Conflict de competenţă. Sentința nr. 3941/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3941/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 31906/299/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3941
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE LA 10.12.2013
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. Ș.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și JUDECĂTORIA CORNETU în cauza privind cererea de chemare în judecată formulată de petenta S.C. M. E. S.R.L. în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - C.E.S.T.R.I.N., având ca obiect plângere contravențională.
Cauza se judecă fără citare părți, conf. art. 22 alin. 5 C.p.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea reține pricina spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 11.06.2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea cauzei de pe rol și în temeiul art. XXIII alin.1 și 4 din Legea nr. 2/2013 a dispus trimiterea cauzei, pe cale administrativă, la Judecătoria Sectorului 1 București.
Judecătoria Cornetu a reținut în considerente că, în raport de noile prevederi înscrise în Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, lege publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 89 din 12.02.2013, respectiv cele ale art. III din cuprinsul Secțiunii 2 – Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal -, coroborate cu cele ale art. XXIII al.1 din Capitolul III – Dispoziții tranzitorii și finale, nu mai este competentă a judeca prezenta cauză întrucât sediul petentei din cauza dedusă judecății, respectiv S.C. M. E. S.R.L., se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 1 București.
Pentru stabilirea competenței instanța a avut în vedere și dispozițiile Hotărârii de Guvern nr. 337 din 09 iulie 1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, cu modificările și completările ulterioare.
De asemenea, instanța a apreciat că o interpretare contrară a prevederilor anterioare, interpretare ce poate deriva din distincția înscrisă în Secțiunea 2 a Legii nr. 2/2013 – Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravenționale și în materia contenciosului administrativ și fiscal, potrivit căreia materia contravențională nu este inclusă în sfera contenciosului administrativ și fiscal, nu ar fi în concordanță cu scopul avut în vedere de legiuitor.
Astfel, în cazul dat, sunt incidente dispozițiile art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013, întrucât, prin interpretarea literală a textului normativ se observă că acesta face trimitere, pe de o parte, la „procesele în primă instanță, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite”, iar pe de altă parte, „ la căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal în curs de judecată la data schimbării potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal investite” ambele teze conformându-se însă reguli potrivit căreia ele „se judecă de instanțele devenite competente să le judece” legiuitorul dorind astfel că asigure un mecanism prin care să se realizeze degrevarea instanțelor de judecată atât pe orizontală cât și pe verticală.
Instanța a apreciat că legiuitorul, în vederea realizării dezideratului propus, respectiv echilibrarea încărcăturii instanțelor în materie contravențională prin dispersarea la nivel național a plângerilor contravenționale având ca obiect plata rovinietei (a se vedea mențiunile de la pct. 2.1. al Expunerii de motive la Legea nr.2/2013), a urmărit, prin folosirea sintagmei cu caracter general „procesele în primă instanță”, să circumscrie acestei noțiuni, alături de materia contenciosului administrativ și fiscal, inclusiv materia contravențională. De altfel, acest aspect este elocvent și din perspectiva dispozițiilor Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece, în opinia instanței, folosirea în cuprinsul art. XXIII alin.(1), prima teză, Capitolului III - Dispoziții finale și tranzitorii – din Legea nr.2/2013, a ambelor noțiuni, materie contravențională și, respectiv, materia contencios administrativ și fiscal, ar fi fost redundantă, întrucât normele înscrise într-un astfel de capitol cuprind, potrivit art. 54 alin.(1) și art. 55 alin.(1) din Legea 24/2000, atât măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ, cât și măsurile necesare pentru punerea în aplicare a actului normativ, astfel că, prin natura lor, normele ce se înscriu în capitolul - Dispoziții finale și tranzitorii - au atributul de a îngloba toate ipotezele regăsite în actul normativ la care se referă, o reiterare a ipotezelor din dispozițiile de fond ale actului normativ în cuprinsul dispozițiilor finale și tranzitorii ale aceluiași act normativ fiind superfluă. În acest context, este evident de ce legiuitorul a optat pentru folosirea unei sintagme cu caracter general, respectiv „procesele în primă instanță”.
În aceeași ordine de idei, instanța a apreciat că dacă s-ar putea vorbi de o limitare a aplicării dispozițiilor art. XXIII alin.(1) din Legea 2/2013, în raport de distincția materie contravențională / materia contencios administrativ și fiscal, aceasta se poate referi exclusiv la teza a II-a a art. XXIII alin.(1) („ ,precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, „), în sensul că doar instanțele, astfel învestite, ce judecă în materia contenciosului administrativ și fiscal, și nu și cele care judecă, în căile de atac, în materie contravențională, pot dispune potrivit art. XXIII alin.(4) din Legea nr.2/2013. Însă, și sub acest aspect, instanța apreciază că dispozițiile art. 34 alin.(2) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, sunt lămuritoare.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București la data de 07.08.2013, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._ din 16.10.2013, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, a constatat conflict negativ de competență și a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
În considerente, instanța a reținut mai întâi că, art. art. XXIII alin.1 din Legea nr. 2/01.02.2013 se referă la procesele în materia contenciosului administrativ, aflate în primă instanță la data schimbării competenței prin acest act normativ.
Analizând coroborat aceste dispoziții cu cele ale art. III din Secțiunea 2 privind modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal din Legea nr. 2/01.02.2013, se reține (prin interpretare literară) că legiuitorul a înțeles să facă distincție între materia contravențională și cea a contenciosului administrativ.
Întrucât art. XXIII alin.1 și 4 din Legea nr. 2/01.02.2013 are un caracter derogatoriu, fiind o normă specială, de strictă interpretare, este aplicabil doar în materia contenciosului administrativ.
La data sesizării instanței cu prezenta plângere contravențională (29.02.2012), a apreciat că erau aplicabile dispozițiile generale ale art. 32 alin.2 din O.G. nr. 2/2001 privind competența în materie contravențională.
Analizând conflictul negativ de competență, Curtea constată că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Cornetu.
Prin interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 2/2013, se constată că prevederile art. XXIII alin. 1: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.", coroborat cu disp. alineatului 2 („Recursurile aflate pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscalla data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel, se trimit la curțile de apel”) și 3 („Procesele în curs de judecată în primă instanță în materia contenciosului administrativ și fiscalaflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curților de apel și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența tribunalelor se trimit la tribunale.") se aplică doar cauzelor de contencios administrativ date în competența instanțelor specializate, nu și celor din materia contenciosului contravențional, date prin lege în competența instanțelor de drept comun.
Interpretarea Judecătoriei Cornetu nu se poate reține, în aprecierea Curții, în condițiile în care nu s-ar justifica reglementarea la alin. 3 al art. XXIII doar a situațiilor trimiterii cauzelor aflate în curs de judecată la prima instanță în materia contenciosului administrativ și fiscal de la Curtea de Apel la tribunale, nu și a celorlalte cauze aflate în curs de judecată la prima instanță (în materie contravențională), de la judecătoria în a cărei rază de competență se află locul săvârșirii contravenției, la judecătoria devenită competentă potrivit legii noi.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta S.C. M. E. S.R.L., cu sediul în București, .. 27, ., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - C.E.S.T.R.I.N., cu sediul în București, .. 401a, sector 6, în favoarea judecătoriei Cornetu.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.Ș./A.N.
4 ex./10.01.2014
| ← Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 132/2013. Curtea de... → |
|---|
