Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1102/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1102/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 391/122/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1102
Ședința publică de la 14 martie 2013
Curtea constituită din:
Președinte: D. C. V.
Judecător: D. G. S.
Judecător: G. G.
Grefier: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurenta-reclamantă .. și recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MIHĂILEȘTIîmpotriva sentinței civilei nr.292/06.06.2012 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Județului G. - Administrația Finanțelor Publice Mihăilești a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 14.02.2012 sub nr._ reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a orașului Mihăilești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/04.11.2011, anularea chitanței ., nr._ din data de 04.11.2011 și obligarea acesteia la restituirea sumei de 9.736 lei cu titlu de taxă de poluare.
În fapt, reclamanta a arătat că OUG nr.50/2008 contravine dispozițiilor comunitare, în măsura în care România este un stat comunitar, situație care creează o diferență de tratament între autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în România și cele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal.
În drept au fost invocate dispozițiile art.205,207 alin.1 C.proc.fisc., art.7 din Legea nr.554/2004.
Tribunalul G., prin sentința civilă nr. 292 pronunțată la data 06.06.2012, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta ., a admis în parte cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, a anulat Decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/04.11.2011 emisă de Administrația Finanțelor Publice Mihăilești, a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 9.736 lei reprezentând taxă de poluare achitată pentru autoturismul marca SCANIA nr. de identificare XLER4X_ cu chitanța . nr._ din 04.11.2011, a obligat chematul în garanție să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Mihăilești suma de 9.736 lei reprezentând taxă de poluare plătită de reclamantă, în vederea restituirii acesteia către reclamant, a resping cererea pârâtei Administrația Finanțelor Publice Mihăilești de obligare a chematului în garanție la plata dobânzii legale și a respins capătul de cerere privind anularea chitanței . nr._/04.11.2011.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 04.11.2011, reclamanta . a achitat suma de 9736 lei, reprezentand taxa de poluare, urmare a achizitionarii unui autoturism marca SCANIA achizitionat din UE.
Apreciind ca temeiul legal in baza caruia a fost obligata sa achite suma anterior precizata, respectiv dispozitiile O.U.G nr. 50 din 2008 sunt contrare legislatiei si jurisprudentei comunitare in materie, a solicitat restituirea sumei adresandu-se in acest sens paratei A.F.P. Mihăilești, rezultatul fiind negativ.
Analizand compatibilitatea normei interne in baza careia s-a perceput taxa de poluare, respectiv O.U.G nr. 50 din 2008, cu legislatia comunitara, reprezentata de art. 90 din Tratatul de Instituire a C.F., instanta de fond a retinut ca taxa speciala de poluare pentru autoturisme si autovehicule a fost introdusa in Codul fiscal prin Legea nr. 343 din 2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 01 ianuarie 2007, initial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343 din 2006 prin O.U.G nr. 110 din 2006, a fost restabilita la toate autoturismele si toate autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevazandu-se si categorii de persoane exceptate.
Ulterior, prin adoptarea O.U.G nr. 50 din 2008, a fost instituita taxa de poluare pentru autovehicule, actul normativ continand reguli cu privire la autovehiculele ce intra sub incidenta acestei taxe, cat si a conditiilor de percepere a acesteia.
Fiind datorata cu ocazia primei inmatriculari in Romania, taxa de poluare, astfel cum este reglementata prin dispozitiile legale precizate, in raport de prevederile art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei, art. 90 paragraf 1 din Tratatul CE si jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatii Europene, opineaza si retine ca atare judecatorul fondului litigiului de fata, este discriminatorie, find interzise de dispozitiile Tratatului CE.
Impotriva acestei hotari au formulat recurs reclamanta . și parata AFP Mihăilești prin DGFP G., acestea fiind declarate si motivate in conditiile legii.
Recurenta-reclamantă . a solicitat prin cererea de recurs modificarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se stabili faptul că s-au solicitat cheltuielile de judecată care ar urma să fie recuperate pe cale separată.
Scutite de obligatia achitarii taxei, potrivit art. 17 din Legea nr. 146 din 1997 si art. 229 din Codul de procedura fiscala, recursurile au fost inregistrate pe rolul acestei instante sub acelasi numar de dosar, la data de 11.09.2012.
Criticand sentinta atacata, recurenta – parata administratia fiscala opineaza ca aceasta este nelegala, deoarece instanta de fond a pronuntat aceasta hotarare fara sa se tina seama de dispozitiile legale aplicabile in materie, respectiv dispozitiile Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, lege care abrogă O.U.G nr. 50 din 2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule.
In continuare, sunt reitereate motivele invocate in fata instantei de fond.
Invocand in drept dispozitiile art. 304 pct.9 din Codul de procedura civila, recurenta – parata nu indica in concret motivele pentru care solicita modificarea sau casarea sentintei atacate.
Nu s-au cerut si nu au fost administrate probe noi in recurs in conditiile art. 305 ind. 1 din Codul de procedura civila.
Examinand recursurile de fata, in raport de motivele de recurs invocate si in conditiile prevazute de art. 304 ind. 1 din Codul de procedura civila, Curtea urmeza sa respinga ambele recursuri de fata, pentru urmatoarele considerente:
Cu privire la recursul formulat de recurenta-reclamantă . Curtea urmează să-l respingă ca nefondat, constatând că față de cuprinsul actelor dosarului în mod corect instanța de fond a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată, având în vedere că nici prin cererea de chemare în judecată și nici prin cerere separată, în formă scrisă sau verbal, nu s-au solicitat în fața instanței de fond cheltuieli de judecată.
Cu privire la recursul formulat de recurenta-pârâtă AFP Mihăilești apreciază că în mod corect a fost respinsă excepția necompetenței generale a instanței față de obiectul cauzei respectiv pretenția restituirii integrală a sumei de bani plătită cu titlu de taxă de poluare, intimata-reclamantă invocând și considerând că însăși impunerea taxei, indiferent de cuantum este contrară dispozițiilor art.110 (fost art.90) din Tratatul Comunității Europene, în timp ce Legea nr.9/2012 invocată de pârâtă în susținerea excepției se referă la restituirea diferenței de taxă plătită conform OUG nr.50/2008, aprobată prin Legea nr.140/2011, cu modificările și completările ulterioare și taxa rezultată din aplicarea Legii nr.9/2012, după un algoritm de calcul stabilit, astfel că, față de aceste aspecte și obiectul litigiului astfel stabilit, în mod evident competența aparține instanțelor judecătorești.
Totodată, se reține că prin Hotărârea nr. 07.07.2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauza C-263/10 I. N. asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (fost art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene) statuând că acesta trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
S-a apreciat că toate versiunile de modificare a OUG 50/2008 prin OUG 208/2008, OUG 218/2008, OUG 7/2009 și OUG 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa de poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a arătat că art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene se opune unui regim de impozitare precum cel instituit prin OUG 50/2008 și a apreciat că nu este necesar să fie limitate în timp efectele acestei hotărâri deoarece din datele prezentate de Guvernul României nu s-a putut concluziona că economia românească riscă să fie serios afectată de repercusiunile acestei hotărâri, Guvernul menționând că există un număr mare de cereri de rambursare a taxei de poluare.
Art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene a fost interpretat în același sens de Curtea de Justiție a Uniunii Europene și în Hotărârea pronunțată la 07.04.2011 în cauza T. C 402/2009 în care s-a precizat că acest articol obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie națională și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare, OUG 50/2008 având ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărare în alte state membre.
Astfel, taxa de poluare instituită de OUG 50/2008 contravine art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, în mod corect reținând instanța de fond neconcordanța dintre dreptul intern și dreptul comunitar, context în care devin aplicabile dispozițiile art.148 alin.2 din Constituția României potrivit cărora ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare.
În consecință, constatând că dispozițiile OUG nr. 50/2008 încalcă normele comunitare, refuzul recurentei pârâte de a restitui intimatului reclamant taxa de poluare încasată în baza acestui act normativ este unul nejustificat, astfel că soluția instanței de fond de admitere a acțiunii este legală, hotărârea fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de casare ori modificare analizate și din oficiu, în baza art. 312 Cod proc. Civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenta-reclamantă .. și recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI G. - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE MIHĂILEȘTIîmpotriva sentinței civilei nr.292/06.06.2012 pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 martie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. V. D. G. S. G. G.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2ex.
Jud.fond:Ttrib.G., M. Z. U.
| ← Anulare hotarare emisa Comisia de Supraveghere a... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
