Pretentii. Decizia nr. 2015/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2015/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 1638/116/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR. 2015
Ședința publică de la 13 mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: N. V.
JUDECĂTOR: I. M. C.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI OLTENIȚA împotriva sentinței civile nr. 1685/16.10.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimatul reclamant B. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, în eventualitatea prezentării părților.
La a doua strigare au lipsit părțile.
Curtea reține că s-a solicitat, conform art. 242 alin 2 Cod de procedură civilă, judecarea în lipsă și, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin cererea, așa cum a fost precizată la data de 16.07.2012, introdusă la Tribunalul Călărași la data de 12.06.2012 și înregistrată sub nr._, reclamantul B. C., domiciliat în municipiul Oltenița, . nr.2E, jud. Călărași, a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a munic. Oltenița, cu sediul în Oltenița, . 1, jud. Călărași, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 4.638 lei reprezentând taxă de poluare și a cheltuielilor de judecată în sumă de 639,3 lei.
Prin sentința civilă nr._ tribunalul a respins excepțiile inadmisibilității și tardivității invocate de pârâta A.F.P. Oltenița, a admis acțiunea formulată de reclamantul B. C. împotriva pârâtei A.F.P. a munic. Oltenița și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 4.638 lei achitată cu titlu de taxă de poluare și a sumei de 639,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că reclamant a achiziționat dintr-un stat membru UE un autoturism second hand, cu datele de identificare arătate, dovedite cu actele atașate în copie.
Pentru a înmatricula autovehiculul în România, reclamantul arată că a fost obligat la achitarea unei taxe de poluare în cuantum de 4.638 lei conform OUG nr. 50/2008, achitată cu chitanța anexată în copie.
Se mai arată de reclamant, că a formulat o cerere pârâtei AFP Oltenița pentru restituirea taxei de poluare, iar cu adresa nr._/09.05.2012 ia respins cererea motivat de faptul că taxa a fost percepută legal.
Astfel, se arată de reclamant că potrivit dispozițiilor art. 148 al.2 din Constituția României și în raport de dispozițiile art..90 și art.28 din Tratatul Comunității Europene, prevederile OUG nr. 50/2008 sunt inaplicabile.
Mai arată reclamantul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.148 al.2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constitutive ale UE au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Ca urmare a efectului direct al art.90 (1) din Tratat, reclamantul solicită să se constate că prevederile fiscale invocate de pârâtă nu pot fi aplicabile. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată, a fost încasată în contul bugetului de stat, cu încălcarea art. 90(1) din Tratat.
Față de considerentele menționate, reclamantul solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, a invocat dispozițiile art.148 din Constituția României, OUG nr. 50/2008, art.. 90 din TCE, art.110 din TFUE, Legea nr.554/2004, art.117 alin.1 lit d din OG nr.92/2003.
In dovedirea acțiunii a depus înscrisuri în copie.
A solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242(2) Cod pr.civilă.
In termen legal, pârâta AFP a munic. Oltenița, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului pe cale de excepție.
S-a invocat de pârâtă excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului în raport de dispozițiile art. 205 și urm. Cod pr.fiscală coroborate cu cele ale art.7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că acesta nu a formulat plângere prealabilă în sensul legii contenciosului administrativ, în termen legal, împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare.
Prin completarea la întâmpinarea formulată, pârâta a mai susținut și că cererea reclamantul este tardiv formulată, deoarece procedura de contestare a deciziei de calcul a taxei de poluare trebuie parcursă de în termen de 30 de zile de la emitere, sub sancțiunea decăderii.
Pe fondul cauzei, apreciază netemeinică acțiunea formulată, deoarece susține că este compatibilă taxa de poluare cu prevederile dreptului comunitar, nefiind încălcate dispozițiile art.90 din tratat.
In drept a invocat dispozițiile art. 115 – 118 Cod pr.civilă.
In susținerea întâmpinării a depus înscrisuri în copie.
A solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 alin.2 C...
Tribunalul a analizat cu prioritate conform art.137 Cod pr.civilă, excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinarea așa cum a fost completată.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, în raport de obiectul acțiunii și dispozițiile legale aplicabile, tribunalul urmează a o respinge pe motiv că nu se aplică procedura fiscală invocată de pârâtă, ci se aplică normele dreptului comunitar invocate de aceasta în acțiunea introductivă, conform dispozițiilor art.148 din Constituția României, deoarece se constată prezent conflictul între norma internă și cea comunitară invocată de reclamant. Mai mult, această problemă a fost tranșată printr-un RIL din anul 2011, care a statuat că nu este necesară parcurgerea unei proceduri de contestare împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare emisă de organul fiscal.
Referitor la excepția tardivității, urmează a o respinge pentru aceleași considerente sus prezentate, deoarece în lipsa unei obligații de parcurgere a procedurii administrative de contestare, nu se poate pune problema termenului de decădere din dreptul de a solicita restituirea taxei de poluare.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand, cu datele de identificare dovedite cu actele de proveniență ale autoturismului depuse în copie la dosar, iar în România a plătit o taxă specială pentru prima înmatriculare a acestui autoturism în cuantum de 4.638 lei, achitată cu chitanța depusă în copie.
Reclamantul consideră că această taxă este discriminatorie în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prevederile art.90 al.1 ale Tratatului de Instituire a Comunității Europene, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar, în raport de dreptul intern.
Reclamantul a solicitat instanței să fie obligată pârâta la restituirea sumei arătate, pentru considerentele arătate.
Tribunalul reține că taxa de poluare introdusă prin OUG nr.50/2008, stabilește obligația de achitare, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia, dar și faptul că suma achitată cu acest titlu se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin dispozițiile art. 4 din OUG nr. 50/2008 s-a prevăzut că, obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art. 3 și 9 din ordonanță.
Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de l iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.90 paragraf 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare potrivit căruia statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui astfel de impozite și sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne ale OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională, cât și pentru autovehiculele second - hand provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state, nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate în țară.
Potrivit art.148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin tratatele la care este parte și care fac parte din dreptul intern.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007, sunt activate dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu, prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat, să aplice procedurile naționale de așa manieră, ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Guvernului însuși, dar și organelor componente ale acestuia, care sunt autoritățile fiscale.
Potrivit OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M (1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere, precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art3).
Autoturismul reclamantului se constată că nu intra în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit. a) fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second - hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1), rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, fiind înmatriculate. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1).
Se mai constată faptul că, scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG nr. 50/2008, în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia, ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Tribunalul constată că, într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct, dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE, nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG nr.50/2008 este contrară dispozițiilor art.90 din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care reclamantul a achitat taxa de poluare supusă analizei de legalitate în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE hotărârea din 7 mai 1987. cauza 193/85, Cooperativa Co - Frutta SRL c. Amministrazione della finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.).
discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr.50/2008, rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, dispozițiile art.4 lit. a din OUG nr.50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cel similare autohtone, care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție, care a decis în cauze similare că, o taxă de înmatriculare este interzisă, dacă este percepută asupra autoturismelor second - hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că, valoarea taxei determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului, nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second - hand similare, care sunt deja înmatriculate în statul membru și care au fost importate.
In consecință, dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second - hand, încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art.90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu, are caracter prioritar și prevalează legii interne.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care, odată cu aderarea la Uniunea Europeană, fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, tribunalul urmează a admite cererea formulată de reclamantul B. C. împotriva pârâtei A.F.P. a munic. Oltenița.
Urmează a respinge excepțiile inadmisibilității și tardivității invocate de pârâta A.F.P. Oltenița.
Urmează a admite acțiunea formulată de reclamantul B. C. împotriva pârâtei A.F.P. a munic. Oltenița.
Urmează a obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 4.638 lei achitată cu titlu de taxă de poluare.
În baza art.274 alin.1 C.., urmează a obliga pârâta către reclamant la plata sumei de 639,3 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI OLTENIȚA și a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea recursului său, această pârâtă a arătat că instanța de fond s-a pronunțat cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motivându-și soluția pe faptul că autoritățile fiscale și-au încălcat obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar și de a înlătura prevederile legii fiscale interne contrare normelor dreptului comunitar.
Or, taxa de poluare a fost percepută în baza unor acte normative în vigoare la momentul stabilirii taxei.
Dispozițiile art. 90 din Tratat nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de poluare se plătește de către toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România.
Obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art. 148 alin. 2 din Constituție, și cea specială, prevăzută de art. 90 paragraful 1 din tratatul Comunității Europene, revine exclusiv Parlamentului, nu și instanțelor judecătorești sau pârâtelor, în calitate de autorități fiscale, după cum greșit a reținut instanța de fond.
Față de motivarea tribunalului privind caracterul discriminatoriu al taxei de poluare, recurenta a arătat că regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România.
Legislația europeană nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Intimatul-reclamant legal citat nu s-a prezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare.
Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041 C.pr.civ. și cu precădere prin prisma criticilor aduse sentinței de către recurente, Curtea apreciază recursurile acestora ca nefondate, pentru următoarele considerente și cu următoarele amendamente în privința argumentării instanței de fond:
1. Principala critică adusă de recurente sentinței tribunalului se referă la faptul că nu este în căderea nici a autorităților fiscale și nici a instanțelor judecătorești să procedeze la analiza compatibilității reglementării fiscale naționale cu prevederile dreptului comunitar și, urmare a acestei analize, să acorde prioritate reglementării comunitare.
Curtea observă că recurentele nu aduc nici un fel de argumente în sprijinul susținerilor lor, ignoră jurisprudența comunitară conturată cu privire la exact acest aspect, invocată pe larg de tribunal în argumentarea soluției pronunțate.
Se impune astfel a fi reiterate prevederile art. 148 alin. 2 din Constituția României, potrivit cărora „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” - și legislația comunitară, astfel cum este aceasta interpretată jurisprudențial de CJCE, legislație cu caracter obligatoriu și care prevalează asupra reglementării din dreptul național.
Referitor la aplicabilitatea necondiționată a reglementării fiscale naționale, invocată de recurente, Curtea subliniază că obligația de aplicare cu prioritate a reglementărilor comunitare nu incumbă doar jurisdicțiilor naționale, ci și celorlalte puteri ale statului în exercitarea propriilor atribuții.
Prin urmare, în aprecierea caracterului legal/nelegal al taxei percepută de pârâta recurentă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI OLTENIȚA, trebuie ca ea să se raporteze la legislația comunitară, neputându-se deroba de aceasta prin invocarea respectării reglementării interne, fără a proceda, ca pas imediat următor, la cercetarea conformității acestei reglementări cu reglementările comunitare primare și, finalmente, la a da eficiență efectului direct al acestora din urmă.
Efectul direct al alin. 1 al art. 90 din Tratat a fost recunoscut de CJCE în cauza C-57/65 Lütticke GmbH v. Hauptzollamt Sarrelouis, în care a statuat că textul menționat produce efecte directe și dă naștere unor drepturi individuale pe care instanțele naționale trebuie să le protejeze.
De asemenea, în cauza Amministrazione delle Finanze dello Stato v Simmenthal SpA C-106/77, CJCE a statuat că o instanță națională chemată să aplice, în limitele jurisdicției sale, prevederile comunitare este obligată să confere efect deplin acestora, chiar refuzând aplicarea legislației naționale în măsura în care aceasta vine în conflict cu reglementarea comunitară, chiar adoptată ulterior, fără să fie nevoie să solicite sau să aștepte abrogarea prevederii neconforme fie pe cale legislativă, fie pe calea controlului de constituționalitate.
Desigur că punerea reglementării naționale în acord cu reglementarea comunitară este în competența exclusivă a puterii legiuitoare, însă în speță se pune în discuție aplicarea reglementărilor incidente și respectarea ierarhiei acestora, la o cauză concretă, iar nu modificarea legislației.
2. Trecând la analiza de fond a neconformității taxei de poluare cu prevederile art. 110 TFUE, instanța consideră că se impun câteva considerațiuni în privința soluției tribunalului în lumina Hotărârii din 7 aprilie 2011 a CJUE, T., C-402/2009.
CJUE a reținut că „din punct de vedere formal, regimul de impozitare instituit prin OUG nr. 50/2008 nu face vreo deosebire nici între autovehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule, în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor. Astfel, taxa în cauză este datorată independent de cetățenia sau naționalitatea proprietarului vehiculului menționat, de statul membru în care acest vehicul a fost produs și de împrejurarea dacă este vorba despre un vehicul cumpărat pe piața națională sau importat”, însă „chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale (Hotărârea din 5 octombrie 2006, Nádasdi și Németh, C‑290/05 și C‑333/05, punctul 47)”.
Analizând dacă taxa de poluare, în versiunea inițială, chestionată în prezenta cauză, creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, CJUE a stabilit că „un sistem precum cel instituit prin OUG nr. 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea și la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008”.
În continuare, CJUE reafirmă că, în ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri, aprecieri care însă, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie să fie lipsite de efectul descurajării vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Analizând din această perspectivă reglementarea națională, CJUE a statuat că „rezultă fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre”.
În concluzie, curtea europeană a stabilit că, deși taxa de poluare aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008, a statuat că, prin nivelul la care poate ajunge în anumite situații taxa, are ca efect descurajarea punerii în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechie și aceeași uzură de pe piața națională.
Reținând toate aceste considerente, Curtea apreciază recursurile pârâtelor ca neîntemeiate, urmând a le respinge, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI OLTENIȚA împotriva sentinței civile nr. 1685/16.10.2012, pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu Intimatul reclamant B. C., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. O. N. I. M.
V. C.
GREFIER,
F. V. M.
Red, dact, Judecător O. S.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 3137/2013.... | Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... → |
|---|
