Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 3237/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3237/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2013 în dosarul nr. 3878/2/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3237
Ședința publică de la 23.10.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. P.
GREFIER: M. - C. I.
Pe rol se află soluționarea acțiunii de contencios administrativ formulată de reclamantulS. P., cu domiciliul în P., . A, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1 A, sector 1, având ca obiect – „refuz acordare drepturi”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea liste de ședință, s-a prezentat reclamantul personal legitimat cu C.I. . nr._, lipsind pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, față de dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
La interpelarea instanței, reclamantul apreciază ca fiind competentă să soluționeze prezenta cauză Curtea de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, având în vedere că organul emitent este o instituție publică centrală, și că, în prezenta cauză nu se aplică Statul funcționarilor publici conform Legii nr. 188/1999, ci Legea nr. 360/2002 privind funcționarul public cu statut special.
Apreciază că numai în situația în care nu cuprinde reglementări, Legea nr. 360/2002 se completează cu Legea nr. 188/1999.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în temeiul art. 132 alin. (1) din Noul Cod de procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamantul S. P., în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, a solicitat recunoașterea dreptului la indemnizație de mutare și acordarea sumei de bani aferentă acestui drept, actualizată cu indicele de inflație de la data efectuării plății efective.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
La primul termen de judecată din data de 23.10.2013, Curtea, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale, prin raportare la obiectul litigiului și la prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.
Analizând, cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 132 alin. (1) și art. 248 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepția necompetenței materiale, reține următoarele:
Se constată că reclamantul este funcționar public cu statut special – polițist – statutul acestei categorii profesionale fiind reglementat prin lege specială, respectiv Legea nr. 360/2002.
Legea specială menționată nu conține reglementări referitoare la instanțele competente să soluționeze litigiile derivând din raporturile de serviciu ale acestei categorii funcționari publici cu statut special, aplicându-se așadar, în completare, dispozițiile dreptului comun în materia funcției publice, respectiv dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată.
Potrivit prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”
În ceea ce privește obiectul litigiului dedus judecății, Curtea constată că se încadrează în categoria prevăzută de textul legal citat, întrucât vizează pretinsul refuz al pârâtului de acordare a unor drepturi bănești aferente raportului de serviciu, respectiv cele decurgând din modificarea raportului de serviciu prin mutarea în interes de serviciu.
În aceste condiții, ținând cont și de împrejurarea că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței după modificarea adusă prevederilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 prin Legea nr. 2/2013, Curtea constată că are competența materială de a soluționa prezenta cauză în primă instanță tribunalul și nu curtea de apel.
Se impune precizarea că, având în vedere obiectul litigiului, singurul criteriu în considerarea căruia legiuitorul a instituit norma de competență de la art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată, nu are relevanță rangul autorității pârâte (centrală sau locală), astfel cum susține reclamantul.
Odată stabilită instanța care are competența materială de a soluționa prezenta cauză, respectiv tribunalul și făcând aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât domiciliul reclamantului se află în raza Curții de Apel București, nu se poate aprecia că reclamantul a optat pentru instanța de la sediul pârâtului, motiv pentru care, admițând excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, Curtea va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului de la domiciliul reclamantului – Tribunalul Ilfov
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantulS. P., cu domiciliul în P., . A, jud. Ilfov, în contradictoriu cu pârâtul M. ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în București, Piața Revoluției, nr. 1 A, sector 1, în favoarea Tribunalului Ilfov.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. P. M. - C. I.
Red.jud. C.P.
Tehnored.M.C.I./2ex.
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 3022/2013.... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3024/2013. Curtea de... → |
|---|
