Pretentii. Sentința nr. 3496/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3496/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-11-2013 în dosarul nr. 4815/2/2013
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3496
Ședința publică de la 12 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii promovate de reclamantul JUDEȚUL DÂMBOVIȚA, prin Consiliul Județean Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde reclamantul, prin consilier juridic R. D., care depune delegație, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Având cuvântul, reclamanta, prin consilier juridic, arată că, în opinia sa, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Curtea, verificându-și din oficiu competența potrivit art. 131 din Codul de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza de față, fiind vorba despre un litigiu derivat din executarea unui contract de finanțare fonduri europene și față de prevederile art. 10 alin. 11 și 3 din Legea nr. 554/2004.
Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Curtea, în temeiul art. 258 raportat la art. 255 din Codul de procedură republicat, încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra excepțiilor lipsei de interes și prematurității introducerii acțiunii invocate de pârât prin întâmpinare și asupra fondului.
Reclamantul, prin consilier juridic, solicită respingerea excepțiilor invocate prin întâmpinare, învederând că pârâtul se află în eroare cu privire la procedura aplicabilă în speță, făcând trimitere la procedura pe care ar fi trebuit să o urmeze reclamantul în cazul în care pârâtul ar fi emis o notă de stabilire a unei corecții financiare în baza OUG nr. 66/2011. Precizează că în cazul reclamantului s-a aplicat art. 9 din OUG 66/2011, iar pârâtul a aplicat reducerea procentuală anterior efectuării plății și a formulat invitația la conciliere în temeiul art. 7201 din Codul de procedură civilă; urmare invitației la conciliere din ianuarie 2013, constatată printr-un proces verbal, pârâtul l-a înștiințat pe reclamant, printr-o adresă, că nu se va mai aplica acea reducere procentuală de 5% la contractul de servicii. Este adevărat că pârâtul a menționat că va emite o altă notă, însă până la această dată nu s-a făcut o nouă invitație la conciliere, cum s-ar fi impus. Având în vedere că pârâtul nu a restituit suma de 97.203,45 lei, reținută în mod nelegal, precum și faptul că acesta a recunoscut prin adresa comunicată reclamantului că nu va mai aplica reducerea procentuală, reclamantul, prin consilier juridic, solicită admiterea acțiunii și, în consecință, să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 97.203,45 lei, inclusiv TVA, reprezentând reducerea procentuală de 5% aplicată pentru contractul de servicii nr. 320/2009, la considerarea sumei de 97.203,45 lei ca fiind cheltuieli eligibile ocazionate de derularea contractului de finanțare și la recunoașterea faptului că unitatea administrativ teritorială Județul Dâmbovița a respectat prevederile OUG nr. 34/2006 în procedura de atribuire a contractului de servicii. Reclamantul, prin consilier juridic, solicita obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 09.07.2013, reclamantul Județul Dâmbovița a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la restituirea sumei de 97.203,45 lei (inclusiv TVA), reprezentând reducerea procentuală de 5% aplicată pentru contractul de servicii nr. 320/27.08.2009, încheiat în cadrul contractului de finanțare nr. 1414/15.04.2011, obligarea pârâtului la considerarea sumei de 97.203,45 lei ca fiind cheltuieli eligibile ocazionate de derularea contractului de finanțare, recunoașterea de către pârât a faptului că UAT Județul Dâmbovița și-a îndeplinit obligațiile asumate, în calitate de beneficiar, prin contractul de finanțare nr. 1414/15.04.2011, în sensul că a respectat prevederile OUG nr. 34/2006 în procedura de atribuire a contractului de servicii nr. 320/27.08.2009.
În motivare, reclamantul a arătat că, în urma verificării cererii de rambursare nr. 1 formulată în cadrul contractului de finanțare încheiat între părți, a fost convocat la conciliere de către pârât, care a identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice, aferente contractului de servicii nr. 320/27.08.2009, și a aplicat o reducere procentuală de 5% în baza art. 6 alin. 3 din OUG nr. 66/2011. Ca urmare a concilierii, pârâtul a comunicat nota nr. 4073/18.01.2013, de propunere spre anulare a notei inițiale privind aplicarea reducerii procentuale și emitere a unei noi note privind aplicarea acesteia, care să conțină încadrarea corectă a faptei și a sancțiunii aplicate.
A susținut că în mod eronat s-a reținut încălcarea prevederilor art. 199 alin. 3 din OUG nr. 34/2006 în procedura de atribuire a contractului nr. 320/27.08.2009, menționând că în speță s-a organizat un concurs de soluții, factorii de evaluare și algoritmul de calcul fiind clar prezentați în nota justificativă, cu respectarea prevederilor OUG nr. 34/2006, secțiunea a 8-a. A subliniat că în cadrul concursului de soluții se solicită prezentarea unei „documentații de concurs”, nu a unei „documentații de atribuire”, iar aceasta trebuie să respecte prevederile art. 133 din ordonanță, și nu ale art. 199 alin. 3, invocat de autoritate, respectiv trebuie să se indice ansamblul cerințelor pe baza cărora concurenții urmează să elaboreze și să prezinte proiectul, lucru pe care autoritatea contractantă l-a făcut prin nota justificativă.
A mai arătat că evaluarea concursului de soluții s-a realizat conform art. 138 alin. 1, de un juriu format din 5 membri, iar conform art. 138 alin. 2, evaluarea realizată a fost calitativă, ceea ce conduce la concluzia că și prezentarea cerințelor autorității contractante se face în mod diferit față de restul procedurilor de atribuire. Astfel, unei teme de proiectare concrete i se pot asocia factori de evaluare detaliați, autoritatea contractantă având posibilitatea de a compara ofertele, pentru a stabili cât de bine răspund la o temă dată.
A subliniat că, în cazul concursului de soluții organizat în speță, însăși definirea temei de proiectare a constituit o cerință pentru concurenți, urmărindu-se obținerea de soluții originale. Or, fragmentarea punctajului prin introducerea unor cerințe stricte și amănunțite ar fi fost incompatibilă cu ideea de originalitate, factor esențial într-un concurs de soluții, cu atâta mai mult cu cât domeniul vizat de proiect este unul care însumează mai multe specialități, reglementate de un număr mare de acte normative tehnice (arhitectură, arheologie, istorie, construcții și altele), astfel că exista posibilitatea ca o soluție să răspundă la toate cerințele de detaliu, deci să corespundă documentației de concurs, dar să conțină erori de o natură ce nu a fost concretizată într-o cerință.
A apreciat că acesta este motivul pentru care legiuitorul solicită ca juriul să fie alcătuit într-o proporție de minim 1/3 din specialiști, în speță juriul fiind format din 3 arhitecți și 2 arheologi cu o experiență relevantă în domeniu, care în raportul întocmit au prezentat o evaluare calitativă obiectivă a proiectului, făcând observații specifice pertinente.
Reclamantul a invocat și poziția exprimată chiar de pârât, în sensul că Județul Dâmbovița, în calitate de autoritate contractantă, nu a defavorizat niciun ofertant în urma aplicării factorilor de evaluare stabiliți în documentația de atribuire și anunțul de participare, fiind depusă o singură ofertă, care a obținut punctaj maxim.
În drept, a invocat dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 544/2004 și art. 23 din contractul de finanțare încheiat între părți.
A anexat cererii un set de înscrisuri, respectiv contractul de finanțare, înscrisuri întocmite în cadrul concilierii directe, precum și documentația relevantă privind atribuirea contractului de servicii.
Pârâtul M. D. Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de interes și ca prematur introdusă, având în vedere că actul administrativ prin care a fost aplicată corecția financiară a fost anulat, fiind astfel eliminată situația care cauza un prejudiciu reclamantului, cel puțin până la emiterea unei alte note care să stabilească o altă corecție financiară. A menționat că reclamantul are posibilitatea legală de a solicita autorității pârâte să îi fie restituite sumele reținute inițial, ca urmare a emiterii notei care a fost anulată, și doar în cazul unui refuz sau al emiterii unui act administrativ prin care să se aplice o corecție financiară, după parcurgerea procedurii prealabile, ar fi îndreptățit să solicite instanței de contencios administrativ „anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
A anexat întâmpinării documentația ce a stat la baza aplicării reducerii procentuale și emiterii notei de propunere spre anulare a notei inițiale.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor invocate de pârât, pe motiv că este privat de suma refuzată la rambursare, subliniind totodată că în cauză este aplicabilă procedura reglementată de art. 9 din OUG nr. 66/2011, și nu cea prevăzută de art. 21 din ordonanță, astfel că procedura prealabilă, ulterior căreia poate fi declanșat litigiul în contencios administrativ, o reprezintă concilierea directă, ce a fost urmată de părți.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În fapt, între M. D. Regionale și Turismului (în prezent M. D. Regionale și Administrației Publice), în calitate de autoritate de management pentru Programul Operațional Regional 2007-2013, prin Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, în calitate de organism intermediar, și Unitatea Administrativ Teritorială Județul Dâmbovița, în calitate de beneficiar, a fost încheiat contractul de finanțare nr. 1414/15.04.2011, cod SMIS_, pentru implementarea proiectului „Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea/modernizarea infrastructurili conexe în zona Ansamblului Brâncovenesc Potlogi” (fila 11).
În urma verificării cererii de rambursare nr. 1 formulată în cadrul acestui contract de finanțare, potrivit adresei MDRT nr._/26.10.2012 (fila 37), autoritatea de management a identificat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice, aferente atribuirii contractului de servicii nr. 320/27.08.2009 încheiat cu ., fiind aplicată o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului, în sumă de 81.005 lei și TVA de 16.198,45 lei, în conformitate cu prevederile art. 6 și 9 rap. la pct. 2.3 din Anexa la OUG nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare.
Ca abatere de la legalitate, s-a reținut încălcarea prevederilor art. 199 alin. 3 din OUG nr. 34/2006, prin stabilirea în documentația de atribuire și în anunțul de participare a unor factori de evaluare insuficient detaliați și dificil de cuantificat.
S-a arătat astfel că aplicarea algoritmului de calcul asupra factorilor de evaluare Planul urbanistic pentru zona construită protejată, Definirea temei de proiectare ilustrate în vederea punerii în valoare a Ansamblului Brâncovenesc Potlogi și Eficiența soluțiilor propuse din punct de vedere social, economic, cultural și turistic se bazează pe interpretarea subiectivă, de către membrii comisiei de evaluare, a aspectelor considerate relevante (pentru care se acordă puncte), încălcându-se astfel dispozițiile art. 199 alin. 3 din OUG nr. 34/2006 care stipulează următoarele: „În sensul prevederilor alin. (1) autoritatea contractantă are obligația de a preciza, în mod clar și detaliat, în documentația de atribuire factorii de evaluare a ofertei cu ponderile relative ale acestora sau algoritmul de calcul, precum și metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți. Factorii de evaluare cu ponderile relative ale acestora, algoritmul de calcul, precum și metodologia de punctare a avantajelor trebuie să aibă legătura concretă cu specificul contractului și, după ce au fost stabiliți, nu se pot schimba pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire”.
S-a menționat totodată că, în vederea remedierii acestei abateri, observatorii desemnați din partea UCVAP au emis Nota Intermediară nr._/_/10.07.2009 și, ulterior, Avizul Consultativ nr._/02.09.2009.
De asemenea, s-a arătat că a fost depusă o singură ofertă, de către Asociația GKSW având ca lider ., care a obținut punctajul maxim, astfel că autoritatea contractantă nu a defavorizat niciun ofertant în urma aplicării factorilor de evaluare insuficient detaliați și dificil de cuantificat.
Procedura de conciliere derulată între părțile contractului de finanțare s-a finalizat prin întocmirea procesului-verbal nr. 1587/10.01.2013 (fila 44) și emiterea notei MDRAP nr. 4073/18.01.2013 (fila 48), de propunere spre anulare a notei inițiale, nr._/26.10.2012, privind aplicarea reducerii procentuale, și emitere a unei noi note în același sens, care să conțină încadrarea corectă a faptei și a sancțiunii aplicate.
S-a arătat astfel că se impune a se face referire și la dispozițiile art. 133 lit. g din OUG nr. 34/2006, alături de cele ale art. 199 alin. 3, ca fiind încălcate de către UAT Județul Dâmbovița, dispoziții potrivit cărora autoritatea contractantă are obligația să prevadă în cadrul documentației de concurs „informații detaliate și complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului câștigător”. S-a arătat astfel că, în speță, în ce privește evaluarea propunerii tehnice, nu s-a stabilit un algoritm de calcul, ci doar subfactorii de evaluare și maximul de punctaj pentru fiecare, fără a se preciza și modul în care se acordă punctaj maxim sau se va acorda punctaj sub maxim, lăsându-se așadar la aprecierea juriului modul de acordare a punctajului în cadrul maximului stabilit prin documentație.
Cât privește temeiul reducerii procentuale aplicate, s-a arătat că acesta trebuie să fie pct. 1.6 din Anexa la OUG nr. 66/2011, având în vedere valoarea contractului de servicii atribuit, care depășește plafonul pentru care legea prevede obligația de publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prin prezenta acțiune în contencios administrativ, reclamantul contestă reducerea procentuală aplicată, susținând în esență că abaterea a fost în mod nelegal reținută în sarcina sa.
Pârâtul a invocat excepțiile lipsei de interes și prematurității introducerii acțiunii, raportat la împrejurarea că nota inițială de aplicare a reducerii procentuale a fost anulată, fără a se emite un nou act administrativ de aplicare a reducerii.
Examinând cu prioritate aceste excepții, potrivit art. 248 alin. 1 C.pr.civ., Curtea reține că ele sunt neîntemeiate și vor fi respinse ca atare, pentru următoarele considerente.
Litigiul de față este legat de executarea contractului de finanțare încheiat între părți, în cadrul căruia pârâtul a refuzat achitarea integrală a cheltuielilor solicitate de reclamant prin cererea de rambursare nr. 1, aplicând o reducere procentuală în conformitate cu prevederile OUG nr. 66/2011.
În vederea soluționării acestui diferend, părțile au urmat procedura concilierii directe, pârâtul respingând argumentele reclamantului și menținându-și punctul de vedere potrivit căruia se impune aplicarea reducerii procentuale, cu unele corecturi referitoare la prevederile legale din materia achizițiilor publice încălcate de beneficiarul finanțării și temeiul de drept al sancțiunii aplicate.
În acest context a fost emisă nota de propunere spre anulare a notei inițiale de aplicare a reducerii procentuale și de emitere a unei noi note în același sens, care să conțină încadrarea corectă a faptei și a sancțiunii aplicate.
Având în vedere că această propunere a fost aprobată de șeful autorității de management, Curtea reține că autoritatea publică pârâtă și-a manifestat în mod explicit voința în ce privește reținerea unei abateri în sarcina UAT Județul Dâmbovița, conținutul și încadrarea acesteia, precum și aplicarea unei reduceri procentuale, întinderea acesteia și temeiul de drept al sancțiunii.
Împrejurarea că nu a fost întocmită noua notă de aplicare a reducerii procentuale este o chestiune pur formală, care nu face demersul judiciar al reclamantului lipsit de interes sau prematur, atâta timp cât contravaloarea reducerii procentuale aplicate nu i-a fost rambursată, deși a solicitat acest lucru, iar pârâta nu a făcut dovada că ar fi revenit asupra voinței de a nu aproba integral rambursarea cheltuielilor solicitate prin cererea nr. 1.
Obiectul litigiului nu îl reprezintă anularea unui act administrativ, mai exact a notei de aplicare a reducerii procentuale, ci obligarea pârâtului la executarea obligațiilor asumate prin contractul de finanțare, de rambursare a cheltuielilor eligibile.
Prin urmare, atâta timp cât pârâtul, prin organele sale, nu și-a executat respectiva obligație, ci, dimpotrivă, analizând argumentele reclamantului, și-a menținut poziția în sensul că se impune aplicarea unei reduceri procentuale pentru abateri de la prevederile legislației în materia achizițiilor publice, UAT Județul Dâmbovița are interes în promovarea prezentei acțiuni, prin care urmărește recunoașterea dreptului său la rambursarea integrală a cheltuielilor, în virtutea contractului de finanțare, precum și realizarea acestui drept, iar demersul său nu este nici prematur, fiind parcursă procedura prealabilă sesizării instanței reglementată de art. 7 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, respectiv concilierea directă.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că acțiunea este întemeiată, pentru următoarele motive:
În vederea atribuirii contractului de servicii având ca obiect „Servicii de realizare a documentațiilor tehnico-economice necesare pentru implementarea proiectului Restaurarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural, precum și crearea/modernizarea infrastructurilor conexe din zona Ansamblul Brâncovenesc Potlogi”, UAT Județul Dâmbovița a inițiat un concurs de soluții, stabilind drept criteriu de atribuire „cea mai avantajoasă ofertă economică”, iar ca factori de evaluare propunerea financiară, cu o pondere de 20%, și propunerea tehnică, având o pondere de 80%.
În ce privește propunerea tehnică, s-a prevăzut că se acordă un punctaj de maximum 100 de puncte, după cum urmează:
T1 – Planul urbanistic pentru zona contruită protejată, max. 25 pct., din care:
a) Analiza situației existente: max. 5 pct.;
b) Complexitatea și completitudinea propunerii privind metodologia de elaborare a PUZCP, max. 5 pct.;
c) Originalitatea soluției propuse în vederea punerii în valoare culturale și turistice, max. 15 pct.;
T2 – Definirea temei de proiectare ilustrate în vederea punerii în valoare a Ansamblului Brâncovenesc Potlogi, max. 55 pct., cu precizarea: Se va puncta complexitatea și completitudinea soluției de restaurare, reconstituire a obiectelor din incintă și refuncționalizare ca ansamblu cultural-turistic și a punerii în valoare propuse, conform caietului de sarcini; Se va acorda punctaj pentru soluțiile propuse pentru fiecare din obiectele Ansamblului Brâncovenesc, respectiv:
a) Curtea Brâncovenească și fostul eleșteu artificial, max. 15 pct.;
b) Palatul Brâncovenesc, max. 20 pct.;
c) Ruine case slujitori, Ruinele casei vechi, Ruine cuhnie, max. 10 pct.;
d) Ruine droșcărie, max. 5 pct.;
e) Corp de intrare cu camere de gardă, Zid de incintă, max. 5 pct.;
T3 – Eficiența soluțiilor propuse din punct de vedere social, economic, cultural și turistic. Punctajul maxim va fi acordat lucrărilor care propun soluții care să asigure corelarea tuturor elementelor sociale, economice, culturale și turistice, în scopul ajungerii la un mod unitar de tratare a acestora, să sporească atractivitatea zonei sub aspect turistic, cultural, comercial, max. 20 pct.
Reclamantului i se reproșează de către autoritatea publică pârâtă faptul că pentru subfactorii de evaluare aferenți propunerii tehnice s-a prevăzut doar maximul de punctaj care se acordă, fără a se preciza și un algoritm de acordare a punctajului, care a fost astfel lăsat la aprecierea juriului.
S-a reținut că în acest mod au fost încălcate prevederile art. 199 și art. 133 lit. g din OUG nr. 34/2006.
În drept, analizând dispozițiile OUG nr. 34/2006, în forma în vigoare la data derulării procedurii de atribuire ce face obiectul litigiului, Curtea reține că dispozițiile art. 199 nu sunt aplicabile în materia concursului de soluții.
Astfel, după ce în alin. 1 al art. 18 din ordonanță sunt enumerate procedurile de atribuire a contractului de achiziție publică, respectiv licitația deschisă, licitația restrânsă, dialogul competitiv, negocierea și cererea de oferte, alin. 2 reglementează concursul de soluții, după cum urmează: „Autoritatea contractantă are dreptul de a organiza un concurs de soluții, respectiv o procedură specială prin care achiziționează, îndeosebi în domeniul amenajării teritoriului, al proiectării urbanistice și peisagistice, al arhitecturii sau în cel al prelucrării datelor, un plan sau un proiect, prin selectarea acestuia pe baze concurențiale de către un juriu, cu sau fără acordarea de premii”.
În continuare, în cadrul Capitolului III – „Proceduri de atribuire”, Secțiunea a 8-a este consacrată „Concursului de soluții”, dispozițiile relevante pentru soluționarea cauzei fiind următoarele:
Art. 132 – „Autoritatea contractantă are obligația de a preciza în cadrul documentației de concurs orice informație, cerință, regulă, criteriu sau altele asemenea, necesare pentru a asigura potențialilor concurenți o informare completă și corectă cu privire la modul de aplicare a concursului de soluții”.
Art. 133 – „Documentația de concurs trebuie să cuprindă cel puțin: (...) g) informații detaliate și complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului/proiectelor câștigător/câștigătoare”.
Art. 140 – „(1) Juriul are obligația de a evalua proiectele depuse exclusiv în baza criteriilor de evaluare indicate în anunțul de concurs.
(2) Juriul are obligația de a întocmi un raport, semnat de toți membrii săi, care trebuie să cuprindă evaluarea calitativă a fiecărui proiect, observații specifice, precum și, dacă este cazul, lista de probleme care urmează a fi clarificate”.
În ce privește criteriile de atribuire a contractului de achiziție publică, acestea sunt reglementate în Secțiunea a 3-a a Capitolului V – „Atribuirea contractului de achiziție publică”, relevante fiind următoarele prevederi legale:
Art. 198 – „(1) Fără a aduce atingere dispozițiilor legislative sau administrative privind remunerarea anumitor servicii, criteriul de atribuire a contractului de achiziție publică poate fi numai: a) fie oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic; b) fie, în mod exclusiv, prețul cel mai scăzut”.
(2) În cazul în care atribuirea contractului de achiziție publică se realizează prin aplicarea procedurii de dialog competitiv, criteriul de atribuire utilizat trebuie să fie numai oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”.
Art. 199 – „(1) În cazul aplicării criteriului „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”, oferta stabilită ca fiind câștigătoare este oferta care întrunește punctajul cel mai mare rezultat din aplicarea unui sistem de factori de evaluare pentru care se stabilesc ponderi relative sau un algoritm de calcul specific. În cazul în care, din motive obiective, pe care autoritatea contractantă le poate justifica temeinic, este imposibilă stabilirea exactă a ponderilor relative pentru fiecare factor de evaluare, autoritatea contractantă are obligația de a indica în anunțul de participare sau în documentația de atribuire cel puțin ordinea descrescătoare a importanței factorilor de evaluare care urmează să fie utilizați.
(2) Factorii de evaluare a ofertei, prevăzuți la alin. (1), pot fi, alături de preț: caracteristici privind nivelul calitativ, tehnic sau funcțional, caracteristici de mediu, costuri de funcționare, raportul cost/eficiență, servicii post-vânzare și asistență tehnică, termen de livrare sau de execuție, alte elemente considerate semnificative pentru evaluarea ofertelor.
(3) În sensul prevederilor alin. (1) autoritatea contractantă are obligația de a preciza, în mod clar și detaliat, în documentația de atribuire factorii de evaluare a ofertei cu ponderile relative ale acestora sau algoritmul de calcul, precum și metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice și financiare prezentate de ofertanți. Factorii de evaluare cu ponderile relative ale acestora, algoritmul de calcul, precum și metodologia de punctare a avantajelor trebuie să aibă legătura concretă cu specificul contractului și, după ce au fost stabiliți, nu se pot schimba pe toată durata de aplicare a procedurii de atribuire”.
Coroborând dispozițiile legale mai sus citate, Curtea reține că procedura concursului de soluții este reglementată ca o procedură specială, distinctă de procedurile tipice de atribuire a contractelor de achiziție publică, opțiunea legiuitorului fiind explicabilă prin raportare la obiectul acestei proceduri, respectiv achiziționarea unui plan sau a unui proiect, îndeosebi în domeniul amenajării teritoriului, al proiectării urbanistice și peisagistice, al arhitecturii sau în cel al prelucrării datelor, așadar în domenii ce presupun o activitate de creație intelectuală.
În ce privește desemnarea câștigătorului concursului de soluții, relevant din perspectiva soluționării cauzei este faptul că legiuitorul vorbește despre „criterii de evaluare” a proiectelor (și nu despre „criterii de atribuire”, ca în cazul celorlalte proceduri), respectiv despre o „evaluare calitativă” a proiectelor, în urma căreia membrii juriului fac „observații specifice” și, eventual, întocmesc o listă a problemelor de clarificat.
O asemenea modalitate de evaluare este în mod evident incompatibilă cu aplicarea criteriului de atribuire constând în prețul cel mai scăzut. Pornind de la această premisă și având în vedere că dispozițiile art. 198 alin. 2 din OUG nr. 34/2006 stabilesc drept criteriu exclusiv de atribuire oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic doar în cazul procedurii dialogului competitiv, concluzia care se impune este aceea că prevederile art. 198 din ordonanță nu sunt incidente în materia de concursului de soluții. Altminteri, ar trebui să se accepte drept criteriu de desemnare a câștigătorului unui concurs de soluții inclusiv prețul cel mai scăzut. Or, un asemenea criteriu nu permite realizarea unei evaluări calitative, așa cum prevăd dispozițiile art. 140 alin. 2 din OUG nr. 34/2006.
Continuând raționamentul, în cazul concursului de soluții nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 199 din ordonanță, ce reglementează în detaliu aplicarea criteriului „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic”.
De altfel, participanții la un concurs de soluții nu depun oferte, ci prezintă un proiect sau un plan, pentru care sunt inaplicabili majoritatea factorilor de evaluare enumerați exemplificativ în alin. 2 al art. 199, respectiv nivelul calitativ, tehnic sau funcțional, caracteristici de mediu, costuri de funcționare, raportul cost/eficiență, servicii post-vânzare și asistență tehnică, termen de livrare sau de execuție.
Mai mult decât atât, realizarea unei evaluări calitative a unui proiect sau a unui plan ce reprezintă în esență un rezultat de creație intelectuală este de cele mai multe ori incompatibilă cu aplicarea unui algoritm de calcul precis determinat sau cu stabilirea unei metodologii concrete de punctare a avantajelor ce vor rezulta din proiectul sau planul respectiv.
Dimpotrivă, în cazul concursului de soluții, evaluarea presupune, prin natura obiectului său, o anumită doză de subiectivism, acesta fiind motivul pentru care legiuitorul, reglementând componența juriului, a introdus o . garanții împotriva arbitrariului. Astfel, potrivit art. 138 din OUG nr. 34/2006, juriul este alcătuit din „cel puțin 3 membri, persoane fizice independente față de concurenți, cu pregătire profesională și experiență relevantă în domeniu, precum și cu probitate morală recunoscută”, iar „în cazul în care concurenților li s-a solicitat o anumită calificare profesională, atunci cel puțin o treime din numărul membrilor juriului trebuie să aibă acea calificare sau una echivalentă”.
Pentru toate aceste argumente, Curtea reține că dispozițiile art. 199 nu sunt aplicabile în materia concursului de soluții, astfel că în mod eronat s-a reținut încălcarea acestora de către reclamant.
Împrejurarea că, în speță, autoritatea contractantă a denumit criteriul de desemnare a câștigătorului concursului de soluții ca fiind „cea mai avantajoasă ofertă economică” este o simplă chestiune formală, care nu poate atrage prin ea-însăși aplicabilitatea art. 199 din OUG nr. 34/2006, prevalând aspectele de fond, respectiv tipul procedurii organizate, obiectul acesteia, conținutul criteriului și scopul urmărit de UAT Județul Dâmbovița.
Prin urmare, în cauza de față sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 133 lit. g din ordonanță, potrivit cărora documentația de concurs trebuie să cuprindă „informații detaliate și complete privind criteriul aplicat pentru stabilirea proiectului/proiectelor câștigător/câștigătoare”.
Or, reclamantul a prezentat modul de punctare a proiectelor, așa cum s-a arătat mai sus, menționând punctajul acordat pentru propunerea financiară și punctajele maxime pentru diferitele componente ale propunerii tehnice, în funcție de importanța acordată de autoritate fiecărui element din cadrul investiției, oferind totodată explicații cu privire la obiectivele urmărite, a căror atingere atrage acordarea punctajului maxim.
Curtea reține că în acest mod s-a realizat o informare detaliată și completă a concurenților, în acord cu exigențele impuse de dispozițiile art. 133 lit. g din OUG nr. 34/2006.
Pe cale de consecință, nefiind încălcate prevederile legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice, rezultă că reducerea procentuală a fost în mod nelegal aplicată reclamantului, în absența oricărei abateri, în sensul OUG nr. 66/2011, de natură a atrage o asemenea sancțiune, astfel că, admițând acțiunea, Curtea va obliga pârâtul la rambursarea către reclamant a sumei de 97.203,45 lei, inclusiv TVA, reprezentând cheltuieli eligibile aferente contractului de servicii nr. 320/27.08.2009, nelegal refuzate la rambursare.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ, va obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 3.049,069 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. 2 teza finală din Legea nr. 554/2004 rap. la art. 3 alin. 1 lit. e din OUG nr. 80/2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge ca nefondate excepțiile lipsei de interes și prematurității introducerii acțiunii invocate de pârât prin întâmpinare.
Admite acțiunea promovată de reclamantul JUDEȚUL DÂMBOVIȚA, prin Consiliul Județean Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 1, jud. Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE, cu sediul în București, ., Latura Nord, sector 5.
Obligă pârâtul la rambursarea către reclamant a sumei de 97.203,45 lei, inclusiv TVA, reprezentând cheltuieli eligibile aferente contractului de servicii nr. 320/27.08.2009.
Obligă pârâtul la 3.049,069 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Cererea de recurs se depune la Curtea de Apel București.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
M. B. M. B.
Red./Tehnored.
jud.M.B./4ex./16.12.2013
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3888/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2967/2013. Curtea de... → |
|---|
