Conflict de competenţă. Sentința nr. 3960/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3960/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 35987/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 3960
Ședința din camera de consiliu de la 11.12.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 3 București și Tribunalul București în soluționarea cauzei privind pe reclamantul D. D. F. și pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI PRAHOVA, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Cauza se soluționează fără citarea părților conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București sub nr._/ 301/2011, reclamantul D. F. D. in contradictoriu cu parații I. de P. al județului Prahova, I. de P. al județului Teleorman, I. de P. al județului Ilfov, I. de P. al județului Sibiu, si Direcția G. de P. a Municipiului București solicitând instanței admiterea cererii si obligarea paratelor in solidar, la plata sumei de 100.000 lei, reprezentând despăgubiri morale, cu cheltuieli de judecata.
In motivare se arata ca la data de 7.08.2009 in timp ce circula cu auto marca Volvo S60 cu nr. de înmatriculare_ pe autostrada București-C. a fost oprit de un echipaj de politie autostrăzi si sancționat prin procesul verbal . nr._/7.08.2009 cu amenda in cuantum de 120 lei si suspendarea exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile.
La data de 8.09.2009, a expediat prin posta recomandata cu confirmare de primire si la data de 14.08.2009 a fost înregistrata plângerea la Judecătoria Calarasi formându-se dosarul nr.4140/ 2002/ 2009.La termenul de judecata din 19.10.2009 Judecătoria Calarasi a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Judecătoriei L.-Gara. Prin sentința civila nr.220/22.03.2010 pronunțata in dosarul nr._ al Judecătoriei L.-Gara s-a dispus respingerea plângerii ca neîntemeiata.
Prin notificarea din 19.07.2010 comunicata prin posta recomandata cu confirmare de primire la 20.07.2010 a solicitat paratei IPJ Teleorman sa elibereze permisul de conducere.
Prin adresa nr.7809/27.07.2010, parata IPJ Teleorman a refuzat invocând art.111 alin.6 din OUG nr.195/2002.Reclamatul menționează ca a declarat recurs, iar prin decizia civila nr.680R/ 7. 09. 2010 pronunțata de Tribunalul Calarasi in dosarul_ s-a dispus admiterea recursului si anularea procesului verbal . nr._/7.08.2009.
De asemenea, arata ca pe fondul cauzei cererea este legala si fondata din următoarele motive: potrivit art.118 alin.2 din OUG 195/2002, ’’plângerea suspenda executarea amenzilor si a sancțiunilor contravenționale complementare de la data înregistrării acesteia pana la data rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești.
Pe cale de consecința, intrucat plângerea contravenționala a fost depusa la oficiul poștal la 10.08.2009 rezulta ca a operat suspendarea executării procesului verbal.
Arata ca in mod nelegal paratele i-au deschis mai multe dosare penale pentru savarsirea infracțiunii prev. de art.86 alin.2 din OUG 195/2002. Reclamantul precizează ca in fiecare caz in parte a probat agenților de politie faptul ca împotriva procesului verbal sus menționat formulase plângere contravenționala. Cu toate acestea, i-au fost întocmite dosare penale.
Arata ca si in prezent, deși procesul verbal de contravenție sus menționat a fost anulat de Tribu-nalul București inca de la 7.09.2010, paratele IPJ Bucuresti, IPJ Sibiu i-au deschis dosare penale pentru savarsirea infracțiunii prevăzute de art.86 alin 2 din OUG 195/2002.
Totodată, arata ca prejudicial moral suferit consta in faptul ca din luna septembrie 2009 si pana in prezent, in mod nelegal, a fost si este cercetat penal pentru savarsirea infractiunii prev. de art.86 alin 2 din OUG 195/2002; ii este lezat dreptul la libertatea de mișcare in sensul ca prin întocmirea nelegala a dosarelor penale menționate, ii este interzis dreptul de a conduce pe drumurile publice; nu are nici o posibilitate sa se angajeze din cauza acestor dosare penale intrucat ii este imposibil sa lucreze cu firme din județul Ilfov la un program de 8 ore pe zi si sa alerge la instanțele de judecata cu mijloace de transport in comun.
In drept a invocat disp. art. 998-999 C.civ.
Prin întâmpinările formulate în cauză pârâții IJP Teleorman și IJP Prahova au invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 3, în raport de obiectul cererii arătând că pretențiile reclamantului vizează o presupusă vătămare a drepturilor sale de către mai multe instituții publice și, respectiv repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare savarsite in procese penale.
Prin sentința civilă nr. 9616/29.05.2012, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția de necompetență materială a instanței și a dispus declinarea soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, apreciind că obiectul cauzei îl reprezintă o presupusă vătămare a drepturilor sale de către mai multe instituții publice.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 12.09.2012 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 5424/06.11.2013 Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat cauza la Curtea de Apel București.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că față de petitul acțiunii, respectiv obligarea pârâților la daune morale și având în vedere și temeiul de drept al acțiunii, art.1349 NCC (vechiul art.998 C.civ), este vorba de o acțiune dată în competenta instanțelor de drept civil comun, conform art.1 din codul de procedura civila, aceasta fiind judecătoria de la domiciliul pârâtului.
Constatând conflictul negativ de competență, Tribunalul a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel București în vederea soluționării acestui conflict în conformitate cu dispozițiile art. 20 pct. 2 raportat la art. 22 alin. 3 din codul de procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 04.12.2013.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea stabilește că revine Judecătoriei Sectorului 3 București competența de soluționare a prezentei cereri, pentru următoarele considerente:
Curtea constată că prin prezenta cerere reclamantul solicită obligarea paratilor la daune morale pentru ca “din luna septembrie 2009 si pana in prezent, in mod nelegal, a fost si este cercetat penal pentru savarsirea infractiunii prev. de art.86 alin 2 din OUG 195/2002; ii este lezat dreptul la libertatea de miscare in sensul ca prin intocmirea nelegala a dosarelor penale mentionate, ii este interzis dreptul de a conduce pe drumurile publice; nu are nici o posibilitate sa se angajeze din cauza acestor dosare penale intrucat ii este imposibil sa lucreze cu firme din judetul Ilfov la un program de 8 ore pe zi si sa alerge la instantele de judecata cu mijloace de transport in comun”.
Ori, conform art.1 din legea 554/2004 instanța de contencios administrativ verifica legalitatea si temeinicia actelor administrativ sau vătămarea produsa prin emiterea unui act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri adresate către autorități publice iar art.19 alin.1 din legea 554/2004 prev.ca “ (1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.”
In prezenta cauza reclamantul nu solicita despagubiri ca urmare a anularii proceselor verbale de contraventie ci solicita despagubiri morale intemeiate pe fapta politistilor de a deschide dosare penale pentru conducere pe drumurile publice cu permisul de conducere suspendat, si nu repararea prejudiciului produs printr-un act adminsitrativ.
Curtea constată că în speța nu exista nici un act administrativ atacat de către reclamant ci se tinde la obligarea unor persoane fizice si/sau juridice la daune morale in temeiul raspunderii civile delictuale, temeiul de drept al actiunii fiind art.1349 NCC (vechiul art.998 C.civ) astfel că prezenta acțiune este in competenta instanțelor de drept civil comun, conform art.1 Cod proc.civ. .
Față de aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001, Curtea va înainta dosarul Judecătoriei Sectorului 3 București, instanță de drept comun de la domiciliul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul D. D. F. în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI PRAHOVA, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI ILFOV, INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI SIBIU și DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./2ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1569/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Hotărâre din 26-11-2013, Curtea de... → |
|---|
