Pretentii. Decizia nr. 4655/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4655/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 2168/122/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4655
Ședința publică de la 01 noiembrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. F.
JUDECĂTOR – S. P.
JUDECĂTOR – R. M. V.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., împotriva sentinței civile nr.23 C. din 24.01.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții, faptul că, părțile au solicita judecarea în lipsă conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
Curtea față de Ordonanța Guvernului nr.520/2013 și Ordinului președintelui ANAF nr.2211/2013 Curtea constată intervenită transmisiunea calității procesuale în cauză de la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G. către Administrația Județeană a Finanțelor Publice G. din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești.
Totodată, având în vedere că părțile au solicitat judecarea în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin.2. Cod procedură civilă, în conformitate cu prevederile art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată, în primul ciclu procesual, la 25.08.2011 sub nr._, la Tribunalul G. reclamanta .. a chemat în judecată pârâtele Administrația Finanțelor Publice a mun. G. și Administrația F. pentru Mediu, pentru ca, prin hotărâre judecătorească, să fie obligate pârâtele, în solidar, la restituirea integrală a sumei de 5.714 lei, reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule, suma actualizată cu dobânda legală aferentă de la data plății și până în momentul restituirii efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a mun. G. a depus la dosar cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând admiterea acesteia, în ipoteza admiterii cererii reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 386/03.11.2011, Tribunalul G. a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă, respingând și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice G. a municipiului G..
Curtea, prin Decizia civilă nr.2927 din 6.09.2012 a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă ., a casat sentința și trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În considerentele deciziei, s-a reținut că acțiunea judiciară având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționată de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele două proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedură fiscală. Față de aceste împrejurări, Curtea a constatat că în mod greșit prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Pe baza probei cu înscrisuri administrată în cauză, în al doilea ciclu procesual, Tribunalul G. – Secția Civilă a pronunțat sentința civila nr.23 C. din 24.01.2013, prin care a dispus: admiterea acțiunii reclamantei . pârâtelor Administrația Finanțelor Publice a mun. G., și Administrația F. pentru Mediu; obligarea pârâtelor Administrația Finanțelor Publice a mun. G. și Administrația F. pentru Mediu să-i restituie reclamantei suma de 22.079 lei reprezentând taxa de poluare pentru autovehiculul achitată conform ordinului de plată nr. 230/21.10.2008, plus dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de Codul de procedură fiscală conform art.124 Cod procedură fiscală, începând de la data expirării unui termen de 45 de zile de la înregistrarea cererii reclamantei la pârâta AFP G. (04.08.2011) și până la data restituirii efective a sumei; respingerea ca rămasă fără obiect a cererii de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâta Administrația Finanțelor Publice G..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, în esență, următoarele:
Excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești invocată de pârâta AFP G. a fost apreciata de tribunal ca nefondată întrucât, pe de o parte, instanța a fost sesizată cu o cerere de restituire a întregii sume achitate cu titlu de taxă de poluare, considerată de reclamant ilegală, iar nu cu o cerere de restituire a diferenței dintre taxa de poluare și taxa rezultată din aplicarea prevederilor Legii nr. 9/2012, iar pe de altă parte, declinarea de competență solicitată de pârâtă nu este posibilă deoarece organul fiscal prevăzut la art. 12 din legea menționată nu este organ cu atribuții jurisdicționale.
Pe fond, tribunalul a reținut că reclamanta a achitat la data de 12.12.2008 suma de 5714 lei cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, pentru a putea înmatricula în România auto marca Mercedes Benz, înmatriculat prima dată în Germania, potrivit art. 7 din Ordinul MAI nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor și a prevederilor OUG nr. 50/2008, care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, în sensul că taxa constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Tribunalul a apreciat că particularii au la dispoziție calea contenciosului fiscal pentru a solicita instanțelor judecătorești ca, în temeiul art. 148 alin. (4) din Constituția României, să asigure aplicarea cu prioritate a dreptului european. S-a apreciat că cererea de restituire este formulată în temeiul art. 117 alin. (1) lit. d Cod procedură fiscală (taxa de poluare a fost prelevată “ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale“).
Astfel, din moment ce Curtea de Justiție a Uniunii Europene a constatat că, de la 1 iulie 2008, O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială este incompatibilă cu art. 110 TFUE, este evident faptul că prelevarea taxei de poluare este rezultatul unei aplicări eronate a prevederilor legale (s-a aplicat O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială, deși art. 110 TFUE interzicea acest lucru).
Tribunalul a mai reținut că perceperea taxei este nejustificata, cu exces de putere, văzând caracterul necomunitar al taxei percepute, instanțele române fiind obligate să se supună interpretării pe care instanța de la Luxemburg a dat-o cu privire la caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare. Hotărârea preliminară pronunțată de Curte în cauza T., potrivit căreia articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională, în virtutea efectului erga omnes, este obligatorie pentru toate instanțele naționale care au pe rol acțiuni ce privesc raporturi juridice născute sub incidența OUG nr. 50/2008 și se aplică situațiilor care au condus la pronunțarea hotărârii preliminare.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008 astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și OUG nr. 117/2009, întrucât toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Tribunalul, aplicând deci norma comunitară, ținând cont de interpretarea dată de Curte art. 110 TFUE și ignorând legislația națională contrară, în speță, OUG nr. 50/2008, a constatat că taxa percepută reclamantului cu ocazia înmatriculării în România a autoturismului second hand cumpărat din Germania încalcă dispozițiile art. 110 TFUE iar din această perspectivă, reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, în astfel de situații, Curtea de Justiție decizând că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art.110 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
În raport de cele reținute tribunalul, în baza art. 1, art. 2 alin. 2, art. 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 117 lit. d Cod procedură fiscală a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului G. și Administrația F. pentru Mediu, în solidar, să restituie acesteia suma reprezentând taxa de poluare pentru autovehicule achitată.
Cu privire la dobânda aplicabilă, tribunalul a apreciat că se impune plata către reclamantă a dobânzii legale în materie fiscală, și anume la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de art. 124 (contribuabilii au dreptul pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat la dobânda la nivelul majorărilor de întârziere prevăzute de acest cod și care se calculează din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz) raportat la art. 120 Cod procedură fiscală. În speță se aplică termenul prevăzut la art. 70 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, potrivit căruia cererile depuse de contribuabili potrivit prezentului cod se soluționează în termen de 45 de zile de la înregistrare.
Față de faptul că Administrația F. pentru Mediu a fost obligată în solidar cu administrația finanțelor publice la restituirea sumei, tribunalul a respins cererea de chemare în garanție a acesteia.
Împotriva Sentinței a declarat recurs, în termen legal, pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G., susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că sentința civilă recurată este nelegală, invocând prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, iar în susținerea acestui motiv de recurs, au fost reiterate motivele invocate în fata instanței de fond, si anume:
OUG nr. 50/2008 stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicole, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finalizării programelor si proiectelor pentru protecția mediului.
Considera recurenta ca aceasta taxa nu incalca dispozițiile art. 90 din Tratatul de instituire al Comunității Europene. Astfel, potrivit dispozițiilor OUG nr. 50/2008, România, stat membru al Comunității europene, nu supune direct sau indirect produsele altor tari membre ale comunității unor impozite interne de orice natura, superioare celor cere se aplica direct sau indirect produselor naționale similare. Or, taxa de poluare instituita de dispozițiile OUG nr. 50/2008 nu poate fi asimilata impozitelor interne, aceasta taxa fiind perceputa pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora in România, inteleg sa le utilizeze pe teritoriul tarii, contribuind astfel la poluarea mediului.
Aceasta taxa nu este perceputa doar persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze in România autoturisme second-hand, importate din Uniunea Europeana, ci tuturor persoanelor care doresc sa înmatriculeze si sa utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel incat nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei.
Caracterul taxei prevăzute de dispozițiile OUG NR. 50/2008, ca fiind unul de poluare, rezulta din dispozițiile art. 1, alin. 2 care enumera categoria de programe si proiecte pentru protecția mediului care urmează sa fie finalizate din sumele colectate potrivit actului normativ.
Prin urmare, chiar daca legiuitorul nu a găsit o forma foarte potrivita, prin condiționarea inmatricularii autoturismului de plata acestei taxe, acest aspect nu este de natura sa o transforme . prima înmatriculare cum era prevăzuta de dispozițiile art. 214 din Codul Fiscal. Nu trebuie omis nici faptul ca instituirea acestei taxe a fost rezultatul negocierilor dintre România si Comisia Europeana, astfel incat nu se poate aprecia ca ar contraveni legislației comunitare.
Intimatul reclamant, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 si 304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pe fondul pretenției principale, din hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României și N. c. României, rezultă că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Rezultă, astfel ca, reglementată în acest mod, OUG nr. 50/2008 este contrară art. 110 din TFUE, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE.
Prin urmare, după aderarea României la UE, când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, nu este admisibil ca norma fiscală națională să diminueze sau să fie susceptibilă să diminueze consumul produselor importate și să influențeze, din punct de vedere fiscal, achiziționarea autovehiculelor deja înmatriculate.
Cum această taxă nu este percepută persoanelor care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008, data intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008 în condițiile în care și autoturismele acestei categorii de persoane poluează, iar din preambulul OUG 50/2008 rezultă că prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, incompatibilitatea acestor prevederi cu art. 110 paragraful 1 TFUE este evidentă.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (Cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI G., împotriva sentinței civile nr.23 C. din 24.01.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă .. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. F. S. P. R. M. V.
GREFIER
G. P.
Red I.F. – 2 ex.
Tribunalul G. – jud F.R.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1533/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Sentința nr. 1152/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
