Pretentii. Decizia nr. 3866/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3866/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 7503/3/2010*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 3866
Ședința publică din data de 03 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile cu nr. 6311/01.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. L.-G. și P. N. S. M. și cu intimații pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, S. de Investiții Fondul Proprietatea, M. București prin Primar General, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, cererea de chemare în judecată având drept obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata reclamantă D. L.-G. personal și în calitate de apărător ales al intimatului reclamant P. N. S. M., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că C.N.C.I. înaintează la dosarul cauzei prin intermediul Serviciului Registratură, în data de 01.10.2013 note de ședință.
Având cuvântul, intimata reclamantă D. L.-G. solicită calificarea întâmpinării formulate în cauză ca reprezentând concluzii scrise.
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului și asupra incidenței în cauză a prevederilor Legii 165/2013.
Intimata reclamantă D. L.-G. formulează concluzii de respingere a recursului și arată în esență faptul că desemnarea evaluatorului și stabilirea punctajului au fost făcute sub imperiul legii vechi. Astfel, toate actele prealabile și hotărârea CCSD au fost emise anterior intrării în vigoare a Legii 165/2013, iar, iar sub imperiul legii noi nu se poate imagina cum anume va fi pusă în aplicare măsura instanței de fond cu privire la desemnarea evaluatorului.
Curtea reține recursul spre deliberare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 10.02.2010, reclamanții D. L. G. și P. N. S. M., au chemat în judecată pârâții A. NAȚIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR; C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR prin CANCELARIA PRIMULUI MINISTRU; S. DE INVESTIȚII FONDUL PROPRIETATEA; M. BUCUREȘTI prin PRIMARUL GENERAL și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că în calitate de titulari ai dreptului de proprietate si de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, sunt îndrituiți la încasarea de despăgubiri bănești pentru imobilul din București, .. 27, sectorul 2, compus din construcții și teren în suprafața de 215 mp, inițial naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 și ulterior, demolat în baza Decretului nr. 55/1979, terenul fiind afectat integral de elemente de sistematizare; - obligarea paraților la plata despăgubirilor juste si echitabile, în cuantum egal cu valoarea de circulație conform standardelor internaționale de evaluare stabilit prin expertiză, pentru acest imobil trecut abuziv în proprietatea statului și obligarea pârâților la plata acestor despăgubiri în termen de 60 de zile de la definitivarea prezentei hotărâri, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 50 lei/zi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că imobilul pentru care solicită despăgubirile legale a fost revendicat în baza Legii 10/2001 prin notificarea nr.2484/3.05.2001, înregistrata la M. București, C. de aplicare a Legii 10/2001.
Susțin reclamanții că Primarul General a emis Dispoziția nr.5951/19.06.2006, care la art. 1 a reținut calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru imobilul situat în .. 27 sectorul 2, București, format din teren in suprafața de 215 mp. și construcții, imobil inițial naționalizat abuziv de la autoarea lor D. E. si apoi demolat, terenul fiind afectat integral de detalii de sistematizare.
Dispoziția nr. 5951/19.06.2006 a fost înregistrată la A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților sub nr._ la data de 8.09.2006, dar până în prezent cererea nu a fost soluționată.
A mai reținut instanța de fond că reclamanții au arătat că dreptul lor la despăgubiri juste si echitabile poate fi analizat si stabilit in condiții de contradictorialitate cu reprezentanții statului de către aceasta instanța, independenta si imparțiala, in condițiile Deciziei ICCJ în interesul Legii nr.33/2008 care se impune obligatoriu și a jurisprudenței C.E.D.O pronunțată în cauzele împotriva Românei, in care a fost condamnat S. R. pentru ca Fondul Proprietatea nu funcționează corespunzător, situație în care accesul la Legea nr. 10/2001 este teoretic și iluzoriu.
Considerentele admiterii unei asemenea acțiuni sunt similare celor reținute în cuprinsul Deciziei nr. XX/2007 pronunțata de ICCJ în interesul legii, în care s-a stabilit ca instanța de judecata este competenta sa soluționeze pe fond si acțiunea persoanelor îndreptățite in cazul refuzului nejustificat a entității deținătoare sa soluționeze notificarea persoanei interesate.
Potrivit legii, apreciază instanța de fond că zădărnicirea dreptului de proprietate asupra bunului combinata cu lipsa despăgubirii o perioada îndelungata de timp este contrara art. 1 paragr. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
Urmare nefuncționării corespunzătoare a Fondului Proprietatea nu exista garanție ca vor primi despăgubirea cuvenită, motiv pentru care s-a arătat că cererea este admisibilă în contextul în care Curtea Europeană a stabilit caracterul ineficient al mecanismului de despăgubire instituit de Legea 10/2001, coroborat cu obligația statului ca drepturile conferite de legile speciale reparatorii sa le efective.
Prin sentința civilă nr. 1203 din 15.09.2010, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, Secția a VIII-a.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că prin cererea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat ca, urmare a constatării calității lor de persoane îndreptățite la restituire, să oblige pârâții să le acorde despăgubiri, întrucât dispoziția nr. 5951/19.06.2006 emisă de pârâtul M. București a fost înregistrată la A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților, însă nesoluționată, caz în care, prin analogie, se aplică raționamentul din decizia nr. XX/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, instanței revenindu-i obligația de a soluționa în rest cererea de stabilire și acordare a despăgubirilor.
Prima instanță a reținut că în prezent, dosarul reclamanților este în curs de soluționare în ceea ce privește acordarea de despăgubiri, potrivit dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 iar potrivit art. 20 alin. 1 din Titlul VII din Legea 247/2005, „Competența de soluționare revine Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, la instanța domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel București.”
Așadar, din momentul în care a fost inițiată procedura specială de restituire prevăzută în Titlul VII din Legea 247/2005, orice cerere care privește modul de soluționare al cererii, este supus acestei proceduri și, implicit, în ceea ce privește instanța competentă.
Prin încheierea de ședință de la data de 24.05.2011 Curtea a respins excepțiile invocate pentru motivele cuprinse în încheierea de la acea dată.
În ședința publică de la data de 25.10.2011, reclamanții și-au modificat cererea introductivă, solicitând să se constate că au calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri, obligarea pârâtei la emiterea deciziei pentru stabilirea despăgubirilor și numirea unui expert evaluator.
Cu privire la fondul cauzei Curtea a constatat următoarele: de la data depunerii notificării, în anul 2001 au trecut mai mult de 10 ani iar reclamanții nu au intrat, încă, în posesia despăgubirilor. De altfel, termenul rezonabil de soluționare a cererii este depășit chiar dacă ne raportăm la data la care s-a emis dispoziția Primarului General nr. 5951/19.06.2006. Prin depășirea termenului rezonabil de soluționare a cererii se aduce atingere dreptului de proprietate al reclamaților, drept consacrat de art. 1 din Protocolul 1 din CEDO.
Culpa pentru nesoluționarea cererii de plată a despăgubirilor aparține Comisei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are, potrivit legii 247/2005 obligația desemnării evaluatorului pentru stabilirea valorii despăgubirilor.
În consecință Curtea a admis acțiunea față de această instituție, obligând C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să desemneze evaluator pentru stabilirea despăgubirilor cuvenite potrivit dispoziției Primarului General nr. 5951/19.06.2006 și a respins acțiunea față de ceilalți pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, aceste autorități neavând atribuții în acest stadiu al procedurii de soluționare a notificării.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Opinează recurenta că urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, așa cum am precizat mai sus, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, Curtea reține că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciem că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Urmare a analizării dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor sub nr._/CC, ce conține Dispoziția nr. 5951/2006 emisă de Primăria Municipiului București, în favoarea reclamanților, având ca obiect imobilul situat în .. 27, în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/17.05.2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prin adresa nr._/CC/26.09.2013 transmisă reclamanților s-a adresat rugămintea de a completa acest dosar cu o copie a certificatului de deces al domnului N. D., precum și cu certificatul de moștenitor întocmit în urma decesului.
În situația în care un astfel de document nu a fost întocmit se va completa întreaga documentație cu negație privind dezbaterea succesiunii obținută de la camera notarilor publici în raza teritorială a căreia a avut ultimul domiciliu defunctul.
Potrivit dispozițiilor art. 32 al Legii nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege.
Pe cale de consecință, în situația în care nu vor fi depuse documentele solicitate înăuntrul termenului anterior amintit, Secretariatul Comisiei Naționale va proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii doar în baza documentelor existente în dosar, existând posibilitatea invalidării în tot sau în parte a Dispoziției nr. 5951/2006.
Termenul de decădere prevăzut de art. 32 al Legii nr. 165/2013 poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a] reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
Cererea de prelungire se va formula în interiorul termenului de 90 de zile prevăzut de lege și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.
Pretențiile reclamantului, astfel cum au fost formulate, fiu își mai găsesc justificare legală în condițiile noului cadrul legislativ instituit prin Legea nr.165/2013, dosarul aferent Dispoziției nr.5951/2006 urmând a se soluționa cu respectarea procedurilor din noua lege.
Potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013, a fost publicată Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Potrivit acestui act normativ, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin. 1 lit. a din Legea nr. 165/2013, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de leg care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Învederăm onoratei instanțe faptul că, numai în situația în care dosarul este validat de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte.
Potrivit prevederilor art. 21 alin.6 din Legea nr.165/2013 "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale si se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Prin urmare, având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr.165/2013, solicitarea de evaluare a dosarului de despăgubire nr._/CC, precum și emiterea deciziei: reprezentând titlu de despăgubire nu își mai găsesc aplicabilitatea.
Asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica vizând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, raportat la disp. OUG nr.4/2011 și disp. Legii nr. 165/2013, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Cât privește prematuritatea cererii față de disp. OUG nr.4/2012, Curtea reține că potrivit prevederilor acestui act normativ de laintrării sale în vigoare șipână la data de 15 mai 2013 a intervenit o suspendare a procedurilor de evaluare, respectiv de emitere a titlurilor de despăgubire, prev de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cu toate acestea, obligația autorității pârâte de a urma întocmai etapele instituite de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a născut anterior adoptării și intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012, ea devenind actuală anterior acestui din urmă moment, câtă vreme dosarul a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale la nivelul anului 2006. Din acest motiv, analiza incidenței actului normativ invocat poate prezenta relevanță cât privește fondul cauzei, nefiind un aspect care să afecteze caracterul actual al dreptului invocat.
La fel, în ceea ce privește prematuritatea cererii față de dispozițiile Legii nr.165/2013, care a instituit un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii pentru soluționarea dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, Curtea reține că actualitatea dreptului material la acțiune se apreciază, așa cum în mod constant s-a stabilit în doctrină și în practică, prin raportare la momentul formulării cererii de chemare în judecată și nu la momente ulterioare acestuia. Atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 13.03.2012, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că cererea nu este prematur formulată, urmând a se analiza relevanță noului act normativ în privința fondului cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei, reține Curtea publicarea în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a Legii nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013, act normativ în raport de ale cărui dispoziții măsurile de remediere solicitate de intimații-reclamanți nu mai pot fi validate.
Astfel, relativ la incidența actului normativ menționat asupra cauzei de față, se vor avea în vedere disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013, conform cărora „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Prin urmare, se constată că aceste dispoziții legale au devenit aplicabile inclusiv situației intimaților-reclamanți, cărora li se impune respectarea unei alte proceduri administrative de soluționare.
Nu în ultimul rând, urmează a fi avute în vedere și dispozițiile art. 41 din legea menționată, care prevăd că „plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014. (…) (5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.”. Analizând textul de lege, Curtea reține că, și în cazul existenței unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus deja obligarea CCSD la emiterea titlului de despăgubire, executarea acesteia are loc tot în condițiile art.21 deci, cu atât mai mult, în cazul în care nu există o hotărâre irevocabilă procedura din art.21 se impune cu necesitate.
Or, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7). (9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
A fost introdusă așadar o nouă etapă - a verificării dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului, iar etapa evaluării se realizează într-o procedură diferită de cea anterioară și s-a introdus obligativitatea validării și a stabilirii punctajului și, tot cu titlu de noutate, se emite decizie de compensare prin puncte.
Prin urmare, Curtea constată că solicitările intimaților-reclamanți cu privire la obligarea intimatei – pârâte la transmiterea dosarului către evaluator și emiterea titlului de despăgubire nu mai sunt recunoscute de lege.
Totodată, Curtea mai reține că Legea nr. 165/2013 nu este abrogată la data pronunțării și nici declarată neconstituțională, producând astfel efecte juridice obligatorii, după cum nu incumbă Curții de apel atribuția de a cenzura constituționalitatea legii menționate, competență ce revine exclusiv Curții Constituționale în acord cu disp. art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu conduce la concluzia înlăturării efectului Legii nr. 165/2013 prin intermediul art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În acest din urmă sens reține Curtea de apel considerentele din paragrafele 235 – 236 ale hotărârii CEDO M. A. și alții c. România din 12 octombrie 2010 (cererile nr. 30.767/05 și 33.800/06), în care se arată: « (235) În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, …). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. (236) Ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale unui astfel de dispozitiv, al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege, sub controlul Comitetului Miniștrilor, măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte.».
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă (1865), va admite recursul și va modifica sentința recurată, în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile cu nr. 6311/01.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți D. L.-G. și P. N. S. M. și cu intimații pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, S. de Investiții Fondul Proprietatea, M. București prin Primar General, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. – M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red. Gh.G.
Tehnored. C.O. 2 ex./
Curtea de apel București – Secția a VIII-a C.
Judecător de fond: S.D.G.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 795/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 5518/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
