Suspendare executare act administrativ. Hotărâre din 14-02-2013, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 331/2/2013
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Ședința publică de la 07.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind soluționarea cererii de suspendare a executării formulate de reclamanta . România SRL în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta, prin avocat C. Radbata, cu împuternicire avocațială la fila 78 din dosar, și pârâta, prin consilier juridic M. A., cu delegație la fila 89 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar și arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea, în baza art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă, încuviințează părților proba cu înscrisuri și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul asupra cererii de suspendare a executării.
Reclamanta, prin avocat, solicită admiterea cererii și suspendarea executării deciziei de impunere referitoare la obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. F-MC 664/23.11.2012 și a raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 263/23.11.2012 emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 8087,47 lei, depunând în acest sens la dosar dovada efectuării acestor cheltuieli de către societatea pe care o reprezintă.
Cu privire la cazul bine justificat, arată că acesta rezultă din următoarele împrejurări de fapt și de drept, de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității celor două acte fiscale: decizia de impunere este nelegală, deoarece se realizează o dublă îndestulare a statului cu TVA aferentă aceleiași operațiuni, întrucât în cazul controlului fiscal realizat la nivelul L. Drăxlmaier RO, autoritățile fiscale au dispus masuri doar la nivelul societății, nu si la nivelul D. GmbH; societatea a acceptat cu bună-credință regimul TVA aplicat de D. GmbH pentru vânzările de resturi de cabluri, așa cum a fost stabilit de către autoritățile fiscale române competente în urma inspecțiilor fiscale parțiale realizate la D. GmbH; au fost încălcate principiile fiscalității prevăzute de legislația internă și comunitară, și anume certitudinea impunerii, egalitatea de tratament, protecția așteptărilor legitime, neutralitatea TVA.
Referitor la iminența producerii unei pagube, arată că această condiție este îndeplinită în cauză, raportat la cuantumul foarte ridicat al sumei în discuție și la împrejurarea că societatea contestă modalitatea de calcul adoptată de echipa de inspecție fiscală pentru cuantumul dobânzilor/majorările de întârziere pentru suma de TVA încasată, dar considerată a fi necuvenită. În aceste condiții, aplicarea imediată a actelor administrativ-fiscale contestate și plata unei asemenea sume de bani poate genera dificultăți grave în executarea obligațiilor contractuale ale societății față de terți furnizori, de băncile finanțatoare, precum și grave probleme sociale, prin imposibilitatea plății salariilor angajaților, mai ales în contextul crizei economice existente la nivel general.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, având în vedere că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Arată că, în vederea dovedirii îndeplinirii primei condiții, cea a cazului bine justificat, reclamanta a invocat o . motive privind nelegalitate a actului administrativ atacat, aspecte care țin de fondul dreptului dedus judecații prin acțiunea în anulare. Motivele invocate de reclamantă nu sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ, fiind necesara administrarea de probe in cadrul procesului. Îndoiala serioasa asupra legalității actului administrativ trebuie sa poată fi constatata cu ușurința, in urma unei cercetări sumare a dreptului, având in vedere ca masurile luate in cadrul procedurii suspendării executării sunt masuri provizorii, situație in care nu este permisa prejudecarea fondului litigiului.
În ceea ce privește a doua condiție, cea referitoare la iminenta producerii unei pagube arată că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu material viitor si previzibil pe care l-ar putea suferi daca nu se suspenda executarea actului administrativ atacat si care sa justifice suspendarea executării actului atacat, suspendarea fiind situația de excepție. Reclamanta nu a probat ca executarea sumei ce face obiectul actului atacat i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat si care i-ar afecta major activitatea comerciala, situație imposibil de înlăturat in alt mod decât prin suspendarea executării actului atacat. Susținerea reclamantei privind faptul ca executarea sumei înscrise in actele administrative atacate i-ar produce importante prejudicii nu este probata si nu poate fi primita întrucât menționarea creanței contestate si a valorii ei nu duc de facto de constatarea ca exista o paguba iminenta, iar reclamanta nu a adus niciun fel de dovezi din care sa reiasă ce pondere are suma de_ lei in totalul cifrei de afaceri a societății, pentru a se discuta de o paguba iminenta si ireversibila in desfășurarea activității acesteia.
La interpelarea Curții, apărătorul reclamantei arată că nu a fost pornită executarea silită împotriva societății până la acest moment, însă, pentru a preîntâmpina această executare silită iminentă, a emis o scrisoare de garanție bancară, potrivit art. 148¹ din Codul de procedură fiscală, realizându-se o suspendare de drept a executării actelor contestate, iar în prezenta cauză a depus o cauțiune de_,08 lei.
Ambele părți solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, va amâna pronunțarea la data de 14.02.2013, sens în care
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 14.02.2013.
Pronunțată în ședința publică azi, 07.02.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
D. M. D. M. G.
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința civilă nr. 686
Șentința publică din data de 14.02.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de suspendare a executării formulate de reclamanta . România SRL în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
La data de 13.02.2013, ambele părți au depus la dosar concluzii scrise.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 07.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte din prezenta sentință, însă Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de suspendare a executării, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată.
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.01.2013, reclamanta . România SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea executării deciziei de impunere nr. F-MC 664/23.11._ referitoare la obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală și a raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 263/23.11._ emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În motivare, reclamanta a arătat că prin decizia de impunere respectivă, organul fiscal a stabilit în sarcina societății obligația de plată a sumei de_ lei, din care_ lei TVA stabilită suplimentar la plată,_ lei dobânzi/majorări de întârziere și_ lei penalități de întârziere. Echipa de inspecție fiscală a stabilit în sarcina societății aceste obligații fiscale pentru următoarele considerente: societatea nu a înregistrat prin mecanismul taxării inverse TVA aferentă achizițiilor de resturi de cabluri efectuate de la DATG mbH; concluziile inspecții lor fiscale efectuate la D. GmbH cu privire la operațiunile de livrare de resturi de cabluri nu sunt de natură a influența tratamentul de TVA la nivelul societății; societatea a inclus în baza de impozitare a reimporturilor efectuate în perioada 01.01._10 costurile aferente manoperei realizate de către DRA M. în afara Comunității și a înregistrat această TVA ca fiind deductibilă, încălcând astfel prevederile legale aplicabile.
Reclamanta a susținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv formularea plângerii prealabile, existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
În ceea ce privește cazul bine justificat, reclamanta a arătat în sinteză că acesta rezultă din următoarele împrejurări de fapt și de drept, de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalității celor două acte fiscale: (1) decizia de impunere este nelegală, întrucât prin această decizie se realizează o dublă îndestulare a statului cu TVA aferentă aceleiași operațiuni, întrucât în cazul controlului fiscal realizat la nivelul L. Drăxlmaier RO, autoritățile fiscale au dispus masuri doar la nivelul societății, nu si la nivelul D. GmbH; (2) societatea a acceptat cu bună-credință regimul TVA aplicat de D. GmbH pentru vânzările de resturi de cabluri, așa cum a fost stabilit de către autoritățile fiscale române competente în urma inspecțiilor fiscale parțiale realizate la D. GmbH; (3) au fost încălcate principiile fiscalității, așa cum sunt reglementate de Codul fiscal, precum și principiile aplicării regimului TVA, stabilite la nivel de doctrină europeană de către Curtea Europeana de Justiție, și anume principiul certitudinii impunerii, principiul egalității de tratament, principiul protecției așteptărilor legitime, principiul neutralității TVA.
Referitor la iminența producerii unei pagube, reclamanta a arătat că această condiție este îndeplinită în cauză, raportat la cuantumul foarte ridicat al sumei în discuție și la împrejurarea că societatea contestă modalitatea de calcul adoptată de echipa de inspecție fiscală pentru cuantumul dobânzilor/majorările de întârziere pentru suma de TVA încasată, dar considerată a fi necuvenită. În aceste condiții, aplicarea imediată a actelor administrativ-fiscale contestate și plata unei asemenea sume de bani poate genera dificultăți grave în executarea obligațiilor contractuale ale societății față de terți furnizori, de băncile finanțatoare, precum și grave probleme sociale, prin imposibilitatea plății salariilor angajaților, mai ales în contextul crizei economice existente la nivel general. În acest fel, prin executarea actelor administrativ-fiscale contestate, posibilele consecințe negative s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului societății, ci și asupra terților, prin perturbarea activității și a altor agenți economici, precum și asupra personalului salariat. Imposibilitatea societății de a continua desfășurarea activităților economice în condiții normale ar produce consecințe greu de înlăturat și societăților comerciale cu care se află în relații comerciale curente, precum și persoanelor angajate.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 215 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de acte (filele 17-76).
Cererea a fost legal timbrată cu 4 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Reclamanta a făcut dovada depunerii contestației administrative, aceasta fiind înregistrată la DGAMC sub nr._/09.01.2013 (filele 51-75), precum și a consemnării sumei de_,06 lei cu titlu de cauțiune, prin recipisa nr._/1/21.01.2013 (fila 92).
2. Întâmpinarea.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 23.01.2013 (filele 82-88), pârâta a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Pârâta a arătat că, în vederea dovedirii îndeplinirii primei condiții, cea a cazului bine justificat, reclamanta a invocat o . motive privind nelegalitate a actului administrativ atacat, aspecte care țin de fondul dreptului dedus judecații prin acțiunea în anulare.
Motivele invocate de reclamantă nu sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa cu privire la legalitatea actului administrativ, fiind necesara administrarea de probe in cadrul procesului. Îndoiala serioasa asupra legalității actului administrativ trebuie sa poată fi constatata cu ușurința, in urma unei cercetări sumare a dreptului, având in vedere ca masurile luate in cadrul procedurii suspendării executării sunt masuri provizorii, situație in care nu este permisa prejudecarea fondului litigiului.
În ceea ce privește a doua condiție, cea referitoare la iminenta producerii unei pagube pârâta a arătat că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui prejudiciu material viitor si previzibil pe care l-ar putea suferi daca nu se suspenda executarea actului administrativ atacat si care sa justifice suspendarea executării actului atacat, suspendarea fiind situația de excepție.
Reclamanta nu a probat ca executarea sumei ce face obiectul actului atacat i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat si care i-ar afecta major activitatea comerciala, situație imposibil de înlăturat in alt mod decât prin suspendarea executării actului atacat.
Susținerea reclamantei privind faptul ca executarea sumei înscrise in actele administrative atacate i-ar produce importante prejudicii nu este probata si nu poate fi primita întrucât menționarea creanței contestate si a valorii ei nu duc de facto de constatarea ca exista o paguba iminenta, iar reclamanta nu a adus niciun fel de dovezi din care sa reiasă ce pondere are suma de_ lei in totalul cifrei de afaceri a societății, pentru a se discuta de o paguba iminenta si ireversibila in desfășurarea activității acesteia.
În drept, pârâta a invocat prevederilor art. 115 din Codul de procedură civilă.
3. Soluția instanței.
Prin decizia de impunere nr. F-MC 664/23.11.2012 (filele 17-22), emisă în baza raportului de inspecție fiscală nr. F-MC 263/23.11.2012 (filele 23-47), pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul ANAF a stabilit în sarcina societății reclamante obligația de plată a sumei de_ lei, din care_ lei TVA stabilită suplimentar la plată,_ lei dobânzi/majorări de întârziere și_ lei penalități de întârziere. Echipa de inspecție fiscală a stabilit în sarcina societății aceste obligații fiscale pentru următoarele considerente: societatea nu a înregistrat prin mecanismul taxării inverse TVA aferentă achizițiilor de resturi de cabluri efectuate de la DATG mbH; concluziile inspecții lor fiscale efectuate la D. GmbH cu privire la operațiunile de livrare de resturi de cabluri nu sunt de natură a influența tratamentul de TVA la nivelul societății; societatea a inclus în baza de impozitare a reimporturilor efectuate în perioada 01.01._10 costurile aferente manoperei realizate de către DRA M. în afara Comunității și a înregistrat această TVA ca fiind deductibilă, încălcând astfel prevederile legale aplicabile.
Împotriva acestor acte administrativ-fiscale, reclamanta a depus contestație administrativă, înregistrată la DGAMC sub nr._/09.01.2013 (filele 51-75), după care a formulat prezenta cerere de suspendare a executării.
Potrivit art. 215 alin. 1 și 2 din OG nr. 92/2003 republicată, cu modificările și completările ulterioare, introducerea contestației pe calea administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ-fiscal, dar contribuabilul poate cere suspendarea executării acestui act în condițiile Legii nr. 554/2004 și sub condiția depunerii unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.
Reclamanta a făcut dovada consemnării sumei de_,06 lei cu titlu de cauțiune, prin recipisa nr._/1/21.01.2013 (fila 92).
Conform art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Din analiza acestui texte de lege, rezultă că pentru admiterea unei cereri de suspendare a executării trebuie îndeplinite cumulativ două condiții speciale, și anume cazul bine justificat (împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ) și paguba iminentă (prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public). De asemenea, din cuprinsul reglementării precitate mai rezultă că suspendarea executării actului administrativ reprezintă o măsură de protecție provizorie a subiectului de sezină, ce poate fi dispusă în condițiile în care prezumția de legalitate inerentă oricărui act administrativ este îndoielnică, o atare concluzie urmând a se desprinde printr-o analiză sumară a cauzei, care nu presupune dezlegarea criticilor privitoare la legalitatea actului, și, desigur, pentru a se preîntâmpina expunerea subiectului de sezină la o pagubă iminentă.
În speță, având a analiza cerința cazului bine justificat, prin raportare la argumentele prezentate în cererea de chemare în judecată, Curtea constată că reclamanta nu a relevat împrejurări de fapt sau de drept care să fie de natură a crea o îndoială serioasă în privința legalității celor două acte administrativ-fiscale, ci a invocat veritabile motive de nelegalitate, specifice acțiunii în anulare.
Astfel, reclamanta a arătat că, „fără a antama aspectele de fond ale cauzei”, cazul bine justificat rezultă în sinteză din următoarele împrejurări de fapt și de drept: decizia de impunere este nelegală, întrucât prin această decizie se realizează o dublă îndestulare a statului cu TVA aferentă aceleiași operațiuni, întrucât în cazul controlului fiscal realizat la nivelul L. Drăxlmaier RO, autoritățile fiscale au dispus masuri doar la nivelul societății, nu si la nivelul D. GmbH; societatea a acceptat cu bună-credință regimul TVA aplicat de D. GmbH pentru vânzările de resturi de cabluri, așa cum a fost stabilit de către autoritățile fiscale române competente în urma inspecțiilor fiscale parțiale realizate la D. GmbH; au fost încălcate principiile fiscalității prevăzute de legislația internă și europeană, și anume certitudinea impunerii, egalitatea de tratament, protecția așteptărilor legitime, neutralitatea TVA.
Or, toate aceste critici sunt, de fapt, veritabile motive de nelegalitate, care nu pot fi analizate în procedura sumară specifică cererii de suspendare a executării. Astfel cum în mod întemeiat a arătat și pârâta în cuprinsul întâmpinării, pretinsele motive de nelegalitate invocate de reclamantă nu pot fi analizate cu ocazia soluționării prezentei cereri de suspendare a executării, întrucât s-ar prejudeca fondul litigiului.
Pentru a se putea aprecia asupra aspectelor invocate de reclamantă, este necesară antamarea fondului litigiului, aspect care nu este posibil în această etapă a procedurii, caracterizată prin cercetarea sumară a aparenței dreptului, întrucât cazul bine justificat nu se referă la critici de nelegalitate a actului administrativ, ci la împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ (indicii de nelegalitate).
Cu alte cuvinte, îndoiala serioasă asupra legalității trebuie să poată fi constatată cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a dreptului, având în vedere că măsurile luate în cadrul procedurii suspendării executării sunt măsuri provizorii până la pronunțarea instanței de fond asupra legalității actului, situație în care nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.
De asemenea, prin împrejurările invocate, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerinței privind paguba iminentă, astfel cum aceasta este definită de legiuitor, în condițiile în care, examinând susținerile părților și actele depuse la dosar, se constată că reclamanta nu probează iminența producerii unei pagube în patrimoniul său, determinată în mod direct de actele administrativ-fiscale a căror suspendare o solicită, ci invocă doar riscul începerii executări silite ce ar putea fi pornită de către pârâtă.
Astfel, reclamanta a susținut că iminența producerii unei pagube este îndeplinită în cauză, raportat la cuantumul foarte ridicat al sumei în discuție și la împrejurarea că societatea contestă modalitatea de calcul adoptată de echipa de inspecție fiscală pentru cuantumul dobânzilor/majorările de întârziere pentru suma de TVA încasată, dar considerată a fi necuvenită. În aceste condiții, a susținut că aplicarea imediată a actelor administrativ-fiscale contestate și plata unei asemenea sume de bani poate genera dificultăți grave în executarea obligațiilor contractuale ale societății față de terți furnizori, de băncile finanțatoare, precum și grave probleme sociale, prin imposibilitatea plății salariilor angajaților, mai ales în contextul crizei economice existente la nivel general. În acest fel, prin executarea actelor administrativ-fiscale contestate, posibilele consecințe negative s-ar răsfrânge nu doar asupra patrimoniului societății, ci și asupra terților, prin perturbarea activității și a altor agenți economici, precum și asupra personalului salariat.
Or, din actele dosarului nu rezultă că, până la acest moment, împotriva societății s-ar fi emis un titlu executoriu în care să fie înscrise creanțe certe, lichide și neachitate la scadență, iar reclamanta nu a probat în cauză că s-ar fi inițiat măsuri de executare silită asupra garanției constituite sau asupra conturilor sale bancare.
Din interpretarea prevederilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la alineatele următoare și la definiția dată de art. 2 lit. ș) din lege, rezultă că măsura suspendării, astfel cum a fost avută în vedere de legiuitor, reclamă un caracter urgent în ceea ce privește prejudicierea persoanei fizice/juridice.
Apărătorul reclamantei, în cadrul dezbaterilor orale și a concluziilor scrise a precizat că nu a fost pornită executarea silită împotriva societății până la acest moment, însă, pentru a preîntâmpina această executare silită pe care a considerat-o iminentă, a emis o scrisoare de garanție bancară, potrivit art. 148¹ din Codul de procedură fiscală, realizându-se o suspendare de drept a executării actelor contestate, iar ulterior a fost formulată prezenta cerere de suspendare, pentru ca, în contextul acordării ei, societatea să poată debloca sumele de bani indisponibilizate pentru emiterea acelei scrisori de garanție bancară și să poată redresa activitatea comercială.
Din această perspectivă, deși a făcut vorbire de iminența executării silite, reclamanta nu a făcut dovada că riscul invocat este unul actual,din moment ce organul fiscal poate trece efectiv la executare silitănumai după comunicarea unei somații, conform art. 145 din Codul de procedură fiscală, și trecerea unui termen pus la dispoziția contribuabilului pentru stingerea voluntară a debitului. Or, în cauză, Curtea constată nu a fost emis nici măcar titlul executoriu împotriva reclamantei, acest act constituind de altfel singurul temei legal al unei executări silite. De asemenea, nu este de trecut cu vederea faptul că legea fiscală lasă la dispoziția pârâtei un termen de 5 ani pentru a cere executarea silită, calculat de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept, astfel încât reclamanta nu poate previziona asupra momentului în care vor fi demarate măsurile de executare.
Mai mult, astfel cum în mod corect a susținut și pârâta prin întâmpinare, reclamanta nu a probat că o eventuală executare silită a sumei ce face obiectul deciziei de impunere i-ar crea un prejudiciu material grav, imposibil de evitat și care i-ar afecta major activitatea comercială.
Simpla menționare a faptului că valoarea debitului este ridicată și că modalitatea de calcul a accesoriilor este contestată nu poate conduce în mod automat la reținerea unei pagube iminente, ci trebuia ca reclamanta să fi invocat și prezentat dovezi din care să reiasă ce pondere are suma de_ lei în totalul cifrei de afaceri a societății și să prezinte în mod concret argumentele pentru care nu consideră corectă modalitatea de calcul a accesoriilor.
În aceeași ordine de idei, Curtea arată că, dacă s-ar accepta raționamentul reclamantei, ar rezulta că această condiție a pagubei iminente ar fi aproape în toate cazurile îndeplinită, având în vedere că indisponibilizarea unor sume importante de bani are ca efect întotdeauna împiedicarea desfășurării în condiții optime a activității comerciale, ceea ce ar contraveni, însă, voinței exprese a legiuitorului, exprimate în cuprinsul art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prin impunerea unor cerințe cumulative precis determinate.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată că prezenta cerere de suspendare nu întrunește condițiile cumulative impuse de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.
În baza art. 274 din Codul de procedură civilă, reținând culpa procesuală a reclamantei, va respinge ca neîntemeiată cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de apărător și taxele de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de suspendare a executării formulată de reclamanta . România SRL, cu sediul ales la SCA N. N. D. Kingstone Petersen din București, .. 1 A, Bucharest Business Park, Corp A, ., în contradictoriu cu pârâta Ministerul Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, cu sediul în București, ., sectorul 5, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.02.2013.
PREȘEDINTEGREFIER
D. M. D. M. G.
Red/thred. jud. DDM/ 4 ex/ 28.03.2013.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3305/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3941/2013. Curtea de... → |
|---|
