Conflict de competenţă. Sentința nr. 2356/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2356/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-09-2013 în dosarul nr. 24467/301/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2356
Ședința publică din 2.09.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: U. D.
GREFIER: I. C. D.
****************
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu și Judecătoria Sectorului 3 București în soluționarea cauzei privind pe petentul C. D. I. și intimata C. SA C..
Fără citarea părților conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr._/1748/2012 la data de 03.12.2012, petentul C. D. I. a solicitat anularea procesului – verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii . nr._/14.11.2012 încheiat de intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. (C.) - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatica – C..
În motivare se arată că, prin procesul – verbal . nr._/14.11.2012, aflat în copie la dosar (fila 5), s-a consemnat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a circulat pe A2-km 12+450 m, Glina, județul Ilfov, fără a deține rovinietă valabilă.
Se mai arată că procesul verbal contestat nu corespunde din punct de vedere formal cerințelor impuse de disp. art. 17 din OG 2/2001 și anume lipsește semnătura agentului constatator, aceasta atrăgând sancțiunea nulității.
În drept, petentul a invocat dispozițiile O.G. nr.2/2001, OG 15/2002 și OUG 195/2002.
Prin sentința civilă nr. 2634/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru stabilirea competenței instanța a avut în vedere și dispozițiile Hotărârii de Guvern nr. 337 din 09 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările și completările ulterioare.
Această instanță a reținut că sunt incidente dispozițiile art. XXIII al.1 din Leg. 2/2013, întrucât prin interpretarea literală a textului normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „ procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, iar pe de altă parte, „la căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal în curs de judecată la data schimbării potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite” ambele teze conformându-se însă reguli potrivit căreia ele „se judecă de instanțele devenite competente să le judece” legiuitorul dorind astfel că asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de judecată atât pe orizontală cât și pe verticală.
De altfel, acest aspect este elocvent și din perspectiva dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece, în opinia instanței, folosirea în cuprinsul art. XXIII alin.(1), prima teză, Capitolului III - Dispoziții finale și tranzitorii – din Legea nr.2/2013, a ambelor noțiuni, materie contravențională și, respectiv, materia contencios administrativ și fiscal, ar fi fost redundantă, întrucât normele înscrise într-un astfel de capitol cuprind, potrivit art. 54 alin.(1) și art. 55 alin.(1) din Legea 24/2000, atât măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ, cât și măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, astfel că, prin natura lor, normele ce se înscriu în capitolul - Dispoziții finale și tranzitorii - au atributul de a îngloba toate ipotezele regăsite în actul normativ la care se referă, o reiterare a ipotezelor din dispozițiile de fond ale actului normativ în cuprinsul dispozițiilor finale și tranzitorii ale aceluiași act normativ fiind superfluă. În acest context, este evident de ce legiuitorul a optat pentru folosirea unei sintagme cu caracter general, respectiv „procesele în primă instanță”.
În aceeași ordine de idei, instanța a apreciat că dacă s-ar putea vorbi de o limitare a aplicării dispozițiilor art. XXIII alin.(1) din Legea 2/2013, în raport de distincția materie contravențională / materia contencios administrativ și fiscal, această limitare se poate referi exclusiv la teza a II-a a art. XXIII alin.(1) („ precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal„), în sensul că doar instanțele, astfel învestite, ce judecă în materia contenciosului administrativ și fiscal, și nu și cele care judecă, în căile de atac, în materie contravențională, pot dispune potrivit art. XXIII alin.(4) din Legea nr.2/2013. Însă, și sub acest aspect, instanța a apreciat că dispozițiile art. 34 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt lămuritoare.
Prin sentința civilă nr._/11.07.2013 Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că potrivit dispozițiilor art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 plângerea împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției se înaintează spre soluționare judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
În speță, instanța a reținut că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul – verbal contestat este A2-km 12+450 m, Glina, județul Ilfov competența de soluționare a prezentei plângeri contravenționale aparținând Judecătoriei Cornetu.
Dispozițiile art.101 din O.G. nr.15/2002 au fost introduse prin Legea nr.2/2013 și au intrat în vigoare începând cu 15.02.2013. Însă, la data formulării plângerii contravenționale și înregistrării pe rolul Judecătorei Cornetu, respectiv la data de 03.12.2012 erau în vigoare dispozițiile art.32 alin.(2) din O.G. nr.2/2001 care sunt incidente în cauză.
Conform art.725 alin.(2) din C.proc.civ. în vigoare la data sesizării Judecătoriei Cornetu (03.12.2012), procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe.
În concluzie, dispozițiile art.101 din O.G. nr.15/2002 nu sunt de imediată aplicare și nu se aplică proceselor începute anterior intrării sale în vigoare.
Pe de altă parte instanța a reținut că nici dispozițiile art. XXIII alin.1 din Legea nr. 2/01.02.2013 nu se aplică, întrucât se referă la procesele în materia contenciosului administrativ, aflate în primă instanță la data schimbării competenței prin acest act normativ.
Analizând coroborat aceste dispoziții cu cele ale art. III din Secțiunea 2 privind modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal din Legea nr. 2/01.02.2013, s-a reținut (prin interpretare literară și sistematică) faptul că legiuitorul a înțeles să opereze o distincție între materia contravențională și cea a contenciosului administrativ.
Întrucât art. XXIII alin.1 și 4 din Legea nr. 2/01.02.2013 are un caracter derogatoriu, fiind o normă specială, de strictă interpretare, este aplicabil doar în materia contenciosului administrativ.
Astfel, instanța a apreciat că la data sesizării primei instanțe cu plângerea contravențională erau aplicabile dispozițiile generale ale art. 32 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea stabilește că revine Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a prezentei plângeri, pentru următoarele considerente:
Astfel cum au reținut și instanțele sus menționate, Curtea constată că prin art. III din Legea nr.2/2013 se prevede că plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art.10 din OG nr.15/2002 se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, ceea ce reprezintă o derogare de la principiul stabilit prin art.32 din OG.nr.2/2001, conform căruia plângerea contravențională se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Însă, constată Curtea că dispozițiile art. III din Legea nr.2/2013 nu se aplică decât plângerilor contravenționale formulate după ., nefiind incidente plângerilor contravenționale în curs de soluționare, astfel că soluția de dezînvestire, pronunțată de Judecătoria Cornetu în temeiul dispozițiilor art.XXIII din Legea nr.2/2013, este greșită.
După cum rezultă explicit din cuprinsul art.XXIII din Legea nr.2/2013 desesizarea și înaintarea cauzelor pe cale administrativă instanțelor devenite competente în baza actului normativ citat nu operează decât în privința proceselor în materia contenciosului administrativ și fiscal, în primă instanță, precum și a căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal și nicidecum în materie contravențională.
O atare concluzie rezidă și din faptul că dispozițiile art.XXIII din Legea nr.2/2013 constituie norme de excepție de la principiul determinării competenței instanței în raport de normele în vigoare la data sesizării instanței și ca orice dispoziții derogatorii sunt de strictă interpretare și aplicare.
Ca atare, din moment ce însuși legiuitorul tratează distinct în cuprinsul Legii nr.2/2013 materia contravențională de materia contenciosului administrativ și prevede, prin art.XXIII, soluția de degrevare doar în procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, aflate în primă instanță sau în căile de atac, este evident că dispozițiile anterior menționate nu constituie un temei pentru dezînvestirea Judecătoriei Cornetu.
Față de aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001, curtea va înainta dosarul Judecătoriei Cornetu, instanță în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită fapta sancționată prin procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe petentul C. D. I., domiciliat în București, .. 12, ., ., sector 3, și intimata C. SA C., cu sediul în București, .. 401A, sector 6, la Judecătoria Cornetu - Ilfov.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 2.09.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
U. D. I. C. D.
Red. U.D.
Tehnodact. I.C.D.
4 ex.
| ← Alte cereri. Decizia nr. 4144/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Despăgubire. Decizia nr. 3888/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
