentinței, arătând că în cuprinsul acțiunii, reclamantul face in tot cuprinsul acțiunii referire la obligativitatea respectării tratatelor europene, insa taxa achitata de reclamant s-a efectuat in baza dispozițiilor Legii nr.9/2012, care abroga prevederile OUG nr.50/2008.
In aceste condiții, toate precizările vis a vis de practica Uniunii Europene, potrivit căreia prevederile OUG nr.50/2008 sunt neconforme cu legislația europeana. nu are suport, deoarece acest act normativa fost abrogat anterior emiterii Deciziei de calcul al taxei depoluare, iar întemeierea unei acțiuni pe acte normative abrogate apare ca neîntemeiata.
Mai arată recurenta că din jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniul exercitat prerogativelor suverane ale statelor membre.
În relație cu art.90 din Tratatul CE, se observa ca un stat membru are voie sa perceapă o taxa de prima înmatriculare a unui autovehicul în statul respectiv, cu condiția ca taxa sa fie conforma cu art. 90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre.
De asemenea, din H.G. Nr.686/2008 rezulta ca nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediul anual si starea generala standard si reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului poluatorul plătește principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Mai mult decât atât, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art. 13 din O.G. Nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform căruia: „interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului așa cum este exprimata in lege”.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 07.04.2011 în cauza T. vs. Statul român și ulterior în cauza N. vs. Statul român, în care s-a reținut că taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrară art. 110din TFUE. Așa fiind, soluția instanței cu privire la obligația de restituire a sumelor încasate este corectă, fiind în acord cu normele dreptului comunitar, toate criticile recurentei cu privire la acest aspect fiind nefondate.
Chiar dacă reclamantul și-a motivat pretențiile plecând de la prevederile OUG nr. 50/2008, iar nu pe dispozițiile Legii nr. 9/2012, aplicabile în cauză, Curtea observă că taxa specială prevăzută de acest din urmă act normativ are același regim juridic cu cea anterioară, în condițiile în care prin art. 1 din OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea ei până la 01.01.2012 situație în care rațiunile expuse în considerentele celor două decizii ale CJUE rămân aplicabile.
În plus, Curtea observă că instituirea unei taxe este opțiunea legiuitorului național, însă această opțiune nu trebuie să contravină normelor comunitare ce sunt obligatorii pentru toate autoritățile române, inclusiv pentru recurentă.
Având în vedere cele de mai sus, Curtea va înlătura toate susținerile recurentei și pe cale de consecință va respinge ca nefundat recursul, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S., împotriva sentinței civile nr. 3095/05.11.2012, pronunțată cu intimatul-reclamant S. S. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A FONDULUI PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 Mai 2013.
Președinte, I. R. | Judecător, D. C. V. | Judecător, D. G. S. |
Grefier, M. D. |
Red./Tehnored R.I.
2 ex.
………………………….
Tribunalul Ialomița
Jud. M. A. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3451/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2244/2013.... → |
|---|
