Pretentii. Decizia nr. 444/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 1370/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.444
Ședința publică din 31.01.2013
Curtea constituită din:
Președinte: D. C. V.
Judecător: D. G. S.
Judecător: I. R.
Grefier: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA împotriva sentinței civile nr.1702/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D. și intimat-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretenții-taxă auto”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimatul-reclamant a depus întâmpinare, în două exemplare, prin serviciul registratură.
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.1702/21.06.2012 Tribunalul Ialomița a admis cererea formulată de reclamantul S. D. și a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2.670 lei, încasată cu titlu de taxă specială pentru emisii poluante pentru autoturismul marca Ford Focus cu nr. de identificare (.) nr. WF0WXXGCDW7U67619, precum și dobânda aferentă acestei sume, de la data de 03.04.2012, la data plății efective.
Totodată, instanța a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma de 2.670 lei, precum și dobânda aferentă acestei sume, de la data de 03.04.2012, la data plății efective.
Instanța a reținut că reclamantul, la data de 21.03.2012, a cumpărat autoturismul marca Ford Focus cu nr. de identificare (.) nr. WF0WXXGCDW7U67619, autoturism care anterior a fost înmatriculat într-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv Germania.
Pentru a putea circula cu acest autoturism se impunea înmatricularea, iar o condiție obligatorie pentru înmatriculare a fost și achitarea taxei de poluare.
A mai reținut instanța că taxa la care a fost obligat reclamantul este nelegală, deoarece actul normativ în baza căruia a fost percepută este contrar prevederilor art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Nu în ultimul rând, instanța a avut în vedere hotărârea pronunțată de Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., care a statuat la 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucat regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încat descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie avand aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, arătând că taxa de poluare este stabilita prin emiterea unei decizii, care reprezintă un act administrativ al organului fiscala unde își are domiciliul fiscal contribuabilul, iar în aceste condiții, consideră ca încasarea taxei de poluare are la baza un act administrativ fiscal si nu un act normativ, ca in cazul taxei de prima înmatriculare, situație in care apreciază ca inutila referirea la Tratatele Europene, făcuta atat de reclamant cat si de instanța de fond.
Mai arată recurenta că instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art.13 din O.G. Nr.92/2003 privind Codul de Procedura Fiscala conform căruia: „interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului așa cum este exprimata in lege".
Legal citat, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele dosarului în raport cu susținerile părților, Curtrea constată că recursul este nefondat, având în vedere hotărârile pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 07.04.2011 în cauza T. vs. Statul român și ulterior în cauza N. vs. Statul român, în care s-a reținut că taxa de poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrară art. 110 din TFUE. Așa fiind, Curtea constată că soluția instanței cu privire la obligația de restituire a sumelor încasate este corectă, fiind în acord cu normele dreptului comunitar. În atare situație, susținerile recurentei apar ca nefondate, întrucât modalitatea în care se stabilește taxa, prin act administrativ sau în alt mod, este nerelevantă câtă vreme actul normativ intern care o reglementează este contrar normelor europene.
Este adevărat că instituirea unei taxe este opțiunea legiuitorului național, însă este la fel de adevărat că această opțiune nu trebuie să contravină normelor comunitare ce sunt obligatorii pentru toate autoritățile române, inclusiv pentru recurentă.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge ca nefondat recursul, în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SLOBOZIA împotriva sentinței civile nr.1702/21.06.2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița – secția civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant S. D. și intimat-chemat în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. VladDaniel G. SeverinIonelRadu
GREFIER
E. Chirănuș
Red.IR, tehnored.MD/2 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3024/2013. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 189/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
