Conflict de competenţă. Sentința nr. 3024/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3024/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-10-2013 în dosarul nr. 21415/300/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA NR. 3024
Ședința din Camera de Consiliu de la 9.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. N.
GREFIER: G.-D. M.
Pe rol este soluționarea conflictului negativ de competență ivit între JUDECĂTORIA CORNETU și JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 BUCUREȘTI constatat prin sentința civilă nr._/6.09.2013, pronunțată în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cauze, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Cornetu, sub nr._, petenta ., în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A. CESTRIN, a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/10.04.2012, solicitând anularea procesului-verbal menționat și pe cale de consecință anularea măsurii de sancționare contravențională a petentei, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale cu avertisment.
Prin sentința civilă nr. 3481/10.05.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Cornetu, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorul 2 București.
În motivarea sentinței s-a reținut că, potrivit art. 10¹ din OG nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2/01.02.2013, ”…plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul”. Aceste dispoziții fiind procedurale, sunt de imediată aplicare.
După cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de contravenție, contravenientul are sediul în ., nr. 50, mun. București, sector 2, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Sectorul 2 București.
Întrucât art. 10¹ din OG nr. 15/2002 stabilește o competență teritorială exclusivă, pe care părțile nu o pot înlătura, judecătoria a constatat că sunt incidente prevederile art. 159 alin. 1 teza 2 Cod procedură civilă, astfel că, în baza art.158 Cod procedură civilă, a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorul 2 București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 17.07.2013, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/6.09.2013, Judecătoria sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București invocată din oficiu ; a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale în favoarea Judecătoriei Cornetu ; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei către Curtea de Apel București în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a dispune astfel, judecătoria a reținut că, potrivit art. 10 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare. Potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, plângerea contravențională se adresează judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Astfel, în materia plângerii contravenționale este consacrată o competență teritorială exclusivă în favoarea judecătoriei în raza căreia contravenientul a săvârșit fapta, ceea ce presupune că excepția necompetenței teritoriale are un caracter absolut, putând fi invocată de oricare dintre părți, de către procuror sau de instanță din oficiu.
Prezenta plângere contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 09.05.2012, iar această instanță a admis excepția necompetenței teritoriale și declinarea cauzei către Judecătoria Sector 2 la data de 10.05.2013, în temeiul art. 10¹ din O.G. nr. 15/2002.
Art. 10¹ din O.G. nr. 15/2002 a fost introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, act care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013.
Potrivit art 24 C. pr. civ. din 2010, dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .. De asemenea, potrivit art. 25 alin. 2 C. pr. civ. procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început.
Instanța observă că normele legale menționate mai sus reprezintă cadrul general care reglementează aplicarea legii procedurale civile, prevederi aplicabile oricărei norme procedurale (nu doar Codului de Procedură Civilă din 2010). Prin urmare, având în vedere faptul că art. 10 ind 1 din OG nr. 15/2002 a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, instanța observa că respectiva prevedere este aplicabilă doar proceselor începute după data intrării în vigoare.
Potrivit art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013, procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.
Judecătoria a constatat că denumirea marginală a secțiunii a 2-a din Legea nr. 2/2013, în care, la art. III, se prevede o normă de competență teritorială derogatorie de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001 în cazul plângerilor în care sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 15/2002, este Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal. Ori, art. XXIII se referă la procesele în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal, nu și în materie contravențională. Chiar dacă lato sensu se poate aprecia că materia contenciosului administrativ și fiscal ar cuprinde și materia contravențională, instanța apreciază că în accepțiunea art. XXIII alin. 1 nu este permisă o asemenea interpretare, din moment ce legiuitorul face distincția arătată.
Dispozițiile Legii nr. 2/2013 trebuie interpretate în mod unitar, iar nu individual, mai ales având în vedere că Legea nr. 2/2013 aduce modificări normelor de procedură penală (capitolul I secțiunea I), actelor normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal (capitolul I secțiunea a 2-a), actelor normative în materia conflictelor de muncă și în materie de asigurări sociale (capitolul II secțiunea a 3-a). Întrucât, prin Legea nr. 2/2013 se aduc modificări în mai multe materii și întrucât dispozițiile art. XXIII alin. 1 se referă doar la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, instanța apreciază că nu se poate face o interpretare extensivă în sensul aplicării și proceselor în materie contravențională.
Prin urmare, dispozițiile art. III din Legea nr. 2/2013 se aplică doar proceselor începute după . Legii nr. 2/2013, iar nu și celor în curs de soluționare, având în vedere principiul neretroactivității legii civile. De asemenea, dispozițiile art. XXIII alin.1 si 4 din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile proceselor (plângerilor contravenționale) începute anterior intrării în vigoare a acestei legi, și, ca atare, nici în prezenta cauza nu sunt incidente.
Din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/11.01.2012, rezultă că presupusa faptă ilicită a fost săvârșită pe Autostrada-A2 KM 12+450 m, Glina, jud. Ilfov, care se găsește în raza teritorială a Judecătoriei Cornetu și nu în circumscripția Judecătoriei Sectorului 2 București.
Prin urmare, având în vedere și prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 care stabilesc o competență teritorială exclusivă, judecătoria a constatat că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 2 București este întemeiată și, în consecință, văzând și dispozițiile art. 159 pct. 3 C. pr. civ., a admis-o, a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Întrucât prin sentința civilă nr. 3481/14.05.2013 Judecătoria Cornetu a admis excepția necompetenței sale teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, judecătoria a constatat intervenit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 22 alin. 3 C.pr.civ., a dispus înaintarea dosarului Curtii de Apel Bucuresti în vederea soluționării acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal la data de 4.10.2013, sub nr._ .
Curtea, deliberând asupra prezentului conflict negativ de competență, pe baza actelor dosarului și a dispozițiilor legale aplicabile, reține următoarele:
Interpretarea dată de Judecătoria Cornetu dispozițiilor art. XXIII din Legea nr. 2/2013 este eronată, întrucât aceste dispoziții au caracter special, derogatoriu de la regula generală prevăzută de art. 725 alin. 2 C.pr.civ. potrivit căreia „procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe”.
Prin urmare, dispozițiile art. XXIII trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică numai situațiilor expres reglementate în acest articol.
Or, în alin. 1 al art. XXIII din Legea nr. 2/2013 se prevede că modificarea de competență se aplică doar proceselor în primă instanță, precum și căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, determinarea referitoare la materie referindu-se la cauzele aflate în curs de judecată la data schimbării competenței potrivit prevederilor acestei legi, indiferent de stadiul procesual al soluționării lor.
Pe cale de consecință, regula derogatorie prevăzută de acest articol se aplică doar în cazul litigiilor din materia contenciosului administrativ, din care nu fac parte și litigiile din materie contravențională, având în vedere că Legea nr. 2/2013 face o distincție clară între cele două tipuri de litigii, aspect ce reiese din denumirea Secțiunii a 2-a a legii, intitulată „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”.
De asemenea, Curtea reține că dispozițiile alin. 1-4 ale art. XXIII din Legea nr. 2/2013 trebuie interpretate corelat, între prevederile celor patru alineate existând o strânsă legătură, iar în urma unei astfel de interpretări rezultă că noile norme de competență se aplică de îndată doar litigiilor în curs de judecată din materia contenciosului administrativ și fiscal aflate în recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție sau în fond la curțile de apel, trimiterea dosarelor realizându-se pe cale administrativă.
Față de cele arătate mai sus, Curtea reține că schimbarea de competență realizată prin Legea nr. 2/2013 în ceea ce privește soluționarea plângerilor formulate împotriva proceselor verbale de contravenție întocmite în baza OG nr. 15/2002 nu se aplică litigiilor în curs de judecată la data schimbării competenței, acestea urmând să fie judecate în continuare de instanța competentă potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001, și anume de judecătoria de la locul săvârșirii contravenției, care în cazul de față este Judecătoria Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea de chemare în judecată formulată de petenta ., cu domiciliul ales la C.A. „C. D.” – București, sector 2, .. 78A, în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A. CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, în favoarea Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER,
V. N. G.-D. M.
Red. V.N./Tehnodact. M.G.D. (4 ex.)
| ← Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 3237/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 444/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
